/* script Google analytics */

luni, 3 octombrie 2011

Viena 2010 ( IV ) - Peterskirche si Michaelerkirche

   Totdeauna am fost fascinat de vizitarea unor lacasuri de cult reprezentative în zonele unde am calatorit. Fie ca a fost vorba de biserici ori manastiri ortodoxe la noi sau în Europa Rasariteana, ori de catedralele si bisericile din Europa Apuseana sau de ruinele unor temple antice, mi-am dorit mereu întâlnirea cu aceasta categorie de obiective turistice. Eu le consider deosebit de importante si pledez pentru vizitarea lor din mai multe motive. In primul rând pentru ca bisericile însemnau mult mai mult în viata oamenilor din trecut, si de aici decurg multe aspecte interesante. Societatea moderna a cunoscut o dezvoltare exploziva si pune în fata cetateanului în prezent o complexitate de alegeri si optiuni. In trecut, viata era mai simpla, posibilitatile de divertisment mult reduse, credinta poate era mai profunda. Când pasiti într-un astfel de lacas de cult, încercati sa va desprindeti de tipicul unei vizite de genul celor facute într-o expozitie ori într-un muzeu, încercati ca patrunsi, îmbatati de atmosfera locului (arhitectura, picturi, decoratiuni, icoane, vitralii, lumânari, morminte, simboluri religioase, etc) sa va transpuneti în alte vremuri, sa va imaginati atât preocuparea arhitectului aplecat asupra schitelor sale la lumina opaitului, zbaterea si sudoarea lucratorilor care au ridicat aceste minunatii, imaginatia si bucuria creatoare a decoratorilor, dar si modul în care prelatii foloseau aceste spatii în fata credinciosilor, si nu în ultimul rând uimirea, veneratia si piosenia acestora într-un cadru în care de cele mai multe ori te simteai strivit sau insignifiant în fata Divinitatii. 
   In al doilea rând, lacasurile de cult sunt importante pentru mine pentru ca stiu ca multe dintre ele sunt depozitarele a secole de danii, de ofrande, adunând astfel în timp adevarate tezaure, de o valoare inestimabila. Este un bun obicei în tarile vestice, unde aproape orice biserica importanta are alaturi si un muzeu si asta pentru ca detine atât de multe valori care merita vazute ...  Nici o biserica nu a aratat la momentul inaugurarii asa cum o vedem astazi. Totul s-a ridicat pas cu pas, într-o lucrare incredibila,  ale carei manifestari se regasesc de-a lungul mai multor secole. De aceea poate, aproape fiecare monument reprezentativ de acest gen din Occident are povestea sa proprie, pagini de istorie care merita cunoscute. In general, generatii întregi au contribuit la îmbogatirea patrimoniului acestora. Si poate nicaieri acest fapt nu este mai vizibil ca la bisericile catolice din Europa Apuseana. Pentru ortodoxul obisnuit cu dimensiunile, arta si interioarele bisericilor de la noi, fastul si opulenta lacasurilor catolice deschide o alta perspectiva (si poate un crâmpei al întelegerii unor diferente între Apus si Rasarit...).
   Credinciosi conceptului enuntat mai sus, am fixat desigur, pentru sejurul nostru vienez si dimensiunea cunoasterii unor biserici reprezentative. Ma voi referi aici la doua astfel de obiective turistice minunate, foarte apropiate, aflate în zona centrala: Peterskirche si Michaelerkirche.
   Peterskirche se afla foarte aproape de Graben, undeva lateral la nici 50 m de celebra strada, dar este vizibila si usor de recunoscut si din Stephansplatz, gratie cupolei sale tipic baroca, colorata verde datorita patinei acoperisului de cupru. Nu este nici cea mai mare, nici cea mai veche si nici cea mai noua biserica din Viena, nu a fost legata de familia imperiala si totusi, Peterskirche este un loc ce într-adevar merita vazut! Inghesuita într-un spatiu strâmt într-o piata numita, cum altfel decât Petersplatz, Biserica Sf.Petru este considerata a fi cea mai somptuos decorata baroc din oras. In majoritatea surselor de informatii se mentioneaza ca Peterskirche este cel mai bun exemplu de arhitectura religioasa baroca din Viena.
  
Peterskirche - un tezaur de arta baroca
Intersectia Graben - Petersplatz la orele diminetii
Lucrarile de renovare - cu un disconfort minim pentru turist ...
    Peterskirche este considerata în general al doilea asezamânt religios ca vechime al Vienei (dupa Ruprechtskirche), desi exista studii care sugereaza ca ea ar detine întâietatea. Din prima constructie de pe acest amplasament, care se crede ca a fost ridicata pe locul unei tabere romane în sec. al -IV-lea, nu a mai ramas nimic vizibil publicului astazi. Aceasta a fost înlocuita apoi cu o biserica romanesca cu o nava si doua naosuri aproximativ în anul 792 d.Cr. (va vine sa credeti?!), despre care legenda spune ca ar fi fost ctitorita de însusi Chalemagne (sau Carol cel Mare, daca preferati). Se pare ca nu exista dovezi ferme în acest sens, dar o placa din marmura plasata la exteriorul bisericii invoca aceasta poveste. Pentru prima data, o biserica a Sf.Petru este mentionata documentar la Viena în 1137. Ceea ce se cunoaste cu certitudine este ca aceasta biserica a ars aproape complet la 1661, iar decizia de reconstructie, a unei biserici noi, actuala Peterskirche este legata de numele împaratului Leopold -I- (ca si Coloana ciumei - Pestsaule...despre care am vorbit în postarea anterioara).
   Membru al Ordinului Fraternitatii Sfintei Treimi, împaratul Leopold -I- a facut un juramânt ca va reconstrui aceasta biserica atunci când Viena a fost devastata de epidemia de ciuma în 1679-1680. Constructia a început la 1701, iar designul a fost inspirat de cel al bazilicii Sf.Petru de la Vatican. Peterskirche a fost prima structura cu cupole în stil baroc din Viena. Turnuletele de la intrare par a fi inspirate de corturile turcesti folosite la asediul Vienei de la 1683. Datorita spatiului limitat al zonei (nu se faceau demolari inutile ...) biserica a fost conceputa într-o forma foarte compacta, cu interior oval si atasamente dreptunghiulare, însa a rezultat un spatiu surprinzator de mare. Cupola are 54 m înaltime, însa ceea ce impresioneaza decisiv vizitatorii este interiorul surprinzator, fabulos decorat, o feerie bazata pe ornamente de stucca, sculpturi exceptionale, jocuri de marmura divers colorata, fresce superbe si ar mai fi de mentionat multe altele...
  Personal am fost realmente fascinat de ceea ce am descoperit în interiorul Peterskirche. Nimic din exteriorul clasic, aproape banal, crem-pal, nu lasa sa anticipezi dezlantuirea artistica din interior. A fost o senzatie absolut incredibila, desi citisem despre aceasta constructie si eram oarecum pregatit pentru spectacolul care se înfatisa vizitatorului la interior. Pur si simplu sunt situatii în care cuvintele palesc si pot fi insuficiente, unde doar imaginile pot avea ceva de spus. Este si cazul Peterskirche... Nu stiu ce cuvinte pot fi potrivite în fata unei asemenea manifestari de frumos, unde orice detaliu te face sa produci o exclamatie de uimire. Combinatiile de marmura, sculpturile ireal de frumoase, decoratiunile aurite de stucca, cupola si picturile minunate, orga, amvonul sau Marele Altar - toate te încânta, te înalta si te strivesc totodata prin maretia lor. 
   Arhitectura bisericilor catolice difera mult de a celor ortodoxe. Exista si aici un altar principal, în capatul opus intrarii, dar nu este ascuns de vreo catapeteasma, ci este deschis, fabulos ornamentat de obicei. Insa deosebirea principala o constituie multele capele laterale, ca niste nise, prezente pe ambele laturi ale bisericilor catolice, fiecare dedicata propriului simbol religios si fiecare o mini-opera de arta în sine. Printre elementele arhitecturale cele mai importante de la catolici sunt orga si amvonul. Orga, alaturi de calitatea sculpturilor si frescelor arata adesea "puterea" parohiei respective. Iar în ceea ce priveste amvonul, adesea este el însusi o manifestare artistica absolut speciala.
 
Cupola Peterskirche - Incoronarea Maicii Domnului
Marele Altar - Vindecarea schiopului în Ierusalim
 
Decoratiuni fastuoase în stil baroc
Minunatul amvon - o reprezentare a Sfintei Treimi
Capela laterala -
 
Planul bisericii Peterskirche
  Marele Altar portretizeaza Vindecarea Schiopului de catre Sf.Petru si Sf.Ioan în Ierusalim, pictura apartinând lui Antonio Bibiena, iar mica reprezentare a Neprihanitei Zamisliri de deasupra este de data mai recenta, din sec. al-XIX- lea (artist austriac - Kupelwieser). In capelele laterale dedicate Sfintei Familii si Sf.Mihail exista moaste sfinte donate de cardinalul Kollowitz la 1733, învesmântate în straie din aceeasi perioada si expuse în sicrie de sticla. 
  Magnifica reprezentare a Sfintei Treimi de la partea superioara a amvonului, învelita în foita de aur este realizata de Matthias Steinl la 1726. Acelasi artist a creat multe dintre decoratiunile interioare, dar si stranele cu capetele lor heruvimice fabuloase. In jurul cupolei sunt portrete ale celor patru evanghelisti si parinti ai Bisericii. De asemenea se poate observa în biserica stema împaratului Leopold -I-. 
   Primul arhitect al acestei veritabile capodopere, cel care a început constructia în 1701 a fost Gabriele Montani, înlocuit în 1703 cu Johann Lukas von Hildebrandt, cel care a si finalizat-o în 1732. Acesta din urma a fost totodata si arhitectul care a realizat celebrul Palat Belvedere (deci, facând astfel de conexiuni, lucrurile încep sa se lege referitor la obiectivele reprezentative vieneze...).

Orga - minunat decorata
Una dintre capelele laterale
 
Chiar si bancile contin sculpturi extraordinare
 
Partea superioara a Marelui Altar
Cupola ovala - Incoronarea Maicii Domnului
Stema împaratului Leopold -I-
Detalii ale bogatiei ornamentale baroce
  
Aprindem o lumânare ... multumind Divinitatii pentru sansa de a descoperi aceasta splendoare
  M-am felicitat odata cu vizita la Peterskirche pentru faptul ca am plecat la drum bine documentati. Biserica, veritabila capodopera a artei baroce, impresioneaza oricum pe vizitator, însa totul este altfel înteles când stii amanunte privind constructia, mesajul frescelor, ideile avute de proiectanti.
  Peterskirche apartine în prezent ordinului Opus Dei (da...cel din Codul lui DaVinci), fiind transferata catre acesta în 1970, de catre Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Franz Konig.
  Am mai vizitat si alte biserici construite în stil baroc în Viena (se vor regasi în acest serial în alte postari viitoare), dar pot spune cu siguranta ca Peterskirche are ceva unic. Este un interior absolut remarcabil, o poveste despre arta, religie, fast, splendoare si poate, cea mai frumoasa lectie de baroc la care am fost martori. Si asta în ciuda unui exterior care nu tradeaza aproape prin nimic adevaratele comori ascunse în interior.
   Michaelerkirche se afla în Michaelerplatz, vis-a-vis de intrarea în Hofburg. Si ea este o constructie discreta la exterior, poate chiar mai mult decât Peterskirche. O fatada alba, un turnulet zvelt - nu spun prea multe pentru a îndemna turistii neaparat sa paseasca în interior. Fatada însasi ne-ar îndemna sa credem ca ne aflam în fata unei biserici nu foarte vechi. Doar o privire mai atenta asupra grupului statuar de la intrare ar putea sa sugereze ca interiorul poate oferi surprize dintre cele mai placute. Si...în fapt, chiar asa si este. Michaelerkirche este (si ea...) un giuvaer al arhitecturii de factura religioasa de la Viena. Insa, poate înainte de orice altceva, Michaelerkirche este locul unde omenirea a putut asculta pentru prima data Requiem-ul lui Mozart, la 10 decembrie 1791.

Michaelerkirche si turnul sau din Michaelerplatz
Grupul de îngeri cazuti care domina intrarea
Fatada discreta... Michaelerkirche ar putea fi chiar ignorata de turistii grabiti
    Dar despre ce stil arhitectonic vorbim la Michaelerkirche? Aceasta biserica este un exemplu de mix de stiluri arhitectonice, putând amprenta unor curente diferite, însa rezultatul este în acest caz unul fericit. Nucleul bisericii pastreaza un miez de factura romanesca, destul de greu recognoscibil datorita abundentei de elemente cu caracter gotic. Turnul, nava, boltile, arcadele sunt în stil gotic si la o prima vedere asupra interiorului, cam aceasta ar fi o descriere sumara. Insa simplitatea si severitatea stilului gotic se completeaza atât de neasteptat aici cu elemente baroce efervescente. Nu avem un interior baroc, doar pasaje baroce într-o compozitie gotica, daca putem spune asa. Dar aceste pasaje apar în puncte esentiale (cum ar fi altarul principal...) si asta da o nota cu totul speciala ansamblului.
   Biserica Sf.Mihail este una dintre cele mai vechi biserici din Viena, datând din sec.al-XIII-lea, probabil din jurul anului 1220. Insa fatada este mult mai recenta, în stil clasicist, realizata la 1729. Tot din aceeasi perioada dateaza si structura de intrare (fronton de templu antic) si superbul grup de îngeri cazuti, sculptati în gresie de Lorenzo Mattielli (1725).
   La interior regasim destule fise informative, care scot în evidenta elementele de interes. Astfel, putem observa ca în timp, alaturi de elementele predominant gotice si de cele romanesci sau baroce, exista destule ornamente si adaugiri în stiluri neo... (neoclasic, neogotic, etc). Insa valoarea interiorului la Michaelerkirche nu este data numai de melanjul de stiluri care se amalgameaza atât de fericit, ci mai ales, punctual, de adevarate opere de arta. Ma refer aici la grupul tip placa-relief al scenei de pe Muntele Maslinilor (1494), dar si la minunatul altar principal realizat la 1781 (deci în plina perioada baroca) dupa planurile lui Jean-Baptiste d'Avrage. Mie, scena de la altarul principal mi s-a parut absolut geniala. Grupul statuar al înteleptilor antici, de o expresivitate desavârsita, îngerii centrali, dar mai ales cadrul cu bolta învaluita de nori din care ies diverse figuri, lumina care patrunde diferit prin cele doua imense ferestre si Ochiul Atotvazator care domina întreaga scena - toate aceste elemente creeaza o capodopera.   

Ochiul Divinitatii vegheaza scena Marelui Altar
Marele Altar - o compozitie absolut minunata
Elemente gotice
Orga - decorata stil baroc
Arcade gotice
 
Detalii dintr-un interior absolut minunat
Adevarate opere de arta în capelele laterale
Grupul statuar de la baza Marelui Altar
      Legat de Michaelerkirche, am ramas cu o anumita neîmplinire. Lucrul care face renumita aceasta biserica nu este amalgamul de stiluri arhitectonice sau interiorul exceptional (de o factura complet diferita decât cel de la Peterskirche), ci catacombele de sub constructie, devenite în prezent punct de atractie turistica. Catacombele au fost "descoperite" în 1945 de catre soldatii americani, prin fortarea usilor criptei bisericii, care ramasesera ferecate de mai bine de 150 de ani (este evident ce "cautau" americanii...). S-a descoperit atunci un imens labirint unde se gaseau peste 4000 de morminte, majoritatea ale unor vienezi înstariti, decedati în perioada dintre sec al-XIV-lea si anul 1784. Astazi, contra unei sume modice (5 eur/pers) se poate face un tur cu ghid prin catacombe, de doua ori pe zi, la orele 11.00 si 13.30. Noi am vizitat Michaelerkirche dimineata, urmarind sa intram la Hofburg cât mai rapid dupa deschidere, pentru a câstiga timp. Nu am reusit sa fim prezenti la acest punct la orele mentionate si cu toate ca ne-am propus acest lucru pentru una din celelalte zile ale sejurului nostru, n-am mai reusit. Insa, am vazut alte catacombe, asa ca regretul legat de subsolul Michaelerkirche a fost diminuat. 

Cromatica superba într-o capela laterala
 
Ar fi nevoie de anumite lucrari de restaurare a peretilor...
Rastignirea ... (si Graal-ul la baza)
Amvonul Michaelerkirche
Orga - destul de mica, conforma cu dimensiunea bisericii
Un mesaj în cartea de oaspeti ... "Michaelerkirche ne-a impresionat ..."
  Cred ca imaginile de mai sus sunt destul de graitoare privind conceptia capelelor laterale de la Michaelerkirche. S-au folosit nuante diverse de marmura, de la o cromatica ruginie ori olive, la tonuri albastrii sau albul pur al unor sculpturi. Omogenitatea conceptuala a fost asigurata prin predominanta liniilor simple, chiar si acolo unde au fost acceptate si incluse ornamente stil baroc. 
   Vizitarea consecutiva a acestor doua biserici, adevarate capodopere arhitectonice vieneze a fost o experienta deosebit de interesanta. Am putut compara cele doua viziuni, una exuberanta, fastuoasa, coplesitoare, diferita de cealalta, mai sobra, mai simpla, dar poate mai eleganta si, de ce nu, cu un alt mesaj. A fost un fel de lectie în doua capitole, cu doua subiecte diferite, o lectie despre arta, arhitectura si teme religioase. Poate este semnificativ sa mentionez ca absorbiti de încântarea resimtita în aceste doua obiective turistice, am constatat ulterior ca am zabovit sensibil mai mult decât ne propusesem.  Am fost vrajiti, uitând de trecerea timpului...
    Intrarea la ambele biserici este gratuita.
   Era dimineata, era frumos, era a doua zi a noastra la Viena si începeam sa descoperim încet, încet câte ceva din minunatiile acestui oras. Ce urma? Urma sa pasim în Palatul imperial Hofburg ....


5 comentarii:

  1. Nu ma asteptam ca bisericile din Viena sa rivalizeze la interior cu cele din Roma (e adevarat, aici sunt muuult mai multe), insa descoper. cu surprindere, contrariul. Peterskirche mi-a adus aminte de bisericile Gesu si Sant’Andrea al Quirinale de Bernini (prin abundenta si rafinamentul artei baroce), iar Michaelerkirche de simplitatea maiestuoasa de la San Carlo alle Quattro Fontane, de Borromini. In plus si pozele de interior sunt foarte reusite, nu stiu ce aparat folositi dar pare ca are senzor bun la lumina slaba!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase fotografii de interior!

    Michaelerkirche este una dintre bisericile mele preferate din Viena, fiind si una dintre primele vazute in anii...'70. Cele doua datorate lui Otto Wagner, artistul Jugendstill nr.1 al Vienei, una aflata in Cimitirul Zentrafriedhoff si cealalta sus, pe un deal, in curtea imensa a unui sanatoriu, sunt extraordinare. Sunt nenumarate biserici in Viena si toate frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  3. Articolul tau este foarte interesant in primul rand pentru luxul de amanunte cu care descrii cele doua biserici vizitate si apoi se observa pasiunea si dragostea pentru arta si arhitectura bisericeasca, religioasa. Nu am mai intalnit pana acum o persoana laica atat de preocupata de acest domeniu! Felicitari si mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc frumos pentru aprecieri, acesta este stilul si orientarea mea, de aprezenta obiectivele cu un minim de informatii pe care îl consider necesar si semnificativ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Intai o mica observatie: nu "romanesc-romanesce" ci "romanic-romanice". E vorba de stilul in arhitectura ce a aparut in Europa pe la anul 1000 si a durat pana la aparitia stilului gotic. In engleza se spune "romanesque" si crede-ma, te prefer pe tine sa-i spui asa decat ce-am vazut intr-un top10, tradus "romanesque" prin "romanTic".


    Apoi, daca esti interesat de baroc sau iti place, eu zic sa-ti pastrezi o doza mare de admiratie si calificative-elogii pentru barocul roman, adica barocul din Roma. Ei l-au inventat si nimeni nu i-a mai egalat, decat inca un arhitect din Torino. Altfel, despre barocul austriac, toate bune :), dar in toate cartile de Istoria arhitecturii nu e pomenit.
    A doua biserica amintita de tine are si rococo, altarul e rococo.

    Biserica a insemnat mult mai mult decat azi pentru secolele de crestinism, cand altceva nu mai era decat religie. Altfel, tot in Roma cand o sa ajungi, sau in Pompeii, o sa intelegi ca anticii duceau o viata foarte echilibrata si poate in multe privinte, superioara sau egala noua si ca din anumite puncte de vedere, crestinismul a constituit un regres.

    Barocul e spectacol, iluzie, scenografie. Musai sa emotioneze, sa impresioneze. Dar aste se realizeaza, in barocul de calitate, nu prin bogatie de decoratiuni, ci prin inovatie structurala si spatiala. Sau prin nararea unei povesti emotionante, in maniera artistica si arhitecturala. Dar de baroc de calitate vorbim doar in Italia, mai precis in Roma. Cu cat distanta fata de Roma era mai mare, cu atat barocul a degenerat in ceea ce e considerat azi: bogatie de decorururi, sculpturi, stucaturi si altele.

    Nickro, ceea ce ai vazut tu, ca seamana decoratiile din cele 2 biserici din Roma e corect, pentru ca asta e stilul iezuit si a trebuit sa fie respectat de decoratori, ambele biserici fiind construite pt. acest ordin. Dar altfel, e diferenta enorma, a doua e o capodopera, iar prima, Gesu, e remarcabila doar prin tavanul in trompe d'oeil.

    RăspundețiȘtergere