Viena 2010 ( V ) - Hofburg - Silberkammer

  Traseul nostru de dimineata din cea de a doua zi de sejur, început din Stephansplatz, apoi pe Graben pentru a admira Pestsaule, cu intrare la bisericile Peterskirche si Michaelerkirche, ne-a adus, odata ajunsi în Michaelerplatz, la unul dintre obiectivele turistice majore ale Vienei - Palatul Hofburg.

  Cea mai scurta caracterizare a Hofburg-ului ar fi ca a fost resedinta de iarna a familiei imperiale (Schonbrunn-ul a fost resedinta de vara). Insa aceasta sintagma este prea saraca si concisa pentru a exprima fie si numai esenta acestui loc, legat indisolubil de Viena si atractiile sale. De fapt este impropriu sa ne referim la Hofburg ca la un palat, e cu mult mai mult decât atât. Hofburg-ul este mai degraba un complex de mari dimensiuni, o suita de aripi sau palate interconectate, un adevarat orasel al curtii imperiale în centrul Vienei, un "oras în oras". Insa, e adevarat, ca numitorul comun al tuturor componentelor acestui complex a fost ca ele au format aici un nucleu în care mai bine de 600 de ani a locuit si a guvernat familia imperiala. Hofburg-ul a fost centrul acestei puteri, fie ca entitatea statala a fost un land austriac, ori Sfântul Imperiu Romano-German, ori Imperiul Habsburgic sau mai apoi Imperiul Austro-Ungar.

   Istoria acestui complex începe de la prima structura, redusa ca dimensiuni, o fortareata medievala ridicata în sec.al-XIII-lea. Pornind de la acest punct de început, privind retrospectiv, daca citim istoria acestui loc cred ca nu gresim când spunem ca familia imperiala a pastrat si dezvoltat o traditie care s-a dovedit benefica pentru Viena si, de ce nu, pentru Austria de astazi. Aproape fiecare monarh care a condus imperiul de aici, a dorit sau a simtit poate nevoia (ca o datorie fata de familie si tara, ori poate doar ca o manifestare a propriei puteri) de a adauga ceva, ca o marca personala, ansamblului Hofburg. Fie ca s-au ridicat noi aripi, fie ca s-au redecorat cele existente, fie ca s-au construit si amenajat curti interioare, ori s-au ctitorit capele, biserici sau alte edificii - practic toti împaratii au îmbogatit complexul Hofburg. In forma în care exista astazi, Hofburg-ul ocupa o suprafata de peste 240.000 mp (nu e fabulos? 24 hectare...), are 18 aripi si 19 curti interioare si inventariaza peste 2.600 de camere. Cifrele sunt coplesitoare, cred eu, iar ceea ce ne poate da o imagine cât mai apropiata despre ceea ce este acest complex în prezent este numarul de peste 5.000 de persoane care astazi locuiesc sau lucreaza în acest spatiu. 

  La asemenea dimensiuni, care au crescut progresiv de-a lungul secolelor, evident ca Hofburg-ul nu este o structura omogena. Dispunerea topografica este asimetrica si întâlnim la exterior, dar si la interior, toate stilurile arhitectonice corespondente veacurilor în care s-a dezvoltat acest ansamblu. Nu exista un traseu de vizitare al întregului complex, dar vizitatorii pot alege dintre multele optiuni disponibile sa cunoasca parti ale Hofburg-ului. In aceasta structura sunt gazduite multe obiective absolut remarcabile. In esenta, când spui ca vizitezi Hofburg-ul, te referi la Muzeul Hofburg, despre care voi vorbi în continuare. Dar, complexul contine, la o enumerare sumara si neexhaustiva si urmatoarele: sediul Presedintiei Austriei, Biblioteca Nationala, Muzeul Neue Burg (ceva imens si absolut superb), Scoala Spaniola de Echitatie, Camera Tezaurului, Biserica Augustina, Burgkapelle (sediul celebrului Cor al Baietilor din Viena), Muzeul Etnografic si ... lista ar putea continua.

  Nu mi-am propus sa fac aici o expunere a istoriei dezvoltarii Hofburg-ului, astfel de informatii se gasesc usor pe net, dar pot spune ca recomand oricarui turist ajuns la Viena si care intra în Hofburg sa citeasca, macar în trecere aceste lucruri. E mai mult decât un fapt divers sau o lectie de istorie... Mie, astfel de informatii, coroborate cu cele legate de familia de Habsburg si cu povestile altor repere vieneze semnificative mi-au servit la conturarea unei imagini de ansamblu asupra a ceea ce înseamna o linie dinastica responsabila, preocupata de statul pe care l-a condus si despre cum apar marile realizari ale unei natii (si implicit, apoi, de ce unele natiuni au locul lor în lumea contemporana, iar altele se simt mult ramase în urma...). Se spune de multe ori ca o buna cunoastere a istoriei ne ajuta sa întelegem prezentul.... Sa nu ne imaginam ca toti conducatorii Habsburgi au fost geniali, vizionari sau responsabili. Insa o tara are nevoie doar de o conducere coerenta, fara derapaje de la o linie de conduita si actiune, iar când în linia conducatorilor soarta face sa apara figuri de exceptie, în cazul lor niste monarhi cu adevarat luminati, atunci natiunea poate face salturi remarcabile de progres. Aceasta a fost sansa Austriei, o linie dinastica omogena, cu valori bine determinate si respectate si figuri de exceptie, precum Maria Theresia sau Franz Joseph, desi am mai putea adauga si pe altii la lista.... 

  Biletul de intrare la Muzeul Hofburg introduce de fapt vizitatorul în trei muzee distincte: Silberkammer (sau Colectia Imperiala de Argintarie), Muzeul Sisi si Apartamentele Imperiale. Aceasta este si ordinea de vizitare. In 2010, am platit pentru trei persoane (2 adulti cu Wien Karte si un copil de 14 ani) un total de 23.70 eur (2x8.90 + 5.90). In prezent (2011) preturile au mai urcat putin, fiind de 10.50 eur/adult (sau 9.50 la prezentarea Wien Karte) si 6.50 eur/copil pâna în 18 ani. Punctul de acces în muzeu este la intrarea dinspre Michaelerplatz.

Intrarea în Muzeul Hofburg

Cupola de la Michaelertor

O macheta a Hofburg-ului

Asaltati de baieti tineri în costumatii de epoca, care vând bilete la concerte

Detalii cupola

O harta a Hofburg-ului (se observa si scara hartii, pentru a aprecia marimea complexului ...)

   Silberkammer este o denumire generica oarecum improprie, deoarece aceasta sectiune a muzeului expune nu numai argintarie, ci si obiecte de portelan, sticla, cristal, dar si ustensile din cupru, accesorii sau articole textile, fete de masa sau servete. Ce este de fapt Silberkammer? Cu siguranta este mult mai mult decât o parte importanta a inventarului imperial cu uz casnic raspândita de-a lungul a peste 15 camere. Din punctul meu de vedere, Silberkammer este o piesa de puzzle dintr-un joc initiatic, un joc de descoperire, ale carui piese sunt oportunitatile ( a se citi locatiile...) oferite generos de Viena, prin care te poti apropia de întelegerea stilului de viata si a modului de functionare al curtii imperiale. Conexând informatiile si impresiile dobândite în vizitele la muzee, palate, biserici sau alte edificii remarcabile, se poate reconstitui, cu putina imaginatie, un tablou cât mai fidel al unor vremuri îndepartate, al vietii unor monarhi aproape atotputernici si a apropiatilor acestora, care au marcat decisiv si, de cele mai multe ori în mod fericit, nu numai istoria Austriei, dar si a multor alte natii. La Silberkammer intram în contact cu o latura mai prozaica, cea a logisticii si organizarii curtii, cea legata în principal de masa împaratului, dar si de dineuri, banchete sau receptii oficiale.
   Exista varianta de explicatii în limba româna pe audioghid, informatiile fiind suficient de detaliate. Vizitatorul poate întelege pe parcurs nu numai complexitatea etichetei de la curte, efortul imens pe care îl presupunea chiar si pregatirea si servirea unei simple mese a împaratului (multiplicat exponential în cazul unei receptii oficiale...), dar si alte lucruri, cum ar fi genul de cadouri pe care si le faceau între ele familiile monarhice europene. Multe dintre exponate au propria poveste, expusa pe scurt, dar de multe ori cu detalii inedite interesante, si pe aceasta cale des utilizata în muzeele austriece (transmiterea de informatii prin "poveste", evitând rigiditatea prezentarii unor fapte istorice...) turistul afla o multime de informatii valoroase, oferindu-i-se generos o agreabila lectie de istorie.

Ustensile ale cofetariei si patiseriei imperiale

Vitrine de stejar originale din vremea monarhiei, portelanuri de Boemia

Tacâmul oficial, model folosit la dineuri si în prezent de Presedintia Austriei

Servici englezesc primit în dar de Franz Joseph de la Sisi pentru un castel de vânatoare (1870)

 

 

   In primele camere ale expozitiei sunt expuse obiecte utilizate de bucatari pentru gatit: vase din cupru, cazane, tavi, forme de jeleuri, piftii sau accesorii de patiserie, butoiase pentru sparanghel, putini pentru ulei, gratarele cu carbuni încinsi si obiecte din crama. Apoi, se face trecerea spre serviciile si tacâmurile folosite la servirea mesei de catre casa imperiala. Sunt piese din sec. al -XIX-lea, pastrate în vitrine de stejar originale, majoritatea produse ale manufacturii vieneze sau portelanuri de Boemia. Portelanul si-a facut loc relativ târziu la masa imperiala, fiind considerat mult timp un material prea umil pentru pretentiile curtii. Anterior razboaielor napoleoniene, toate felurile din meniu (si existau minim 5 feluri de mâncare la masa, dar de obicei mai mult de sapte) cu exceptia supei si desertului se serveau în vase de argint. Suita de razboaie dintre 1789 - 1815 si mai ales înfrângerile repetate au necesitat sacrificii mari financiare din partea nobililor si chiar a familiei imperiale, pentru refacerea succesiva a armatei. In aceste conditii s-a ajuns la topirea celei mai mari parti a vaselor si tacâmurilor de argint si transformarea în monede, ocazie cu care serviciile de portelan au ajuns sa intre în inventarul curtii imperiale.
   Si totusi, la Silberkammer se poate admira un astfel de servici din argint aurit. Este una dintre piesele de rezistenta ale întregii colectii, se numeste Grand Vermeil si are o poveste interesanta. Adevarata capodopera a giuvaergiei franceze, serviciul de cina a fost comandat în 1808 de Eugen de Beauharnais, fiul vitreg al lui Napoleon, vicerege al Italiei la acea vreme (dupa cum se vede, în timp ce învinsii îsi topeau argintaria pentru a sustine armata, tabara învingatoare dispunea de resurse pentru noi articole de lux). Fastuosul servici de cina a fost capturat de austrieci dupa înfrângerea lui Napoleon si adus la Viena la ordinul lui Franz I, a carui stema a înlocuit-o pe tacâmuri pe cea a "capcaunului" francez. Grand Vermeil continea initial obiecte pentru 40 de persoane, dar la 1850 a fost extins la comanda lui Franz Joseph cu înca 140 de seturi complete si a ajuns astfel la peste 4.500 de piese din argint aurit, cu o greutate totala de peste 1.100 kg. Dincolo de seturile de farfurii, tacâmuri si platouri, la Grand Vermeil impresioneaza în mod deosebit ornamentele de masa aurite, tambururile de dulciuri si girandolele atât de bogat decorate.

Grand Vermeil - 4.500 piese, peste 1.100 kg - argint aurit

Piese din Grand Vermeil

 

 

Tambururi de dulciuri si girandole

 

  Multe lucruri interesante pot fi descoperite în vitrinele din Silberkammer. Am vazut si singurul set de tacâmuri din aur masiv pastrat, cel al Mariei Theresia, dar parca mai impresionante au fost cele mai modeste, folosite de împaratul Franz Joseph si sotia sa Sisi. Tacâmul oficial standardizat în sec.al-XIX-lea (cunoscut sub denumirea de Forma imperiala) provine din manufactura vieneza de portelan si a fost utilizat pentru receptii oficiale si dupa caderea monarhiei, pâna aproape de anii 2000. El a marcat practic victoria portelanului asupra argintului si a impus un standard, la nivel de componenta, dar mai ales de decorare, prin banda sa aurie aplicata peste albul portelanului, la care se adauga vulturul bicefal negru-rosu-auriu. Insa elementul care încoroneaza tacâmul oficial este servetelul împaturit artistic, sub forma pliurilor imperiale. Se spune ca Franz Joseph a adorat acest mod de aranjare a servetului, unde în fiecare nisa era introdusa o prajitura, ca o surpriza pentru împarat (si capetele încoronate agreau astfel de jocuri inocente...). De fapt, putem vedea în Silberkammer mai multe exemple ale acestei arte a împaturirii servetelor la mesele oficiale. Servetul imperial era standardizat sub forma unui patrat cu latura de 1 m. Doar câteva persoane stapâneau tehnica de împaturire prin care se ajungea la forme incredibile, stilizari de animale (lebada, pesti, cerbi, etc) sau motive geometrice, iar aceasta era tinuta secreta si se transmitea doar în familie, din generatie în generatie.
  In imaginile de mai jos, deasupra modelelor de împaturire a servetelor se afla trei piese remarcabile, trei terine opulente, pentru servit supa, asezate pe suporturi, achizitionate la 1777 de împaratul Iosif al -II-lea, cu ocazia unei vizite facute surorii sale, Maria Antoaneta, în Franta. Produse ale manufacturii de Sevres, aceste piese sunt adevarate capodopere si se disting prin ornamentele aurite sub forma spicelor de grâu si prin motivele florale pictate manual.
 

Tacâmul oficial - Forma imperiala (servetul împaturit în model cu pliuri imperiale)

Cele trei terine ale lui Iosif al-II-lea

 

Arta împaturirii servetelor la curtea imperiala

   Fiecare colectie are de obicei o piesa reprezentativa, o capodopera care sa o defineasca. Pentru mine, la Silberkammer, exponatul reprezentativ, perla întregii colectii, a fost Setul de masa Milanez. Poate ca alte exponate sunt mai importante din punct de vedere istoric ori artistic, însa acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai mult. Comandat la 1838 de regele Ferdinand cu ocazia încoronarii în Regatul Lombardo-Venetian, exceptionalul Set de masa Milanez este cel mai voluminos ansamblu din Silberkammer si poate ajunge la o lungime de peste 30 m, prin alaturarea platourilor care îl compun. Cum sa nu-ti dai frâu liber imaginatiei când ajungi în fata unei asemenea capodopere? Imaginati-va doar masa pe care se gasea întins acest set (peste 30 de metri!), cu buchete fastuoase de flori si platouri de fructe exotice. In fata unor astfel de marturii palpabile ajungem sa realizam dimensiunea luxului de la curtea imperiala si sa întelegem un anume stil de viata. Nu sunt povesti, nu sunt exagerari, pur si simplu era o alta lume. Setul este un exemplu elocvent de arta baroca, o demonstratie de opulenta si fast, de motive simbolice folosite. Nimic nu este întâmplator în compozitia sa. La piese centrala se pot observa figuri alegorice ale Lombardiei cu coroana murala si un corn al abundentei, si ale Venetiei, cu boneta de doge si leii lui Marcu. Platourile contin la interior oglinzi, pentru a reflecta lumina lumânarilor din sfesnice. Decoratiunile cu figuri clasice sunt specifice artei baroce. Se poate observa ca pentru o expunere adecvata a setului a fost nevoie de o sala speciala, ca lungime si iluminare, si cu etajere la capete.

Setul de masa Milanez

O capodopera baroca, Seul de masa Milanez, 1838

Peste 30 m lungime ... o idee despre o masa la un dineu imperial

  In Silberkammer regasim exponate minunate (si trebuie sa constientizam ca nu s-au pastrat decât partial unele dintre serviciile folosite la curtea imperiale, oare câte alte capodopere s-au pierdut în timp?) si povesti asociate lor, iar acest mix ne apropie si ne familiarizeaza cu figuri istorice, despre care, altfel, am fi putut avea putine ocazii sa aflam detalii. Este si cazul serviciului de desert, Laxenburger Service, comandat la 1824 cu ocazia casatoriei printului Franz Karl cu Sofia de Bavaria, parintii viitorului împarat Franz Joseph. Se observa imediat ca acest servici este un exponat aparte. Ideea ilustrata de acest set de desert provine de la motivul unei resedinte de vara din Laxenburg, în apropiere de Viena, ridicata de parintele mirelui, împaratul Franz -I-. Cladirea a fost gândita ca un monument ridicat în onoarea dinastiei de Habsburg. Ideea dinastica a fost transferata si pe Laxenburg Service, prin stemele heraldice si portretele unor ilustri predecesori si ale sotiilor acestora. Setul este realizat într-o conceptie neo-gotica, iar formele sale amintesc de urnele cu moaste sau de potirurile pentru liturghie. Pe lânga exponatele din vitrina centrala, care se pot vedea în fotografia de mai jos, setul mai contine un numar mare de farfurii din portelan, pictate manual, cu reprezentari ale castelelor sau ruinelor unor resedinte ale membrilor dinastiei de Habsburg.
   Un alt ansamblu care atrage atentia, realizat într-un stil complet diferit de cel gotic de la Laxenburg Service, un rococo exuberant si opulent, este asa numitul Set de masa Neofrancez, una dintre primele achizitii ale tânarului împarat Franz Joseph. Se spune ca în primii ani ai domniei lui Franz Joseph, alegerile în materie de ornamente si decoratiuni au fost influentate de printesa Sofia, mama sa, care a imprimat o reîntoarcere spre baroc si rococo. Deoarece împaratul lucra foarte mult si obisnuia sa-si retina la masa consilierii si ministrii, achizitia unui asemenea set devenise o necesitate. Materialul folosit este în acest caz bronzul aurit, setul fiind realizat la Paris în 1851. Girandolele uriase, decorate cu fabuloase motive florale, sunt însufletite de scene cu îngeri jucându-se, ori cu pasari si animale. Setul se numara si el printre cele mai valoroase ansambluri din expozitia de la Silberkammer.  

Setul de desert - Laxenburg Service

Setul de masa Neofrancez - Franz Joseph, 1851

Un exemplu de rococo opulent

Setul de masa Neofrancez

Serviciul Laxenburg - dedicat dinastiei de Habsburg

 

  Silberkammer s-a dovedit un muzeu fascinant, nu e o banala expozitie de obiecte casnice, ci un loc unde istoria se retraieste, unde esti înconjurat de atmosfera de basm a unor vremuri trecute glorioase. Poate nu ne-am imagina ca istoria este legata de astfel de obiecte de uz aparent banal, dar aici, pornind de la un serviciu oriental, comandat, realizat, dar niciodata ajuns la destinatar - am aflat povestea lui Maximilian -I- (si a sotiei sale Carlota), fratele lui Franz Joseph, ajuns împarat al Mexicului pentru 3 ani, capturat si executat apoi de revolutionarii lui Benito Juarez. Sau, alte vase din argint, ne-au dezvaluit o traditie de sute de ani a curtii imperiale vieneze. Respectivele vase erau folosite de împarat si de împarateasa în fiecare an în Joia Mare, când spalau picioarele a 12 barbati si 12 femei din popor (acestia serveau apoi masa cu împaratul si primeau la plecare o punga cu 30 de arginti, aluzie la motivul lui Iuda). Nu este incredibil, ceva de poveste? Atotputernicul împarat si sotia sa spalau picioarele unor oameni sarmani.... Poate si acest fapt divers aparent banal ascunde o lectie privind conducatorii unei natii...

Piesa din serviciul oriental al lui Maximilian -I-

 

Putina oboseala dupa un tur de forta prin Silberkammer....

Pe holurile Hofburg-ului, spre Muzeul Sisi si Apartamentele Imperiale

  Ce s-ar putea spune ca o concluzie despre Silberkammer? Ca este un loc cu adevarat surprinzator, ca nu mi-as fi imaginat ca o expozitie de obiecte de inventar casnic, fie ele si de la curtea imperiale, poate produce atâta încântare si poate transmite atâtea lucruri vizitatorului. Ca ni s-a mai conturat o fateta a vietii de la curtea imperiala si ne-am familiarizat o data în plus cu figuri precum Franz Joseph, Maria Theresia, Franz -I-, Maximilian -I-, Franz Karl, etc. Si ar mai fi multe de spus...
   Pe holurile si scarile monumentale ale Hofburg-ului, pasii ne purtau spre o întâlnire cu doua dintre cele mai cunoscute personalitati ale familiei imperiale, împaratul Franz Joseph si sotia sa Elisabeta, sau Sisi, asa cum au alintat-o cu drag austriecii. Avansam spre Muzeul Sisi si Apartamentele Imperiale....