/* script Google analytics */

joi, 31 ianuarie 2013

Vacanta 2011 (18) - Grossglockner (-III-) - Popas lânga ghetar - Franz Joseph Hohe

   Grossglockner Hochalpenstrasse este o trecere printr-un minunat tinut alpin, un regat al muntilor semeti, dar si al ghetarilor, altadata considerati eterni. Derivatia spre Franz Joseph Hohe propune turistului o incursiune extraordinara, pâna aproape de cel mai mare ghetar din Austria - Pasterze. Citisem ca uneori, în zilele foarte aglomerate, accesul pe derivatia spre Franz Joseph Hohe este restrictionat, daca parcarea de acolo este ocupata. Din fericire nu a fost cazul, desi era vizibil ca fluxul de turisti era unul consistent si am putut parcurge cei câtiva km ai derivatiei pentru a ajunge aproape, foarte aproape de cel mai lung ghetar din partea estica a Alpilor, Pasterze.

Amenajarile de la Franz Joseph Hohe
Piata din fata centrului expozitional - excelent punct de belvedere
De acolo de sus se alimenteaza ghetarul Pasterze
Un restaurant panoramic pe versantul muntelui
Turisti pe trasee pe versantul opus ghetarului
Parcarea supraetajata si centrul expozitional de la Franz Joseph Hohe
   Franz Joseph Hohe ofera turistilor o parcare supraetajata pe 5 nivele (am parcat la nivelul superior, pe acoperis daca putem spune asa - care este un excelent punct de belvedere), un centru cu expozitii tematice (totul este gratuit, aceasta fiind în parte ratiunea taxei pentru drumul panoramic), dar mai ales sansa de a te afla atât de aproape de un ghetar alpin extrem de spectaculos. Ca bonus, exista posibilitatea de a vedea în mediul lor natural simpaticele marmote.
    Imagini dinamice selectate din filmarile noastre de la Franz Joseph Hohe pot fi vazute într-un filmulet postat Youtube ("Grossglockner -VI-") la aceasta adresa. Pe lânga maretia ghetarului, am cuprins în acest filmulet si întâlnirea noastra cu marmotele, extrem de simpatice si pritenoase, chiar daca nu înveleau nimic în staniol...
    Este extrem de vizibil ca încalzirea globala a afectat puternic si ghetarul Pasterze (peste câteva zile, la rezervoarele de la Moserboden aveam sa înteleg din discutia cu ghidul de acolo preocuparea, îngrijorarea extrema, dar si lipsa de resemnare a localnicilor pentru aceasta problema). Totusi, Pasterze poate arata înca si acum maretia unui ghetar alpin, este unul dintre acele locuri unde nu poti decât sa te înclini în fata minunatiilor oferite de natura. Limba lunga a ghetarului de aici s-a îngustat, s-a subtiat si s-a scurtat evident, la baza sa este poate mai mult noroi decât gheata în prezent, însa Pasterze ramâne si asa impunator. Nu stiu cât de bine pot transmite schitele si imaginile din cartile de geografie informatii despre alcatuirea si dinamica unui ghetar alpin, dar aici, pe Grossglockner Hochalpenstrasse, la Franz Joseph Hohe - ghetarul Pasterze îsi etaleaza elegant frumusetea si este precum o carte deschisa în fata turistului. Poate ca efectul de care vorbesc se datoreaza în primul rând pespectivei de ansamblu avuta asupra acestei minuni a naturii, în putine locuri existând posibilitatea de a vedea în întregime un urias ghetar alpin.

Ghetarul Pasterze (din nivelul superior al parcarii)
Limba ghetarului s-a scurtat teribil în ultimii ani
Amintiri de neuitat din locuri de poveste
La partea inferioara gheata lasa locul noroiului 

   Structurat pe 5 nivele, centrul expozitional de la Franz Joseph Hohe propune turistilor mai multe teme, de la cele permanente legate de originea si dinamica ghetarului Pasterze ori de aspecte ale mediului alpin, pâna la expozitii temporare, cu subiecte diverse. Când am vizitat noi centrul, expozitia temporara era sustinuta de o colectie de masini de epoca (am mai spus ca soselele alpine sunt locuri unde poti întâlni frecvent astfel de masini sau manifestari organizate cu astfel de automobile), în cea mai mare parte provenind de la un muzeu dedicat acestei teme, de la Kaprun. Din nou trebuie sa o spun, ca peste tot în Austria si aici (cu toate ca este un spatiu vizitabil doar circa 6 luni pe an) expozitiile sunt ingenios amenajate, excelent întretinute si cu o puternica aplecare si atractivitate pentru segmentul celei mai tineri generatii, într-o maniera agreabila, propunând însa o vizita care cu siguranta va transmite aproape fara sa-ti dai seama o multime de informatii interesante. Fascinanta lume a gheturilor montane, forta apelor, minerale deosebite din zona, flora si fauna sunt doar câteva aspecte propuse. Cinema 3D, quiz-uri, o camera panoramica si multe altele figureaza în arsenalul de tehnici folosite la Franz Joseph Hohe.

Expozitie temporara cu masini de epoca
Traseu printr-un spatiu expozitional de la Franz Joseph Hohe
Pentru cei mici ....

  Ii promisesem fiicei mele ca vom vedea aici la Franz Joseph Hohe marmotele, în mediul lor natural. In sinea mea aveam emotii, pentru ca citisem atât relatari ale unor turisti încântati - care le vazusera, dar la fel de multe si ale unora dezamagiti, care nu le întâlnisera. Marmotele traiesc în familii, puiul ramânând cu parintii pâna la vârsta de doi ani. De asemenea, fiecare familie controleaza în principiu un anumit teritoriu în zona vizuinei. Asa ca, desi evident învatate cu turistii si asteptând sa li se dea ceva, marmotele din zona sunt destule, dar totusi nu teribil de numeroase. Rugaciunile mele interioare au fost ascultate însa (ca peste tot în aceasta vacanta...) si nu am avut probleme în a vedea aceste simpatice creaturi. Ba chiar le-am vazut în mai multe locuri si în mai multe momente, spre încântarea tuturor. Trebuie sa remarc însa curatenia din acele locuri unde se apropie marmotele si modul de manifestare al turistilor. Nu se poate oferi orice pentru hranirea lor si lumea respecta acest lucru. Iar în acele zone unde ele se apropie pentru a primi mâncare, nu exista (din fericire...) hârtii, pungi ori pet-uri aruncate. Si asta poate pentru ca toti copiii sunt învatati de mici sa se manifeste într-un anume mod...  In concluzie, am întâlnit marmotele la Franz Joseph Hohe si a fost, poate, precum o cireasa pe tort în acea zi.

Pentru zonele cu marmote exista indicatoare speciale ... :)
Mai întâi parca timide...
... dar apoi lipsite de teama marmotele s-au apropiat... 

    De la nivelul platformei de la Franz Joseph Hohe se poate coborî la baza ghetarului cu un funicular (sau pe jos...). Pentru 2013 pretul pentru un adult (dus - întors) este de 9,80 euro. Noi n-am coborât la baza ghetarului, în primul rând din ratiuni legate de timp. Doream sa ne oprim si în Heiligenblut si în Lienz, iar apoi aveam un drum lung la întoarcere. In plus, pentru a ajunge cu adevarat într-o zona atractiva a ghetarului, departe de noroiul de la baza, era nevoie de mai mult de o ora.
   Am avut ocazia sa mai vedem si alti ghetari în Alpi (unii chiar în ziua urmatoare...). Peste un an am fost atât la Solden la Drei Big (un alt loc incredibil de frumos), cât si la la Zugspitze (acolo greu se mai poate spune ca a ramas un ghetar...). Insa Pasterze este cu siguranta cel mai spectaculos ghetar din partea estica a Alpilor, asa ca recomand cu caldura tuturor iubitorilor de frumuseti naturale sa atinga acest punct.


   Am plecat spre Heiligenblut, pe ultima portiune a Grossglockner Hochalpenstrasse, drumul urmând o traiectorie pronuntata de coborâre. Ultimul filmulet ("Grossglockner -VII-") din seria dedicata Grossglockner-ului, cu aspecte din aceasta portiune poate fi vazut la aceasta adresa pe Youtube.
   Am admirat pitoreasca localitate Heiligenblut, am vizitat biserica despre care se spune ca adaposteste o relicva, o fiola cu picaturi din sângele Mântuitorului si am plecat spre Lienz. Aveam planuri facute si pentru acest oras important (este capitala Tirolului de Est si tine de landul Tirol, desi e mai mult în zona Carinthiei). Doream sa vizitam centrul si un castel de aici, însa pe lânga faptul ca era destul de târziu si probabil ca era deja ora de închidere la obiectivele turistice, s-a pornit parca din senin o ploaie teribila. De fapt ploaie e putin spus, am putut vedea o descatusare de proportii a fortelor naturii, pentru care si termenul de perdea de apa este prea palid. In acest context ne-am angajat pe drumul de întoarcere, pe Felbertauernstrasse, drum mult mai circulat, mai lat, adecvat unui trafic mult mai intens decât pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Asa cum se întâmpla adesea în zonele alpine, teribila ploaie care ne îngrijorase (ma întrebam ce am fi facut daca ar fost grindina...) s-a oprit relativ repede, iar dupa doar circa 10 km aveam din nou o vreme acceptabila.
   Traseul Felbertauernstrasse este si el unul deosebit de frumos, însa este doar o artera rutiera importanta si nu are caracterul Grossglocknerului. Punctul de interes este Felbertauerntunnel, un tunel de 5.313 m care strapunge efectiv un munte. Este un tunel realizat în parteneriat public-privat si de aceea unul din cele doar câteva din Austria cu plata, traversarea costând 10 euro în 2011. Tunelul este pozitionat undeva la mijlocul Felbertauernstrasse, portiunile din drum de dinainte si de dupa tunel fiind în rampa/coborâre functie de sens si având lungimi de 14,5 si respectiv 16,5 km.
   Am ajuns, din nou, seara târziu în Dorfgastein, dupa o zi care noua ni s-a parut extraordinara. Avusesem parte de o vreme favorabila si reusisem sa vedem în conditii foarte bune una din marile atractii montane din Austria, Grossglockner Hochalpenstrasse. As reveni oricând pe acest drum (si sigur o vom mai face...), convins fiind ca totdeauna putem descoperi alte si alte frumuseti pe acest traseu. Incheiam astfel a sasea zi din vacanta noastra si o pregateam pe urmatoarea, care avea sa ne conduca în alte locuri demne de interes din Salzburgerland.

Vacanta 2011 (17) - Grossglockner (-II-) - EdelweissSpitze, Fuscher Torl si Heiligenblut

  Traseul principal pe Grossglockner Hochalpenstrasse atinge o altitudine maxima de 2.504 m în dreptul punctului Hochtor, care marcheaza si granita dintre landurile Salzburg si Carinthia. In fapt, constructorii au ales aici o idee simpla, evitând trecerea peste culmea muntoasa prin realizarea unui tunel de 311 m. Dar asta nu înseamna ca 2.504 m este cota maxima la care se poate ajunge cu masina pe Grossglockner. Iar daca acest superb drum alpin este un veritabil trofeu pentru ciclisti, ne-am zis sa marcam si noi o borna cu anumite semnificatii speciale. Adica am dorit sa stabilim aici un record personal de altitudine la care sa fi ajuns cu masina, iar acest lucru a fost perfect posibil prin parcurgerea derivatiei spre EdelweissSpitze. Edelweissspitze  este cel mai înalt punct accesibil pe patru roti pe Grossglockner Hochalpenstrasse, cu o altitudine de 2.571 m. Deci, se poate spune ca ne-am aflat în masina la o altitudine mai mare decât a oricarui vârf montan din România (se stie, 2544 - Vf.Moldoveanu). Raportat la scara europeana, nu este nici pe departe cea mai înalta sosea montana, iar doar un an mai târziu reuseam sa trecem cu masina de cota de 2.800 m altitudine, tot în Austria, la Solden pe drumul sprei cei trei mari ghetari, cunoscuti ca " Drei Big".
   Dar, pot spune ca asa cum o vacanta montana în Austria e neîmplinita poate fara a parcurge Grossglockner Hochalpenstrasse, tot asa ar fi pacat sa parcurgi traseul Grossglockner-ului fara a urca la Edelweissspitze.

EdelweissSpitze - vedere din parcarea de la baza 
In Biker's Nest - indicatorul catre cel mai înalt vârf din Alpii austrieci - Grossglockner (3.798 m)
Parcarea de pe EdelweissSpitze, cu spatii speciale rezervate biker-ilor

   Derivatia catre EdelweissSpitze este un drum îngust, cu 6 viraje alpine numerotate. Insa nici aceasta portiune nu este una dificila, nici prin prisma înclinatiei (usor mai mare decât ceea ce se întâlneste pe traseul principal al Grossglockner Hochalpenstrasse) si nici prin cea a îngustimii. Drumul este într-adevar nu foarte lat, dar se poate totusi circula pe doua sensuri fara a fi nevoie de a astepta si eventual negocia trecerea prin anumite puncte cu driverii ce vin din sens contrar. Ma asteptam la ceva sensibil mai dificil, dar nu a fost asa (citisem unele pareri cum ca aceasta portiune ar fi una chiar dificila) si chiar în ziua urmatoare aveam sa întâlnim în pitoreasca vale Stubach un drum cu mult mai îngust (ce-i drept, cu un trafic mult mai putin intens). Multi turisti si mai ales multi motociclisti aleg sa urce la EdelweissSpitze. Parcarea din vârful acestei culmi este una surprinzator de încapatoare pentru conditiile date, chiar daca mai totdeauna cred ca este relativ plina. Punctul de atractie, locul care ofera cea mai buna perspectiva asupra acestor locuri fabuloase (un punct de belvedere cu o deschidere de 360 grade) este Biker's Nest, o micuta platforma care ofera turistului o perspectiva coplesitoare. De aici pot fi vazute peste 30 de vârfuri montane de peste 3.000 m (se poate vedea si în imaginile de mai sus sau de mai jos si Grossglockner-ul, cel mai înalt vârf montan austriac - 3.798m), dar si peisajele alpine majestuoase din jur, printre care se strecoara serpuind faimosul drum panoramic caruia îi dedicasem aceasta zi de vacanta.

Grossglockner-ul (3.798 m) este vârful ascutit de lânga marginea imaginii
In Biker's Nest
Traseul serpuitor al portiunii urmatoare din Grossglockner Hochalpenstrasse
O amintire draga noua - în Biker's Nest, pe Edelweissspitze cu Grossglockner-ul în fundal, 

  Nu stiu daca Edelweissspitze este cel mai frumos loc de pe traseul acestei sosele alpine, însa cred ca în mod sigur este punctul care ofera cea mai frumoasa perspectiva asupra drumului si asupra minunatului tinut montan din jur.
   La acest link pe Youtube ("Grossglockner -III-") se afla un montaj din filmuletele noastre, care doreste sa surprinda ce înseamna Edelweissspitze pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Se poate vedea la link-ul mentionat mai sus parcurgerea derivatiei pe urcare, iar pentru o filmare cvasiintegrala a coborârii de la Edelweissspitze ("Grossglockner -IV-") se poate folosi acest link, cu un alt filmulet. Am mai spus ca pe astfel de drumuri poti întâlni multe masini de epoca, cu soferi domni eleganti, în general de o vârsta înaintata conducând masini de colectie sau decapotabile, ce poarta farmecul unor decenii de mult trecute. Ca o curiozitate, în al doilea filmulet de mai sus (cel cu coborârea de la Edelweissspitze), undeva în a doua jumatate a sa, imaginile surprind pe sensul contrar  aflata în urcare o masina de epoca, micuta si poate nu foarte aratoasa, dar ... un model pe 3 roti! Interesant, nu? Pe trei roti si cu o capacitate cilindrica probabil mica, domnul respectiv se avânta fara probleme spre Edelweissspitze....
    Ne-am oprit la baza acelei culmi  (o parcare mult mai larga decât cea din vârf) pentru a admira înca o data traseul drumului alpin si perspectiva senzationala asupra urmatorului reper important, Fuscher Torl. Cât de inspirat s-a ales amplasamentul acestui monument, într-un loc unde soseaua alpina ocoleste la propriu un pinten montan! Si cred ca parcarea de la baza Edelweissspitze ofera cu adevarat cea mai buna perspectiva asupra virajului de la Fuscher Torl.

Fuscher Torl
Spre stânga este derivatia spre Edelweissspitze, spre dreapta  Fuscher Torl si virajul de 360 grade
Fuscher Torl 
Peisaje din masivul Hohe Tauern surprinse în zona Edelweissspitze - Fuscher Torl

    Fuscher Torl este în esenta un monument memorial, conceput de arhitectul Clemens Holzmeister în amintirea muncitorilor care au murit în timpul constructiei drumului alpin. Este un punct special de pe traseul Grossglockner Hochalpenstrasse, vizibil de la mare distanta, un punct care ofera câteva terase cu minunate puncte de belvedere, atât asupra vârfurilor montane (asupra Grossglockner-ului în special), cât si asupra soselei alpine, în ambele sale directii.

Fuscher Torl - cu drapelele Carinthiei (cel cu galben) si landului Salzburg
Fuscher Torl pe Grossglockner Hochalpenstrasee
  Fuscher Torl se afla la 2.428 m altitudine, deci pe portiunea înalta a soselei alpine, oferind o superba perspectiva a urmatoarei portiuni de traseu. Intr-una din imaginile de mai jos se poate vedea chiar si intrarea în tunelul de la Hochtor (al doilea tunel, cel mai departat). Cert este ca portiunea de drum de la derivatia spre Edelweissspitze pâna la derivatia spre Franz Joseph Hohe este cea mai frumoasa din întreg traseul drumului panoramic. De la Fuscher Torl, soseaua coboara usor spre alte repere - punctele Birds of Prey (2.320 m), Fuscher Lacke (2.262 m) si Geological Study Trail (2.290 m) - pentru a urca din nou apoi spre Hochtor (2.504 m). Fiecare dintre acestea poate fi o atractie, poate genera o oprire pentru a vedea expozitiile respective (despre pasarile din zona alpina, despre constructia drumului si despre cum este deszapezit primavara (fabulos - comparativ cu ce se intampla la noi...) sau despre rocile si mineralele din Hohe Tauern) sau doar pentru a realiza câteva fotografii, care cu siguranta vor deveni amintiri de neuitat ulterior.
    Grossglockner Hochalpenstrasse reuseste sa vrajeasca trecatorul cu frumusetea zonei prin care a fost croit, dar nu numai cu atât. Este atât de reconfortant sa vezi aici la circa 2.500 m altitudine normalitatea dintr-o astfel de tara occidentala, cu tot ce implica acest lucrur - drumuri impecabile, infrastructura completa, curatenie si grija pentru natura, toalete îngrijite exemplar, etc. Sa mai spunem ca Grossglockner-ul se deschide pentru trafic la sfârsitul lui aprilie si este închis cel mai devreme la sfârsitul lui octombrie? Comparati cu Transfagarasanul si comparati si zapada care acopera aceste drumuri (imaginile cu masinile care foreaza efectiv drum primavara pe trasul Grossglockner-ului sunt teribile - cu utilaje care trec prin zapezi de peste 3-4 m).

Continuarea spre Hochtor (tunelul din partea de sus a imaginii - al doilea)
Vacutele de pe pajistile alpine
O portiune în ascensiune în zig-zag
Fuscher Lacke
Grossglockner Hochalpenstrasse în dreptul Fusche Lacke

   Dupa Hochtor, cel mai înalt punct de pe traseul principal, drumul coboara destul de abrupt, iar derivatia spre Franz Joseph Hohe este aproape. Despre Franz Joseph Hohe, despre ghetarul Pasterze si despre simpaticele marmote voi povesti în postarea urmatoare.. Aici ma voi referi în continuare doar la ultima portiune a soselei alpine (pe sensul de la nord spre sud). Multe. multe portiuni unde natura se manifesta spectaculos. La Hochtor chiar si în august turistii gasesc zapada. Insa ceea ce da farmec zonelor alpine sunt acele firisoare repezi care se preling de pe platourile superioare, care se alimenteaza din ramasite de ghetari si creeaza pe alocuri spectaculoase minicascade. Intr-un astfel de loc, dupa Franz Joseph Hohe si înainte de a începe coborârea spre Heiligenblut ne-am oprit si noi si am avut bucuria de a ne întâlni cu alte doua masini cu români, vrajiti si ei de frumusetea acestor locuri.
   Un filmulet despre portiunea dintre Fuscher Torl, Hochtor si derivatia spre Franz Joseph Hohe ("Grossglockner -V-") poate fi gasit la aceasta adresa pe Youtube.

La una din multele minicascade de pe traseul Grossglockner  Hochalpenstrasse

   Heiligenblut este una dintre putinele localitati întâlnite pe traseul Grossglockner Hochalpenstrasse. Are doar circa 1.000 locuitori, dar este o asezare absolut fermecatoare. Stiam din cele citite despre frumusetea locurilor la Heiligenblut, însa realitatea a fost chiar mai frumoasa. Pe masura ce coboram pe ultima portiune a traseului vedeam de la distanta cum se profila turnul ascutit al bisericii St.Vincent, care este în fapt si emblema localitatii. Frumos, linistit, un satuc prea putin tulburat de turisti la acele ore de dupa amiaza la care am ajuns noi acolo. Desigur ca am fost atrasi de biserica pe care o observasem de la mare distanta, care dateaza de la 1460. Legenda spune ca aici, în capela bisericii, se afla o relicva crestina - o fiola care contine picaturi din sângele lui Iisus. Se spune ca aceasta a fost adusa în 914 dC de la Sf.Sofia din Constantinopole de catre cavalerul danez Briccius. In drumul sau spre casa, acesta a fost surprins de o avalansa în aceste locuri. Taranii au gasit fiola cu sângele sfânt lipita de o rana la gamba cavalerului. Mormântul lui Briccius se afla în interiorul bazilicii din Heiligenblut.

Heiligenblut si Grossglockner-ul în fundal
Biserica St.Vincent din Heiligenblut
 
In piata centrala din Heiligenblut
 
Lasam în urma Grossglockner-ul si ne îndreptam spre Lienz
  In biserica din Heiligenblut am vazut un lucru care ne-a aratat din nou cat de diferit stau lucrurile în Austria fata de realitatea cu care suntem obisnuiti noi. In toate asezamintele religioase exista cutii pentru donatii si peste tot se face apel la credinciosi pentru contributii în bani. La Heiligenblut se strângeau fonduri pentru o lucrare mai ampla (cred ca era vorba de refacerea acoperisului) si totul era transparent. Se mentiona suma necesara - 130.000 euro si nivelul contributiilor de pâna atunci (cifra se actualiza zilnic, asa am aflat) - care depasea cu putin 113.000 euro. Deci enoriasii si turistii aflati în trecere puteau vedea permanent cât s-a strâns din suma necesara. Iar indicatorul era si unul grafic, precum scala unui termometru, alaturi de panoul care mentiona scopurile strângerii de fonduri. Transparent, elegant si civilizat....
    Practic la Heiligenblut puteam spune ca se încheia traseul Grossglockner Hochalpenstrasse, sau cel putin partea sa cea mai frumoasa. Noi ne-am îndreptat apoi spre Lienz, urmând a ne întoarce pe alt traseu, pe Felbertauernstrasse. Dar, înainte de Heiligenblut fusesem la Franz Joseph Hohe, pe o derivatie a soselei alpine. Despre Franz Joseph Hohe, ghetarul Pasterze si marmote în postarea urmatoare.