/* script Google analytics */

miercuri, 4 ianuarie 2012

Viena 2010 ( XII ) - Albertina

   Asa cum am mai spus la finalul postarii precedente, ne atinsesem cam toate obiectivele propuse pentru a doua zi a sejurului nostru la Viena. Porniti de dimineata din Stephansplatz, vizitasem doua biserici deosebite, Peterskirche si Michaelerskirche, apoi am continuat cu Palatul Hofburg si cele trei sectiuni ale traseului sau turistic: Silberkammer, Muzeul Sisi si Apartamentele Imperiale, am descoperit Opera vieneza, am admirat baletul gingaselor fapturi din Schmetterlinghaus, dupa care am patruns în Augustinerkirche, locul unde se odihnesc inimile familiei imperiale, revenind în piata centrala pentru a descoperi comorile marii catedrale Stephansdom. Dar, ziua nu se încheiase înca. In general muzeele si principalele obiective turistice vieneze închid la ora 18.00. Totusi, exista si exceptii si am considerat ca e bine sa profitam de astfel de oportunitati. In fiecare zi de miercuri exista un muzeu important care are program prelungit de vizitare. Acesta este Albertina si el a devenit urmatoarea noastra tinta (si ultima...) a zilei.
   Cum programul de vizitare pentru Albertina era pâna la ora 21.00 si cum noi simteam nevoia unor momente de relaxare dupa turul prin Stephansdom, am ales un loc din zona centrala, care stiam sigur ca va fi apreciat de noi toti, dar în special de fiica mea. O doamna pasionata de calatorii, cu o imensa experienta, spunea ca a întâlnit cea mai buna înghetata italieneasca la cofetariile... din Viena. Nu am avut, înca, sansa de a savura înghetata italieneasca la ea acasa, dar pot garanta pentru placerea si atmosfera de la Zanoni & Zanoni

Momente binemeritate de destindere la Zanoni & Zanoni
Savoare italieneasca în centrul Vienei - Zanoni & Zanoni
    Dupa delectarea de la Zanoni & Zanoni am pornit spre Albertina. Citisem referinte dragute despre acest muzeu, unul dintre cele mai tinere ale Vienei, daca socotim dupa data ultimei restaurari si redeschideri catre public. Albertina este o entitate într-un fel noua, tânara, dar care are în fapt o istorie de mai bine de doua secole.
   Cladirea Albertinei a fost ridicata pe una dintre ultimele portiuni ramase din fortificatiile Vienei, Bastionul Augustinian. Initial, în aceasta locatie se afla Oficiul de constructii al orasului (vienezii aveau asa ceva înca din a doua parte a sec.al-XVII-lea....), care a fost renovat mai târziu, la 1745, de directorul acestuia, Emanuel Teles, conte de Silva-Tarouca, pentru a deveni palatul sau (de aceea cladirea a mai fost cunoscuta si ca Palatul Tarouca).
     Ulterior, constructia a fost preluata de ducele Albert de Saxen-Teschen, care a folosit-o drept resedinta si loc în care a transferat mai târziu marea sa colectie de arta acumulata la Bruxelles, în perioada când a fost guvernator al Tarilor de Jos. In scopul crearii unui cadru potrivit colectiei sale, Albert a comandat extinderea cladirii arhitectului Louis Montoyer. Dupa extindere, palatul a ajuns sa se margineasca cu Hofburg-ul.
    Albert a fost unul dintre ginerii împaratesei Maria Theresia, casatorit cu Maria Christina, fiica preferata a acesteia (singura careia i s-a permis un mariaj din dragoste, restul copiilor având casatorii aranjate politic). In 1776 contele genovez Giacomo Durazzo (fratele Dogelui de Genova - Marcello Durazzo) a prezentat celor doi soti, Albert si Maria Christina, aproape 1.000 de piese de arta. Acesta este începutul colectiei, "menita a fi gestionata si sporita pentru posteritate, în scopuri educative si morale". Faimoasa colectie a lui Albert a fost extinsa în timp de succesorii sai. In cladire au locuit fiul preferat al lui Albert, arhiducele Carol (care a initiat modificari ale constructiei, mai ales la nivelul decoratiunilor interioare) si apoi nepotul lui Albert, arhiducele Friedrich, duce de Teschen.
   La începutul lui 1919 cladirea si colectia au trecut în proprietatea Republicii Austria. Un an mai târziu, colectia de stampe si desene a fost unificata cu colectia bibliotecii fostei curti imperiale. Numele de Albertina apare pentru prima data în 1921, ducele Albert devenind astfel o prezenta nemuritoare în constiinta colectiva a austriecilor si primind o recunoastere si un loc de cinste în istoria si cultura acestei natii.
    Albertina a fost puternic afectata de bombardamente în martie 1945. Lucrari complete si complexe de renovare si modernizare s-au desfasurat între 1998-2003, însa colectia grafica a fost redeschisa publicului abia în 2008, de aceea se spune ca Albertina este cel mai tânar muzeu important al Vienei.

Albertina - Fântâna Dunarii (sau a lui Albert) de la baza bastionului
Statuia ecvestra a lui Franz Joseph din fata Albertinei
Intrarea în Albertina
  Lucrarile de restaurare au readus fatadele la aspectul original, apartamentele istorice au fost complet refacute, iar Fântâna Dunarii a fost reactivata. Interiorul a fost adaptat pentru a gazdui în cele mai bune conditii expozitiile permanente si temporare. Insa ceea ce a individualizat definitiv Albertina, a fost adaugarea spectaculoasei copertine de la intrarea muzeului, lunga de 64 m si realizata din titan. Proiectul a apartinut arhitectului Hans Hollein si a devenit simbolul Albertinei.
   In prezent (2011) biletul de intrare la Albertina costa 11.00 eur pentru adulti (9.10 eur pret redus cu Wienerkarte), copiii sub 19 ani au intarea gratis. In 2010 pretul era de 9.50 eur/adult (8.00 pret cu Wienerkarte).
   Albertina se dezvaluie vizitatorului ca o structura pe patru paliere (unul la subsol). Cred ca este recomandabil un mic studiu al planului muzeului si fixarea unor tinte precise, deoarece nu exista un traseu unic de vizitare si se pot rata cu usurinta parti importante ale expozitiilor.
    Albertina este un muzeu eterogen, cu o conceptie multidimensionala. Evident, cea mai mare parte a spatiului expozitional este alocata unei parti a uriasei colectii de arta initiate de ducele Albert. Colectia de arta de la Albertina are patru sectiuni principale. Sectiunea principala este o expozitie permanenta, numita "Monet bis Baselitz", care ofera vizitatorilor posibilitatea unei incursiuni într-un interval de circa 130 de ani de istorie a artei, de la perioada impresionista pâna în prezent. Aceasta expozitie a devenit posibila când în 2007, una dintre cele mai mari colectii private de arta din Europa, a Fundatiei Rita si Herbert Batliner din Liechtenstein a ajuns la Albertina sub forma unui împrumut permanent. Exceptionalele picturi din colectia privata, alaturi de piese din colectia proprie a Albertinei au fost reunite pentru a forma nucleul expozitiei permanente a muzeului. Se apreciaza ca astfel Albertina se afla în prezent într-o pozitie extrem de speciala, acoperind excelent o sectiune slab reprezentata în cadrul altor celebre muzee austriece, cu principale repere impresionismul francez, postimpresionismul, expresionismul german, fauvismul si avantgardismul rusesc. Mai concret, în expozitia permanenta a Albertinei am putut vedea capodopere de Claude Monet, Renoir, Cezanne (câteva peisaje superbe), Edgar Degas (din seria celebra de dansatoare), dar si Matisse, Modigliani sau Giacometti (mie mi-a placut foarte mult...). Sa adaugam pe lânga cele de mai sus si piese de Picasso, Marc Chagall sau Francis Bacon si cred ca expozitia permanenta a Albertinei este suficient de convingatoare.
   A doua sectiune a colectiei de arta de la Albertina este dedicata artei grafice. Muzeul se mândreste ca detine una dintre cele mai valoroase si extinse colectii de acest gen din lume, care cuprinde peste 50.000 de desene si reprezentari în acuarele si peste 900.000 (!) de desene si schite, din perioada goticului târziu, pâna în prezent. Multe dintre numele de mari artisti legate de Albertina si multe dintre cele mai celebre opere detinute de muzeu sunt legate de acest segment al colectiei. Schite, reprezentari grafice de mici dimensiuni, studii, miniaturi - sunt poate ceva diferit pentru vizitatorul obisnuit cu pinacoteci impresionante, însa sunt absolut minunate. Si pentru mine a fost ceva neasteptat, surprinzator, când am descoperit colectia grafica, când am vazut de exemplu celebrul "Iepure de câmp" al lui Durrer ca are o dimensiune de doar circa 20x20 cm. Am putut admira mai multe studii superbe de capete de copii de Rubens, câteva nuduri de barbati de Michelangelo, parca doua desene de Leonardo da Vinci, dar si multe alte reprezentari grafice ale unor nume importante precum Rafael, Tiepolo, Bruegel, Cranach, Rembrandt sau Klimt. Legat de Klimt, eu am descoperit pictura sa cu ocazia acestei vizite la Viena, în special când am vizitat Palatul Belvedere (în ziua a opta...) si pot spune ca a devenit unul dintre pictorii mei preferati. La Albertina am putut vedea doar niste schite si studii de femei, care au devenit relevante, cum am spus deja, abia mai târziu, la Belvedere.
    In fine, ultimele sectiuni ale colectiei de la Albertina sunt colectia arhitecturala (cu planuri, schite, modele la scara, etc) si colectia fotografica (peste care am trecut mai repede).
  
Biletele de la Albertina
Faimoasa "copertina" din titan
Albertina - se observa în spate si Augustinerkirche
   Cum spuneam, Albertina este un muzeu eterogen. Pe lânga spatiile alocate expozitiilor permanente si temporare, muzeul ofera vizitatorilor posibilitatea unei incursiuni într-o serie de încaperi istorice de lux (Habsburgischen Prunkraume), restaurate între 2000-2007. Sunt 21 de camere, aflate pe doua paliere, în care se afla partial mobilier original, obtinut prin achizitii proprii sau printr-un împrumut al Albertinei de la MAK (Museum fur angewandte Kunst - Muzeul de arta aplicata). Din decorul initial al palatului din perioada ducelui Albert, realizat în stil Ludovic XI, s-a mai pastrat o singura camera (Camera Rococo). Cele mai multe camere pastreaza stilul rezultat dupa redecorarea realizata de arhiducele Carol, iar din perioada arhiducelui Friedrich sunt camerele cuprinse în Apartamentele Spaniole. Având proaspete în memorie interioarele de la Hofburg, am putut aprecia comparativ camerele istorice de la Albertina. Culorile sunt parca mai putin oficiale, mai îndraznete, de la galben luminos, la verde sau turcoaz. Se spune ca aceste camere reprezinta o exemplificare reusita a decorarii interioare în stil neoclasic, realizând o transpunere reusita a vizitatorului în perioada din urma cu doua secole.
   Din pacate nu am imagini din interiorul Albertinei. Am inclus aici doar fotografii proprii din exterior, însa pe site-ul muzeului exista multe imagini intrioare, inclusiv posibilitatea unui tur virtual. Fotografierea nu era permisa si am preferat sa ma conformez restrictiilor. Pot spune doar ca interiorul este deosebit, se simte amprenta de modernitate în amenajare, mult mai pregnant decât la alte muzee vieneze "clasice".
   Dar, Albertina trebuie vizitata în primul rând pentru colectia sa de arta. Ce ar mai fi de spus? Ca am descoperit cu placere si doua piese de Brâncusi, bine evidentiate. Sau poate ca expozitia temporara "Bestiarum" cu picturi de Walton Ford ni s-a parut deosebit de interesanta. In picturile sale, Walton Ford (nascut în 1960 la New York) marcheaza o atitudine critica la adresa societatii, apelând la motive natural istorice. Astfel sunt prezente personaje precum lei, bizoni, maimute, lupi ca metafore ale unor fapte istorice sau ale unor caracteristici ale societatii moderne. Sau - cel mai important lucru - ca fiica mea a fost efectiv captivata de acest muzeu si în special de sectorul de arta moderna si contemporana (noi suntem mai atasati de operele artistice clasice...). I-a placut atât de mult, încât câteva zile ne-a tot spus ca ar dori sa mai faca înca o vizita la Albertina, desi îi tot spuneam ca vom avea posibilitatea sa descoperim si alte obiective cel putin la fel de atractive. In cele din urma, amânând momentul, vizita nu s-a mai repetat. Dar mi-a spus deja ca o va face cu proxima ocazie când vom reajunge la Viena.

Final în a doua zi a sejurului - fântâna luminoasa din piata Am Heumarkt
     Se facuse noapte, vizitasem si Albertina, dar parca nu ne puteam desprinde de farmecul zonei centrale vieneze. Am ajuns târziu la apartamentul închiriat, dupa o lunga plimbare pe jos, pe la primarie si apoi prin zona Ring-ului. Incântati si multumiti, asteptam urmatoarea zi a vacantei la Viena. Urma primul nostru contact cu Schonbrunn-ul....


5 comentarii:

  1. Gata, m-ai convins, e pusa Albertina pe lista pentru urmatoarea vacanta la Viena :))

    Klimt imi place si mie mult, am impresia ca il gasesti in toate muzeele Vienei.

    Ma scoate din minti interdictia de a fotografia. Du-te la Londra si o sa vezi ca, dupa ce intri gratis peste tot, poti fotografia si pe dunga, din orice pozitie, poti face orice vrei tu si ai nevoie. Alta viata, alte conceptii, alti oameni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Albertina pare un must see pt. orice amator de arta. Inghetata de la Roma nu mi s-a parut extraordinara :). Sper sa ajung sa o incerc si pe cea vieneza!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos documentar, din nou. Am vizitat Albertina cu multi ani in urma, cand nu se construise inca copertina moderna (dupa parerea mea cam strica imaginea generala a complexului). Am cautat atunci special Durer, stiind ca ei au cele mai multe opere ale artistului, asa cum la Kunsthistorisches Museum exista cea mai bogata colectie Cranach. Klimt, care imi place foarte mult poate fi admirat si la Secession.

    nickro, inghetata aia e tot italieneasca, nu vieneza (desi nici aia nu e rea:), Zanoni&Zanoni fiind italieni, la fel ca si proprietarii altor catorva cofetarii din Viena.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am trecut prin Viena dar nu am avut timp pentru o asemenea vizita la Muzeul Abertina! Felicitari pentru acest articol!
    Imi fac "cu ochiul" imaginile cu inghetata chiar daca este iarna acum la noi!Arata foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am auzit trebuie sa recunosc pana acum de Albertina, sunt convins ca sunt cateva muzee destul de celebre de care noi nu stim, daramite sa le vizitam

    RăspundețiȘtergere