/* script Google analytics */

luni, 30 ianuarie 2012

Viena 2010 ( XVI ) - Schonbrunn - Grand Parterre, Gloriette si Labirintul

   Mentionam în postarea precedenta axa principala a complexului Schonbrunn, care aliniaza patru elemente principale: Palatul, Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette. Fiecare dintre acestea a fost conceput ca o capodopera în sine, ca un simbol al puterii monarhiei austriece. Palatul era menit sa impresioneze oaspetii prin lux si opulenta. Fântâna lui Neptun se remarca prin dimensiuni si prin tema alegorica abordata. Dar ce putem spune despre gradinile din Grand Parterre?
    Conform principiilor arhitecturii baroce, gradinile sunt o expresie a status-ului proprietarului, în cazul de fata a puterii monarhului. Pentru un astfel de domeniu, gradinile trebuiau sa fie puternic conectate la arhitectura palatului, constituindu-se într-o extensie a magnificelor sale interioare. Ideea centrala este relativ simpla. Odata ce oaspetele de la Schonbrunn, "agresat" de luxul si fastul interior iesea în parc, era în continuare urmarit si în gradini de expresia puterii Casei de Austria. 
    Grand Parterre este un spatiu deschis vast, rectangular, ce se întinde de la palat la poalele dealului Gloriettei. In acest spatiu exista amenajate o serie de zone de gradini, numite formal paturi, expresii ale unei simetrii si ale unei arte horticole desavârsite. Gradinarii relizeaza un mix minunat din flori, gazon, arbusti decorativi, dar si straturi din pietris de diverse culori sau granulatii. Toate acestea creeaza impresia unei adevarate broderii sofisticate, o încântare pentru ochi, o explozie cromatica si o imagine aproape caleidoscopica (ca în tuburile cu bucatele de sticla colorata cu care ne jucam când eram copii...). 
     Grand Parterre este minunat la nivel de detaliu, însa este cu adevarat fabulos daca poate fi admirat si apreciat în integralitatea sa. Se poate face acest lucru de la ferestrele de la etaj din palat, în timpul turului interioarelor, sau - poate mai bine, de pe deal de la poalele sau de pe platforma Gloriettei.

Schonbrunn - Grand Parterre
Grand Parterre - vedere prin caderea de apa de la Fântâna lui Neptun
Pe axa domeniului - vedere de pe dealul Gloriettei
Grand Parterre
Minutiozitatea detaliilor în Grand Parterre
Gradini în Grand Parterre
Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette
   Incununarea proiectului arhitectural baroc de la Schonbrunn s-a realizat prin construirea la 1775 a Gloriettei. Se închidea astfel coloana vertebrala, axa de simetrie a domeniului, si majestuosul palat îsi gasea o contrapondere catre limita opusa a complexului, dominanta prin pozitia sa pe culmea dealului. Indiferent ca privesti silueta Gloriettei din apropiere sau de la departare, nu ai cum sa nu observi inspiratia arhitectilor, modul în care au valorificat cadrul natural pentru a accentua efectul vizual al acestui edificiu triumfal. Coordonarea constructiei si proiectul final i-au apartinut tot lui Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, chiar daca ideea de baza exista deja de câteva decenii.
    Gloriette este o structura alungita, cu o sectiune centrala ce se apropie de ideea unui arc de triumf, flancata în partile laterale de doua aripi cu arcade semicirculare impozante. Deasupra edificiului, central, exista un ansamblu sculptural dominant, reprezentând vulturul imperial cu aripile desfacute, asezat pe un glob aurit (globul solar), tinând în cioc cununa de lauri (simbol roman) si înconjurat de arme si trofee (arme albe, sceptru, etc). Simbolurile romane sunt predominante si la acest obiectiv (am vorbit în postarea precedenta despre asumarea de catre Habsburgi a statutului de descendenti legitimi ai Romei antice), remarcându-se cele patru grupuri statuare (trofee romane - o reprezentare apropiata de cea a trofeului de la Adamclisi) care strajuiesc scarile de acces laterale.

Gloriette
Grup statuar decorativ la scarile laterale
Vulturul imperial - vedere de pe platforma
Trofee romane strajuiesc accesul la scari
Gloriette - simbol al "razboaielor legitime"
   Gloriette a devenit un simbol interpretat în mai multe moduri. Cu siguranta este dedicat cinstirii faptelor de arme, eroismului, puterii armatei imperiale. Insa, se pare ca exista o nuanta mai subtila, în conceptia Mariei Theresia monumentul fiind asociat notiunii de "razboi just", de "razboi legitim", lucru conform idealurilor sec. al-XVIII-lea. Imparateasa, exponenta a absolutismului luminat, dorea sa marcheze si pe aceasta cale faptul ca razboaiele epocii sale nu sunt purtate fara sens (ori din capricii egoiste), ci în scopul restabilirii echilibrului de putere si pentru consolidarea ordinii prestabilite, de drept.
   Inscriptia centrala, în latina, marcheaza ctitorii edificiului (Joseph II si Maria Theresia) si anul constructiei - 1775, scris cu cifre romane, dar într-un mod ciudat, diferit de standardul obisnuit.
    Elementele artistice de la Gloriette au o poveste interesanta. Majoritatea nu au fost executate special pentru aceasta lucrare, ci provin de la un palat renascentist detinut de familia imperiala, Neugebaude, ridicat de Maximilian al-II-lea la 1568. Niciodata complet finalizat, acest palat a ajuns în cele din urma sa fie preluat la 1774 de armata si folosit ca depozit de munitie. Maria Theresia a ordonat în prealabil ca elementele decorative valoroase sa fie demontate si folosite la remodelarea parcului si gradinilor de la Schonbrunn. Coloanele gemene, capitelurile, multe dintre elementele de arcada, frizele cu capete de taur si alte decoratiuni mai mici pe care le vedem astazi integrate în Gloriette provin de la palatul Neugebaude.
    Gloriette este cel mai bun punct de belvedere de la Schonbrunn, atât pentru complexul imperial, cât si pentru o buna parte din oras. Senzatia este si mai puternica de pe platforma superioara a constructiei. Acoperisul plat, cu balustrade de retinere a fost utilizat ca platforma de vizionare înca de la începutul sec.al-XIX-lea. Pentru a avea acces pe platforma este nevoie de bilet simplu (2,50 eur/adult) sau de prezentarea unui bilet combinat. Privelistea care se deschide merita cu prisosinta micul efort financiar.

Vedere spre palat de pe platforma Gloriettei
Trenuletul trecând pe lânga lacul din fata Gloriettei
Gloriette - pe platforma superioara
    O parte aripa estica de la Gloriette a fost afectata de o bomba în 1945, dar reconstruita dupa razboi. Ultima renovare completa a avut loc în 1994/1995 si (se poate vedea în unele fotografii) cred ca ar fi momentul unor lucrari de întretinere, mai ales la exterior. Partea centrala a edificului a fost vitrata în ultimul an de viata al Mariei Theresia. In sec.al-XIX-lea, interiorul a fost folosit adesea drept sala de mese de împarat si anturajul sau. Geamurile au fost eliminate în 1925, dar repuse la loc la ultima renovare completa. In prezent exista la Gloriette o cafenea, extrem de binevenita pentru câteva momente de odihna si revigorare. Servire prompta, impecabila, preturi normale pentru o cafenea de zona turistica (ce se vede în imagine ~ 30 eur).

La cafeneaua de la Gloriette
   Coborând de la Gloriette revenisem în zona centrala a parcului, pentru a ne apropia si de latura sa vestica. Am intrat într-o zona mult iubita de copii la Schonbrunn, în "Irrgarten & Labyrinth", cum spun austriecii. Structurile de tip labirint, create din arbusti decorativi, au început sa fie la mare moda în Europa Apuseana din sec. al-XVI-lea, ori poate chiar mai devreme. In epoca respectiva, aproape fiecare palat, castel sau resedinta nobiliara unde exista o preocupare pentru gradini, dispunea si de o zona amenajata în acest sens, oricât de mica sau simbolica ar fi fost. Nici resedinta imperiala de vara austriaca nu putea face exceptie de la aceasta regula.
   La Schonbrunn, zona de labirint a fost amenajata între 1698-1740 si avea o complexitate ridicata, cuprinzând patru arii distincte, în jurul unui pavilion central situat la o înaltime suficienta pentru a putea aprecia ansamblul. Interesul pentru labirint a scazut treptat, ori poate întretinerea sa era tot mai dificila, astfel ca structura a fost în cele din urma abandonata si eliminata din complex la 1892. Abia în 1998 a fost recreata zona Labirintului, pe o arie initiala de 1.715 mp, cu o moderna platforma de vizionare. In mare masura, configuratia noului labirint a fost conceputa pe baza schitelor structurii originale.
   Reamenajarea s-a realizat cu mare inspiratie, atât prin gruparea mai multor tipuri diferite de zone de labirint (exista astfel Labirintul cel Mare, cu pereti de peste 2,10 m, dar si zone pentru copii, cu vegetatia pâna în 1,50 m), dar mai ales prin diversificare, prin alipirea în acest sector a unei zone destinate celor mici, dornici de joaca. Sectorul respectiv, denumit Labyrinthikon, a fost proiectat pe baza conceptului de descoperire prin joc si se adreseaza tuturor, nu numai generatiei cele mai tinere.

Intrarea în zona Labirintului
Cam putina apa pentru a experimenta ...
Marea pasare metalica - încântarea copiilor
Oglinzile "glumete"
Dispozitivele excavator - prezente în majoritatea spatiilor de joaca pentru copii

    Am acceptat provocarea de a gasi traseul prin Labirint, de a ajunge la pavilionul central si în cele din urma am reusit. Abia atunci ni s-a deschis în fata perspectiva asupra întregului spatiu al acestui obiectiv. Este frumos, este deosebit. Labirintul este îngrijit impecabil, maiestria gradinarilor fiind evidenta. Accesul se face fie pe baza unui bilet combinat, fie cu bilet dedicat (3,50 eur/adult).

Labirintul de la Schonbrunn
Pe platforma centrala
Se observa si zona labirintului mic, pentru copii
Iesirea "scurta" era foarte aproape...
Sa ajungi la pavilionul central este o provocare, sa iesi este mai usor...
   Am încheiat aceasta prima vizita a noastra la Schonbrunn cu Muzeul Calestilor Imperiale. Exponatele, multe la numar si absolut impresionante, au ajuns aici în 1922, când cea mai mare parte a inventarului fostelor grajduri imperiale de la Hofburg a fost transferata la Schonbrunn. Este greu sa vorbesti la superlativ despre un astfel de muzeu, când Schonbrunn-ul îti ofera atâtea alte motive de încântare. Totusi, pentru cei care au rabdare sa viziteze si acest spatiu, pot spune ca merita, ca au ce descoperi. Calesti, trasuri decorate fabulos, ornamente pentru cai si conducatorii lor - totul aranjat cronologic, pe categorii, etichetat si explicat în detaliu. E greu de spus care ar fi piesele de rezistenta din colectie. Cu siguranta vor atrage atentia calestile folosite pentru ceremoniile de încoronare ori pentru nuntile imperiale. Sau poate cele destinate infantilor, celor mai mici altete imperiale. Sunt multe de vazut, însa sunt de acord ca Muzeul Calestilor Imperiale merita vizitat doar daca exista suficient timp alocat Schonbrunn-ului.

Muzeul Calestilor Imperiale
   Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul la Schonbrunn, am ajuns la ora deschiderii si dupa mai bine de sase ore reusisem sa vedem cam ceea ce ne propusesem pentru prima vizita. Poate ca am mai fi zabovit prin partea de vest a parcului, dar începuse o repriza de ploaie usoara, care s-a prelungit destul de mult. Am iesit din complex si am servit o pizza la un local italienesc din apropiere (sub asteptarile noastre...) si cum ploaia tot nu se oprise am plecat spre apartament.
   

    Cu Schonbrunn-ul urma sa ne reîntâlnim câteva zile mai târziu, pentru restul de obiective si în special pentru Gradina Zoo.
     A continuat sa ploua enervant pâna spre seara în aceasta a treia zi a sejurului nostru la Viena. Asta nu ne-a tinut în casa, evident, mai ales ca aveam programata pentru finalul zilei o vizita cu totul speciala. Urmatoarea noastra tinta era Haus des Meeres.

vineri, 27 ianuarie 2012

Viena 2010 ( XV ) - Schonbrunn - Parcul si fântânile

   Poate cel mai remarcabil element de la Schonbrunn este parcul. Pe mine m-a cucerit efectiv ceea ce am vazut în exteriorul palatului. Este cea mai buna ilustrare a conceptului baroc de palat princiar, conform caruia arhitectura si natura trebuie sa coexiste, sa se întrepatrunda într-o adevarata simbioza. Pentru a avea o imagine edificatoare trebuie spus ca dimensiunile aproximative sunt de 1,2 km pe axa est-vest si 1 km pe directia nord-sud. Conform principiilor arhitecturii baroce, s-a facut apel pe larg la simetrie. Exista o axa principala care contrapune palatul cu spendida cladire a Gloriettei, situata pe dealul ce-i poarta numele. Aceasta este coloana vertebrala a domeniului Schonbrunn si multe dintre dezvoltarile si amenajarile exterioare s-au realizat pentru a pune în valoare aceasta axa sau folosind linii simetrice, diagonale ori ortogonale cu directia acesteia. Când am vorbit pe scurt despre istoria Schonbrunn-ului am aratat ca majoritatea elementelor de decor exterioare au fost concepute si realizate în perioada Mariei Theresia. Acestei figuri luminate a istoriei austriece i se datoreaza majoritatea atractiilor care ne bucura astazi ochiul si ne creeaza o stare de beatitudine.
    Accesul în parc si la fântâni este gratuit. Cea mai importanta resursa de care ai nevoie aici este timpul, pentru ca obiectivele sunt multe si raspândite pe o arie larga. Am inclus mai jos o harta a parcului de la Schonbrunn. Se poate observa axa centrala, geometria aleilor principale, dar si dispunerea numeroaselor puncte de atractie.

Harta complexului Schonbrunn
    Am încercat sa gasim un traseu optim, care sa ne permita sa vedem cât mai multe atractii din parc. Plecând de lânga palat. de la Gradinile private, ne-am îndreptat spre Gloriette, explorând partea cu o densitate mai mare de atractii. Am urcat dealul pe partea de est, dupa care coborârea am efectuat-o prin partea opusa si ne-am bucurat de Fântâna lui Neptun si de Grand Parterre înainte de a intra în zona Labirintului.
    Am avut ocazia sa vizitez mai multe parcuri asociate unor resedinte monarhice. Nu am ajuns, înca, la Versailles, dar pot mentiona macar zonele verzi de la Petrodvorets (sau Peterhof - de la St.Petersburg), de la Sansouci (Potsdam), ori poate pe cele de la palatele lui Ludwig II al Bavariei. Parcul de la Schonbrunn mi s-a parut cel mai frumos, nu prin fântânile sale (aici este inferior), ci prin arta gradinarilor. Si nu ma refer doar la gradinile propriu-zise, la minunatele broderii vegetale din Grand Parterre, ci la aspectul general al aleilor, la interventiile asupra arborilor ce marginesc caile de acces, aliniati precum un regiment de soldati la raport, la incredibila grija si preocupare pentru detalii. Sa exemplific cele spuse mai sus cu un prim set de imagini...

Una dintre aleile principale din partea de est - palatul pe fundal
 
Remarcabila arta gradinarilor ...
Acelasi aspect al arborilor pe aleea spre Fântâna Obelisc
Explorarea parcului se poate face si cu trenuletul ...
    Arhitectii au creat în parc, simetric dispuse fata de axa centrala Palat - Gloriette, doua spatii deschise de tip stea, doua intersectii. Practic în aceste zone converg simetric aleile din partea estica si respectiv vestica a parcului, ca niste raze ce pornesc de la un disc solar. In centrul fiecarei dintre aceste doua zone de convergenta se gaseste câte un bazin, iar simetria se extinde pâna la identitatea temei abordate în ambele locuri. Descoperim astfel aici ceea ce poarta numele de Bazinul Naiadelor. Ambele grupuri statuare sunt realizate de sculptorul austriac Beyer. Se poate vedea în fotografii ca este vorba despre reprezentarea unei naiade aplecându-se asupra unei pasari de apa. Naiadele reprezinta în mitologie una dintre cele trei categorii principale de nimfe, si anume fiintele asociate apelor dulci (izvoare, pârâiase, râuri, lacuri). O naiada era strâns legata de apa careia îi era asociata si legenda spune ca daca râul respectiv seca, atunci si naiada murea, disparând odata cu el.
    Referitor la bazinele fântânilor, în Austria par a fi deosebit de îngrijite, pastrate curate si mai peste tot populate cu pesti exotici sau comuni, adesea de dimensiuni impresionante. Am vazut acest lucru atât la Viena în mai multe locuri în oras, dar si în alte zone, de exemplu la Salzburg (Helbrunn), la Melk sau la Klagenfurt. Este absolut uimitor cum traiesc în bazine cu adâncimi de doar câteva zeci de centimetri pesti de mari dimensiuni. Pot spune ca vazând aceste lucruri legate de pestii din bazine, dar si populatiile numeroase de rate salbatice care sunt atrase de astfel de ochiuri de apa si fântâni, sunt convins ca povestile legate de rromii care ar fi mâncat lebede la Viena sunt...doar povesti. De ce sa se fi chinuit cineva sa prinda o lebada când ar avea mult mai usor la îndemâna un peste de o greutate apreciabila?
    Foarte aproape de Bazinul Naiadelor se gaseste o alta structura interesanta. Columbarul, construit undeva între 1750 - 1776, este o constructie circulara, cu patru alcovuri din zidarie ce sustin o structura înalta din plasa metalica, cu acoperis din cupru. Columbarul este considerat o bijuterie arhitecturala baroca pentru constructiile de acest gen si a fost renovat în perioada 2009-2010. Noi l-am gasit cu un aspect impecabil, dar gol. Abia ulterior am aflat despre lucrarile de renovare si ne-am explicat lipsa gingaselor pasari din interior. Columbarul este întretinut de Gradina Zoo din Viena si este în prezent populat.

Bazinul Naiadelor
Pesti în bazinele din parc la Schonbrunn
 
Alaturi de pesti - rate salbatice
Columbarul
    Ne-am continuat traseul ajungând la unul dintre cele mai inedite repere ale parcului de la Schonbrunn, asa numitele Ruine Romane. Acest ansamblu se afla chiar la poalele dealului, este minunat integrat în aria respectiva, fiind construit la 1778 pentru a adauga o nota de pitoresc parcului si gradinilor din domeniul resedintei imperiale de vara. Moda de a integra ruine create artificial a aparut în prima parte a sec.al-XVIII-lea în Anglia, raspândindu-se foarte mult în doar câteva decenii. La Schonbrunn, acest ansamblu a fost denumit initial în mod eronat "Ruinele Cartaginei", structura reproducând de fapt modelul templului roman al lui Vespasian si Titus, considerat în antichitate unul dintre cele mai frumoase edificii ale Forului Roman. 
    Ansamblul Ruinelor Romane consta într-un bazin rectangular înconjurat pe trei laturi de structuri de zidarie, cu un proeminent arc în zona centrala. Totul este conceput pentru a crea o senzatie cât mai reala ca ne aflam în fata unui edificiu stravechi degradat, partial afectat deja de prabusirea unor parti ale constructiei. Toate elementele decorative, frizele, busturile, figurile clasice sunt realizate evocând motive romane. Mi s-a parut genial aspectul bazinului, perfect adaptat temei ansamblului. Astfel, în acest parc unde nimic nu este neglijat, unde aproape ca nu vezi nici frunze cazute pe alei, bazinul Ruinelor Romane chiar pare unul abandonat, neîngrijit, cu o apa murdara si împânzit de stuf si trestii. Este evident doar o nota de efect, potrivita evocarii unei structuri ce se vrea a arata degradata si abandonata.
    In zona centrala a bazinului exista un grup statuar executat de Wilhelm Beyer, ce reprezinta doua zeitati, asociate Dunarii si râului Enns. Râul Enns este un afluent important al Dunarii din Austria, care delimiteaza landurile Austria Inferioara si Austria Superioara. De ce a ales Maria Theresia în mod special caracterul roman al acestor ruine? Pentru ca mai multe secole Habsburgii au condus Sfântul Imperiu Romano-German si se legitimau drept succesori directi ai Romei antice, iar un astfel de edificiu amintea strainilor ajunsi la Schonbrunn pretentiile acestei dinastii.

Prin parc, spre Ruinele Romane
Ruinele Romane de la Schonbrunn
Detalii ale ansamblului Ruinelor Romane
Zeitatile asociate Dunarii si râului Enns
   Parcul de la Schonbrunn este în principiu delimitat pe latura opusa Palatului de trei repere principale: Gloriette în centru, Gradina Zoo la vest si Fântâna Obeliscului la est. Precum cea mai mare parte a atractiilor din parc, Fântâna Obeliscului a fost proiectata de arhitectul Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg si construita, conform imscriptiei aurite de la baza obeliscului la 1777. Sculpturile au fost realizate de Benedikt Henrici, partial dupa schitele lui Wilhelm Beyer (numele acestuia se tot repeta legat de obiectivele din parc).
    Fântâna Obeliscului, care închide aproape apoteotic diagonala principala si aleile care converg în acest punct din partea estica a parcului, a fost pentru mine cea care mi-a placut cel mai mult. Desigur, nu se poate compara dimensional cu Fântâna lui Neptun, însa m-a încântat mai mult prin conceptie si detalii. Imaginea sugerata este a unui pârâias izvorând dintr-o grota, într-o idilica zona populata de zeitati asociate apei. Exista trei alimentari cu apa ale bazinului fântânii, cea principala - centrala, din gura unei masti si doua secundare, laterale din vasele zeitatilor. Un zid arcuit, decorat cu o balustrada cu vaze impozante protejeaza ansamblul de eventualele scurgeri si suvoaie pluviale ce ar putea aparea pe panta dealului din spatele fântânii.
    Evident, elementul simbolic principal al ansamblului este obeliscul. Obeliscul de la Schonbrunn, trimitând spre simbolistica egipteana, nu este unul original. S-au gravat mai multe hieroglife si se clama atunci ca acestea povestesc istoria dinastiei de Habsburg, însa era o mica minciuna, pentru ca Champollion a descifrat scrierea hieroglifica abia la 1822. Simbolistica edificiului însa ramâne si ea a fost atent conceputa. Se poate observa în imagini ca obeliscul este sprijinit pe spatele a patru testoase aurite, simbol al stabilitatii monarhiei si al unei guvernari ferme. Simbol cosmic egiptean, un obelisc este asociat cu soarele, reprezentat aici de globul auriu plasat în vârf. De fapt aceasta este si esenta, structura de tip obelisc simbolizeaza drumul razelor catre pamânt. Deasupra sferei solare se afla un vultur, de asemenea aurit. El este simbolul monarhului, mediatorul între cer si pamânt, elementul de legatura între vointa divina si supusii pamânteni. Doar împaratul (vulturul...) se poate apropia de globul solar. Fântâna Obeliscului exprima nazuinta Habsburgilor spre dominatie absoluta si eterna. De fapt, în majoritatea obiectivelor din parc, Maria Theresia a dorit sa includa o idee referitoare la monarhie, la dinastia de Habsburg sau la Austria, care sa fie transmisa posteritatii.
    Cred ca aceasta fântâna arata minunat noaptea, fiind prevazute multe surse de iluminare, probabil cu o cromatica extinsa. N-am avut însa ocazia de a vizita parcul de la Schonbrunn dupa lasarea serii.

Fântâna Obeliscului de la Schonbrunn
Izvorul principal, masca si grota montana
Obeliscul - sprijinit pe testoase, cu sfera solara si vulturul la partea superioara
Alimentarile secundare - creaturi mitologice asociate izvoarelor
Detalii .....
"Ridicat de Joseph II si Maria Theresia la 1777"
Fântâna Obeliscului - bazinul principal
    Parcul de la Schonbrunn poate oferi surprize extrem de placute, mai ales daca stii unde sa le cauti. Aflasem din relatarile citite ca exista locuri unde poti întâlni veverite, care adesea sunt atât de prietenoase încât vin în întâmpinarea vizitatorilor. Evident, familia mea astepta sa întâlnim gingasele fapturi, asa ca emotiile mele erau mari. Daca tocmai în acea zi puteam avea nesansa de a nu observa niciuna? Eram pregatit si cu o localizare a aleilor unde era cel mai probabil sa le gasim (alei mai izolate, de exemplu în extremitatea estica în zona Micii Gloriette). Insa norocul ne-a surâs din nou si pe când urcam panta dinspre Fântâna Obeliscului spre Gloriette am sesizat deodata agitatie si exclamatii de surpriza la un cuplu aflat în fata. Pur si simplu o veverita iesise din padure pe alee, se oprise în fata lor si aproape ca gesticula cerând ceva de mâncare (sunt obisnuite sa li se ofere miez de nuca, alune crude sau bucati de mar). Tinerii din fata au fost surprinsi, nu erau pregatiti cu ceva, asa ca în câteva secunde veverita i-a abandonat si a venit spre noi. Pe noi ne-a gasit ceva mai pregatiti, a luat ce i-am oferit si a fugit apoi pe partea cealalta a drumului, nu înainte de a se mai opri câteva momente, parca pentru a o putea vedea mai bine. Iar apoi... am observat alta veverita, asa ca într-adevar putem confirma ca probabilitatea unor astfel de întâlniri este mare. Am rasuflat usurat, cuvintele si promisiunile mele anterioare vizitei au avut acoperire, spre încântarea familiei (la fel cum si peste un an, am reusit sa întâlnim marmote în munti).

Si deodata ... o veverita si-a facut aparitia pe alee ...
Imi puteti oferi ceva? ... pare sa întrebe veverita
Si acum...va spun "Auf Wiedersehen!"
   Situata pe axa centrala a domeniului Schonbrunn, chiar la poalele dealului Gloriettei, Fântâna lui Neptun este cea mai mare din parc, conceputa ca o încununare apoteotica a grandiosului spatiu al gradinilor Grand Parterre. Se spune ca fântâna a fost proiectata în 1770, integrata în planul de ansamblu de amenajare al parcului resedintei imperiale de vara. Lucrarile au început însa abia în 1776, fiind finalizate patru ani mai târziu, putin înainte de moartea împaratesei Maria Theresia. Numele principale legate de acest obiectiv sunt tot cele ale lui von Hohenberg, ca arhitect si cel al lui Wilhelm Beyer, în calitate de sculptor principal.
   Un bazin mare, alungit este protejat de o structura de zidarie curbata dinspre panta dealului. S-a acordat o mare atentie bordurii bazinului si decorarii zidului protector, unde regasim elemente de balustrada si vaze similare celor de la Fântâna Obeliscului. In pozitie centrala se afla elementul principal al fântânii, grupul statuar ce-l reprezinta pe zeul marilor - Neptun (toate conotatiile sunt cu mitologia romana, din motivele mentionate mai sus, dinastia de Habsburg legitimându-se oarecum drept succesoare a Romei antice) împreuna cu anturajul sau. Soclul masiv, în doua trepte, creeaza tot atâtea caderi ale apei si este decorat cu masti si ghirlande florale. 
   Deasupra soclului este realizat un peisaj stâcos, iesit parca din mare, unde Neptun si însotitorii sai sunt recreati din marmura de Sterzing (o localitate din Tirolul de Sud). Zeul marilor, în pozitie verticala, relaxata, aflat într-un car în forma de scoica, tine în mâna stânga tridentul. La dreapta sa este înfatisata îngenunchiata zeita Thetis, cerând zeului protectie pentru voiajul fiul sau, Ahile, pornit alaturi de greci în razboiul troian. La stânga zeului este reprezentata o nimfa. 

Fântâna lui Neptun - dinspre Grand Parterre
Grupul statuar central - Neptun si anturajul sau
Neptun (cu Thetis în dreapta) în carul tras de cai de mare, condusi de tritoni
Ratustele în elementul lor
   La poalele grotei pe care este asezat Neptun regasim mai multe creaturi mitologice, elemente fantastice cu tema acvatica. Carul zeului este tras de cai de mare, condusi de tritoni, fiinte jumatate om, jumatate pesti (se observa ca nu au picioare, ci prelungiri tip coada de peste). Detaliile sunt absolut remarcabile, atât la nivelul personajelor principale din grup (superba nimfa din stânga zeului), dar si al elementelor decorative - cochilii spiralete de diverse forme, melci, dar si motive vegetale marine.

Grupul principal cu Neptun si o nimfa a apelor
Triton calarind un cal de mare
Motivele marine împodobesc si vazele balustradei

    Folosirea simbolica a lui Neptun, zeul stapân absolut al apelor, este un motiv comun în arta sec. XVI-XVIII. Se sugereaza astfel controlul exercitat de monarhi asupra natiunilor pe care le conduc.
     In proiectul initial grupul statuar a fost gândit ca având drept fundal simplu pajistea dealului. Ulterior, în sec.al-XIX-lea, s-a plantat un ecran de arbori în spate (atât arbori comuni, cât si "peretele" de arbori decorativi), pentru protectie.
      Mi s-a parut deosebit de interesant ca exista posibilitatea ca vizitatorul sa ajunga chiar în spatele fântânii (am descoperit asta cu mare placere când coboram de la Gloriette), foarte aproape de grupul statuar, putând privi perspectiva Grand Parterre spre palat chiar prin caderea de apa principala, prin deschiderea grotei din stânca. In acest mod am ajuns la imaginile cu detalii de mai sus. 

In spatele Fântânii lui Neptun - ecranul protector din arbori decorativi
In spatele deschiderii grotei din stânca
Perspectiva prin caderea de apa principala
   Fântâna lui Neptun este un element pe masura maretiei care a fost dorita si vizata pentru axa centrala a domeniului. Palatul, Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette au fost gândite pentru ochii si mintea vizitatorilor ca o succesiune speciala, ca o continuitate, ca o expresie a puterii monarhiei austriece.
    Am mai spus-o, parcul de la Schonbrunn este imens si are multe obiective interesante. Functie de timpul disponibil, ele pot fi sau nu atinse. De exemplu, n-am ajuns în partea de est la Mica Gloriette, la izvorasul "Schoner Brunnen" sau la piscina publica, la baile de la Schonbrunn. Tot asa, au existat destule repere din partea de vest pe care nu am reusit sa le atingem, nici în prima si nici în a doua descindere la Schonbrunn. Dar, parca nu e rau sa ai totusi si motive sa revii în locuri care te-au cucerit, nu-i asa?
    In postarea urmatoare ma voi referi la ultimele puncte de interes atinse de noi în aceasta prima vizita la Schonbrunn, în a treia zi a sejurului nostru vienez, Gloriette, Labirintul si Muzeul Calestilor Imperiale.