Vacanta 2011 (45) - Salzburg - Haus der Natur

    Era 15 august - zi de mare sarbatoare atât pentru noi, cât si pentru austrieci. De fapt cred ca la catolici aceasta zi este una dintre cele mai importante sarbatori religioase. In plus este si onomastica sotiei mele, asa ca ma gândisem sa încercam câteva repere mai romantice din zona pentru aceasta zi, situate în afara Salzburg-ului - pentru ca prognoza meteo dadea sanse de ploaie de peste 90% în oras. Asa ca initial propunerea pentru aceasta zi era sa ajungem dimineata la Chimsee - cel mai mare lac bavarez, unde decorul natural, plimbarile cu vaporasul între insule si palatul lui Ludwig II promiteau sa ne ofere momente deosebite. Apoi, vizam ca dupa prânz sa revenim în Austria, sa mergem în micuta localitate Schleedorf - pentru o vizita la Kasewelt (o distractie pigmentata cu informatii, gastronomie si posibilitatea de a vedea cum se fabrica brânza si untul la o mica ferma austriaca). Speram sa fie ceva inedit si de obicei chiar vizitam astfel de locuri în strainatate, desi stim ca sunt destul de mult cosmetizate în scop turistic. Urmatoarea tinta speram sa fie drumul panoramic Postalmstrasse Abtenau, despre care se spune ca este superb si permite accesul turistilor într-o minunata zona de pasuni alpine (cea mai mare din Austria) - fiind al doilea mare platou înalt din Europa. Iar la finalul zilei doream sa revenim în Salzburg, în decorul unei seri de vara, pe cochetele stradute din Orasul Vechi si sa descoperim vreun restaurant specific care sa ne tenteze, pentru a încheia în mod placut aceasta zi de sarbatoare.
     Dar, nu totdeauna planurile îti ies asa cum ai vrea si de multe ori chiar ca nu scapi de ceea ce îti este frica. Dimineata, priveam pe acel canal meteo austriac cum ploua marunt în Salzburg si se parea ca totusi Bavaria  (aflata la o aruncatura de bat de Bad Durrnberg) era ferita de precipitatii. Cerul închis nu anunta însa ceva bun.... Am decis sa mergem conform planului, am trecut în Germania si pe autostrada am parcurs rapid cei aproape 100 km pâna la Prien am Chimsee, portul din care voiam sa luam vaporasul spre insula Herrenchimsee. Insa, desi nici o picatura nu ne lovise pâna atunci, când am intrat cu masina în parcarea de lânga debarcader a început ploaia. Ce mai era de spus - nimic - era evident ca vremea nu ne dadea nici o sansa. Un cer acoperit cu un strat gros de nori, o ploaie marunta si deasa - ce parea a fi de durata - ne aratau nu numai ca soarele nu avea sa ne mângâie în acea zi, dar si ca erau slabe sanse ca ploaia sa se opreasca în urmatoarele multe ore.
    Am decis atunci sa ne întoarcem, sa pastram plimbarea pe lac si vizita la palatul lui Ludwig II pentru o alta zi, pentru ca era pacat sa o facem pe ploaie. Am revenit în Austria, unde ploua si aici la fel de iritant si atunci am realizat ca trebuie sa schimbam total planul zilei. Vremea nu ne dadea vreun motiv sa mai încercam sa ajungem la Abtenau, asa ca ne-am hotarât sa petrecem ziua pâna la urma tot în Salzburg. De obicei, când vremea ne este potrivnica si ne aflam într-un oras ofertant, trebuie sa ne cautam activitati în interior si atacam muzeele din acea zona.
    Am lasat masina într-un Park and Ride si pe ploaie am ajuns în Altstadt. Insa ghinioanele nu se încheiasera... Primele obiective vizate erau Palatul Residenz si colectia de picturi din Residenz Galerie. Insa când ajungem aici - stupoare - accesul vizitatorilor nu era permis! Un anunt elegant si politicos întâmpina vizitatorii în holul de la intrare, mentionând ca practic întreaga cladire era închiriata pentru un eveniment oficial si ca urma sa revina în circuitul public de vizitare abia în 22 august. Era o data la care noi aveam sa fim deja departe de Salzburg, asa ca nu am putut vizita nici palatul medieval al arhiepiscopilor de Salzburg (despre care stiu ca pastreaza splendide camere oficiale si de locuit în stil baroc timpuriu), nici colectia de picturi ce are în prim plan scoala olandeza de sec.XVII, cu opere remarcabile de Rembrandt, Rubens si Breughel.
     Trecuse binisor de prânz si nu reusisem sa vedem mai nimic în acea zi. Iar ploaia continua la fel de suparator, fara semne ca ar slabi în intensitate. Atunci am decis sa încercam un alt obiectiv - Haus der Natur. La Viena avusesem o experienta extrem de placuta si interesanta într-un astfel de loc, asa ca ne-am zis sa încercam sa vedem ce ne ofera o institutie similara din Salzburg. Ei bine, desi am fost putin circumspecti la început, la final am putut concluziona ca Haus der Natur din Salzburg a fost o surpriza extrem de placuta, un loc care merita pe deplin sa fie vizitat.

Sala cu dinozauri - una din atractiile de la Haus der Natur

Acvariul muzeului

     In mod evident, nu se poate compara ca spatiu cu celebrul NHM (Natur Historische Museum) - unul dintre cele doua uriase muzee de pe Ring-ul vienez. Totusi, Haus der Natur din Salzburg nu este chiar micut, are peste 80 de sali de expozitie care poarta vizitatorul prin diverse habitate de pe Terra. Se vede clar inteligenta si ingeniozitatea celor care au asigurat conceptia expozitiilor, s-a realizat aici un ansamblu extrem de reusit. Acvariul, zona reptilelor (vii), coloniile de insecte, sala descoperirilor spatiale, multa interactivitate, lumea cristalelor sau corpul uman sunt doar câteva dintre reperele muzeului.
     In ziua aceea foarte ploioasa, aglomeratia era mare - probabil multi turisti îsi cautasera refugiu în spatiile interioare ale muzeelor. Primele camere de la Haus der Natur prezinta gigantii lumii preistorice - dinozaurii - atât prin fosile, cât si prin replici fixe sau animate din plastic, la scara apropiata de cea reala. Nu lipsesc picturile murale si prezentarile 3D.
    Exista un sector foarte interesant cu multe diorame, realizate de unul dintre pictorii austrieci faimosi, Wolfgang Grassberger, considerat unul dintre pionierii acestei tehnici muzeale. Folosind oglinzi si alte tehnici de iluzii optice se creeaza impresia de spatii largi în încaperile care au în realitate o dimensiune redusa.

Diorame extrem de reusite în Haus der Natur

Sectorul animalelor din diferite arealuri

    Un sector foarte apreciat de cei mici este cel al reptilelor. Si aici exista posibilitatea sa-ti planifici vizita cunoscând momentele în care se realizeaza hranirea animalelor vii. Spectacolul este extrem de interesant, dar nu a fost cazul în acea zi, noi ajungând sa vizitam Haus der Natur ca o varianta de rezerva, asa cum am explicat mai sus.
     Biletul de intrare la Haus der Natur costa 7,50 euro/adult (6,50 euro în 2011), dar un Salzburgcard valid ofera o intrare gratuita.
    Chiar si curiozitatea celor pasionati de cercetarea lumii micro este satisfacuta, având si ei la dispozitie un cadru bine amenajat, dotat cu microscoape puternice si functionale unde pot vedea diverse mostre pregatite de muzeologi si aflate la dispozitia publicului. Urmarind instructiunile poti studia la microscop diverse organisme vii, lamelele fiind pastrate în incinte separate, unele la rece, iar vizitatorul îsi poate alege el însusi obiectul de studiu. Libertate deplina, interactivitate, lucru individual - ce ti-ai putea dori mai mult? Este atât de departe de atmosfera tipica a unui muzeu de stil vechi, iar asta este minunat si antrenant.

Sectorul reptilelor

Asa se poate deschide gustul pentru cercetare, prin joaca la muzeu...

   Domeniile de interes se succed unul dupa altul, incursiunea în lumea naturii la Haus der Natur propunând multe optiuni si puncte de interes. Exista o zona dedicata explorarii spatiului cosmic, dar si una în centrul careia se afla corpul uman. Un alt sector trateaza lumea insectelor si arachnidelor, iar la un alt etaj regasim o invitatie în mineralogie, în lumea rocilor si cristalelor.
   Insa cel mai mult mi-a placut un sector special, al unei expozitii temporare ("Science Center"), dedicat copiilor mai mari, cel în care puteau experimenta diverse activitati stiintifice adecvate acestei vârste. Credeti-ma ca era un spatiu absolut extraordinar si pentru adulti, mai ales ca acestia chiar stiau despre ce este vorba si ce se asteapta de la acele experimente. Multe, multe demonstratii experimentale din fizica, matematica si chimie - o adevarata încântare. Multe aplicatii din fizica ce foloseau dispozitive hidraulice si pneumatice - toate ilustrari ale legilor presiunii, cu sugerarea aplicatiilor practice ale acestora. Demonstratii ce aveau drept focus forta centrifuga ori inedite demonstratii si aplicatii ale unor teoreme din matematica. In esenta un spatiu larg de joaca, de învatare prin experiment si joc - poate cel mai bun concept de instruire pentru vârsta la care se poate trezi interesul celor mici pentru stiinta si pentru lucruri si abilitati care pot deveni foarte serioase în viitor.

Demonstratie privind functionarea polizorului medicului stomatolog

Multe dispozitive pneumatice...

... o inedita demonstratie "lichida" a Teoremei lui Pitagora...

... exemplificarea fortei centrifuge ...

... masurarea individuala a fortei în cele doua mâini

   In concluzie, vizita la Haus der Natur a fost mult peste asteptari. In Austria raportam orice muzeu din provincie la cele din Viena si nu credeam ca muzeul din Salzburg poate avea vreo sansa de comparatie cu faimosul NHM. Insa Haus der Natur ne-a aratat ca se poate, ca un muzeu provincial poate fi cu adevarat la înaltime, ca poate induce vizitatorilor un sentiment de caldura, de apropiere, ca te poti simti extraordinar într-un spatiu altfel nici pe departe la fel de generos precum cele din Viena. Este un minunat exemplu ca acolo unde exista inteligenta, pasiune, motivatie si dorinta de a face un lucru cu adevarat remarcabil (desigur, trebuie sa fie si resurse materiale...) - chiar se poate realiza ceva demn de apreciat.

Panou publicitar original cu sponsori la "Centrul de stiinta" al muzeului

   Si pentru ca afara vremea chiar nu dadea semne ca se va schimba, am continut un timp plimbarea prin ploaie pe stradutele din Centrul Vechi, prin pietele din aceasta zona. Am gustat uriasele sandwich-uri (de marimea unei pâini negre rotunde) cu sunca traditionala realizata în zona (din carne de vita, cu un procedeu special de afumare si prelucrare), ne-am învârtit pe unde am mai putut pâna am hotarât sa marcam sarbatoarea cu un dulce traditional, despre care am înteles ca ar fi un preparat specific Salzburg-ului.
     Multe localuri ofera acest preparat si dupa o cautare destul de lunga am ales unul care ni s-a parut a fi mai frecventat de localnici - poate cea mai buna optiune când alegi un restaurant în strainatate (de fapt unde ni s-a parut ca erau mai multi vorbitori de limba germana...). Un cadru intim, cu atmosfera specifica, unde în principal am dorit sa gustam faimosul Salzburger Nockerln.
    Salzburger Nockerln este în esenta un sufleu, realizat din ou, faina, zahar si vanilie, servit în platouri ovale cu o forma specifica (cu 3 sau cu 2 moturi - pentru 3 sau 2 persoane), sufleu ce se gaseste peste un pat de sos de zmeura. Este delicios, usor si crescut foarte bine, iar combinatia cu aroma zmeurei este cum nu se poate mai potrivita. Iar portiile sunt extrem de generoase, chiar si pentru cei mai mari iubitori de dulciuri. Recomand cu caldura acest desert, mai ales ca este cel mai specific preparat gastronomic dulce asociat orasului lui Mozart.

Multe localuri promoveaza acest preparat specific Salzburg-ului - Salburger Nockerln

In asteptarea sufleului...

Salzburger Nockerln - un deliciu....

Fiica mea a dorit si un Mohr im Hemd - alt desert specific austriac

    Cam aceasta a fost povestea acelei zile de Sf.Maria, în care vremea ne-a fost complet nefavorabila (din fericire am întâlnit ploaia pentru ultima data în acea vacanta...). Vestea buna pe care am aflat-o pe internet la sosirea la locatia de cazare din Bad Durrnberg era ca a doua zi urma sa avem soare, ca ploaia trecuse si nu avea sa se mai întoarca. Asa ca ne puteam planifica în conditii optime explorarea în continuare a Salzburg-ului, pentru ca mai aveam multe, multe de vazut... 

Vacanta 2011 (44) - Salzburg - Domul, Muzeul Domului si Muzeul Panorama

    Un obiectiv turistic de prima marime din Salzburg este Domul sau Catedrala (totodata cea mai mare biserica din oras). Salzburg-ul este în sine un oras al superlativelor, iar Domul este fara îndoiala unul dintre acestea. Acest superb edificiu este si el o marca turistica majora a orasului, la fel ca si Hohensalzburg, Palatul Hellbrunn, Palatul Residenz, site-urile legate de "Sunetul muzicii" ori Fântâna Residenz. Este o constructie de mari dimensiuni, usor identificabila din toate punctele de belvedere situate la înaltime, un obiectiv care domina pietele adiacente si ale carui turnuri sunt vizibile din multe puncte ale Orasului Vechi.
     Domul se afla în Altstadt, adicent pietelor Residenz si Domplatz. Un element inedit în ceea ce priveste aceasta catedrala este si faptul ca este legata cu trei culoare în arcade deschise pe directiile nord, sud si vest, culoare catre intrarile în biserica si care unesc practic acest edificiu cu Palatul Residenz si cu Manastirea St.Peter, formând practic o piata închisa pe toate laturile.

Domul din Salzburg, pietele adiacente si conexiunile sale prin galerii cu arcade deschise

    Se spune ca de aproape 400 de ani aceasta catedrala domina peisajul citadin al Salzburg-ului. Si cred ca si în prezent, pe lânga faptul ca Domul este centrul spiritual al orasului, este totodata si centrul sau vizual. Este reperul cel mai usor de remarcat atât de la distante mari, dar si un edificiu care degaja maretie, forta si totusi si gratie deopotriva. Cred ca faptul ca fatada sa este folosita drept fundal pentru multe spectacole în aer liber (inclusiv un numar mare din cele aflate pe afisul celebrului festival) spune ceva.
    Se considera ca Domul din Salzburg este cel mai impresionant edificiu în stil baroc timpuriu aflat la nord de Alpi, ceea ce nu este deloc putin lucru. Insa este mai mult decât atât, este un simbol al orasului, conectat si el la framântarile istorice, la perioadele de crestere sau decadere ale urbei. La fel ca si principatul, Domul a cunoscut si perioade grele, fiind distrus de incendii, dar si ani buni, perioade de refacere, de reconstructie si de extindere. Intr-un fel Domul exprima puterea si ambitiile printilor arhiepiscopi de Salzburg, cartea lor de vizita în fata vecinilor, a celorlalte state din Sfântul Imperiu Romano-German si a marilor monarhii din Europa Apuseana. Locuitorii din Salzburg s-au mândrit timp de secole cu Domul lor, care pâna la urma sintetiza latura religioasa a puterii politice din principat. Evenimente si nume majore au fost asociate acestei cladiri în cursul istoriei de peste 1200 de ani a Domului. Orga sa este printre cele mai faimoase din spatiul german, tot aici a fost botezat Mozart, care ulterior a devenit organistul catedralei si multe dintre creatiile sale au prins viata pentru prima data în acustica perfecta a Domului. Ce ani trebuie sa fi fost aceia pentru Salzburg, ce sansa pentru acei oameni sa fie contemporani cu un asemenea geniu si atât de aproape de actul sau creator!

Fatada Domului

Coloana Imaculatei Marii din fata Domului

   Piata Domului este dominata de coloana Mariei Imaculata, comandata de arhiepiscopul Sigismund von
Schrattenbach si executata de doi frati sculptori, Wolfgang si Johann-Baptist Hagenauer între 1766-1771. Erau anii în care acest gen de monument era foarte la moda, acesta din Salzburg înscriindu-se în linia lansata de ansambluri similare de la Viena (Pestsaule de pe Graben) ori Munchen. Fecioara Maria este înfatisata deasupra norilor pe un glob, strajuita de patru figuri alegorice, care simbolizeaza îngerii, diavolul, întelepciunea si biserica. Undeva pe peretele Domului o placa propune traducerea simbolisticii monumentului, care este dedicat Conceptiei Imaculate a Pruncului Iisus: îngerii sunt încântati de eveniment, întelepciunea si cunoasterea umana se închina neputincioasa în fata acestui fapt, diavolul mârâie de ciuda, iar biserica practic se naste si devine biruitoare. In plus coloana este asezata pe axul central al Domului, iar mareata sa fatada pare ca încoroneaza în fundal figura Fecioarei Maria.
    Pe fatada Domului, chiar deasupra intrarii principale se afla statuile celor patru evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan - reprezentând mântuirea provenita din predicile lor. De asemenea chiar pe axul central, aliniata cu statuia Mariei este o coroana de aur purtata de doi îngeri. Cele trei masive usi din bronz au fost realizate în 1957-1958 si semnifica trei virtuti crestine: credinta, speranta si iubirea.

  Istoria Domului din Salzburg poate fi împartita în doua perioade distincte, separate de un incendiu devastator ce a avut loc la 1598. Prima biserica ridicata pe acest amplasament a fost construita sub episcopul Virgil (care a ajuns sa pastoreasca Salzburg-ul în 767 dC). Sfintirea lacasului a avut loc în 774, fiind închinata sfintilor Rupert si Virgil. Cladirea de la acea data avea 66 m lungime si 33 m latime. Mai multe evenimente nefericite au afectat constructia initiala: un incendiu produs de fulger în 842, apoi o distrugere masiva când biserica a fost arsa de Contii de Plain, urmasi ai împaratului Fredrik Barbarosa în 1167. Totusi biserica a fost reconstruita zece ani mai târziu de catre printul arhiepiscop Conrad II, rezultatul fiind o impozanta basilica în stil romanic, despre care se spunea ca detinea titlul de cea mai frumoasa si mai mareata biserica în acest stil arhitectonic aflata la nord de Alpi, depasind chiar si catedrala împaratului din Speyer.
   Insa la 1598 un incendiu devastator a afectat centrul Salzburg-ului. In acea perioada conducator era arhiepiscopul Wolf Dietrich, cel care reusise sa aduca exploatarea sarii din apropiere, de la Hallein-Bad Durrnberg la scara industriala si sa obtina un enorm flux de bani din vânzarea acestei resurse în Europa Apuseana si Centrala. Wolf Dietrich avea resurse, avea idei marete, avea planuri interesante...dar nu avea spatiu pentru constructiile pe care si le dorea. Arhiepiscopul Wolf Dietrich nu a fost un Nero al Salzburg-ului, dar când nefericitul eveniment al incendiului masiv din 1598 s-a produs, se pare ca el ar fi ordonat ca interventia de stingere a flacarilor sa se desfasoare... mai lent! Câteva ore de întârziere si focul din acea noapte i-a oferit ceea ce îsi dorise - spatiu, teren liber pentru construirea unui nou Salzburg. Atunci a început practic ridicarea unui nou oras, cu biserici noi, cu palate, monumente si locuinte adaptate noilor realitati. Wolf Dietrich a fost vizionarul si cel care gândit un Salzburg nou si diferit. Insa, asa cum se întâmpla de multe ori în istorie, el nu a apucat sa îsi vada visul transpus în realitate, sa îsi vada opera cum se desavârseste. Viata este poate uneori nedreapta sau poate ca anumite greseli se platesc totdeauna. Wolf Dietrich a fost întemnitat pâna la moarte de nepotul si succesorul sau Markus Sittikus, care însa a continuat opera unchiului. Iar în aceasta viziune a lui Wolf Dietrich, Domul detinea un loc central.
      Insa începerea lucrarilor la o catedrala cu totul diferita de cea veche nu a fost un lucru usor. S-a încercat mai întâi reconstructia si refacerea celei vechi. Insa lucrarile pareau sa nu aiba succes. Atunci, în ciuda opozitiei cvasigenerale, Wolf Dietrich - care era un mare sustinator al modernei arhitecturi a barocului italian, a ordonat demolarea completa a ruinelor vechii catedrale. El a angajat un arhitect italian - pe Vicenzo Scamozzi, încredintându-i misiunea de a pregati planurile unei somptuoase constructii în stil baroc.
   

Impozantul Dom din Salzburg

Superbul interior al Domului

   Insa acei ani de început ai sec.XVII nu erau nici pe departe linistiti pentru principatul prins între ambitiile unor state mai mari si care stârnise invidia vecinilor prin prosperitatea adusa de exploatarea resurselor de sare. Asa ca Wolf Dietrich nu a reusit sa îsi vada vizul împlinit, ba chiar în cazul Domului nu a apucat nici macar sa puna piatra de temelie a fundatiei. A facut-o însa nepotul sau Markus Sittikus în 1614, care a apelat la un alt arhitect italian, Santino Solari. Constructia catedralei a durat doar 15 ani, foarte putin pentru acele vremuri si pentru un obiectiv de asemenea calibru, sfintirea având loc în 1628. Onoarea acestui eveniment i-a revenit arhiepiscopului Paris Lodron (succesorul lui Markus Sittikus), fiind un eveniment deosebit de fastuos - se spune ca a fost cel mai mare eveniment de acest gen trait vreodata la Salzburg, desi se petrecea în haosul generat de Razboiul de 30 de ani. Insa Paris Lodron a fost si un iscusit diplomat si a reusit sa fereasca în mare masura principatul de distrugerile acelui razboi.
    Noul Dom merita un astfel de fast la inaugurare, pentru ca era un edificiu al superlativelor. Era prima biserica importanta în stil baroc de la nord de Alpi si va ramâne de o frumusete si o grandoare neegalata în acest spatiu.
     Catedrala a fost ferita de distrugeri majore de-a lungul celor aproape patru ecole de existenta în forma actuala, fiind afectata doar în timpul celui de-al doilea razboi mondial (a fost distrusa cupola principala), refacuta ulterior pâna în 1959.

O mostra din decorul interior al Domului

Altar dedicat Mariei Imaculata 

Cupola cea mare a Catedralei din Salzburg

   Domul din Salzburg, cu cele doua turnuri simetrice ale sale, cu bogatele decoratiuni din marmura. cu superba fatada si numeroasele sculpturi, cu frescele sale minunate - este considerat de catre unii criticii drept "cea mai apropiata de perfectiune constructie Renascentista din tarile germanice". Acum, daca lucrurile stau chiar asa, probabil ca este de discutat, însa este cert ca Domul din Salzburg este o capodopera arhitectonica.
   Interiorul este luminos si superb decorat în stil baroc, cele mai importante fresce fiind opera florentinului Mascagni. Fiecare coltisor al Domului ofera ceva special, un basorelief, o arcada frumos ornamentata, o pictura sau un altar remarcabil. Fiecare unghi diferit ofera o perspectiva noua si releva poate un alt aspect demn de remarcat al interiorului catedralei. Si spun asta pentru ca Domul din Salzburg trebuie vizitat cu atentie. Poate multi turisti au trecut prin catedrala fara a coborî în subsolurile (în cripta) care ofera un context cu totul diferit, unul modern, legat de realitatile bisericii din sec.XX. Ori poate multi au ignorat Muzeul Domului, unde cred ca nu neaparat exponatele de factura religioasa sunt cele mai atractive, ci poate posibilitatea unica de a privi de aproape uriasa orga a catedralei si vederea asupra interiorului Domului de la înaltimea acestei pasarele. Sunt chestiuni de detaliu, care însa produc o complementaritate ce poate întregi imaginea acestui edificiu al superlativelor din Salzburg.

Lumina inunda cu generozitate acest magnific Dom din Salzburg

   Exista în catedrala un obiect unic, ce atrage fara îndoiala atentia tuturor vizitatorilor. Este vorba despre un imens vas din bronz, foarte vechi, realizat în stil romanic, folosit pentru botez. Ceea ce îl face celebru astazi este mentiunea ca în el a fost botezat Mozart (de asemenea a fost botezat în el si Joseph Mohr, originar din Hallein, autorul celebrului "Silent Night"), cel care ulterior în calitatea sa de organist al Curtii princiare si de Maestru - Dirijor de orchestra a interpretat aici pentru prima data multe dintre compozitiile sale de factura religioasa. Vasul dateaza de la 1321 si prin urmare este mai vechi decât catedrala însasi.

Vasul pentru botez - cel în care a fost botezat si Mozart

    In cripta catedralei, la subsol, se afla înmormântati multi episcopi, cardinali, personalitati ce au avut conexiuni strânse probabil cu acest lacas religios. Insa ceea ce frapeaza este radicala schimbare de decor. Daca sus, în interiorul Domului suntem fermecati de exuberanta decorului baroc, aici jos în cripta ni se înfatiseaza un ambient extrem de modernist, o arta stilizata uimitoare, pe care doar niste prelati cu adevarat deschisi la minte ar fi putut-o accepta. Pentru micuta capela din cripta, pentru acel loc intim de rugaciune merita coborât si vazuta aceasta latura noua si atât de surprinzatoare pe care o ofera Domul din Salzburg.

In capela din cripta

Schimbare de stil la subsolul Domului

   Aminteam mai sus despre Muzeul Domului. Este amenajat practic în incinta catedralei, în câteva încaperi adiacente si cuprinde o colectie de exponate de factura religioasa - obiecte de cult, mantii si accesorii ale episcopilor, etc. Intrarea în catedrala este gratuita, însa pentru Muzeul Domului biletul costa 5,00 euro/adult, cu mentiunea ca un Salzburgcard valid ofera posibilitatea unei vizite gratuite. Dincolo de colectia interesanta, Muzeul Domului ofera posibilitatea de a urca la nivelul superior, de a vedea din spate celebra orga cu peste 4000 de tuburi a catedralei si o perspectiva diferita asupra interiorului Domului de la înaltime. Deci, merita acordarea unei jumatati de ora pentru acest obiectiv, pentru ca sunt cu adevarat lucruri interesante de privit.

Intrarea în Muzeul Domului

Mai aproape de tavanul catedralei ...

... si o vedere de la înaltime asupra interiorului Domului

   In fine, spre finalul unei zile pline, prima dedicata de noi explorarii Salzburg-ului, ne-am oprit la ultimul obiectiv planificat - Muzeul Panorama. Fara îndoiala ca nu este unul dintre muzeele de prima marime din Salzburg, dar se afla într-o zona centrala, apropiat de catedrala si cu siguranta nu necesita mult timp pentru vizitare. In plus, am mizat pe ineditul uneui astfel de spatiu expozitional, stiind la ce sa ne asteptam ca vom gasi acolo.
    Ce este Muzeul Panorama? In esenta este vorba - asa cum o arata si numele sau - despre vizionarea unei panorame uriase, însa nu una moderna, ci una cu vechime de peste 200 de ani. Vizitatorii pot vizualiza de pe o platforma centrala o panorama pictata de mari dimensiuni - 26 m circumferinta si 130 mp suprafata - realizata de J.M.Sattler (1786-1847), care înfatiseaza zona istorica a Salzburg-ului, cu aspecte ale vietii obisnuite a orasului din acea vreme.
    Este un muzeu modern, realizat la standardele înalte ale institutiilor de acest gen din Austria, cu dotari care fac apel la tehnologia de vârf. Vizitatorii pot utiliza un fel de lunete pentru a vedea cele mai mici detalii ale pânzei si cred ca este o experienta interesanta, odata ce te-ai familiarizat în prealabil cu principalele repere si puncte de interes din Orasul Vechi, sa le identifici pe uriasa panorama si sa faci singur comparatiile între ceea ce a vazut pictorul acum mai bine de doua secole si realitatea prezenta.

La Muzeul Panorama

Cam despre asta este vorba - o platforma centrala pentru vizionarea panoramei pictate circulare

Detalii ale picturii - Domul si Residenz în prim plan

In interiorul Muzeului Panorama

    Ecrane touch-screen permit vizualizarea comparatiilor ieri-azi (adica între Salzburg-ul din prezent si cel de acum mai bine de 200 de ani), ceea ce este mai degraba un joc, dar asa cum sunt convins în continuare, una dintre cele mai bune modalitati de asimilare a informatiilor este cea prin joc. Exista în muzeu si alte pânze de mari dimensiuni (nu la fel de mari ca panorama centrala) realizate de Hubert Sattler si care înfatiseaza scene de aceeasi factura din alte capitale sau orase mai europene ori din zone care la acea vreme abia se explorau în lume, vorbind aici despre mijlocul sec.XIX.
    Biletul de intrare la Muzeul Panorama costa 3,00 euro/adult (2,00 euro în 2011), iar un Salzburgcard valid ofera si aici o intrare gratuita.
    Salzburg-ul este un oras plin de traditie, de istorie, de arta si frumos, iar edilii locali au stiut totdeauna sa îmbine modernul cu traditionalul într-un mod atât de natural si de inspirat. De aceea ultimul set de imagini din aceasta postare include atât unul dintre simbolurile majore ale orasului - monumentul lui Mozart - practic borna de la care a început la mijlocul sec.XIX cultul marelui compozitor, cât si elemente moderne plasate în apropierea unor muzee traditionale.
 

Arta moderna în apropiere de Muzeul Panorama

Monumentul lui Mozart

Simbol modern în apropiere de Catacombe

    Probabil ca toti turistii ajunsi în Salzburg au remarcat ineditul glob aurit si omuletul plasat deasupra sa, ansamblu ce se afla plasat lânga Dom, fiind vizibil foarte frumos si din Hohensalzburg. Dar cred ca nu toti cunosc povestea acestei creatii artistice si a altora similare care pot fi întâlnite prin Salzburg. Pentru ca este în esenta o poveste banala dintr-o tara civilizata, unde administratia locala chiar face eforturi pentru a îmbunatati aspectul orasului, fara alte interese meschine, asa cum se întâmpla pe la noi (daca de exemplu voi aminti statuia "Traian si lupoaica" din fata Muzeului de Istorie din Bucuresti, suma imensa platita pentru aceasta... probabil ca discutia despre gustul artistic al edililor de la noi si despre bataia de joc în cheltuirea banului public este rezolvata...).
    Ce au gândit cei din Salzburg? In 2002 s-a lansat un parteneriat între un consortiu privat ce promoveaza artistii moderni si administratia locala din Salzburg. Ideea este simpla si generoasa. In fiecare an, un artist contemporan de renume este invitat sa realizeze o creatie artistica ce va fi plasata într-un loc cu mare vizibilitate din centrul istoric al orasului, locatie unde va ramâne pentru zece ani. Toata lumea are de câstigat - artistii prin vizibilitatea oferita creatiilor lor si prin notorietatea câstigata, orasul pentru ca obtine aspecte dinamice ale imaginii sale si conexiuni cu arta moderna, fundatia pentru ca îsi îndeplineste scopul pentru care a fost creata. Iar "Sfera" aurita si omuletul sau sunt un astfel de exemplu...

"Sfera" - inedita creatie a lui Stephan Balkenhol, amplasata lânga Dom

   Incheiam prima noastra zi la Salzburg, iar orasul deja ne cucerise total. Stiam ca mai avem înca foarte multe de vazut si de descoperit si speram sa o putem face cât mai bine în timpul ramas la dispozitie. Ce vizam pentru ziua urmatoare? Multe lucruri aveam în plan, dar stiti cum e, nu totdeauna socoteala de acasa se potriveste... Si asta pentru ca desi urma o zi de mare sarbatoare (15 august - Sf.Maria), vremea nu avea sa tina cu noi. Din fericire era totusi ultima zi cu ploaie de care am avut parte în acea vacanta...