Viena 2010 ( VI ) - Hofburg - Muzeul Sisi sau povestea unui mit

  Vizita la Hofburg a continuat dupa trecerea prin Silberkammer (am parcurs aceasta sectiune în aproximativ o ora) cu urmatoarea etapa a circuitului, Muzeul Sisi. Pe parcursul a sase sali se deruleaza o expozitie numita " Sisi - între mit si realitate". La intrarea în Muzeul Sisi constatam doua schimbari radicale. In primul rând, fotografierea nu mai este permisa (nici aici, nici în Apartamentele Imperiale). De obicei nu ma împac cu o astfel de situatie si cer permisiunea personalului de supraveghere pentru a realiza macar câteva imagini (si de cele mai multe ori o primesc...). Nu a fost însa cazul si la Hofburg, asa ca imaginile care însotesc impresiile din Muzeul Sisi si din Apartamentele Imperiale nu îmi apartin, ci provin de pe un CD achizitionat la iesire (alaturi de interioarele de la Schonbrunn, aceste doua sectiuni din Hofburg sunt singurele locuri din Viena unde postarile nu sunt sustinute de fotografii proprii). In al doilea rând, ceea ce se schimba la acest punct al vizitei este atmosfera, fapt care mi s-a parut genial. Se spune ca s-a urmarit ca muzeul sa aiba un caracter ... apropiat de cel al împaratesei! Impresia generala este ca îti place, este un spatiu frumos, dar totodata cu o nota sumbra si parca mereu te astepti sa existe ceva ascuns (într-o vitrina sau dupa un colt, etc) - asa cum era si Sisi, o femeie superba, cu o viata turbulenta, cu multe fatete surprinzatoare si prea putin conventionale, o personalitate mai greu de înteles, invidiata pentru pozitia pe care a detinut-o, dar nu foarte fericita personal.
   Audioghidul îsi face excelent datoria si dupa vizita de la Muzeul Sisi, turistul ajunge sa cunoasca destul de multe detalii despre viata si personalitatea împaratesei. Cred însa ca oricine a remarcat figura frumoasei Sisi înca înainte de a ajunge la Hofburg. Elisabeta, sau Sisi -asa cum au alintat-o atât de frumos austriecii, este astazi un simbol al capitalei vieneze si chiar al Austriei. Daca la nivelul întregii tari simbolul national este fara doar si poate Mozart, în Viena notorietatea acestor doua figuri este mult mai apropiata si cu siguranta Sisi este cel putin a doua figura emblematica a fostei capitale imperiale (desi, mie mi s-a parut a fi cea mai mediatizata...). Chipul sau minunat este reprodus pe postere, carti postale, bomboane de ciocolata (replica celebrelor Mozartine), bilete de acces la muzee, magneti si tot felul de suveniruri turistice. Insa istoria ne dezvaluie ca popularitatea sa, care astazi este imensa - potentata si de marketingul turistic agresiv, este de fapt mai mult un fenomen postum. Dar cine a fost de fapt Sisi?
  Elisabeta, ducesa de Bavaria, s-a nascut în 1837, fiind fiica ducelui Maximilian al Bavariei si a unei fiice de rege bavarez, Ludovika. A semanat mult cu tatal sau, mare iubitor de natura, pasionat de calarie si calatorii. Impreuna cu cei sapte frati ai sai (pe care i-a adorat toata viata) a crescut libera si independenta la castelele familiei, la distanta de eticheta, ceremonialul si obligatiile de la curte. Viata i-a fost marcata definitiv de o întâmplare, când la 15 ani, în 1853, le-a însotit pe mama si pe sora sa mai mare Helene (alintata Nene) la Bad Ischl, pentru a sarbatori ziua de nastere a varului sau Franz Joseph, care împlinea 23 de ani. Intâlnirea era aranjata de cele doua mame si viza o logodna între Franz Joseph si Nene. Ce urmeaza, se desprinde parca dintr-un basm. Tânarul print austriac se îndragosteste imediat si iremediabil de Elisabeta si logodna lor are loc în 19 august 1853.
  Sisi se reîntoarce în Bavaria si încep pregatirile pentru nunta care va avea loc în anul urmator, pe 24 aprilie 1854. Din aceasta perioada anterioara nuntii dateaza unul dintre cele mai frumoase exponate ale muzeului. S-au pastrat putine obiecte de îmbracaminte purtate de împarateasa, însa avem expusa aici o reconstituire a asa-numitei rochii din ajunul nuntii (originalul se gaseste la KHM). Se spune ca aceasta rochie a fost purtata de Sisi la petrecerea data înainte de plecarea spre Viena, pentru nunta. Interesante sunt ornamentele orientale si mesajul în araba, care s-ar traduce "O, Domnul meu, ce vis frumos!".
   Insa, ceea ce a urmat, nu a fost chiar un vis frumos. Personalitate puternica, independenta, Sisi realizeaza ca odata cu mariajul imperial îsi pierde libertatea personala. In scurt timp este coplesita de ceremonialul curtii vieneze, de rigoarea si eticheta carora trebuia sa le faca fata si chiar de la prima receptie cedeaza nervos, izbucneste în lacrimi si paraseste sala.

Pe holurile Hofburg-ului

 

Scarile spre Muzeul Sisi

Intrarea în Muzeul Sisi

Anuntul logodnei - decorat cu trandafirul de Bavaria

Rochia "din ajunul nuntii" - replica originalului de la KHM

Biletul nostru de la Hofburg

    Se spune ca Franz Joseph a iubit-o toata viata, ca a fost din partea lui o dragoste nebuna si neconditionata. Reciproca nu a fost însa valabila... Sisi a fost mai atasata de frati, decât de sotul si copiii sai. Si totusi, mai ales în primii ani dupa casatorie, a încercat sa îndeplineasca asteptarile pe care lumea le avea în privinta sa. Perechea imperiala a avut patru copii, însa soarta le-a marcat existenta cu multe evenimente neprevazute. Fiica cea mare, Sophie, a murit la doar doi ani de la nastere. Celelalte doua fiice, Gisela si Marie Valerie au trait o viata lunga, s-au casatorit si au avut multi copii. Dramatic a fost însa destinul unicului fiu rezultat din casatoria lui Franz Joseph cu Sisi, printul mostenitor Rudolph, care s-a sinucis la vârsta de 31 de ani, împreuna cu amanta sa la resedinta de la Mayerling (exista un roman de dragoste celebru cu acest titlu...).
  Elisabeta a fost o femeie fermecatoare, deosebit de frumoasa. A fost constienta de acest fapt si toata viata a luptat pentru a arata cât mai bine si pentru a-si forma si pastra aceasta imagine a unei rare frumuseti. In Muzeul Sisi aflam despre programul de întretinere al împaratesei, despre exercitiile fizice pe care le facea, despre retetele produselor cu care îsi îngrijea parul (coafat 2-3 ore în fiecare zi...), despre mastile cosmetice folosite sau produsele pe baza de suc de carne de vitel, toate pentru înfrumusetare. Alaturi de parul sau lung minunat, care ajungea pâna aproape de podea, Elisabeta avea o talie remarcabila. La o înaltime de 1.72 m, ea îsi mentinea o greutate de 45-47 kg si o talie de 51 cm, si asta dupa patru nasteri ... A fost atât de preocupata de aspectul sau (dar si constienta de frumusetea sa rara...) încât a interzis sa fie fotografiata dupa ce a împlinit vârsta de 30 de ani. Desigur, exista picturi realizate dupa acest moment, dar împarateasa stia ca o pictura poate fi ajustata, spre deosebire de o fotografie ...
  Sisi s-a implicat foarte putin în politica. A facut-o doar pentru a pleda cauza Ungariei, deoarece simtea o puternica simpatie fata de poporul ungar, plin de temperament si mândru, condus de un regim absolutist dupa revolutia din 1849. Ea a fost o stralucita purtatoare de cuvânt a intereselor ungare (am spune astazi ca a fost vârful de lance al lobby-ului maghiar) si este evident ca a avut o mare contributie în a-l convinge pe Franz Joseph sa semneze în final declaratia care recunoaste drepturile istorice ale Ungariei si care pune bazele Imperiului Austro-Ungar în 1867. In acelasi an are loc si încoronarea oficiala la biserica Sf.Matei din Budapesta, Elisabeta devenind Regina a Ungariei. In Muzeul Sisi este expusa o replica a rochiei de încoronare ce fusese comandata la Paris. Deoarece era foarte grea (o trena imensa), ea a fost purtata strict pe durata ceremoniei, dupa care împarateasa (sau proaspata regina a Ungariei...) s-a schimbat într-o rochie simpla, din tul moale.    
   In muzeu exista expuse si alte doua reprezentari foarte cunoscute ale împaratesei. Una din ele este realizata de Georg Raab si o înfatiseaza pe Elisabeta purtând faimoasele sale bijuterii de rubin, cu ocazia serbarilor de la nunta de argint, în 1869. Din pacate, aceste bijuterii s-au pierdut, ceea ce este expus azi fiind o reconstituire dupa modelul din pictura. Cel de-al doilea tablou celebru a fost pictat de Winterhalter (1865) si ne-o arata pe Sisi în rochie de bal si cu celebrele sale stele din diamant în par. Elisabeta detinea 27 de stele de diamant, pe care le-a lasat ulterior mostenire nepoatei sale, arhiducesa Elisabeta, fiica lui Rudolph. Portretul este realizat în momentul reîntoarcerii împaratesei la curtea imperiala (ea fusese plecata timp de doi ani în Madeira, datorita unor probleme de sanatate). Eliberata de constrângerile de la curte, Sisi reuseste sa se bucure de viata în aceasta perioada si se întoarce puternic transformata pe plan interior. Dintr-o fetita timida si melancolica, ea a devenit o femeie puternica, mândra si sigura pe sine.

Povestea unui mit - camera din Muzeul Sisi

Portret de Winterhalter - Sisi în rochie de bal cu stelele de diamant în par

Franz Joseph în uniforma de gala - Winterhalter (1865)

Rochia de la încoronarea ca Regina a Ungariei

Sisi cu bijuteriile din rubin - pictura de Raab (1879)

   "Sa nu stai numai într-un singur loc..." scrie Elisabeta, marturisindu-si astfel pasiunea pentru calatorii, dorinta de a cunoaste tari si culturi straine. Folosindu-se de pretextul unei sanatati subrede, Sisi a avut ocazia de a petrece mult timp în afara curtii imperiale. A avut mai multe locuri preferate unde s-a refugiat de multe ori de atmosfera de la curte, precum Vila Achileion din insula Corfu, castelul Godollo din Budapesta ori Vila Hermes de lânga Viena. I-a placut mult sa calatoreasca pe mare si adora sa priveasca valurile pe timp de furtuna, dintr-un pavilion de sticla amenajat pe yaht-ul cu care calatorea. Putem vedea în muzeu o replica a interiorului din vehiculul cu care calatorea pe uscat, amenajat deosebit de fastuos.
  De fapt sfârsitul sau dramatic este legat de una dintre calatoriile sale de rutina. In septembrie 1898 Elisabeta se afla pentru o cura de mai multe saptamâni undeva lânga Montreaux. Si atunci, ca si în alte dati, calatorea incognito sub numele de contesa de Hohenembs, împreuna cu una dintre damele sale de companie. Pe 9 septembrie 1898, dupa o vizita facuta baroanei de Rothschild, Elisabeta s-a cazat peste noapte la hotelul Beau Rivage din Geneva. A doua zi apare însa într-un ziar local stirea despre prezenta împaratesei în oras. Un anarhist italian, Luigi Lucheni, o asteapta pe drumul spre locul de îmbarcare pe vapor si o împunge în piept cu un instrument ciudat, un fel de pila, expus astazi în muzeu. Elisabeta constata ca are doar o mica întepatura si insista sa urce pe vapor. Rana nu parea grava, ci doar o simpla zgârietura, dar împarateasa îsi pierde cunostinta, este readusa la hotel si moare în scurt timp. Ulterior s-a constatat ca instrumentul asasinului atinsese foarte usor cordul, de fapt un mic vas de sânge, si în timp scurt s-a produs o hemoragie interna, iar presiunea sângelui acumulat în cutia toracica a facut ca inima sa se opreasca. A fost probabil o chestiune de 1-2 mm, daca întepatura era mai putin adânca, împarateasa ar fi supravietuit fara probleme.
   In muzeu sunt expuse multe fotografii de la înmormântare, precum si masca mortuara a Elisabetei. Avea aproape 61 de ani. Se spune ca Franz Joseph a fost distrus de nefericita întâmplare. "Nu stiti cât de mult am iubit-o pe aceasta femeie..." le-a spus el apropiatilor.

Salon din vehiculul de calatorie al Elisabetei

Arma ucigasa ...

Masca mortuara a împaratesei

Decor din Muzeul Sisi

Elisabeta în postura de Regina a Ungariei

   Europa întreaga a fost socata în acea zi de toamna de 10 septembrie 1898 de moartea împaratesei. A fost finalul unei vieti prea putin fericite si de cele mai multe ori neîntelese a unei femei cu o personalitate extraordinara. Sisi nu a fost o figura prea iubita de supusii sai în timpul vietii, deoarece în mod constient ea s-a îndepartat de curte si de îndatoririle sale de împarateasa (spre deosebire de împarat, care a muncit toata viata cu abnegatie pentru poporul sau...). Insa moartea sa tragica a fost piatra de temelie pe care s-a creat ulterior un mit. S-au descoperit multe fatete ale vietii împaratesei care o conturau drept o personalitate remarcabila. Din compasiune pentru suferinta împaratului, ea a început sa fie descrisa, în mod eronat, ca o împarateasa venerata, generoasa, buna. Si asta pe lânga aprecierile cu suport cât se poate de real legate de frumusetea sa...

  Nu puteau lipsi din muzeu referinte ale filmelor artistice cu subiect legat de viata Elisabetei, între care, poate, cea mai celebra a fost trilogia care a avut-o pe Romy Schneider în rolul împaratesei. 

  Dupa moartea sa, în mare parte din imperiu, lumea a redescoperit-o pe împarateasa si s-au ridicat multe monumente comemorative remarcabile. Interesant este ca ele sunt mai multe în Ungaria decât  în Austria, ca dovada ca poporul maghiar nu a uitat sustinerea acestei bavareze pentru cauza sa. La Viena, cel mai frumos monument dedicat Elisabetei se afla amplasat în Volksgarten, decizia asupra locatiei apartinând chiar lui Franz Joseph. Dar, dincolo de monumente, Viena îsi omagiaza împarateasa cu aceasta expozitie minunata, "Sisi - între mit si realitate", aflata în cel mai potrivit loc, în Palatul Hofburg.

  Trecerea prin Muzeul Sisi dezvaluie vizitatorului enorm de multe lucruri. Ce poate fi mai frumos decât sa descoperi povestea romantata si totodata dramatica a unei personalitati cu totul speciala, aflata aproape o jumatate de secol în fruntea monarhiei imperiale? Dupa aceasta vizita, sunt convins ca toti turistii privesc cu alti ochi si cu o alta întelegere minunatul chip al împaratesei, care li se dezvaluie peste tot în Viena. Sisi este totusi mult mai mult decât un produs al marketingului turistic modern, este eroina minunata a unei povesti extraordinare, care a supravietuit testului timpului. Iar astfel de povesti, ne fac sa visam si emotioneaza publicul de orice vârsta... Viena ne ofera povestea lui Sisi, haideti sa o cunoastem, pentru ca merita...