Totdeauna când ma gândesc la o vizita la un palat sau castel, am în minte interioarele, decoratiunile si mobilierul. Cele câteva camere restaurate sunt de obicei suficiente pentru a-ti face o imagine despre cum arata resedinta respectiva în vremurile sale de glorie. La fel este si la Hofburg, palatul este imens, dar circuitul de vizitare cuprinde doar cele 12-15 camere reamenajate din zona Apartamentelor Imperiale. Este însa suficient pentru a întelege cum arata aripa din complex locuita de familia imperiala, dar mai ales, este un alt omagiu subtil adus acestor doua mari personalitati ale istoriei Austriei, împaratul Franz Joseph si sotia sa Elisabeta (Sisi).
Se viziteaza atât camere publice, cât si camere private folosite de cuplul imperial. Este usor de sesizat discrepanta dintre luxul si opulenta camerelor publice si austeritatea celor private ale împaratului (în cazul lui Sisi, diferenta e mai putin sesizabila). Franz Joseph a fost cu adevarat un conducator absolut remarcabil. A condus imperiul timp de 68 de ani (1848 - 1916), aceasta fiind a treia domnie ca durata consemnata în istoria Europei, dupa cele ale lui Ludovic al XIV-lea si a printului Johann al-II-lea al Liechtenstein-ului. Pentru Viena, el va ramâne pentru totdeauna drept cel care a modernizat orasul (a hotarât demolarea fortificatiilor vechii cetati si a creat pe locul acestora celebrul bulevard Ringstrasse) si cel sub domnia caruia s-au ridicat majoritatea celor mai faimoase edificii vieneze. A fost toata viata un monarh modest, implicat, preocupat de conducerea supusilor sai. Programul sau de lucru începea de multe ori înainte de orele 4-5 dimineata si se prelungea adesea pâna târziu în noapte. Camerele private ale
Apartamentelor Imperiale ne arata un Franz Joseph simplu, familist, sufletist, un om care si-a iubit enorm copiii si sotia, în contrast cu împarateasa Elisabeta, o figura tulburator de frumoasa, dar totodata excentrica, stralucitoare si mai putin sensibila ori, poate, atasata de un alt set de valori.
Circuitul
Apartamentelor Imperiale este o finalizare grandioasa a vizitei la Hofburg. Analizând retrospectiv, nu pot decât sa constat inspiratia celor care au amenajat acest parcurs de vizitare. Daca
Silberkammer ne-a introdus în atmosfera si splendoarea Curtii Imperiale, iar
Muzeul Sisi ne-a dezvaluit într-o maniera romantica aspecte ale vietii împaratesei, trecerea prin
Apartamentele Imperiale este menita sa adauge vizitei un tuseu final, inducând subtil si discret turistului ideea ca, totusi, figura reprezentativa a monarhiei austriece (concurata poate doar de Maria Theresia) a fost Franz Joseph. Este sesizabil de asemenea si ca amenajarea diverselor camere este în ton cu personalitatea celor care le-au folosit, diferentele de stil între camerele împaratului si cele ale împaratesei fiind evidente.
Orice persoana din imperiu putea solicita o audienta împaratului. Franz Joseph acorda astfel de audiente de doua ori pe saptamâna, termenele fiind publicate în ziarele vieneze. Singura prevedere legata de eticheta curtii impusa petentilor era sa fie îmbracati formal, sau - daca nu posedau astfel de haine - sa poarte costume nationale. In acest sens este decorata si anticamera, sala de asteptare la audiente - cu peretii decorati cu uriase picturi de Johann Peter Krafft si cu multe manechine purtând costume nationale specifice diverselor provincii imperiale. Pentru noi a fost aici o surpriza - nu am regasit portul national din Transilvania, desi cred ca aproape toate natiile majore sau minore din imperiu erau prezente.... Sa fim chiar atât de ignorati? Ori poate nu am descoperit noi manechinele respective....
Majoritatea camerelor din
Apartamentele Imperiale sunt în tonuri de rosu sau visiniu, iar camera de audiente nu face exceptie. Se spune ca împaratul primea pe interlocutor în picioare si prelua imediat conducerea discutiei. Pe pupitru se afla lista solicitantilor si motivul întrevederii. Intr-o singura zi, Franz Joseph primea pâna la 100 de persoane în audienta, astfel ca de obicei petentul nu dispunea decât de câteva minute pentru a-si expune problema. Conform protocolului, audienta se încheia la o usoara înclinare de cap a împaratului.
Interesanta este si
Camera de Conferinte, încaperea unde Franz Joseph prezida consiliile de ministri. In tonuri pastelate, poate pentru a crea o atmosfera calma, odihnitoare, camera gazduieste doua busturi superbe din marmura, unul al arhiducesei Sofia (mama lui Franz Joseph) si celalalt al maresalului Radetzky, unul dintre cei mai cunoscuti comandanti militari ai monarhiei, imortalizat de Johann Strauss-tatal în celebrul mars omonim. Desi o fire mai degraba pasnica, Franz Joseph a fost toata viata apropiat de valorile armatei si a purtat aproape tot timpul uniforma.
|
Anticamera - manechine cu costume nationale din provinciile imperiale |
|
Camera de audiente |
|
Franz Joseph la 85 de ani (1915) |
|
Arhiducesa Sofia - mama lui Franz Joseph |
|
Camera de conferinte |
|
Maresalul Radetzky |
Personalitatea împaratului este cel mai bine oglindita de cele doua camere private vizitate în cadrul turului, camera de studiu si dormitorul. Franz Joseph a fost un conducator absolut responsabil, care si-a dedicat lunga sa viata si domnie guvernarii eficiente a unui urias imperiu eterogen, cu peste 56 milioane de supusi. Toata viata sa împaratul s-a considerat nu un conducator de drept divin, ci doar primul functionar al statului. In camera de studiu, Franz Joseph petrecea foarte mult timp studiind actele pe care le avea de semnat. Se stie ca ziua de lucru a împaratului începea adesea înainte de ora cinci dimineata si se prelungea de multe ori dincolo de miezul noptii, cu ocazia balurilor sau receptiilor oficiale. In camera de studiu se afla si tabloul preferat al împaratului, care o înfatisa pe "angelica Sisi", împarateasa Elisabeta, cu parul despletit (pictura de Winterhalter).
Camera în care a locuit Franz Joseph dupa ce cuplul imperial a adoptat dormitoare separate, releva stilul de viata modest si spartan al împaratului. Patul din fier, lipsa decoratiunilor alambicate, simplitatea mobilierului ne arata preocuparea pentru util si respingerea opulentei în intimitate. Franz Joseph se trezea de obicei în jurul orei trei si jumatate dimineata (dormea o ora în plus daca programul zilei prevedea festivitati oficiale), dupa care era îmbaiat într-o cada de cauciuc si folosea obiectele de toaleta expuse (extrem de modeste...). Dupa ce era îmbracat si îsi facea rugaciunea, monarhul lua micul dejun în camera de studiu si îsi începea apoi programul de lucru. Nici un lux inutil, doar obiecte personale modeste si portrete ale copiilor si sotiei sale preaiubite împodobesc camerele private ale împaratului.
|
Camera de studiu a lui Franz Joseph |
|
Angelica Sisi - cu parul despletit |
|
Dormitorul împaratului - modestie si simplitate |
Camerele private ale Elisabetei sunt fastuoase, si folosesc din belsug decoratiuni aurite din stucca pe fundal alb. Se spune ca aceste încaperi erau aproape sufocate de aranjamentele florale comandate de împarateasa,. Mobilierul expus este original si ne arata ca luxul nu era totusi strain de familia imperiala, în ciuda optiunilor austere ale lui Franz Joseph.
Incaperea mare folosita de Elisabeta ca living, dar si ca dormitor, expune, ca o curiozitate, patul asezat în mijlocul camerei, protejat de un paravan. Spatiul era folosit si ca salon privat, iar la masuta de scris de lânga fereastra împarateasa îsi rezolva corespondenta sau scria poezii. Deosebite sunt si sobele de teracota, dovezi ale artei manufacturilor din sec. al-XIX-lea.
Dar mai aproape de personalitatea Elisabetei este camera de toaleta si scrima, locul unde îsi petrecea cea mai mare parte a timpului. Imparateasa acorda 2-3 ore zilnic îngrijirii parului sau minunat si coafarii, timp în care asculta pasaje din operele lui Homer sau învata greaca veche sau moderna (vorbea de asemenea fluent engleza, franceza si maghiara), în compania învatatului elen Constantin Christomanos. Tot în aceasta camera aveau loc si lectiile de scrima (care aveau drept unic scop mentinerea siluetei) si exercitiile fizice mai usoare, prin care Elisabeta se mentinea în forma.
Remarcabila este baia comandata de Elisabeta în 1876, revolutionara pentru acea epoca, o adevarata premiera pentru familia imperiala, care se apropie ca realizare si confort chiar de standardele contemporane. S-a pastrat cada de baie din cupru zincat, dar nu si armaturile sau setul de baie. Aceasta cada era utilizata de împarateasa si pentru diverse proceduri, bai cu uleiuri aromatice, bai de aburi sau dusuri reci pentru stimularea circulatiei.
|
Living-ul si dormitorul Elisabetei |
|
Altarul de rugaciune neogotic din living |
|
Masuta de scris a împaratesei |
|
Camera de toaleta si scrima |
|
Mentinerea în forma - o preocupare permanenta a Elisabetei |
|
Baia imperiala |
In ceea ce ma priveste, cele mai impresionante încaperi mi s-au parut asa-numitele
Camere Bergl, omonime cu artistul care le-a realizat. Decoratiunile din camerele Bergl sunt mai vechi decât cele din restul acestei aripi de la Hofburg, dateaza din 1766, din perioada domniei Mariei Theresia. Ceva asemanator exista si la Schonbrunn, însa mie mi s-a parut ca aici, la Hofburg, au un efect mai puternic asupra vizitatorului. Se pare ca aceste încaperi erau utilizate de împarateasa pentru îmbracare si schimbarea hainelor. Deci, rolul lor nu era unul deosebit. Insa orice persoana care patrunde în
Camerele Bergl va fi impresionata de picturile de pe pereti, care creeaza o atmosfera unica, de univers fantastic, unde personajele sunt minunate creaturi, exponente ale unei flore si faune uluitor transpuse în reprezentari murale. Culorile, dar mai ales detaliile incredibile (încercati sa studiati cu atentie pentru macar câteva zeci de secunde una dintre reprezentari, o pasare de exemplu, analizând penajul, expresia ochilor, ghearele, etc - si veti întelege la ce ma refer) ce cuprind pasari, fluturi, arbori si plante exotice însufletesc un peisaj de vis.
Camerele Bergl sunt o nestemata discreta, oarecum ascunsa, a acestei bijuterii care este Palatul Hofburg. Este locul unde epoca exuberanta si romantica a Mariei Theresia se întâlneste cu perioada mai moderna cu 100 de ani, dar totodata mai retinuta si mai austera (poate...) a minunatului cuplu imperial Franz Joseph - Elisabeta. Este ceva care merita toata atentia unui turist...
Retine de asemenea atentia si
Salonul Mare, în clasicele nuante de rosu rubiniu, folosit adesea de Elisabeta drept salon de primire. Doua elemente speciale atrag atentia aici. In primul rând este vorba despre o masa pregatita pentru doua persoane, care evoca faptul ca în prima perioada a mariajului, cuplul imperial obisnuia sa serveasca aici, împreuna, micul dejun. Mai exista tot aici expusa o superba statuie din marmura alba, realizata de Antonio Canova, o reprezentare a muzei Polyhymnia. Despre Canova voi vorbi mai mult în postarea referitoare la Biserica Augustina, unde se afla o creatie absolut exceptionala a acestui mare artist.
Salonul Rosu este o alta încapere deosebita, utilizata drept salon de receptie de împaratul Carol I. Ce este special aici? Uluitoarele tapiserii, care provin de la manufactura pariziana de goblenuri, realizate între 1772-1776 si care decoreaza peretii camerei, dar si mobilierul si paravanele - faceau parte din cadourile oferite de Ludovic al XVI-lea cumnatului sau Joseph al-II-lea. Imaginile din medalioane au avut drept sursa de inspiratie o serie de tablouri de Francois Bouchers si de aceea, Salonul Rosu mai este numit si
Camera Bouchers. Si aici, merita sa zabovim putin, pentru a privi mai atent aceste extraordinare opere de arta, aceste tapiserii minunate. Este greu, dupa o vizita care dureaza de peste doua ore sa te mai poti opri într-o locatie anume pentru a te concentra suplimentar pe unele aspecte, dar
Camerele Bergl si
Salonul Rosu merita acest efort. Decoratiuni baroc si rococo regasim în multe resedinte, dar picturi murale Bergl si tapiserii atât de bine realizate vom întâlni mai greu... Hofburg-ul nu mentioneaza explicit care sunt piesele sale de rezistenta, dar o documentare prealabila poate indica vizitatorului reperele care merita o atentie speciala. Aceasta este si ratiunea pentru care insist pe anumite lucruri pe care le consider cu adevarat importante...
Am mai spus mai sus ca planul de vizitare de la Hofburg mi s-a parut foarte inteligent conceput. Si oare cum se putea încheia mai potrivit traseul prin
Apartamentele Imperiale, ultima etapa a circuitului din Muzeul Hofburg, altfel decât într-o fastuoasa
Sala de Mese? Am pornit în Silberkammer de la elemente legate de vesela si inventarul casnic de la curte, am aflat povestea emotionanta a vietii Elisabetei, am parcurs scarile si holurile Hofburgului, am cunoscut camerele împaratului si detalii despre activitatea sa cotidiana, am trecut prin camere private sau oficiale ale cuplului imperial si, la final, povestea se încheie în fata unei mese de receptie, aranjata potrivit canoanelor, etichetei si protocolului de la Curte. Nu este inspirat?
In cazul acestei încaperi este vorba nu despre o masa aranjata pentru o ocazie oficiala (astfel de evenimente aveau loc în salile festive dedicate), ci despre o masa pregatita pentru un dineu restrâns, în familia imperiala. Ceremonialul era strict însa si în astfel de împrejurari. Masa era împodobita cu seturi aurite, cu ornamente florale si tipsii pentru fructe exotice, iar tacâmurile erau din argint, marcate cu vulturul bicefal. Imparatul prezida masa, iar în partea opusa se afla oaspetele sau cel mai important. Doamnele si domnii erau totdeauna intercalati, aranjamentul era functie de gradul de rudenie cu împaratul sau de rang, iar conversatia era permisa doar cu vecinul de masa. Un dineu consta in 9 pâna la 13 feluri de mâncare, dar nu dura de obicei mai mult de o ora. Când împaratul lasa tacâmul din mâna, felul se considera servit si era imediat înlocuit cu urmatorul. Cafeaua si lichiorul se serveau într-o încapere separata, unde era permis si fumatul.
|
Camerele Bergl - absolut extraordinare |
|
Detalii din Camerele Bergl |
|
Salonul Mare - locul unde cuplul imperial servea micul dejun |
|
Salonul Rosu - arta tapiseriilor la ea acasa |
|
Sala de mese - pregatita pentru un dineu restrâns la familiei imperiale |
Astfel s-a încheiat traseul prin
Apartamentele Imperiale, a treia etapa a circuitul de vizitare de la Hofburg, dupa trecerea prin
Silberkammer si
Muzeul Sisi. Vizitasem unul dintre obiectivele majore ale Vienei, resedinta de iarna a familiei imperiale. In esenta, pot spune ca este un muzeu de neratat, o vizita extrem de instructiva si placuta, o incursiune inedita în atmosfera de la Curte si în viata unor personalitati precum Franz Joseph si Elisabeta.
Am iesit destul de obositi din Hofburg (vizita a durat peste doua ore) si ne-am odihnit pret de câteva minute în Heldenplatz. Traseul nostru a intersectat Ring-ul, a continuat prin Piata Maria Theresia, dupa care ne-am îndreptat spre urmatoarea tinta din programul celei de-a doua zile a sejurului nostru la Viena,
Opera.
PS. Prezenta postare si precedenta sunt singurele unde nu am dispus de imagini proprii, din cauza interdictiilor privind fotografierea (solicitarile mele catre personalul de supraveghere nu au fost încununate de succes la Hofburg).
Remarcabilă trecere în revista a apartamentelor imperiale. Mulţumesc şi pt. cuvintele frumoase de pe modestul meu blog; stilul şi calitatea relatările dvs. turistice reprezintă un model pentru mine iar asemenea aprecieri mă onorează. Aştept cu nerăbdare continuarea periplului vienez şi apoi a celui austriaco-german, dacă mai reţin bine!
RăspundețiȘtergere