/* script Google analytics */

miercuri, 29 februarie 2012

Viena 2010 ( XX ) - O prima vizita în Prater

    Cu siguranta, toata lumea care se intereseaza de Viena a auzit de Prater. Nu pot spune ca Prater-ul este un simbol, dar este macar un reper semnificativ pentru capitala austriaca. Un reper multidimensional, desi adesea se aduce în discutie doar aspectul de parc de distractii al Prater-ului. 
    Inainte de orice, Prater-ul este o imensa zona verde, care integreaza un urias parc. Ca turist în Austria nu ai cum sa nu fii impresionat de grija acestor oameni pentru natura, manifestata inclusiv în zonele urbane. Bucurestiul are, conform cifrelor oficiale (care tin cont de populatia oficiala, nu de cea efectiva) circa 4000 ha de spatii verzi si o medie de ~22 mp sp.verde/locuitor. Spre comparatie, Viena are circa 110 mp sp.verde/locuitor si mi s-a parut interesant faptul ca numai în districtul 2 vienez exista peste 8.000 ha (!) de spatiu verde. Mai este nevoie de spus altceva?
    In general, Prater-ul este denumirea generica a unei zone verzi de circa 600 ha (împreuna cu unele extensii spre sud se ajunge la 1.287 ha). Numai aleea principala, încadrata de peste 2.500 de arbori se întinde pe o lungime de 4,5 km. Ar mai putea fi aduse în discutie multe cifre, însa este evident ca macar dimensional, Prater-ul este un superlativ al Vienei.
    In practica, turistii desemneaza prin denumirea de Prater doar portiunea care concentreaza majoritatea atractiilor legate de divertisment, precum si restaurantele, cafenelele si terasele din aria respectiva. Se creeaza astfel ideea de parc de distractii. Personal sunt mare fan al parcurilor de distractie, însa din punctul meu de vedere Prater-ul nu este un parc de distractii. Am gasit în Prater destule lucruri care mi-au placut, în special elemente legate de traditie, dar si atractii de divertisment sau culinare, însa nu l-am putut aprecia drept parc de distractii. Si am sa o spun chiar de la început, desi poate sunt în dezacord cu majoritatea turistilor, mie nu mi-a placut Prater-ul în mod deosebit. Cred ca Viena are o sumedenie de alte locuri mai speciale si mai interesante. Prater-ul nu este din punctul meu de vedere un parc de distractii, ci mai degraba un bâlci, evident la alte standarde decât cele legate de acceptiunea curenta româneasca a termenului. Si totusi, pe site-ul Trivago (unul dintre locurile unde citesc pareri ale altor turisti în alegerea unor obiective pentru vizitele noastre), Prater-ul are un rating de 87 (din 100) la categoria parcuri de distractie (spre comparatie Disneyland Paris si Europa Park au 89, iar Gardaland 84).
    Acum, sa nuantez ... nu mi-a placut Prater-ul în mod special, dar au fost lucruri care mi-au placut. Ce are Prater-ul specific, poate unic fata de alte parcuri de distractii? Are istorie si traditie. Numele provine probabil din latina, de la pratum - pasune. Prima referinta documentara apare înca de la 1162, apoi denumirea desemna o insulita de pe Dunare si o larga zona adiacenta de lunca, pe la 1400. Incepând din vremea lui Maximilian al II-lea a fost folosit drept teren de vânatoare pentru aproape 200 de ani, iar ulterior la 1766 împaratul Iosif al II-lea (primul fiu al Mariei Theresia) a transformat Prater-ul în parc de recreere. In timp, zona s-a populat cu hanuri si restaurante, cel mai celebru fiind al lui Basilio Calafati, un magician chinez care a adaugat mai multe jocuri de noroc în localul sau. Momentul de cotitura pentru Prater a fost anul 1897, când s-a inaugurat Marea Roata (Riesenrad). Aceasta a devenit din acel moment simbolul Prater-ului si unul dintre simbolurile Vienei.

Una dintre intrarile în Prater
Statuia lui Basilio Calafati
Numele lui Calafati este prezent peste tot în Prater
      Eu mi-am dorit sa ajung în Prater în primul rând pentru Marea Roata - Riesenrad. Un mecanism care împlineste 115 ani, refacut, întretinut impecabil si care atrage si astazi sute de mii sau poate milioane de turisti anual, nu este ceva fabulos? Marea Roata a fost ridicata sub coordonarea inginerului englez Walter Basset în perioada 1896/1897. Nu era primul proiect de acest gen al acestuia, ci urma celor realizate deja la Londra, Chicago sau Paris. Riesenrad a fost construita cu ocazia jubileului de 50 de ani de domnie a împaratului Franza Joseph. In 1916 s-a decis demolarea sa, s-a emis chiar si permisul de demolare, dar structura a supravietuit datorita ... lipsei de fonduri! A fost avariata masiv în bombardamentele de la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind refacuta ulterior. Daca în forma originala avea 30 de gondole, dupa refacere s-a trecut la un numar de 15 gondole.
    Poate sunt interesante si câteva date tehnice, cele mai importante desigur: diametrul rotii este de 61 m, înaltimea maxima de aproape 65 m, greutatea rotii este de 245 t, iar a întregii structuri metalice de 430 t. Axul rotii are 10,8 m lungime, 0,5 m diametru si 16,3 t. Viteza de rotatie este de 0,75 m/s, adica de circa 2,7 km/h.
   
Intrarea la Marea Roata
Panorama - mica expozitie-muzeu despre istoria Riesenrad

    Intrarea în Prater este libera, dar se plateste separat fiecare atractie. Poate si acest aspect mi-a displacut, deoarece agreez mai mult sistemul unui parc de distractie veritabil. Pentru biletele Riesenrad exista mai multe optiuni. Biletul simplu costa 9,00 eur/adult (8,00 cu Wienkarte) si 4,00 eur/copil sub 14 ani. Nu este tocmai putin pentru o familie, având în vedere ca un tur al rotii dureaza doar circa 10 min. Dar exista si mai multe variante de bilete combinate (Riesenrad + Zoo de la Schonbrunn, Riesenrad + Donauturm si Riesenrad + Trenuletul liliputan din Prater, etc). Noi am ales varianta de bilet combinat Roata Mare + Donauturm (pret actual 12,70 eur/persoana, în 2010 am platit 11,40 eur/pers), deoarece Donauturm era un alt obiectiv pe care ni-l programasem pentru zilele urmatoare.
   Turul în Riesenrad este o experienta agreabila si cred ca merita facut de orice turist ajuns în Prater, fie si doar ca o incursiune în traditie. Panorama asupra Prater-ului si asupra Vienei de la 65 m este si ea remarcabila.

Piata Marii Roti din Prater
Zona de divertisment din Prater
Vedere spre Stephansdom
Gondola pentru ocazii speciale

    Exista în Prater  multe posibilitati de divertisment. In general costul biletului pentru majoritatea atractiilor era 5 euro, însa existau si unele cu pret superior (cele care stimulau adrenalina...) si destul de putine cu un cost mai mic. Ca o apreciere generala, cred ca majoritatea copiilor, dar si a adultilor, vor gasi în Prater ceva care sa la placa, care sa le ofere senzatii tari, distractie sau antren. Am încercat si noi câteva lucruri, dar nu am avut aici senzatia aceea ca redevin copil pentru câteva ore, ca în adevaratele parcuri de distractii.
  

   Nu as putea spune ca lipseste ceva din paleta atractiilor pe care le regasim uzual într-un parc de distractii. Exista si locuri ce vor fi apreciate de amatorii de adrenalina, exista atractii potrivite pentru familii, exista oferta si pentru cei mai mici copii, cinema 5D, masinute, jocuri marunte (gen tir, aruncari, etc). Poate ca si vremea usor posomorâta si racoroasa ne-a creat o anume stare de spirit (din traseul cu trunchiuri de copac pe apa am iesit destul de stropiti...). Am explorat destul de atent si amanuntit zona de distractii, dar nu multe tentatii ne-au convins sa le încercam. Totusi, destule lucruri erau atractive, dupa cum se poate vedea si în imagini.

Cele mai vechi figurine din Prater, de pe la 1900

   Ce este de asemenea diferit în Prater fata de alte parcuri de distractii? Faptul ca în general nu exista cozi (sau sunt mici) la atractiile principale (probabil din cauza platilor individuale). Sistemul cu plata la fiecare atractie cred ca nu-l avantajeaza pe turist (poate doar daca nu toti membrii familiei doresc sa încerce atractiile). Lipsesc aspectele tematice, nu am vazut show-uri, de aceea nu pot considera Prater-ul drept un parc de distractii. Totusi, am petrecut aici câteva ore bune (aproape patru...). Odata cu lasarea întunericului  Prater-ul a devenit mai spectaculos.


   Parca nu ne venea sa mergem direct spre apartament, chiar daca era târziu, fusese o zi plina, iar a doua zi aveam în plan o excursie în afara Vienei. Asa ca ne-am îndreptat spre esplanada din fata Primariei, spre acel târg culinar de acolo, pentru a gusta ceva dulce.


   Se încheia astfel a patra zi a sejurului nostru, ajunsesem la jumatate. Viena ne dezvaluise o multime de fatete, de lucruri deosebite si stiam ca si în zilele ce urmau vom avea bucuria unor noi experiente minunate. Pentru ziua urmatoare vremea se anunta excelenta, asa ca acesta a fost momentul ales de noi pentru o incursiune în afara capitalei austriece. Aveam în program o vizita la Melk, urmata de o croaziera pe Dunare prin Valea Wachau.


marți, 21 februarie 2012

Viena 2010 ( XIX ) - Kunsthistorische Museum (KHM) - Muzeul de Istorie a Artei

   Fermecati de exponatele, interioarele si prezentarea de la Naturhistorisches Museum (NHM), am traversat piata Maria Theresia pentru a intra în muzeul geaman, Kunsthistorisches Museum (KHM). Era în esenta doar o schimbare de registru, deoarece patrundeam într-un alt univers minunat, într-o lume fascinanta a istoriei si deopotriva a artei.
    Muzeul de Istorie a Artei este o institutie deosebit de complexa. Daca ar fi sa glumim putin, putem spune ca Habsburgii au fost cu siguranta mai interesati de arta si de comori (la propriu, dar si cu sens artistic) decât de natura. Daca NHM este un muzeu de tinuta, o institutie impresionanta, atunci cu siguranta KHM este superior cu cel putin o clasa si îsi are locul sau de onoare printre cele mai mari muzee similare europene. Pentru a aprecia dimensiunea si complexitatea colectiilor imperiale de arta, sa spunem doar ca alaturi de ceea ce este expus pe trei etaje în cladirea KHM, institutia Kunsthistorisches Museum detine si gestioneaza si tot ce este prezentat în Neue Burg (cele trei colectii fabuloase de acolo), în Schatzkammer (Camera Tezaurului), în Palatul Ambras din Innsbruck, în Muzeul Trasurilor de la Schonbrunn, în Muzeul Teatrului Austriac si în Muzeul Etnologic din Heldenplatz.
     Kunsthistorisches Museum este cu adevarat un superlativ al Vienei. A-l ocoli este oarecum similar cu a merge la Paris si a nu intra în Louvre. Cladirea greoaie, monumentala, în stil neorenascentist, situata pe Ringstrasse, nu lasa sa se întrevada magnificele comori artistice din interior. Intrând în KHM, pâna sa putem admira exponatele, am ramas realmente fara grai în fata interioarelor. Parca tot ce era disponibil în materie de decoratiuni la momentul construirii edificiului, mai fastuos si mai opulent, a fost inclus în ornamentele interioare. Marmura colorata ori imaculata, fresce, frize, sculpturi cu tematica mitologica, ornamente poleite cu foita de aur, picturi uriase de tavan, etc, toate sunt prezente si se contopesc într-un decor demn de un adevarat templu sau sanctuar al artelor. Poate ca ambitia lui Franz Joseph a fost de a ridica un spatiu pe masura colectiilor adunate de înaintasii sai. Ca si la NHM, Kunsthistorisces Museum ar merita vizitat fie si numai pentru interioarele si decoratiunile sale.

Kunsthistorisches Museum
Maria Theresien Platz
Interioare din KHM
Bilete combinate la KHM
   Fiind o institutie atât de complexa, exista mai multe optiuni privind biletele la KHM. Am ales varianta care ni s-a parut cea mai avantajoasa, biletul combinat "Treasures of the Habsburg", care permite intrarea la KHM, la colectiile Neue Burg si la Schatzkammer - totul la pretul de 19,00 eur/adult (în 2010 pretul era de 18,00 eur). Copiii sub 19 ani au accesul gratuit în toate muzeele detinute de KHM. Nu exista reduceri cu Wienkarte pentru biletul combinat, ci doar pentru biletul individual.  
   Pe trei etaje, camera dupa camera, regasim la Kunsthistorisches Museum o ametitoare grupare de comori artistice din toata lumea si din toate timpurile - sapte milenii de manifestari artistice, ale unei mari diversitati de civilizatii, curente ori culturi. Este cu siguranta mult prea mult pentru a putea vedea totul corespunzator într-o singura zi, asa ca fiecare vizitator trebuie sa-si gândeasca traseul si punctele de interes. Noi am ales sa trecem mai sumar prin colectiile de la parter si de la ultimul nivel si sa acordam o atentie mai mare pinacotecii de la primul etaj.
    Traseul normal de vizitare (bazat pe criteriul cronologic) începe la parter cu colectia antica egipteana. Se spune ca este vorba de una dintre cele mai importante colectii egiptologice din lume, care inventariaza la KHM peste 12.000 de obiecte. Exponatele colectiei egiptene sunt grupate în patru arii principale - cultul funerar, sculptura, istoria culturii si dezvoltarea scrierii. Cred ca imaginile de mai jos sunt sugestive, existând inclusiv o reconstituire, cu elemente originale, a camerei de ofrande din mormântul lui Ka-Ni-Nisut.

Colectia antica egipteana de la KHM
In mormântul lui Ka-Ni-Nisut (reconstructie)
Sculpturi din perioada Noului Regat
Intr-un templu al artelor, încaperile sunt decorate corespunzator...
Scribii - în zona tematica dedicata dezvoltarii scrierii
   Ca o continuare fireasca, urmeaza colectia de antichitati grecesti si romane. Acest segment al colectiei KHM, de altfel deosebit de generos (peste 2500 de obiecte sunt expuse permanent), acopera o perioada de peste trei milenii, de la ceramica de epoca bronzului - din Cipru ori miceniana, pâna la perioada marilor migratii si chiar cea a evului mediu timpuriu. Trei domenii remarcabile aseaza aceasta colectie printre cele mai importante din lume: spectaculoasa colectie de camee romane (perla colectiei este fara îndoiala celebra Gemma Augustea), colectia de exceptionale vase ceramice pictate antice (Vasul Brygos este una dintre capodopere) si tezaurele din perioada marilor migratii si medievala timpurie, gasite în timpul imperiului în mai toate provinciile imperiale. Venisem special pregatit aici sa descopar Tezaurul de la Sânnicolau Mare (Nagyszentmiklos), pe care îl stiam doar din carti si va pot spune ca nu am fost dezamagit. Mi s-a parut cel mai spectaculos dintre toate tezaurele expuse, eclipsând descoperiri similare de pe teritoriul Croatiei, Germaniei sau Sloveniei. Trebuie sa remarc de asemenea ca este frumos prezentat si vizitatorul poate lesne întelege ca este cel mai valoros ansamblu dintre cele expuse. 

Decor din camerele colectiei de antichitati grecesti si romane
Fabuloasa Gemma Augustea
Tezaurul de la Sânnicolau Mare
Alte piese din Tezaurul de la Sânnicolau Mare
Pe culoarele Kunsthistorisches Museum
   Nu am vazut nicaieri în alta parte o colectie de camee romane precum cea de la KHM. Realizate din onix (piatra cu straturi succesive de culori diferite, în general cu contrast puternic), cameele sunt mai mult decât simple bijuterii, sunt exceptionale dovezi ale priceperii si artei unor mesteri din antichitate. Toate personajele care se pot observa taiate în stratul superior al pietrei din care e confectionata Gemma Augustea (foarte interesant de studiat simbolistica acestui obiect si de urmarit detaliile cameei) sunt încadrate pe o arie de circa 20x20 cmp. Este mult, pentru ca în general cameele erau folosite la bijuterii de genul inelelor, cerceilor si mai ales a broselor, însa capodopera din colectia KHM este o piesa de decor, aproape un remarcabil tablou sculptat în piatra.
    Galeria de pictura de la Kunsthistorisches Museum s-a dezvoltat din colectiile de arta ale Casei de Habsburg. Trecând de la un muzeu la altul, de la un palat la altul, nu poti sa nu remarci multitudinea de obiecte care provin de la aceasta familie imperiala, nu poti sa nu te gândesti ca tot ceea ce admiram astazi cu atâta încântare datoram spiritului de colectionari manifestat de generatiile succesive ale dinastiei si ca, evident, s-a pastrat doar o parte din ce a fost adunat cu grija de-a lungul timpului. Si pentru a fi obiectivi, trebuie sa tinem cont de asemenea ca peste fabuloasele colectii ale Habsburgilor au trecut multe razboaie sau vremuri tulburi ale istoriei, deci doar asa putem aprecia preocuparea si eforturile depuse de multe generatii ale familiei imperiale.
     Bazele colectiei de pictura au fost puse în sec. al-XVII-lea, când s-au stabilit si principalele sale accente. Despre picturile ce pot fi admirate la KHM s-au scris cu siguranta monografii întregi, însa aici ma voi limita sa amintesc doar perioadele principale si artistii reprezentativi.
     Segmentele majore din pinacoteca KHM sunt:
  - pictura italiana de sec. XV-XVI (cu accent pe pictura venetiana): Giorgione, Tintoretto, Veronese, Tizian, Archimboldo;
  - pictura olandeza timpurie sec.XV-XVI: Jan van Eyck, Peter Brueghel cel Batrân;
  - pictura italiana de sec XVII-XVIII: Canaletto, Tiepolo, Caravaggio;
  - pictura flamanda de sec XVII: Peter Paul Rubens, Sir Anthony van Dyck
  - pictura olandeza de sec.XVII: Rembrandt;
  - pictura Renasterii germane: Albrecht Durer, Lucas Cranach;
  - pictura spaniola, franceza, engleza: Velasquez, Poussin, etc.
 
Colectia de pictura de la Kunsthistorisches Museum
In pinacoteca KHM
    Este greu sa mentionezi o lista de picturi remarcabile dintre cele expuse la KHM, sunt prea multe capodopere si nu poti fi obiectiv. Totusi, din lista mare a lucrurilor care trebuie neaparat vazute voi aminti doar: Marele autoportret al lui Rembrandt (efectiv nu-mi venea sa cred ca pot privi atât de aproape acest tablou care pe mine m-a fascinat când rasfoiam vreun album tiparit al marelui artist), ciclul Anotimpurile de Peter Bruegel cel Batrân, mai multe Madonne de Durer, Arta picturii de Vermeer, un portret de Velasquez al infantei Margarita Teresa la vârsta de 8 ani ori seria de Anotimpuri si Elemente a lui Archimboldo. Daca am descoperit la KHM ceva nou pentru mine, care sa ma impresioneze, atunci e vorba despre picturile lui Archimboldo (si poate Bruegel cel Batrân). Archimboldo m-a miscat atât de mult încât odata revenit acasa am cautat sa aflu mai multe despre pictorul italian, el a fost o revelatie pentru mine la KHM.
    Orice iubitor sau amator de pictura clasica (colectia de la KHM cuprinde opere ale artistilor din perioada de pâna în a doua jumatate a sec.XIX) va descoperi ceva încântator la KHM. Pentru exponentii curentelor artistice mai moderne trebuie mers în alta parte, însa exista si pentru asta destinatii potrivite în Viena.

Rembrandt ....
Peter Bruegel cel Batrân ....
Turnul Babel - Bruegel
La iesire, în holul principal la KHM

    Ce se mai poate vedea la Kunsthistorisches Museum? La etajul superior se afla una dintre cele mai extinse colectii de monede din lume (recomandabila doar pentru pasionatii de acest subiect), dar si o inedita grupare de peste 1000 de portrete în miniatura, colectionate de împaratul Ferdinand II. La KHM mai exista o colectie absolut remarcabila, pe care însa nu am putut-o vedea, spatiul respectiv fiind în renovare si reamenajare (se preconizeaza redeschiderea spre sfârsitul lui 2012). Este vorba despre Kunst- si Wunderkammer (camerele pentru arta si minuni naturale), încaperi care gazduiesc colectii universale din perioada Renasterii si Barocului, care încercau sa reflecte ansamblul cunostintelor din epoca. S-au adunat aici obiecte rare, curioase, neobisnuite, carora adesea li s-au atribuit puteri speciale, cum ar fi: pietre pretioase, corali, oua de strut, limbi de balaur (!) - obiecte care au fost integrate adesea în adevarate bijuterii sau capodopere artistice (ornamente filigranate, aur, mecanisme automate, fildes, etc). Este o zona de neratat la KHM în momentul în care va redeveni disponibila publicului.
    In concluzie, pentru iubitorii de arta, de frumos, de istorie, pentru fanii muzeelor europene importante, pentru amatorii de pictura - Kunsthistorisches Museum ofera una dintre cele mai valoroase si impresionante colectii, o ocazie unica de a patrunde timp de câteva ore într-un univers mirific. Daca tinem cont ca un bilet combinat ofera accesul si în alte institutii de exceptie (Neue Burg si Schatzkammer), KHM trebuie inclus cu grija în programul unei vizite la Viena, alocându-i-se timpul necesar.
     Trecuse de mult de orele amiezii când am plecat din zona celor doua muzee gemene. Pentru prânzul celei de a patra zile a sejurului nostru vienez am ales un local traditional, retinut dupa o frumoasa povestire gasita pe net a altor calatori pe meleaguri vieneze. Un local micut, cochet, situat foarte aproape de una dintre portile domeniului Belvedere (mai exact în partea dinspre Untere Belvedere) - o berarie privata numita Salm Brau. Daca fiica mea a rezolvat rapid prânzul cu un veritabil Wiener Schnitzel din vitel, servit cu dulceata de coacaze, noi am optat pentru preparatul recomandat de persoana ale carei impresii ma ghidasera spre acest local, un platou pentru doua persoane de Spareribs. Excelent preparate, costitele de porc ne-au oferit un festin culinar de exceptie, fireste - alaturi de berea de productie proprie a localului (evident am degustat diverse sortimente, dupa cum se poate vedea în imagini). Frumos ritualul de servire, inclusiv la final felii de lamâie pentru eliminarea de pe degete a urmelor glazurii caramelizate de pe costite. A fost una dintre cele mai bune experiente gastronomice avute la Viena, iar de atunci - încercam acest preparat si acasa. Costul prânzului (inclusiv berea) a fost putin peste 50 de euro, rezonabil as zice pentru trei persoane, în centrul Vienei.

Salm Brau, lânga Untere Belvedere
Wiener Schnitzel cu sos de coacaze si Spareribs

   Dupa o zi atât de plina de vizitarea celor doua mari muzee gemene, simteam nevoia unei experiente de alt gen. Si ce putea fi mai potrivit decât relaxare si divertisment în aer liber? Viena ofera atât de mult si în acest sens, încât o decizie nu este usor de luat. Si tousi, exista un loc "verde" mai promovat decât altele. Asa ca a urmat, firesc, prima noastra vizita în Prater.