Destule lucruri ramasesera neatinse din lista de atractii vieneze pe care o sintetizasem în pregatirea acestui sejur. Insa din aceasta lista, pentru ultimele ore de care mai dispuneam, a trebuit sa aleg doar unul, iar aceasta alegere a fost Hundertwasserhaus.
Vremea a fost capricioasa în aceasta zi (parca putin în ton cu regretele care ne încercau pentru ca a doua zi urma sa parasim Viena), cu nori si soare la Belvedere, iar mai apoi chiar cu reprize de ploaie. Intentionam sa fac (din nou) o surpriza culinara familiei si de aceea ne-am îndreptat spre partea situata la nord de Stephansplatz. Cautam un anume restaurant specific, dar în zona am constatat cu stupoare ca uitasem notitele cu adresa localului. Stiam în mare zona unde se afla, aveam harta la îndemâna, dar prin labirintul de stradute din zona centrala nu l-am localizat, la prima încercare. Nu se punea problema sa ne întoarcem la locul de cazare pentru a recupera notitele, asa cum am mai spus ne-am lovit si de ploaie, iar familia începuse sa spuna sa renuntam si sa intram în orice alt restaurant.
Totusi, mi-am încercat sansa si am zis sa încercam înca o data sa gasim adresa cautata. De aceea am propus sa mergem sa vedem Ankeruhr, aflat foarte aproape.
 |
| Ankeruhr |
Ankeruhr este un ceas sau mai bine zis un orologiu cu un mecanism special, amplasat pe un fel de punte între doua parti ale cladirii companiei de asigurari Anker. A fost construit dupa planurile pictorului Franz von Matsch între 1911 si 1917, fiind un exemplu tipic de stil Art Nouveau. Locatia sa este în una dintre cele mai vechi piete vieneze,
Hoher Markt.
Design-ul sau este special, la fel ca si ornamentele din mozaic. Exista 12 figuri (sau perechi de figuri) si la fiecare ora una defileaza prin fata cadranului. Trecatorii pot recunoaste personaje precum Maria Theresia, Joseph Haydn sau printul Eugeniu de Savoia. La prânz, pe o muzica din diverse timpuri, are loc parada tuturor acestor 12 personaje, un spectacol agreabil pentru turisti. Din pacate, noi am ajuns doar în jurul orei 13.00, deci n-am fost martori la parada.
Insa în
Hoher Markt, aproape de Ankeruhr stiam ca pot gasi un punct de informare care îmi permite sa accesez gratuit internetul pentru o cautare pe google si astfel am reusit sa aflu adresa exacta a restaurantului si sa ajungem apoi acolo în foarte scurt timp.
Localul se numeste
Heindl's Palatschinken si mi-a atras atentia prin specificul sau aparte.
"Palatschinken" înseamna clatita, asa ca este lesne de înteles la ce ma refer si care era rostul întrebarii din finalul postarii anterioare. Daca doriti sa explorati o lume a fanteziei culinare unde vedeta este clatita, atunci
Heindl's Palatschinken este locul potrivit.
Ca fel principal am ales o combinatie de trei sortimente diferite de clatite. Comanda se serveste în niste tigaite speciale, functie de numarul de clatite comandat (1 clatita = 8 euro, 2 clatite = 10,50 euro, 3 clatite = 12 euro - pretul include si garnitura, sosul sau salata). Exista combinatii predefinite de trei clatite (mix vienez, italian, grecesc, vegetarian sau cu brânzaturi diferite) sau clientul îsi poate crea propria combinatie de trei dintr-o varietate de 22 de optiuni diferite (ceea ce am facut si noi). Greu de luat decizii dintr-o selectie atât de larga, când ai de ales între clatite umplute cu sunca, cu carne tocata, cu spanac, cu alte vegetale, cu peste, cu brânzeturi nobile, ori prajite în ulei. Fiecare a avut gusturile sale, dar cum la final am fost cu totii multumiti, cred ca toate sortimentele oferite în meniu pot fi atractive. Recomand varietatea de clatita cu brânza Brie si nuci, servita cu dulceata de coacaze rosii, dar repet, tot ceea ce am încercat mi-a placut.
 |
| Grea alegerea din meniu ... |
 |
| ... cu dulceata de coacaze rosii |
 |
| Se pot combina 3 sortimente din 22 |
Cum tigaita cu clatite ni s-a parut tuturor satioasa, pentru desert am creat o singura combinatie pentru toti trei. Retin doar doua sortimente, o clatita cu trufe de ciocolata servita cu piure de cirese si o alta cu martipan si sos de ciocolata. A treia era servita cu sos de vanilie, dar nu îmi mai amintesc continutul sau. Sortimentatia este la fel de bogata si la desert, fiind oferite peste 15 variante (la desert - platoul cu 3 clatite = 8 euro, cu 2 clatite = 6,50 euro si cu una singura = 4,00 euro). Pe noi, masa la
Heindl's Palatschinken ne-a costat cam 52 de euro, însa experienta avuta este una cu adevarat agreabila pentru orice gurmand.
 |
| Platoul cu desertul |
Lasând în urma clatitele lui
Heindl, sa revin asupra obiectului acestei postari. Eram în ultima dupa amiaza avuta la dispozitie la Viena si de aceea am insistat sa mergem sa vedem ... un bloc. Sau mai bine zis o cladire rezidentiala, dar nu una obisnuita, ci una cu totul speciala, care atrage ca un magnet o multime de turisti, de peste un sfert de secol de când a fost ridicata.
Hundertwasserhaus este o cladire rezidentiala a Vienei, din districtul Landstrasse, la intersectia Kegelgasse cu Lowengasse, ridicata dupa un concept al lui Hundertwasser. Cifrele seci ar spune ca vorbim despre 52 de apartamente, 4 birouri, 16 terase private si 3 publice si (atentie...) despre un total de peste 250 de arbori si arbusti. Dar aceste cifre nu pot reliefa de fapt nimic din ceea ce reprezinta
Hundertwasserhaus si spun asta pentru aceasta cladire colorata si insolita a fost imediat adoptata sufleteste de catre vienezi si fara exagerare se afirma ca a devenit (în atât de putini ani...) parte a mostenirii culturale austriece.
Friedensreich Hundertwasser a fost (a murit în 2000) un artist austriac, care a început ca pictor, dar începând din anii 50' a fost tot mai mult atras de arhitectura. Un om cu o gândire vizionara de exceptie, Hundertwasser s-a facut cunoscut si remarcat în anii 70' prin noi concepte si forme arhitecturale, totul având la baza principiul unei arhitecturi aflate în armonie cu omul si natura.
Sansa lui Hundertwasser s-a numit Leopold Gratz, primariul în functie al Vienei de la sfârsitul deceniului opt din secolul trecut, care în 1977 sugereaza consiliului municipal sa i se dea sansa arhitectului sa-si puna în practica ideile si conceptele revolutionare. Insa cum Hundertwasser nu era chiar un arhitect "cu acte", i se pune la dispozitie un profesionist, Joseph Krawina,pentru a realiza tehnic proiectul. Când Krawina îi prezinta lui Hundertwasser în 1979 desenele preliminare, acesta este socat si considera ca edificiul gândit de Krawina contravine complet principiilor pe care dorea de fapt sa le materializeze si cere eliminarea acestuia din proiect. Acest fapt se întâmpla si îi este pus la dispozitie un al doilea arhitect profesionist, Peter Pelikan, si se creeaza astfel un cuplu care a lucrat destui ani împreuna si a dezvoltat mai multe proiecte remarcabile. Asa cum se întâmpla însa de multe ori în viata, e greu de spus de partea cui este dreptatea, succesul cladirii a facut sa se ajunga în cele din urma si în justitie, iar în 2001 (dupa moartea lui Hundertwasser) Curtea Suprema de Justitie a Austriei decide definitiv ca, desi Hunderwasser este singurul creator spiritual al cladirii, Krawina trebuie recunoscut ca si coautor cu drepturi egale (în consecinta devine detinatorul a jumatate din drepturile de autor generate de cladire).
Cladirea a fost ridicata între 1983 - 1985, sub administratia unui alt primar, Helmut Zilk. "Aceasta casa este sufletul meu!" spunea Hunderwasser în 1986. Este greu de descris
Hundertwasserhaus... O constructie din caramida, în care etajele au planuri diferite (nu prea exista repetitivitate pe verticala), în care apartamentele sunt pe unul sau doua nivele. Exista balconase ori pergole interesante, terase pe care s-au folosit peste 900 de tone de sol pentru crearea de spatii verzi. Ceea ce s-a luat de la natura prin ridicarea constructiei (suprafata de sol ocupata) a fost redat si restaurat prin terase ori acoperis. Arbusti ori arbori chiar cresc direct de la ferestrele locatarilor. Mozaicurile simple evita repetitivitatea si doresc sa sustina ideile artistului. Hundertwasser a dorit sa dovedeasca posibilitatea ridicarii unei constructii în timp rezonabil, din buget public, fara permise sau derogari speciale de la reglementarile legale, cu o arhitectura mai umana, în armonie cu natura.
 |
| Hundertwasserhaus |
 |
| Nu e vorba de vegetatie din strada... este chiar din cladire... |
 |
| Terase, asimetrii, vegetatie, culori... |
Citisem multe despre
Hundertwasserhaus, dar realitatea a depasit asteptarile mele. Poate culorile sunt putin estompate, uzate, dar din start s-au dorit nuante pastelate. Imaginile surprind cu greu conceptul în ansamblu. Dar la fata locului reuseam sa descoperim cu încântare detalii remarcabile, precum combinatiile de tencuieli exterioare, asimetriile în plan vertical, dar si orizontal, decorurile discrete, dar simbolice, etc. M-am întrebat cum poate fi sa locuiesti într-o astfel de cladire. Stiu doar ca prevederile contractului de închiriere sunt numeroase si stufoase (cladirea apartine municipalitatii). Exista obligatii severe ale locatarilor privind grija fata de elementele "verzi" sau drepturile legate de ferestre. In plus, o multime de turisti se perinda prin zonele publice ale cladirii sau observa si fotografiaza din strada. Nu stiu...poate ca e ciudat...
 |
| Hundertwasserhaus |
Parerea mea este ca
Hundertwasserhaus merita un drum special într-o zona prea putin populata de obiective turistice majore (poate asta a fost si ideea amplasamentului ?) pentru a o vedea.
Vremea continua sa fie schimbatoare, ba soare, ba nori sau chiar ploaie, dar noi am continuat sa ratacim pe strazile Vienei pâna seara târziu, trecând prin locuri care ne devenisera dragi.
 |
| Seara, la Primarie, pentru specialitati grecesti |
 |
| "Auf Wiedersehen !" Viena .... |
Incheiasem practic sejurul nostru la Viena. Una peste alta a fost, pentru noi, o experienta minunata. Am reusit sa vedem multe, am experimentat multe, dar în mod evident, destule lucruri ne-au ramas de prins în agenda si pentru o vizita viitoare. Pentru moment nu puteam decât sa revedem acasa în liniste fotografiile facute, sa vizionam filmuletele si sa începem conceptia viitoarei vacante. Tot ce voi spune acum este ca în 2011 am revenit în Austria, însa cu un alt concept, cu o alta idee de vacanta, pentru o perioada mult mai lunga si ... a fost fain! Dar, despre vacanta din vara lui 2011 voi începe sa povestesc dupa ce ma voi referi si la experienta avuta de Paste în 2011.
Am zis "Auf Wiedersehen Viena!" si ne-am tinut oarecum de cuvânt, în mai putin de un an am revenit - nu la Viena - dar în Austria.
