/* script Google analytics */

luni, 26 noiembrie 2012

Vacanta 2011 (12) - Rittisberg (Ramsau am Dachstein) - un munte mic, dar ofertant

   A patra zi a vacantei noastre începea sub bune auspicii. Vremea se anunta la fel de frumoasa ca si în precedenta zi, iar noi urma sa ne deplasam spre a doua "baza" de cazare pe care ne-o alesesem. Asa cum am mai spus, sederea de trei zile de la Schladming fusese gândita ca o extensie, ca un preambul al segmentelor principale ale vacantei (trei sectiuni, dintre care doua în Salzburgerland si ultima în Salzkammergut). Acum însa ne îndreptam spre un loc unde hotarâsem sa stam pentru 10 nopti, într-un punct pe care l-am considerat ideal pentru o explorare "în stea" a zonei. Voi vorbi mai detaliat despre particularitatile geografice din Salzburgerland peste câteva postari, iar aici ma voi limita în a spune ca practic un turist activ, mobil, are de ales pentru cazare între mai multe vai, aproape paralele, fiecare vale având atractiile si specificul sau, frumusetile si particularitatile sale. De aceea alegerea optima este evident subiectiva, însa zona este atât de frumoasa încât nu are cum sa nu te încânte, oricare ar fi locatia aleasa.
   Noi alesesem valea Gastein, practic prima dintre cele la care m-am referit, venind dinspre est spre vest. Exista trei localitati importante în Gasteinertal, în ordine pornind de la soseaua nationala 311 ce merge spre Tirol si Innsbruck - Dorfgastein, Bad Hofgastein si Bad Gastein. Cred ca multa lume a auzit de renumele statiunii Bad Gastein si de faima apelor sale termale cu emanatii de radon. De asemenea si la Bad Hofgastein se afla niste terme excelente. Noi am ales însa drept baza de cazare Dorfgastein-ul, cea mai mica dintre cele trei localitati (am dorit sa evit atmosfera de statiune populata de la Bad Gastein), în primul rând pentru ca era situata cel mai aproape de iesirea din vale si poate si pentru ca am gasit aici o cazare convenabila care ne-a placut foarte mult. Ulterior ni s-a confirmat ca am fost inspirati în alegerea facuta.
   Deci, ceea ce aveam de facut era sa ne deplasam de la Schladming la Dorfgastein. Distanta este mica, circa 70-80 km, astfel încât nu trebuia sa alocam timp important pentru drum si aveam practic toata ziua la dispozitie pentru a ne putea bucura de alte obiective din zona. Cum Sommercard-urile de la Schladming erau valabile si în ziua plecarii, ne-am orientat spre un munte de lânga Ramsau, un munte prea putin impresionant prin înaltime (raportat la ceea ce întâlnesti în Alpi), dar despre care citisem lucruri frumoase - Rittisberg.
   Rittisberg este un exemplu clasic as spune, despre cum stiu oamenii inteligenti sa faca o afacere, sa promoveze o locatie si sa atraga turistii. Este greu ca un munte de doar circa 1500 m sa fie atractiv, când la câtiva km doar se poate urca pe Dachstein la aproape 3000 m, dar iata ce au facut austriecii în aceasta locatie.
 
Pozitionarea Rittisberg-ului în zona Ramsau
Facilitatile oferite de Rittisberg
   Exista desigur un vârf si s-a creat o cale de acces rapid si comod spre culme, în acest caz un telescaun. Apoi, o serie de trasee cu piciorul, pentru drumetii usoare - între care se remarca Marchenweg, croit parca pentru copii si familiile lor. In plus, o alta atractie majora este toboganul de vara, acel Rittisberg Sommerrodelnbahn, o distractie de neratat. Cum însa nu toata lumea doreste adrenalina sau sa faca efort în drumetii, doua lacuri, doua stranduri înconjurate de peluze verzi impecabile se afla la dispozitia turistilor la baza muntelui. Sa mai mentionez pista pentru vehicule electrice din apropiere (o încântare pentru copiii mai mari), standul de închiriat segway,  mountain bike sau terenul pentru tir cu arcul? Parcarea este generoasa si evident gratuita. Si astfel s-a putut crea o arie turistica atractiva .....
   Cred ca se poate petrece la Rittisberg o zi minunata de vacanta, prin prisma multiplelor facilitati aflate la dispozitie în acest loc. Noi ne planificasem sa stam doar pâna dupa prânz, asa ca am ales doar unele dintre aceste optiuni. In primul rând am dorit sa urcam pe culme si sa atingem vârful. Asa ca am urcat cu telescaunul, un traseu destul de lung, prin padure, o premiera pentru fiica mea care încerca pentru prima data senzatiile oferite de deplasarea cu telescaunul.

Dimineata era solicitat doar sensul de urcare
Rittisberg-ul ofera o vedere fabuloasa catre Dachstein
Cabana de pe culme, statia finala a telescaunului

  Biletul urcare-coborâre la telescaunul de la Rittisberg costa 9,50 euro/adult (5,50 euro/copil), dar si aici am beneficiat de gratuitatea oferita de Sommercard-uri. Pe culme exista o cabana cu spatii de joaca pentru copii, un loc unde se poate sta pe terasa si servi ceva beneficiind de minunata perspectiva asupra Dachstein-ului si asupra vaii. Ne-am dorit sa atingem vârful Rittisberg, ceea ce presupune parcurgerea unui traseu lejer de circa 40 min. Cred ca mai toata lumea ajunsa pe culme se îndreapta si spre vârf, si când spun "toata lumea" vorbesc chiar la propriu, dupa cum se poate vedea si din imaginile de mai jos. Nu exagerez, dar de multe ori, prinsi de cadrarea vreunei fotografii sau oprind pentru a admira peisajul, observam cu surprindere cum persoane deloc tinere treceau pe lânga noi într-un ritm de deplasare mai degraba alert, decât domol. Mi s-a parut absolut remarcabila vointa, dorinta de miscare, filosofia pentru o viata sanatoasa si dragostea de natura pe care o poti vedea la persoanele de vârsta înaintata din Austria (si din Occident în general). Ma simt nevoit sa repet, probabil ca Austria este un mediu apropiat de ideal pentru pensionari.... 
 
Nelipsitele spatii de joaca pentru copii...
Inceputul drumului spre vârf - ca o plimbare prin parc
Oameni tineri în spirit ...
... si parca vârsta chiar poate conta mai putin

  Prea putin solicitant pe traseul principal, drumul spre vârf ofera posibilitatea abordarii unor scurtaturi (parasind acele veritabile alei pietruite) absolut binevenite pentru a forta putin, pentru a induce o mica tenta de efort montan într-un loc unde parca s-a conceput totul doar pentru o relaxare deplina. La final "trofeul" poate fi o fotografie lânga marcajul vârfului, una dintre acele cruci tipice întâlnite peste tot în Alpi.

Am parasit "aleea" pentru scurtaturi prin padure...
... dar si efortul a fost altul
Vârful era aproape...
... câtiva metri înca ...
 
... si Dachstein-ul vazut din vârful Rittisberg-ului
   Coborârea pâna la cabana am facut-o pe un alt drum, situat pe partea ce oferea vedere directa spre Dachstein. Am renuntat la telescaun si pentru a ajunge la baza muntelui am coborât pe Marchenweg, un drum al povestilor, mai lung - dar oricum lejer, mai ales parcurs în sens descendent. Este un drum al basmelor pentru ca pe parcursul lui exista diverse mici amenajari, panouri sau casute cu scene din povesti clasice si din loc în loc chiar dispozitive, unde contra unei sume de 1 euro copiii pot asculta povestea respectiva (desigur, doar în limba germana...). Fara a fi foarte spectaculos din acest punct de vedere (investitia este minima, cred), Marchenweg ne-a atras atentia doar prin faptul ca totul este curat, îngrijit, ca panourile si reprezentarile grafice nu sunt afectate de factorii naturali si nu sunt vandalizate. Dar asta e de fapt normalitatea pentru Austria si lumea civilizata...

In foisorul de pe Rittisberg
 
Pe Marchenweg ...
Coborând de pe Rittisberg
   Revenind la poalele muntelui Rittisberg, ne-am îndreptat spre un loc ce atragea ca un magnet turistii amatori de distractii. Austriecii iubesc mult sporturile de iarna - coborârile pe schiuri, în bob sau pe sanii. Vara, când zapada este disponibila doar la altitudini mari, exista alte posibilitati de distractie. Pantele muntilor sunt folosite pentru amenajarea unor circuite speciale, a unui gen de tobogane pe schelet metalic, în care se poti încerca senzatii apropiate celor traite pe o veritabila pârtie de bob. Un astfel de traseu se afla si pe Rittisberg - un Sommerrodelnbahn numit Rittisberg Coaster.
    Nu puteam sa nu încercam aceasta experienta, cel putin eu si fiica mea (sotia a avut mai putin curaj si a ramas la baza sa filmeze...). Este un traseu care se lauda cu 1300 m lungime si multe viraje cu înclinari variabile, în care efectul fortelor centrifuge se face resimtit din plin. Pe sinele tubulare din otel, printre copaci sau peste portiuni de pajisti alpine, "saniutele" (se poate merge singur sau 2 persoane - de preferat un adult cu un copil) se avânta sprintene, controlate individual de fiecare utilizator. De fapt se poate actiona doar asupra frânelor si am vazut ambele extreme de utilizare - de la copii care încercau senzatiile maxime, evitând sa frâneze chiar si în sectoarele care imprimau o puternica acceleratie - pâna la persoane care intrau în panica si apasând puternic asupra frânelor reveneau la baza cu o viteza extrem de mica. Combinatia de acceleratie, viteza, traseu virajat si înclinarea accentuata a sinelor (uneori aveam senzatia ca nici centura de siguranta nu ma va opri sa cad din "saniuta") este extraordinara si produce cu siguranta o ridicare instantanee a nivelului de adrenalina.
   Costul pentru o parcurgere a traseului este de 5,70 euro/adult (4,70 euro/copil), iar la achizitionarea unor pachete de 3 sau 5 coborâri exista anumite reduceri. Rittisberg Coaster nu este inclus pe lista obiectivelor Sommercard-ului.
    Nu am imagini cu Rittisberg Coaster (probabil oboseala dupa traseul montan, combinata cu faptul ca trebuia sa stam la o coada destul de mare pentru a parcurge traseul...), dar se poate vedea despre ce e vorba în montajul cu fotografii si filmulete de la Rittisberg, care poate fi gasit pe Youtube la aceasta adresa (se poate vedea o mica parte a traseului toboganului - noi doi la plecare si la sosire).
   La fel ca si la coborârea cu karturile pe Hochwurzen si pe Rittisberg Coaster am avut parte de inedit, adrenalina si distractie. Efectiv, noi cautam astfel de locuri pentru a le include între obiectivele pe care ni le propunem si pentru a aduce un plus experientelor noastre.
   Cu aceasta coborâre pe un Sommerrodelnbahn încheiam prima etapa a vacantei noastre, cele trei zile petrecute la Schladming. Puteam trage linie si vedea cât de inspirati am fost când am ales un loc de cazare care sa ne ofere inclus în pret acele Sommercard-uri. Am platit probabil undeva la circa 60 euro în total în plus pentru trei nopti (raportat la o cazare normala pe care cred ca o puteam gasi la ~ 50 euro/noapte), dar suma gratuitatilor de care am beneficiat cu Sommercard-ul a atins circa 90 de euro de persoana (socotind pentru un adult - dupa cum se poate vedea din preturile pe care le-am indicat în postarile precedente).
   Urma sa ne deplasam spre Valea Gastein, spre a doua noastra baza de cazare din aceasta vacanta, spre Dorfgastein. Dar, asa cum am mai spus si mai sus, ne desparteau doar circa 70 km de destinatie. Asa ca, nefiind presati de timp si bucurându-ne de o vreme splendida, am inclus un mic ocol în deplasarea noastra. Am propus familiei mele sa mergem sa vedem o draguta statiune de iarna din zona, Flachau.
   De ce Flachau? Nu sunt un practicant al sporturilor de iarna, dar am urmarit totdeauna cu placere întrecerile albe la televizor. Si stiam ca Flachau este locul natal al lui Hermann Maier - un adevarat monument al sportului austriac. Asa ca mi-am zis - de ce nu - haideti sa vizitam Flachau si sa vedem daca oraselul poarta sau nu amprenta lui Hermann Maier.
   De la Ramsau, pe un drum de munte foarte frumos, am patruns în landul Salzburg, cel pe care ne propusesem sa-l exploram în urmatoarele doua saptamâni. Am spus deja ca m-am bazat mult în organizarea acestei vacantei pe cardurile turistice regionale. Odata ajunsi în Flachau am cumparat imediat carduri Salzburgerland (care reprezinta poate cel mai eficient astfel de instrument pe care l-am încercat vreodata). Cardurile Salzburgerland se prezinta în doua variante, pentru 6 si respectiv 12 zile. Cum ne asteptau multe zile în fata pentru aceasta zona, am ales varianta de 12 zile, care ne-a costat în 2011 pentru un adult 55 euro si pe jumatate (27,50 euro) pentru copil. La momentul când scriu aceste rânduri si preturile afisate cred ca se refera la 2013, observ o crestere substantiala - la 69 euro pentru 12 zile pentru un adult (pentru copii pretul este pe jumatate). Dar despre cardurile Salzburgerland (care ofera gratuitati pentru circa 190 de obiective din zona) voi vorbi pe larg în postarile urmatoare, cu precizarea modului în care noi am avut ocazia sa le folosim. Oricum, ceea ce pot spune acum ca impresie generala este ca desi un card Salzburgerland nu ofera gratuitati sau facilitati pentru multe dintre cele mai interesante obiective ale landului (deci cei care doresc sa vada multe atractii importante trebuie sa pregateasca separat si o suma de bani, nu tocmai mica...), totusi este un instrument foarte util, indispensabil chiar, cel putin din perspectiva costurilor folosirii mijloacelor de transport pe cablu (foarte mari peste tot în Alpi).
  
Statia de plecare pentru StarJet 2
Flachau, în telescaunul Starjet 1+2

  Flachau este o statiune micuta, însa cocheta, îngrijita, impecabil de curata si asezata într-o zona montana superba. Probabil ca iarna atmosfera este cu totul alta, însa la orele dupa amiezii din acea zi calda de vara când am ajuns noi în localitate, aceasta parea mai degraba amortita, desi terasele si magazinele erau deschise. Noi ne-am dorit sa vedem valea de la înaltime si am urcat cu telescaunul - traseu din doua segmente, foarte lung - instalatiile numindu-se StarJet 1 si respectiv 2. Un bilet dus-întors pâna în vârf (deci ambele instalatii de telescaun StarJet 1+2) costa 15,20 euro/persoana (pentru 2013 pretul anuntat este de 16 euro/persoana), dar cardul Salzburgerland ne-a oferit aici o prima gratuitate.
   StarJet 1 si 2 sunt cele mai mari instalatii de telescaun pe care le-am experimentat (patru locuri pe bancheta, cu ecran protector pentru vreme rea si lungime mare a parcursului), iar pentru fiica mea (care nu mai fusese cu un telescaun) chiar a fost o zi speciala, o a doua experienta remarcabila cu un astfel de mijloc de transport, dupa cea de dimineata de pe Rittisberg.

Tunelul de legatura dintre statiile StarJet 1 si 2
Valea în care se afla Flachau, orasul natal al lui Hermann Maier
   Punctul terminal al Starjet 2 ofera o panorama deosebita asupra vaii si este locul de origine pentru multe trasee montane. Iarna, de aici se deschid numeroase pârtii, cu grade diferite de dificultate. In Flachau erau puternic vizibile reclamele pentru scoala de schi Hermann Maier ... si nici nu ar fi putut sa fie altfel.
   Din Flachau am plecat direct spre destinatia noastra, spre Dorfgastein. Intrarea în Valea Gastein dinspre drumul national 311 este extrem de frumoasa, prin doua tunele succesive si strajuita de un modest, dar dragut castel medieval. Am gasit usor locul de cazare, unde ne-a întâmpinat zâmbitoare gazda noastra, amabila doamna Rest. Dupa ce am luat în primire apartamentul si am facut niste cumparaturi la supermarketul din localitate, ne-am pregatit planul pentru ziua urmatoare, adica de fapt am ales dintre variantele pregatite, functie de vremea care se anunta a nu fi chiar ideala.
   Ajunsesem la Dorfgastein (pe o ploaie torentiala când aproape stergatoarele nu mai faceau fata, care a afectat însa doar o parte a Vaii Gastein) si aveam sa stam aici 10 nopti. De a doua zi începeam explorarea acestui minunat tinut al Austriei, landul Salzburg.
 

luni, 5 noiembrie 2012

Vacanta 2011 (11) - Abatia Admont si comoara sa ascunsa

    Când am citit despre Admont si abatia care da faima acestei localitati (în perioada când ma documentam pentru segmentul de vacanta din zona Schladming), când am vazut imaginile realizate de alti turisti, am realizat brusc faptul ca mai exista cel putin un alt loc în Austria care sa se ridice la nivelul unui obiectiv turistic monastiresc precum cel de la Melk (abatia din Melk o vizitasem cu un an în urma). La Melk si la Admont regasim doua extraordinare institutii monahale, doua manastiri restaurate si întretinute excelent, doua obiective integrate exemplar în circuitul turistic, care pot da vizitatorilor o idee reprezentativa despre forta si gradul de dezvoltare din trecut al acestor entitati. Si poate mai important decât orice, în ambele manastiri exista câte o comoara ascunsa (de fapt as spune ca sunt depozitarele unor asemenea comori artistice si culturale), câte o biblioteca, iar când spunem "biblioteca" ne referim la semnificatia medievala a acestui termen.
     Admont (numele provine din latinescul "ad montes" - în munti) este o localitate aflata într-un loc de o rara frumusete. La marginea unui actual parc natural national (Gesause National Park), pe malul râului Enns, probabil ca acest loc i-a cucerit prin perfectiunea sa pe calugarii benedictini de la manastirea St.Peter din Salzburg, care la 1074 au fondat aici manastirea din Admont, care este în prezent cea mai veche manastire functionala din Styria. Abatia din Admont are drept patron spiritual pe Saint Blaise.
    De-a lungul evului mediu, manastirea a prosperat, dezvoltându-si un bun renume gratie scriptorium-ului de aici si preocuparilor stiintifice remarcabile ale unor calugari din abatie. Scriptorium-ul, acel loc în care în perioada medievala se copiau scrierile monastice si se realizau acele minunate manuscrise din vechime, era un element complementar absolut necesar unei biblioteci. In acest fel, întelegem ca au existat la Admont toate premisele de a cladi în timp aceasta uluitoare comoara care este Biblioteca abatiei, un loc de neratat pentru turistii care trec prin zona.
 
Biserica Abatiei Admont
Cladirea ce adaposteste muzeul manastirii
Panouri indicatoare la abatia Admont
    Biblioteca Manastirii Admont este considerata una dintre cele mai importante proprietati culturale ale Austriei si una dintre cele mai valoroase manifestari de arta baroca târzie din Europa. La începutul sec.al-XIX-lea a fost numita (oarecum supraevaluat, dar nu fara anumite argumente justificative) "a opta minune a lumii". Din punctul meu de vedere, acest obiectiv nu e deloc unul banal, ba dimpotriva - cred ca aici la Admont se poate vedea o opera de arta absolut exceptionala. Si când spun opera de arta ma refer la faptul ca Biblioteca din aceasta abatie ar trebui privita ca un întreg rezultat din contopirea unei sume de elemente - arhitectura, fresce, sculpturi, scrieri si materiale tiparite - care s-au amestecat si au dat nastere unei creatii superbe, cu iz divin - un veritabil templu al cartilor si cunoasterii în istoria Ordinului benedictin.
   Biblioteca Manastirii Admont (finalizata la 1776) a fost comandata de Matthaus Offner (care a condus abatia între 1751-1779) si realizata de maestrul constructor Josef Hueber din Graz, în stilul barocului târziu. Staretul manastirii a dorit sa construiasca acest edificiu cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la înfiintarea abatiei, iar aceasta idee, împreuna cu geniul constructorului materializat în faimoasa Biblioteca, i-au asigurat ulterior o mentiune remarcabila în toate cartile de istorie.
    Josef Hueber a fost un adept declarat al ideilor iluminismului si a transpus aceste principii în opera sa. Se spune ca precum ideile în mintea omului, lumina ar trebui sa umple camera, iar la Admont acest lucru este izbitor în salile Bibliotecii. Lumina - multa lumina, culori vii, stralucire, decoruri si reprezentari sculpturale cu semnificatii încifrate - toate aceste elemente creeaza un cadru inedit pentru o sala de biblioteca, de la care te-ai astepta mai degraba la ceva tern, linistit si poate chiar semiobscur. Biblioteca din Admont are o lungime de 70 m, o latime de 14 m si o înaltime de 11 m (12,7 m la cupola centrala) si este împartita în trei sectiuni, fiind cea mai mare sala monastica de biblioteca din lume.

Intrarea în corpul de cladire al Bibliotecii si Muzeului
Pe holuri, catre intrarea în Biblioteca
   In conceperea creatiei sale, Huber s-a inspirat de la Biblioteca Nationala a Austriei din Viena (la acea vreme era Biblioteca Curtii Imperiale), mai precis din arhitectura salii principale a acestei institutii. Sala Bibliotecii din Admont cuprinde de fapt trei camere legate si acoperite de sapte cupole. Sala centrala este acoperita cu o bolta unica, iar camerele extreme dispun de câte trei cupole eliptice. Diviziunea în trei a spatiului confera salii (altfel foarte lungi - 70 m) proportii placute si un aspect general armonios încântator. O galerie cu balustrade se deruleaza pe toata lungimea celor doua sali extreme si subliniaza efectul de etaj, de doua nivele, diminuînd voit sentimentul de înaltime al cupolelor. In camera centrala abordarea arhitectului este însa exact opusa, aici fiind prezent un accent pe verticalitate prin cele 12 coloane de marmura roz care sustin bolta si prin lipsa galeriei. Iar podeaua salii este realizata din peste 7.000 de paralelograme din marmura alba, rosie sau gri, ingenios dispuse într-un model geometric cu valente tridimensionale.
    Ochiul vizitatorului este fascinat de viziunea spatiala de ansamblu a camerei Bibliotecii în sine. Insa cu siguranta fascinatia se leaga si de decorul artistic magnific, marcat de frescele de Bartolomeo Altomonte, de marmura de o cromatica variata folosita în coloane, placi sau fragmente foarte mici, de rafturile albe cu decoratiuni aurii din stucca si nu în ultimul rând de sculpturile din lemn ale lui Josef Stammel.

Biblioteca Manastirii Admont - vedere axiala
Cele trei sectiuni, galeria si podeaua din marmura (în prim-plan fresca din a treia bolta)

   Singurul lucru care mi-a displacut la Admont a fost semnul referitor la interzicerea fotografiilor în sala Bibliotecii. Insa în acel splendid ambient nu ma puteam conforma, tentatia era cu mult prea mare. Asa ca am luat câte cadre am putut (vreo 12 în total) pâna în momentul în care un ghid care conducea un mic grup de turisti germani mi-a atras direct atentia asupra interdictiei si am închis aparatul foto. Ar fi fost atât de multe detalii de surprins ... dar sper ca si aceste câteva imagini (evident insuficiente pentru a arata splendoarea în detaliu a salii) sa poata macar schita o idee despre Biblioteca din Admont.
   Ciclul de fresce din cele sapte cupole a fost creat de Bartolomeo Altomonte, care avea vârsta de 80 de ani când le-a pictat (în lunile de vara din 1775-1776). Conform traditiilor acelori vremuri, tema de baza a ciclului în sapte parti este relatia strânsa a religiei cu artele si stiintele. Cupola centrala este dedicata temei revelatiei ca baza a religiei crestine.
   In imaginile mele se pot vedea oarecum detalii doar din frescele primei încaperi, cea de la intrarea de sud în Biblioteca. In fresca primei cupole Apollo este înfatisat central ca zeu al poeziei si luminii tronând peste cele noua muze. Bolta a doua este dedicata medicinei si stiintei. Aesculap în vestminte de medic înmâneaza o reteta unui personaj feminin care personifica farmacia. Iar a treia bolta, cea adiacenta salii centrale, prezinta teologia si religia. Teologia este reprezentata ca personaj feminin central (cu soarele pe piept), alaturi de care se afla porumbelul Duhului Sfânt si o femeie ce simbolizeaza Adevarul. Cele trei virtuti crestine - Credinta, Speranta si Generozitatea sunt reprezentate mai jos, tot ca personaje feminine.

Apollo ca zeu al luminii si poeziei
Aesculap si personificarea farmaciei
   Sculpturile si decoratiunile sculpturale din sala Bibliotecii sunt realizate de Josef Stammel, un artist care a servit la manastire pentru mai mult de patru decenii. Cei care prezinta sala subliniaza relatia tensionata dintre conceptia arhitectonica a încaperii, dintre frescele cu tenta instructiv-educativa ale lui Altomonte si lucrarile tipic baroce ale lui Stammel. Sculpturile sunt din lemn, tratat apoi cu un fel de bait, care le confera tonuri de maron închise la culoare.
   Remarcabile sunt reliefurile mari de deasupra intrarilor, care prezinta scene din Vechiul Testament - Judecata lui Solomon (la sud) si respectiv din Noul Testament - Invatatura lui Iisus în Templu (la nord). De asemenea, figurile de lemn amplasate în colturile fiecarei încaperi îi vor încânta pe vizitatori. In camerele extreme de la nord si sud regasim opt personaje biblice (cei patru evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan în camera de nord si profetii Moise si Ilie, precum si apostolii Petru si Pavel în camera de sud). In camera centrala se afla patru figuri feminine, personificari ale virtutilor: Adevarul etern - Veritas eterna, Intelepciunea divina - Divina Sapientia, Bunul simt - Prudentia si Stiinta - Scientia.
   Insa ceea ce da celebritate din punct de vedere sculptural Bibliotecii din Admont este grupul de patru statui din camera centrala, numit "Ultimele patru lucruri". Le-am admirat îndelung, am încercat sa descopar detaliile despre care citisem anterior si am ramas cu adevarat impresionat. Am reusit sa pozez una dintre ele, probabil pe cea mai cunoscuta si mai reprezentativa, dar pentru a sprijini descrierea acestui grup statuar am inclus mai jos si doua imagini care nu îmi apartin, ale altor doua statui din grup.
   "Moartea" prezinta fiinta umana ca un pelerin batrân, ajuns la capatul vietii sale. Un schelet înaripat care se apropie în spatele pelerinului personifica moartea. In opozitie se afla "Invierea", simbolizata de un tânar frumos, tocmai trezit din mormânt la viata vesnica, urmând sa se prezinte la judecata lui Hristos. "Raiul" este reprezentat alegoric de o femeie frumoasa, iar "Iadul" de o figura masculina care în mâna dreapta tine un sarpe încolacit ca un inel - simbol al osândei de a se târâ vesnic - condusa spre focul subteran de o creatura demonica.


"Moartea" - din ciclul "Ultimele patru lucruri"
"Iadul"
"Raiul"
Una dintre sculturile cu personaje biblice
   Luminozitatea speciala a camerei este data, dincolo de albul rafturilor de carti, de cele nu mai putin de 48 de ferestre, toate amplasate doar pe una dintre laturile încaperii. Este elementul esential, despre care se spune ca într-un cadru impregnat de rococo si baroc face simtita adierea epocii Iluminismului.
   Nu se poate sa închei descrierea Bibliotecii din Admont fara a include câteva date referitoare la fondul de carte al institutiei. Si asta pentru ca, dincolo de fiorii treziti de de exceptionala valoare artistica a încaperii, de un loc unde parca putem regasi "frumosul" în stare pura - valoarea stiintifica a acestei locatii este data de cartile aflate în inventarul sau. Se spune ca exista aici circa 1400 de manuscrise valoroase, dintre care mai mult de jumatate provin din Evul Mediu timpuriu. De asemenea, 530 de incunabule (carti tiparite înainte de 1500 dC) si alte peste 400 de tiparituri din perioada 1501-1530 completeaza colectia. Pe rafturile albe si aurii ale bibliotecii se afla aproximativ 70.000 de lucrari imprimate, din perioada sec.XVI - începutul sec.XX.

Biblioteca Manastirii Admont - considerata cândva "A opta minune a lumii"
Lumina - adierea epocii Iluminismului
   Biletul de intrare pentru Biblioteca si muzeele manastirii costa 9,50 euro/adult (5,30 euro/copil sub 15 ani), dar este gratuit cu Sommercard. In acest pret este inclusa nu numai vizitarea Bibliotecii (desi, în mod evident, aceasta este adevarata si unica atractie), ci si a celorlalte muzee si colectii ale abatiei. Exista un dragut si interesant muzeu de istorie naturala, creat de un calugar benedictin - Gabriel Strobl - în perioada 1866-1910, care detine o imensa colectie de insecte - peste 252.000 de exemplare, iar partea cea mai valoroasa din punct de vedere stiintific este o sectiune ce cuprinde circa 80.000 de muste, fiind recunoscuta ca printre primele trei ca importanta din Europa (!). Nu lipsesc exemplare de pasari, mamifere (printre care marele leu est-african achizitionat de la faimosul explorator al Africii - Emil Holub), minerale, etc.
   Tot în aceeasi cladire, circuitul de vizitare include un mic muzeu de arta, cu obiecte din colectia manastirii începând din epoca romanica si baroca (picturi pe lemn, sticla, sculpturi, bijuterii, etc) si un segment dedicat exclusiv hainelor liturgice, existând exponate datând si din sec.al-XIV-lea. In fine, începând din 1997 Manastirea Admont a început sa-si formeze o colectie de arta contemporana si în mai multe camere pot fi vazute exemplare ale acestei colectii, marea majoritate realizate de artisti austrieci de generatie tânara.
   Domeniul manastirii, situat în plin centrul oraselului Admont este vast si ofera spatiu generos atât pentru cladiri, pentru biserica, dar si pentru o gradina de ierburi aromatice, un parc, un rezervor de apa construit în stil baroc, etc. Totul era îngrijit cu minutiozitate, peluzele aratau impecabil, curatenia si preocuparea pentru micile detalii erau si ele la cel mai ridicat nivel, ca peste tot, de altfel, în Austria. Gradinarii lucrau cu tehnica avansata si cu pricepere, iar asta se vedea cu usurinta si încânta ochii vizitatorilor.
   Biserica manastirii este o constructie cu mult mai noua decât manastirea în sine, fiind reconstruita dupa un devastator incendiu (1865) partial pe vechea fundatie romanico-gotica. Lucrarile s-au desfasurat între 1866-1869 si au fost conduse de un arhitect austriac, Wilhelm Bucher.
   Biserica abatiei Admont a avut drept model catedrala din Regensburg si a fost printre primele cladiri sacre de factura neogotica din Austria. Turnurile au 76 m înaltime. Pe fatada regasim figurile Sf.Benedict si a Sf.Scolastica, portalul fiind încoronat de statuia patronului manastirii, Sf.Blaise.

Reprezentare picturala a Abatiei Admont
Asa se îngrijeau peluzele din manastire...
Fragment de gradina la Admont
Pe alei, de la Biblioteca spre biserica
In curtea manastirii
Portalul de la intrare, cu Sf.Blaise în centru
  Interiorul bisericii este amplu si da senzatia aceea întâlnita în catedralele construite în stil gotic. Arhitectural exista un naos cu doua nave, fiecare cu cinci capele laterale si sase altare. Spuneam ca vechea biserica a fost puternic afectata (de fapt distrusa în mare masura) de un incendiu în 1865. Din fericire, totusi, la acel moment s-a reusit salvarea celor mai importante opere ale lui Josef Stammel aflate în interior (sculpturi în lemn, atât de vulnerabile în fata flacarilor).
   Marele Altar este superb, realizat din marmura de Carrara si încununat de o statuie impresionanta a Sf.Blaise (se observa si în imaginile de mai jos). Pictura din Altar este o reprezentare a Sfintei Fecioare - "Maria Immaculata" - realizata de Martino Altomonte si încadrata de 15 medalioane sculptate de Josef Stammel. Din pacate, la acel moment al zilei, nisele Altarului erau închise si nu am putut admira aceste opere de arta.

Interiorul bisericii Admont
Marele Altar si Crucifixul
Amvonul
Arcade neogotice

  Manastirea Admont detine si o faimoasa scena de Craciun, sculptata de Josef Stammel. Ea este pastrata într-o capela laterala si este expusa publicului între 25 decembrie - 2 februarie. Fiind august, nu am putut vedea aceasta opera ... si acest fapt poate fi un bun motiv de revenit cândva, pe vreme de iarna si în atmosfera de sarbatori la Admont. Marele Crucifix gotic suspendat dateaza de la 1518 si este atribuit lui Andreas Lackner. O privire mai atenta merita si frumoasele vitralii din spatele Marelui Altar.
    
Marele Altar, Sf.Blaise si minunate vitralii în fundal
Sobru si totodata impresionant
   Cred ca Admont-ul, cu manastirea sa (si mai ales cu Biblioteca din aceasta institutie) este un reper important pentru turistii ajunsi în zona. Peisajele sunt absolut minunate (poate ca imaginea de mai jos constituie si ea un argument) si atractiile disponibile pe o raza de doar câtiva zeci de km sunt numeroase si de calitate. De exemplu, noi am mai fi dorit sa mai ajungem la un alt castel - Strechau - situat relativ aproape, însa programul de vizitare era mai scurt si nu am mai avut timpul necesar pentru o vizita decenta.
 

Cam asa arata împrejurimile, vazute din gradina Abatiei Admont
Manastirea Admont - vedere exterioara
  Am revenit la Schladming pentru înca o plimbare la vreme de seara prin orasel, facând bilantul unei zile cu adevarat încântatoare, o zi în care urcasem la înaltimea Dachstein-ului, pasisem pe Sky Walk si beneficiasem de o vreme exceptionala, o zi în care descoperisem mirajul culorilor si formelor din gheata chiar în inima ghetarului în Ice Palace, dar si o zi în care vizitasem Schloss Trautenfels la umbra pitorescului munte Grimming si descoperisem Abatia din Admont cu a sa "a opta minune a lumii" - faimoasa Biblioteca monastica. Incheiam a treia zi de vacanta, urmând sa schimbam baza de cazare, de la Schladming la Dorfgastein - pe Valea Gastein. Insa mai aveam ceva în plan, sa mai urcam pe un munte (ce-i drept, mai modest ca înaltime) situat în apropiere, lânga Ramsau.