/* script Google analytics */

luni, 28 martie 2011

Vacanta 2009 ( IV ) - Pestera Muierilor

  Ziua a doua a calatoriei noastre de vacanta din 2009 a fost dedicata punctelor de atractie din zona Polovragi - Baia de Fier. Am început cu Pestera Muierilor, situata foarte aproape de Baia de Fier.
  Pestera Muierilor este cea mai amenajata din zona, fiind electrificata în anii 1963 si 1978. Datorita faptului ca amenajarile facute au fost consistente si au facut-o usor vizitabila, pestera a fost multi ani cel mai popular si mai frecventat obiectiv speologic din România (în prezent, "regina" pesterilor din România deschise vizitarii publicului este fara îndoiala Pestera Ursilor).
  Pestera Muierilor a fost modelata prin actiunea apelor râului Galbenul asupra calcarelor mezozoice din latura sudica a masivului Parâng. Are o lungime totala de aproape 3600 m (în România exista multe pesteri cu lungimi mai mari), dispusa pe patru niveluri. Portiunea amenajata pentru turisti se afla situata la etajul superior al pesterii si are o lungime de 573 m (considerând întreaga retea a etajului superior se ajunge la 1.228 m, dar în afara traseului amenajat extensiile sunt reprezentate de o retea foarte greu accesibila.

Drumul spre intrarea în pestera

  Intrarea se face în grupuri conduse de ghid, din ora în ora. Am avut sansa unui ghid care ne-a furnizat informatiile despre pestera cu pasiune, cu un discurs coerent presarat cu povestioare, legende, dar si date importante referitoare la obiectivul vizitat. Parcurgerea traseului nu presupune un efort fizic deosebit, dar exista totusi unele portiuni cu înaltime mica prin care trebuie sa te strecori aplecat.
  Doua legende se leaga de numele pesterii. Cea mai raspândita, mentioneaza ca în vremurile de razboi, când barbatii din zona plecau la chemarea domnului tarii pentru a lupta cu dusmanii, femeile, împreuna cu copiii si batrânii se adaposteau în pestera pâna la trecerea primejdiei. O a doua legenda sustine ca numele pesterii provine din faptul ca în zilele secetoase de vara, femeile din zona se asezau sa toarca lânga gura cavitatii, ajutate fiind de aerul umed si rece ce venea din interior. Se spune chiar ca patrundeau si mai in interior si nu de putine ori puneau inul si cânepa la topit acolo. 

Domul Mare
 

  Referitor la frumusetea interioara a Pesterii Muierilor, pot aprecia ca în ansamblu nu este o pestera extrem de spectaculoasa. Formatiunile cu adevarat interesante sunt putin numeroase. Totusi, asa cum este organizat traseul de vizitare prin galeria principala (Galeria Electrificata), pe masura ce patrundem mai adânc în pestera se ajunge si la cele mai interesante sali. Principalele repere din pestera, asupra carora ghidul ne-a atras atentia si despre care ne-a spus diverse lucruri si povesti interesante sunt: Sala Altarului, Bazinele Mari si Bazinele Mici (se spune ca uneori sunt pline cu apa), Sala Turcului (unde se gasesc unele dintre cele mai frumoase formatiuni, precum: Mos Craciun, Turcul, Cadâna...), Sala Boltilor, Sala Guano, etc.

Fosile gasite în pestera

   Se spune ca mare parte din frumusetile Pesterii Muierilor se afla în galeriile si salile care nu sunt incluse pe traseul de vizitare, din motive care tin de topografia locului sau de protectia formatiunilor speologice valoroase. Dar chiar si în aceste conditii, este o placere sa vizitezi acest punct de referinta al speologiei din România.

Perspectiva la iesirea din pestera
Drumul de la iesire

  Exista si alte legende sau superstitii legate de Pestera Muierilor, în afara celor legate de denumire.  Se spune ca aici se petrec minuni si ca anumite sali  interioare, scobite în stânca, au proprietati curative pentru diverse boli. Daca veti cauta pe internet, exista destule mentiuni despre persoane suferinde de astm bronsic, diabet, reumatism sau dereglari hormonale, care dupa câteva vizite succesive sustin ca starea generala li s-a ameliorat datorita aerului din pestera. Dar legenda cea mai raspândita se refera la efectul Pesterii Muierilor asupra fertilitatii femeilor. Sa fie toate acestea un efect placebo? Sa fie ceva adevarat în aceste relatari?
  Am parasit Pestera Muierilor placut impresionati si ne-am deplasat în localitatea vecina, Polovragi, pentru urmatoarele noastre obiective din aceasta a doua zi de vacanta.

sâmbătă, 26 martie 2011

Vacanta 2009 ( III ) - Cheile Bistritei

  Impresionati de frumusetea locurilor de la Manastirea Arnota, am coborât la poalele versantului muntos si am lasat masinile în parcarea Manastirii Bistrita. Ne-am continuat apoi drumul pe jos spre ultimul obiectiv pe care ni-l programasem pentru aceasta prima zi de calatorie, Cheile Bistritei.
   Drumul spre chei porneste chiar de la Manastirea Bistrita si o ocoleste pe aceasta,  mergând paralel cu râul care a format acest fenomen natural. Localizarea geografica a Cheilor Bistritei este în extremitatea sud-vestica a Masivului Vânturita-Buila, fiind strabatute de râul Bistrita care îsi aduna apele din MuntiiCapatânii. Sunt strabatute de un drum forestier, care a înlocuit o veche cale ferata forestiera. Lungimea portiunii de chei este de circa 1km, interesant fiind faptul ca mai multe surse documentare nominalizeaza Cheile Bistritei drept cele mai înguste chei în calcar din tara. Se spune ca în portiunea cea mai îngusta ar fi o deschidere de doar 2 m, ceea ce mi s-a parut un pic exagerat la fata locului.
  Adevarul este ca în general aspectul spectaculos al oricaror chei este dat de o combinatie între mai multi factori: înaltimea peretilor stâncosi, îngustimea cheilor si traseul râului care strabate cheile. La Cheile Bistritei acesti factori se combina într-un mod fericit, generând cu adevarat un fenomen natural remarcabil.
Drumul spre chei
Intrarea în chei
Zona cea mai îngusta...

  Râul Bistrita serpuieste prin chei cu ape repezi. Pe un perete stâncos aproape de intrarea în chei se afla sculptate doua cruci. Trecând de zona cea mai îngusta cheile se latesc si se poate traversa apa de pe un mal pe celalalt.
Mici caderi de apa în chei
Peretele de stâncos cu crucile sculptate
La întoarcere din chei...se observa Manastirea Bistrita
  Daca se parcurge întregul drum prin chei, la capat se poate urca pe un drum nu tocmai usor (asa se spune...) la Pestera Liliecilor (situata la circa 30 m deasupra nivelului apei), cunoscuta si ca Pestera Sfântului Grigorie Decapolitul. Este unul dintre putinele locuri din tara unde se afla o biserica construita într-o pestera. In vremuri de restriste aici erau adapostite sfintele moaste ale Sf. Grigorie Decapolitul (racla cu aceste moaste se afla astazi la Manastirea Bistrita).
  Fiind destul de târziu si dupa o zi destul de solicitanta grabindu-ne totusi sa ajungem la pensiunea unde rezervasem cazare, am renuntat la vizitarea Pesterii Liliecilor, mai ales ca stiam ca accesul este permis doar în timpul zilei, pâna la ora 16. Insa ne-a parut rau ca nu am gasit calea de acces spre o alta formatiune interesanta din zona, asa numita Pestera Ursilor (omonima celebrei pesteri din Apuseni), despre care stiam ca este mai apropiata de intrarea în chei, pe partea stânga, dar pur si simplu nu am gasit calea de acces. Despre Pestera Ursilor se spune ca are o lungime de circa 400m,  fiind alcatuita dintr-o galerie principala si cateva galerii laterale dezvoltate pe fisuri si fracturi, impresionanta prin inaltimea tavanului 35m inaltime/20m latime si fisurile prin care se strecoara galeria. Nu este electrificata si nici explorata in totalitate.In pestera s-au gasit fosile de urs de pestera si vestigii istorice incepand cu Neoliticul, cultura Cucuteni, perioadele daca, romana, medievala.  
  Am parasit aceste locuri cu placerea data de plimbarea prin Cheile Bistritei si cu uimirea fata de frumusetea Manastirii Arnota. Superbe locuri, demne de o oprire pentru orice trecator care trece prin zona.
   In scurt timp am ajuns la Baia de Fier, unde ne-am cazat la Pensiunea Dana, în fapt casa preotului din localitate (preotul Turbaceanu, de afacerea cu pensiunea ocupându-se sotia sa Dana). Pensiunea este oarecum impropriu numita astfel, fiind destul de putin ocupata de turisti cred. Conditiile sunt exceptionale, gazdele extrem de amabile, ne-am simtit extraordinar.
Pensiunea Dana - Baia de Fier
In curtea pensiunii
  A urmat o seara lunga în jurul mesei în aer liber, schimbând impresii între noi despre ce am vazut în aceasta prima zi si pregatindu-ne pentru ziua urmatoare.