/* script Google analytics */

duminică, 29 septembrie 2013

Vacanta 2011 (44) - Salzburg - Domul, Muzeul Domului si Muzeul Panorama

    Un obiectiv turistic de prima marime din Salzburg este Domul sau Catedrala (totodata cea mai mare biserica din oras). Salzburg-ul este în sine un oras al superlativelor, iar Domul este fara îndoiala unul dintre acestea. Acest superb edificiu este si el o marca turistica majora a orasului, la fel ca si Hohensalzburg, Palatul Hellbrunn, Palatul Residenz, site-urile legate de "Sunetul muzicii" ori Fântâna Residenz. Este o constructie de mari dimensiuni, usor identificabila din toate punctele de belvedere situate la înaltime, un obiectiv care domina pietele adiacente si ale carui turnuri sunt vizibile din multe puncte ale Orasului Vechi.
     Domul se afla în Altstadt, adicent pietelor Residenz si Domplatz. Un element inedit în ceea ce priveste aceasta catedrala este si faptul ca este legata cu trei culoare în arcade deschise pe directiile nord, sud si vest, culoare catre intrarile în biserica si care unesc practic acest edificiu cu Palatul Residenz si cu Manastirea St.Peter, formând practic o piata închisa pe toate laturile.

Domul din Salzburg, pietele adiacente si conexiunile sale prin galerii cu arcade deschise


    Se spune ca de aproape 400 de ani aceasta catedrala domina peisajul citadin al Salzburg-ului. Si cred ca si în prezent, pe lânga faptul ca Domul este centrul spiritual al orasului, este totodata si centrul sau vizual. Este reperul cel mai usor de remarcat atât de la distante mari, dar si un edificiu care degaja maretie, forta si totusi si gratie deopotriva. Cred ca faptul ca fatada sa este folosita drept fundal pentru multe spectacole în aer liber (inclusiv un numar mare din cele aflate pe afisul celebrului festival) spune ceva.
    Se considera ca Domul din Salzburg este cel mai impresionant edificiu în stil baroc timpuriu aflat la nord de Alpi, ceea ce nu este deloc putin lucru. Insa este mai mult decât atât, este un simbol al orasului, conectat si el la framântarile istorice, la perioadele de crestere sau decadere ale urbei. La fel ca si principatul, Domul a cunoscut si perioade grele, fiind distrus de incendii, dar si ani buni, perioade de refacere, de reconstructie si de extindere. Intr-un fel Domul exprima puterea si ambitiile printilor arhiepiscopi de Salzburg, cartea lor de vizita în fata vecinilor, a celorlalte state din Sfântul Imperiu Romano-German si a marilor monarhii din Europa Apuseana. Locuitorii din Salzburg s-au mândrit timp de secole cu Domul lor, care pâna la urma sintetiza latura religioasa a puterii politice din principat. Evenimente si nume majore au fost asociate acestei cladiri în cursul istoriei de peste 1200 de ani a Domului. Orga sa este printre cele mai faimoase din spatiul german, tot aici a fost botezat Mozart, care ulterior a devenit organistul catedralei si multe dintre creatiile sale au prins viata pentru prima data în acustica perfecta a Domului. Ce ani trebuie sa fi fost aceia pentru Salzburg, ce sansa pentru acei oameni sa fie contemporani cu un asemenea geniu si atât de aproape de actul sau creator!

Fatada Domului
Coloana Imaculatei Marii din fata Domului

   Piata Domului este dominata de coloana Mariei Imaculata, comandata de arhiepiscopul Sigismund von
Schrattenbach si executata de doi frati sculptori, Wolfgang si Johann-Baptist Hagenauer între 1766-1771. Erau anii în care acest gen de monument era foarte la moda, acesta din Salzburg înscriindu-se în linia lansata de ansambluri similare de la Viena (Pestsaule de pe Graben) ori Munchen. Fecioara Maria este înfatisata deasupra norilor pe un glob, strajuita de patru figuri alegorice, care simbolizeaza îngerii, diavolul, întelepciunea si biserica. Undeva pe peretele Domului o placa propune traducerea simbolisticii monumentului, care este dedicat Conceptiei Imaculate a Pruncului Iisus: îngerii sunt încântati de eveniment, întelepciunea si cunoasterea umana se închina neputincioasa în fata acestui fapt, diavolul mârâie de ciuda, iar biserica practic se naste si devine biruitoare. In plus coloana este asezata pe axul central al Domului, iar mareata sa fatada pare ca încoroneaza în fundal figura Fecioarei Maria.
    Pe fatada Domului, chiar deasupra intrarii principale se afla statuile celor patru evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan - reprezentând mântuirea provenita din predicile lor. De asemenea chiar pe axul central, aliniata cu statuia Mariei este o coroana de aur purtata de doi îngeri. Cele trei masive usi din bronz au fost realizate în 1957-1958 si semnifica trei virtuti crestine: credinta, speranta si iubirea.


  Istoria Domului din Salzburg poate fi împartita în doua perioade distincte, separate de un incendiu devastator ce a avut loc la 1598. Prima biserica ridicata pe acest amplasament a fost construita sub episcopul Virgil (care a ajuns sa pastoreasca Salzburg-ul în 767 dC). Sfintirea lacasului a avut loc în 774, fiind închinata sfintilor Rupert si Virgil. Cladirea de la acea data avea 66 m lungime si 33 m latime. Mai multe evenimente nefericite au afectat constructia initiala: un incendiu produs de fulger în 842, apoi o distrugere masiva când biserica a fost arsa de Contii de Plain, urmasi ai împaratului Fredrik Barbarosa în 1167. Totusi biserica a fost reconstruita zece ani mai târziu de catre printul arhiepiscop Conrad II, rezultatul fiind o impozanta basilica în stil romanic, despre care se spunea ca detinea titlul de cea mai frumoasa si mai mareata biserica în acest stil arhitectonic aflata la nord de Alpi, depasind chiar si catedrala împaratului din Speyer.
   Insa la 1598 un incendiu devastator a afectat centrul Salzburg-ului. In acea perioada conducator era arhiepiscopul Wolf Dietrich, cel care reusise sa aduca exploatarea sarii din apropiere, de la Hallein-Bad Durrnberg la scara industriala si sa obtina un enorm flux de bani din vânzarea acestei resurse în Europa Apuseana si Centrala. Wolf Dietrich avea resurse, avea idei marete, avea planuri interesante...dar nu avea spatiu pentru constructiile pe care si le dorea. Arhiepiscopul Wolf Dietrich nu a fost un Nero al Salzburg-ului, dar când nefericitul eveniment al incendiului masiv din 1598 s-a produs, se pare ca el ar fi ordonat ca interventia de stingere a flacarilor sa se desfasoare... mai lent! Câteva ore de întârziere si focul din acea noapte i-a oferit ceea ce îsi dorise - spatiu, teren liber pentru construirea unui nou Salzburg. Atunci a început practic ridicarea unui nou oras, cu biserici noi, cu palate, monumente si locuinte adaptate noilor realitati. Wolf Dietrich a fost vizionarul si cel care gândit un Salzburg nou si diferit. Insa, asa cum se întâmpla de multe ori în istorie, el nu a apucat sa îsi vada visul transpus în realitate, sa îsi vada opera cum se desavârseste. Viata este poate uneori nedreapta sau poate ca anumite greseli se platesc totdeauna. Wolf Dietrich a fost întemnitat pâna la moarte de nepotul si succesorul sau Markus Sittikus, care însa a continuat opera unchiului. Iar în aceasta viziune a lui Wolf Dietrich, Domul detinea un loc central.
      Insa începerea lucrarilor la o catedrala cu totul diferita de cea veche nu a fost un lucru usor. S-a încercat mai întâi reconstructia si refacerea celei vechi. Insa lucrarile pareau sa nu aiba succes. Atunci, în ciuda opozitiei cvasigenerale, Wolf Dietrich - care era un mare sustinator al modernei arhitecturi a barocului italian, a ordonat demolarea completa a ruinelor vechii catedrale. El a angajat un arhitect italian - pe Vicenzo Scamozzi, încredintându-i misiunea de a pregati planurile unei somptuoase constructii în stil baroc.
   
Impozantul Dom din Salzburg
Superbul interior al Domului

   Insa acei ani de început ai sec.XVII nu erau nici pe departe linistiti pentru principatul prins între ambitiile unor state mai mari si care stârnise invidia vecinilor prin prosperitatea adusa de exploatarea resurselor de sare. Asa ca Wolf Dietrich nu a reusit sa îsi vada vizul împlinit, ba chiar în cazul Domului nu a apucat nici macar sa puna piatra de temelie a fundatiei. A facut-o însa nepotul sau Markus Sittikus în 1614, care a apelat la un alt arhitect italian, Santino Solari. Constructia catedralei a durat doar 15 ani, foarte putin pentru acele vremuri si pentru un obiectiv de asemenea calibru, sfintirea având loc în 1628. Onoarea acestui eveniment i-a revenit arhiepiscopului Paris Lodron (succesorul lui Markus Sittikus), fiind un eveniment deosebit de fastuos - se spune ca a fost cel mai mare eveniment de acest gen trait vreodata la Salzburg, desi se petrecea în haosul generat de Razboiul de 30 de ani. Insa Paris Lodron a fost si un iscusit diplomat si a reusit sa fereasca în mare masura principatul de distrugerile acelui razboi.
    Noul Dom merita un astfel de fast la inaugurare, pentru ca era un edificiu al superlativelor. Era prima biserica importanta în stil baroc de la nord de Alpi si va ramâne de o frumusete si o grandoare neegalata în acest spatiu.
     Catedrala a fost ferita de distrugeri majore de-a lungul celor aproape patru ecole de existenta în forma actuala, fiind afectata doar în timpul celui de-al doilea razboi mondial (a fost distrusa cupola principala), refacuta ulterior pâna în 1959.

O mostra din decorul interior al Domului
Altar dedicat Mariei Imaculata 
Cupola cea mare a Catedralei din Salzburg
   Domul din Salzburg, cu cele doua turnuri simetrice ale sale, cu bogatele decoratiuni din marmura. cu superba fatada si numeroasele sculpturi, cu frescele sale minunate - este considerat de catre unii criticii drept "cea mai apropiata de perfectiune constructie Renascentista din tarile germanice". Acum, daca lucrurile stau chiar asa, probabil ca este de discutat, însa este cert ca Domul din Salzburg este o capodopera arhitectonica.
   Interiorul este luminos si superb decorat în stil baroc, cele mai importante fresce fiind opera florentinului Mascagni. Fiecare coltisor al Domului ofera ceva special, un basorelief, o arcada frumos ornamentata, o pictura sau un altar remarcabil. Fiecare unghi diferit ofera o perspectiva noua si releva poate un alt aspect demn de remarcat al interiorului catedralei. Si spun asta pentru ca Domul din Salzburg trebuie vizitat cu atentie. Poate multi turisti au trecut prin catedrala fara a coborî în subsolurile (în cripta) care ofera un context cu totul diferit, unul modern, legat de realitatile bisericii din sec.XX. Ori poate multi au ignorat Muzeul Domului, unde cred ca nu neaparat exponatele de factura religioasa sunt cele mai atractive, ci poate posibilitatea unica de a privi de aproape uriasa orga a catedralei si vederea asupra interiorului Domului de la înaltimea acestei pasarele. Sunt chestiuni de detaliu, care însa produc o complementaritate ce poate întregi imaginea acestui edificiu al superlativelor din Salzburg.

Lumina inunda cu generozitate acest magnific Dom din Salzburg
   Exista în catedrala un obiect unic, ce atrage fara îndoiala atentia tuturor vizitatorilor. Este vorba despre un imens vas din bronz, foarte vechi, realizat în stil romanic, folosit pentru botez. Ceea ce îl face celebru astazi este mentiunea ca în el a fost botezat Mozart (de asemenea a fost botezat în el si Joseph Mohr, originar din Hallein, autorul celebrului "Silent Night"), cel care ulterior în calitatea sa de organist al Curtii princiare si de Maestru - Dirijor de orchestra a interpretat aici pentru prima data multe dintre compozitiile sale de factura religioasa. Vasul dateaza de la 1321 si prin urmare este mai vechi decât catedrala însasi.

Vasul pentru botez - cel în care a fost botezat si Mozart
    In cripta catedralei, la subsol, se afla înmormântati multi episcopi, cardinali, personalitati ce au avut conexiuni strânse probabil cu acest lacas religios. Insa ceea ce frapeaza este radicala schimbare de decor. Daca sus, în interiorul Domului suntem fermecati de exuberanta decorului baroc, aici jos în cripta ni se înfatiseaza un ambient extrem de modernist, o arta stilizata uimitoare, pe care doar niste prelati cu adevarat deschisi la minte ar fi putut-o accepta. Pentru micuta capela din cripta, pentru acel loc intim de rugaciune merita coborât si vazuta aceasta latura noua si atât de surprinzatoare pe care o ofera Domul din Salzburg.

In capela din cripta
Schimbare de stil la subsolul Domului
   Aminteam mai sus despre Muzeul Domului. Este amenajat practic în incinta catedralei, în câteva încaperi adiacente si cuprinde o colectie de exponate de factura religioasa - obiecte de cult, mantii si accesorii ale episcopilor, etc. Intrarea în catedrala este gratuita, însa pentru Muzeul Domului biletul costa 5,00 euro/adult, cu mentiunea ca un Salzburgcard valid ofera posibilitatea unei vizite gratuite. Dincolo de colectia interesanta, Muzeul Domului ofera posibilitatea de a urca la nivelul superior, de a vedea din spate celebra orga cu peste 4000 de tuburi a catedralei si o perspectiva diferita asupra interiorului Domului de la înaltime. Deci, merita acordarea unei jumatati de ora pentru acest obiectiv, pentru ca sunt cu adevarat lucruri interesante de privit.

Intrarea în Muzeul Domului
Mai aproape de tavanul catedralei ...
... si o vedere de la înaltime asupra interiorului Domului
   In fine, spre finalul unei zile pline, prima dedicata de noi explorarii Salzburg-ului, ne-am oprit la ultimul obiectiv planificat - Muzeul Panorama. Fara îndoiala ca nu este unul dintre muzeele de prima marime din Salzburg, dar se afla într-o zona centrala, apropiat de catedrala si cu siguranta nu necesita mult timp pentru vizitare. In plus, am mizat pe ineditul uneui astfel de spatiu expozitional, stiind la ce sa ne asteptam ca vom gasi acolo.
    Ce este Muzeul Panorama? In esenta este vorba - asa cum o arata si numele sau - despre vizionarea unei panorame uriase, însa nu una moderna, ci una cu vechime de peste 200 de ani. Vizitatorii pot vizualiza de pe o platforma centrala o panorama pictata de mari dimensiuni - 26 m circumferinta si 130 mp suprafata - realizata de J.M.Sattler (1786-1847), care înfatiseaza zona istorica a Salzburg-ului, cu aspecte ale vietii obisnuite a orasului din acea vreme.
    Este un muzeu modern, realizat la standardele înalte ale institutiilor de acest gen din Austria, cu dotari care fac apel la tehnologia de vârf. Vizitatorii pot utiliza un fel de lunete pentru a vedea cele mai mici detalii ale pânzei si cred ca este o experienta interesanta, odata ce te-ai familiarizat în prealabil cu principalele repere si puncte de interes din Orasul Vechi, sa le identifici pe uriasa panorama si sa faci singur comparatiile între ceea ce a vazut pictorul acum mai bine de doua secole si realitatea prezenta.

La Muzeul Panorama
Cam despre asta este vorba - o platforma centrala pentru vizionarea panoramei pictate circulare
Detalii ale picturii - Domul si Residenz în prim plan
In interiorul Muzeului Panorama
    Ecrane touch-screen permit vizualizarea comparatiilor ieri-azi (adica între Salzburg-ul din prezent si cel de acum mai bine de 200 de ani), ceea ce este mai degraba un joc, dar asa cum sunt convins în continuare, una dintre cele mai bune modalitati de asimilare a informatiilor este cea prin joc. Exista în muzeu si alte pânze de mari dimensiuni (nu la fel de mari ca panorama centrala) realizate de Hubert Sattler si care înfatiseaza scene de aceeasi factura din alte capitale sau orase mai europene ori din zone care la acea vreme abia se explorau în lume, vorbind aici despre mijlocul sec.XIX.
    Biletul de intrare la Muzeul Panorama costa 3,00 euro/adult (2,00 euro în 2011), iar un Salzburgcard valid ofera si aici o intrare gratuita.
    Salzburg-ul este un oras plin de traditie, de istorie, de arta si frumos, iar edilii locali au stiut totdeauna sa îmbine modernul cu traditionalul într-un mod atât de natural si de inspirat. De aceea ultimul set de imagini din aceasta postare include atât unul dintre simbolurile majore ale orasului - monumentul lui Mozart - practic borna de la care a început la mijlocul sec.XIX cultul marelui compozitor, cât si elemente moderne plasate în apropierea unor muzee traditionale.
 
Arta moderna în apropiere de Muzeul Panorama
Monumentul lui Mozart
Simbol modern în apropiere de Catacombe

    Probabil ca toti turistii ajunsi în Salzburg au remarcat ineditul glob aurit si omuletul plasat deasupra sa, ansamblu ce se afla plasat lânga Dom, fiind vizibil foarte frumos si din Hohensalzburg. Dar cred ca nu toti cunosc povestea acestei creatii artistice si a altora similare care pot fi întâlnite prin Salzburg. Pentru ca este în esenta o poveste banala dintr-o tara civilizata, unde administratia locala chiar face eforturi pentru a îmbunatati aspectul orasului, fara alte interese meschine, asa cum se întâmpla pe la noi (daca de exemplu voi aminti statuia "Traian si lupoaica" din fata Muzeului de Istorie din Bucuresti, suma imensa platita pentru aceasta... probabil ca discutia despre gustul artistic al edililor de la noi si despre bataia de joc în cheltuirea banului public este rezolvata...).
    Ce au gândit cei din Salzburg? In 2002 s-a lansat un parteneriat între un consortiu privat ce promoveaza artistii moderni si administratia locala din Salzburg. Ideea este simpla si generoasa. In fiecare an, un artist contemporan de renume este invitat sa realizeze o creatie artistica ce va fi plasata într-un loc cu mare vizibilitate din centrul istoric al orasului, locatie unde va ramâne pentru zece ani. Toata lumea are de câstigat - artistii prin vizibilitatea oferita creatiilor lor si prin notorietatea câstigata, orasul pentru ca obtine aspecte dinamice ale imaginii sale si conexiuni cu arta moderna, fundatia pentru ca îsi îndeplineste scopul pentru care a fost creata. Iar "Sfera" aurita si omuletul sau sunt un astfel de exemplu...

"Sfera" - inedita creatie a lui Stephan Balkenhol, amplasata lânga Dom
   Incheiam prima noastra zi la Salzburg, iar orasul deja ne cucerise total. Stiam ca mai avem înca foarte multe de vazut si de descoperit si speram sa o putem face cât mai bine în timpul ramas la dispozitie. Ce vizam pentru ziua urmatoare? Multe lucruri aveam în plan, dar stiti cum e, nu totdeauna socoteala de acasa se potriveste... Si asta pentru ca desi urma o zi de mare sarbatoare (15 august - Sf.Maria), vremea nu avea sa tina cu noi. Din fericire era totusi ultima zi cu ploaie de care am avut parte în acea vacanta...  

marți, 24 septembrie 2013

Vacanta 2011 (43) - Salzburg - Catacombele, Biserica si Cimitirul St. Peter

   In Salzburg exista cinci munti adiacenti. Pe culmea Festungsberg se afla minunata fortareata Hohensalzburg, despre care am scris în postarea precedenta. Imediat în apropiere se afla Monchsberg-ul cu al sau impresionant perete stâncos, iar pe cealalta parte a Salzach-ului poate fi remarcat Kapuzinersberg. In fine, spre sud se afla Hellbrunner Berg (în zona celebrului palat de vara omonim) si al cincilea munte este Rainberg. Daca însa ne referim strict la Orasul Vechi, el este marginit de Festungsberg si de Monchsberg.
     Trebuie spus ca în Altsatadt obiectivele turistice sunt numeroase si foarte apropiate. De aceea se pot imagina multe strategii de explorare a orasului. Noi, dupa coborârea de la Hohensalzburg am decis sa ne îndreptam atentia mai întâi spre un ansamblu de obiective situat chiar în apropiere.
    La poalele Monchsberg-ului, la marginea de NV a centrului vechi se gaseste aceasta grupare, care include Biserica St.Peter, cladirea manastirii si a colegiului, cimitirul din aceasta locatie si asa numitele Catacombe. Si poate este bine de precizat din start din ce motiv acest ansamblu a intrat în desfasuratorul nostru din acea zi. As spune ca toti în familie suntem niste romantici, ca ne plac povestile frumoase, ne place sa visam si sa descoperim punti de legatura între vis si realitate. In acest context pot spune ca iubim filmele bune, acel gen care îti merge direct la suflet si mai concret suntem fani ai "The Sound of Music" si ai filmelor de acest gen. Acum - e adevarat ca suntem fani, dar nu într-atât de fani încât sa ne subordonam o vacanta la Salzburg scopului de a calca în locatiile în care s-a filmat celebra poveste a familiei von Trapp. Dar, daca era sa gasim în cale asemenea locuri - era pacat sa le ratam. In traseul nostru din aceasta prima zi la Salzburg, pe drumul dintre Hohensalzburg si Dom treceam practic pe lânga acest ansamblu St.Peter. Si de acest loc, adica mai precis de cimitirul St.Peter se leaga una dintre scenele de final din film, cea în care familia von Trapp se ascunde de nazisti dupa plecarea de pe scena festivalului si este descoperita de Rolf. Acest loc doream sa-l identificam, pentru ca în plus oricum intentionam sa vizitam Catacombele si Biserica St.Peter.
     Cu siguranta nu suntem fani ai vizitarii unor cimitire. Nu am facut asta mai pe nicaieri pe unde am mers, desi în mai toate ghidurile turistice ale marilor orase din vest asemenea obiective sunt mentionate si chiar se bucura de un numar semnificativ de vizitatori. Nu este însa si cazul nostru. Si aici, trecerea noastra prin Cimitirul St.Peter a vizat, cum am spus si mai sus, doar identificarea locatiei acelei scene din film.

In cimitirul St.Peter
Biserica St.Peter pe latura dinspre cimitir
   Si totusi, de ce este importanta aceasta arie pentru Salzburg? Istoria ne spune ca mai întâi au trait prin aceste locuri triburi de celti, apoi o localitate numita Juvavum  a fost întemeiata aici de romani, centru importanta al provinciei Norikum, printre cele mai nordice avanposturi ale imperiului în zona dintre Alpi si Dunare. Insa oraselul a disparut practic odata cu colapsul Imperiului Roman si abia la 696 dC este consemnat în documente faptul ca Sf.Rupert a înfiintat si a ridicat aici un asezamânt care în timp a devenit Biserica St.Peter. Probabil ca totusi ctitoria nu s-a realizat pe un teren gol, probabil ca exista în acest loc o comunitate mica de calugari, provenind de pe vremea Sf.Severin din sec.V dC, însa Sf.Rupert si anul 696 sunt considerati întemeietorul si anul de aparitie al Salzburg-ului modern.
     Calugarii de la manastirea St.Peter au desfasurat o intensa activitate de misionarism pâna la sfarsitul primului mileniu în zona estica a Alpilor. In evul mediu, manastirea St.Peter din Salzburg a fost renumita pentru scrierile, pentru manuscrisele care s-au realizat aici. Si, ca sa vedeti cum se leaga lucrurile, în 1074 arhiepiscopul Gebhard a trimis un grup de calugari misionari în Styria si a pus bazele Manastirii Admont, cunoscuta astazi pentru extraordinara sa biblioteca, considerata în perioada baroca în rândul minunilor lumii, manastire pe care o vizitasem doar cu circa doua saptamâni mai devreme si despre care am povestit aici.
       Manastirea St.Peter apartine ordinului benedictin. In 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea din Salzburg, institutie puternic conectata cu abatia, pâna la dizolvarea sa la 1810 (Universitatea a fost ulterior reînfiintata abia în sec.XX, având la baza Colegiul benedictin al manastirii). In perioada nazista calugarii au fost izgoniti, dar ansamblul manastirii nu a avut de suferit, asa încât ea a fost redobândita dupa razboi de ordinul benedictin.
      Cimitirul St.Peter este alaturi de locurile de înmormântare de la Manastirea Nonnberg cel mai vechi cimitir din Salzburg. In mod oarecum surprinzator, în ultimele decenii a devenit unul dintre cele mai frecventate obiective de catre turistii care viziteaza orasul. Faptul se datoreaza conexiunii cu scene din "The Sound of Music" si proximitatii cu alte atractii din Orasul Vechi, cum ar fi Domul, Catacombele si Hohensalzburg. In 1878 cimitirul a fost declarat închis si a decazut, dar a fost revitalizat dupa 1930 când calugarii benedictini au schimbat regulile, au implementat un nou sistem de administrare si au permis efectuarea de noi înhumari în acest loc.

Cautând cripta si monumentul funerar în spatele caruia s-a ascuns familia von Trapp
   Cimitirul are doua capele, una cu arhitectura în stil roman cu hramul Sf.Cruce si una din sec.XV - Sf.Margareta. Mormintele multor membri ai aristocratiei din Salzburg se afla aici, ghidurile turistice accentuînd pe Santino Solari - arhitectul Domului, pe Sigmund Haffner - un sef al lui Mozart într-o anumita perioada, pe Nannerl - sora lui Mozart, care avea ea însasi exceptionale calitati muzicale si poate pe Michael Haydn - fratele mai mic al compozitorului Joseph Haydn (capul acestuia este pastrat într-o urna în Biserica St.Peter).
     Cum am spus mai sus, cautam locul în care s-a filmat scena din film, când Rolf descopera monumentul dupa care se ascundea întreaga familie von Trapp. Totul parea atât de familiar, boltile, parca si dispunerea mormintelor, grilajele acelor nise - dar nu reuseam sa gasim cu precizie locatia pe care o stiam de pe pelicula. Totul parea a fi cadrul perfect pe care îl cautam, însa nici o nisa nu adapostea un monument de piatra cu un spatiu suficent în spatele sau pentru a ascunde pe Maria, pe Georg si pe toti copiii von Trapp. Explicatia aveam sa o gasesc la revenirea acasa, când am aprofundat documentarea. De fapt exista aici o nebuloasa întretinuta voit, multe surse desemneaza cimitirul St.Peter drept locatie de filmare a respectivei scene din "The Sound of Music" - poate pentru a atrage turistii, însa în realitate aceasta scena s-a filmat în studiouri la Hollywood, într-un decor care reconstruia cimitirul, un decor impecabil realizat - fapt ce creeaza senzatia reimtita în cimitir, ca ai recunoaste imaginile din film.
     Oricum, daca tot nu reusisem identificarea nisei si monumentului funerar respectiv nu am zabovit prea mult în cimitir si ne-am îndreptat spre Catacombe. Vizitarea cimitirului nu este taxata, însa pentru intrarea la Catacombe se platea un bilet de 1,50 euro/adult, cu mentiunea ca un Salzburgcard valid oferea gratuitate.
Urcând în Catacombe
Vedere din Catacombe: Domul, Biserica si parte din Cimitirul St.Peter
Cele doua capele din peretele stâncos
     Pentru obiectivul din Salzburg, termenul de "Catacombe" este cu siguranta unul nepotrivit. Numim "catacombe" locurile unde exista de obicei îngropati mai multi oameni în subteran. Sau - un loc care serveste pentru refugiu, un loc unde un grup se ascunde de agresori. Ceea ce se viziteaza la Salzburg nu sunt catacombe în acceptiunea clasica a termenului, ci mai degraba niste nise sapate în peretelui stâncos al Monchsberg-ului, doua cavitati în care s-au creat doua mici capele.
    Accesul spre Catacombe se face urcând din Cimitirul St.Peter. Prima capela sapata în stânca - Gertraudiskapelle - este mai mult biserica si mai putin grota, existând ziduri si o extensie de spatiu la exterior. Stânca muntelui serveste doar ca perete de fundal al capelei. Exista aici un altar, sase nise si o coloana în stil roman (se observa într-o imagine de mai sus) si câteva elemente în stil gotic, în acord cu data la care a fost construita si sfintita aceasta capela - anul 1178 dC.
       Drumul continua urcând prin stânca (cavitatea este marginita pe alocuri de un zid spre exterior) pâna la al doilea spatiu interior important - a doua capela, numita Maximushohle. Ea este mult mai veche, datând din sec.III, de pe vremea romanilor. Aici este vorba mai mult de cavitate si mai putin de biserica. In capela superioara se remarca doua nise mici despartite de o coloana, o adâncitura pentru anumite ritualuri, doua altare cu placi ceramice datând de la 1860. O groapa sapata în stânca este considerata a fi ceea ce a ramas din mormântul lui Maximus, care a dat si numele capelei.

Altar în Gertraudiskapelle
In Maximushohle
Turnurile Bisericii St.Peter si Bisericii Franciscane vazute de la înaltimea Catacombelor
   Manastirea St.Peter este recunoscuta ca fiind cea mai veche din întreg spatiul vorbitor de limba germana. iar dupa unele surse este chiar cea mai veche manastire care functioneaza si în prezent din tot teritoriul european situat la nord de Alpi. Indiferent daca este sau nu asa, important este faptul ca aceasta manastire a fost un factor de progres, o oaza a educatiei, a formarii unor personalitati, a pastrarii unui veritabil tezaur de scriituri, manuscrise si carti în perioada medievala. Si în prezent, institutia se implica puternic în activitati caritabile.
    Biblioteca manastirii St.Peter este cea mai veche din Austria. Exista peste 800 de manuscrise, dintre care cel mai valoros este "Verbruderungsbuch" adus la biblioteca de catre episcopul Virgil la 784 dC. Fondul bibliotecii a crescut continuu, ajungând la peste 100.000 de volume în prezent, între care multe incunabule, prime editii ale multor opere medievale, etc. De asemenea se spune ca se adauga un urias fond de notite si partituri muzicale si alte colectii diverse. Biblioteca a fost modernizata si redecorata în stil Rococo la 1768. Din pacate nu este deschisa publicului, spre deosebire de minunatele biblioteci similare de la Melk sau de la Admont. Doar în rare ocazii este posbila vizitarea, cu tururi ghidate restrânse.
    Biserica St.Peter nu este nici cea mai mare si nici cea mai renumita din Salzburg. Probabil ca o prima constructie cu rol de biserica a fost ridicata pe acest amplasament la scurt timp dupa moartea Sf.Rupert. Din aceasta constructie initiala s-au pastrat doar urme din pardoseala Turnului de Vest. Un incendiu a mistuit în flacarile sale biserica în anul 1127, iar trei ani mai târziu au început lucrarile de refacere, care au ridicat constructia actualei biserici. Sfintirea lacasului de cult s-a produs în 1147.
     Desigur ca au existat modificari în timp. In 1756 biserica a primit acoperisul în forma de ceapa, specific constructiilor în stil baroc. Interiorul a fost remodelat si redecorat în stil Rococo între 1760-1782. Cea mai veche orga din biserica (perfect functionala si în prezent) dateaza de la 1444 si a fost construita de un mester german din Mainz. In Salzburg exista multe cladiri care contin un mix de elemente arhitectonice, de la stilul roman la Rococo, iar Biserica St.Peter este una dintre acestea.

O frumusete interioara nebenuita dupa aspectul exterior al bisericii
Tavanul frumos ornamentat si decorat cu fresce
Marele Altar din Biserica St.Peter

   Marele Altar al bisericii este o opera a lui Martin Johann Schmidt, unul dintre cei mai faimosi pictori de altare din sec.XVIII. Se remarca prezenta masiva a marmurei în constructia Marelui Altar. Decoratiunile din stucca au fost create de Benedikt Zopf, iar frescele si alte câteva picturi îi apartin lui Franz Xaver Konig. Portalul deosebit în stil romanic dateaza de la 1240. In interior elementele de stil romanic sunt destul de evidente. Complementar, numarul mare de altare pe lateral denota stilul Rococo. In biserica exista si acum doua gigantice sfesnice de bronz donate la 1609 de catre printul arhiepiscop Wolf Dietrich.
   Vizitatorii vor putea vedea mai multe morminte sau placi comemorative în biserica. Nava principala a bisericii contine altarul Rupert, cu asa numitul "Felsengrab" - "mormântul din stânca" - locul care a fost initial  mormântul Sf.Rupert. O parte din oasele sfântului sunt pastrate într-o caseta în nava mijlocie, dar cele mai multe din restul moastelor se gasesc într-un recipient plasat sub altarul principal.
    Una dintre capelele de pe partea sudica contine un memorial pentru Johann Michael Haydn (capul sau se afla în biserica, corpul este înmormântat în cimitir), o placa comemorativa pentru sora lui Mozart - Nannerl - si mormântul maresalului Hans Werner von Raitenau, tatal arhiepiscopului Wolf Dietrich.
    De asemenea, nu are cum sa nu atraga atentia vizitatorilor în partea dreapta a bisericii mormântul unui al doilea sfânt, cel al Sf.Vitalis, realizat din marmura rosie de Adnet.

Orga principala a bisericii
Mormântul Sf.Vitalis

   Ansamblul din zona manastirii St.Peter reuneste biserica, cimitirul si catacombele. Cu siguranta merita vizitat, fiind plasat extrem de convenabil în apropierea altor obiective de interes major (cum ar fi Domul) si pentru faptul ca are conexiuni atât cu istoria veche sau apropiata a orasului, cât si cu marci turistice majore din Salzburg, precum "The Sound of Music" sau arhiepiscopul Wolf Dietrich. In plus, biserica St.Peter este un edificiu cu adevarat frumos la interior.