/* script Google analytics */

miercuri, 27 aprilie 2011

Vacanta 2009 ( IX ) - Drumul spre Arieseni, Manastirea Izbuc si Groapa Ruginoasa, Pensiunea "Casa Dobra"

  Vacanta noastra din tara din 2009 a continuat dupa etapa de la poalele Retazatului cu deplasarea spre Apuseni, unde rezervasem cazare la Arieseni. Ne-am luat ramas bun de la fratele sotiei si familia lui (care au plecat spre casa) si ne-am urmat drumul nostru, cu o prima oprire la Deva. Mie personal îmi place mult Deva, un oras nu foarte mare, cochet, curatel, cu un farmec special dat si de cetatea cocotata pe un deal rasarit parca brusc lânga oras. Amintiri frumoase ma leaga de aceste locuri (o olimpiada nationala de matematica....) si de aceea poate sunt si putin subiectiv. Ne-am plimbat putin prin oras, ceva cumparaturi (pentru aprovizionare) si am parcat la poalele dealului Cetatii. Vizitasem cetatea cu ani în urma, dar de atunci în Deva s-a construit funicularul cu care poti urca pâna sus si am dorit sa testam aceasta experienta. Din pacate, chiar atunci, funicularul nu functiona. Asa ca ne-am multumit cu fotografiile de la grupul statuar al gimnastelor aflat la poalele dealului Cetatii.

Deva - Dealul Cetatii si funicularul

  Drumul Deva-Oradea trece prin niste locuri deosebit de frumoase, dar... Totdeauna exista un "dar"... Cred ca este unul dintre drumurile cele mai rele si mai neîntretinute pe care le cunosc prin tara. Si asta în ciuda faptului ca este o ruta importanta, care leaga pe drumul cel mai scurt zona Hunedoara de zona Crisanei si deschide o cale importanta de acces spre Apuseni. Si daca tot vorbesc despre drumuri aici, voi spune ca si calea de acces spre Arieseni dinspre judetul Bihor (DN75) este îngrozitoare... Se pare ca multe din drumurile bihorene au aceasta stare...rusine autoritatilor de acolo... E pacat sa ajungi în locuri care cu adevarat îti taie rasuflarea prin frumusetea lor si sa fii total indispus de niste drumuri pe care poti sa-ti rupi masina....Personal m-am consolat....asta e România din zilele noastre....
  Insa trebuie sa privim si partea plina a paharului în cazul unor astfel de peregrinari, cea în care descoperim atractii turistice minunate. Si ele sunt numeroase în zona Apusenilor. Pe drumul spre Arieseni am trait una dintre cele mai speciale experiente din aceasta vacanta si nu numai... Imi notasem pe itinerariul realizat acasa, adiacent traseului principal, un ocol spre Izbucul intermitent. Ajunsi în zona, descoperind drumul de acces, ne-am decis sa mergem sa vedem despre ce este vorba. In fapt acolo descoperim un fenomen natural carstic inedit, aflat lânga o manastire despre care am aflat cu aceasta ocazie, lacas spiritual care mi s-a parut senzational. Drumul spre Manastirea Izbuc (si spre Izbucul intermitent) se deschide lateral din E79 în satul Calugareni, comuna Carpinet (între Brad si Beius) si comporta doua segmente, unul de vreo 4 km pâna în satul Izbuc si al doilea de vreo 7 km pâna la manastire. Starea drumului acesta este buna, iar drumul în sine este extraordinar prin profilul sau. Personal nu îmi amintesc sa fi parcurs vreun drum similar, decor natural superb, foarte îngust pe unele portiuni si care prezinta niste pante cu înclinari absolut nebune (cred ca se depaseste si 15-16% în unele locuri). Erau momente când coboram pe zone unde ma gândeam cu îngrijorare daca voi putea urca la întoarcere rampele acestea abrupte în conditii bune.... Oare cum se circula prin aceste locuri iarna? Sau poate manastirea este si mai izolata, completând o liniste spirituala ocrotitoare...
  Manastirea de calugari se afla într-un adevarat colt de rai. Atâta liniste si pace cum am gasit la Izbuc, n-am întâlnit altundeva. Parca totul era prins într-o taina spirituala, parca era locul unde poti medita spre cunoasterea si spre întelegerea celor sfinte. Am intrat în bisericuta de lemn a manastirii si la intrare am trait una dintre cele mai stranii senzatii de care am avut parte la vreo manastire. Prin curtea manastirii era pustiu, nu am intâlnit practic pe nimeni si deodata, când am pasit în biserica, am auzit o voce parca de înger, care intona un cântec religios. Ne-am oprit încremeniti de acele vibratii angelice, muti de uimire si înfiorati adânc, plini de curiozitate. Era o femeie, o maicuta cred, care facea un sir nesfârsit de matanii si intona acele cântari incredibile. Nu stiu daca se ruga pentru iertarea unor pacate, daca era un act de penitenta sau o stare de comuniune cu sfintenia, dar sentimentul pe care l-am trait a fost coplesitor pentru noi. Nu exagerez când spun ca sonoritatea vocii sale ni s-a parut nepamânteana si când am simtit cu adevarat fiorul indus de credinta.....E greu sa descriu în cuvinte ce am simtit atunci, dar si azi consider ca a fost o experienta extraordinara, care îndeamna la reflectare...
  Am descoperit locul unde se afla izbucul intermitent, dar am ramas nedumeriti...Stiam ca e vorba de un fenomen natural, în care într-un bazin subteran se aduna apa si la intervale regulate, de circa o ora, apa este aruncata afara, existând doua astfel de expulzari succesive. La reumplerea bazinului subteran, fenomenul se repeta. Din pacate, cineva din curtea manastirii ne-a spus ca datorita secetei din vara lui 2009, izbucul era în acel moment secat. Traditia spune ca apa izbucului are puteri tamaduitoare miraculoase si ca multi oameni s-au însanatosit aici. 

Biserica Manastirii Izbuc
Izbucul intermitent

  Am parcurs fara probleme drumul la întoarcere, rampele nu au mai parut asa de înfricosatoare, si ne-am reluat drumul spre Arieseni. Insa înainte de a ajunge la locul de cazare mai aveam în plan o oprire pentru o drumetie scurta, spre un loc deosebit de interesant din Apuseni, Groapa Ruginoasa.
  Nu suntem noi o familie prea sportiva, apta pentru cele mai dificile drumetii, dar totdeauna când avem ocazia încercam sa abordam si sa ducem la bun sfârsit trasee montane mai accesibile. Un exemplu de astfel de obiectiv care poate fi atins practic de oricine este Groapa Ruginoasa. De pe drumul national 75, care duce spre Vârtop - Arieseni, undeva dupa km.28 în dreptul unei curbe mari apar indicatoarele si marcajele spre Groapa Ruginoasa. Traseul nu este nici lung (se spune 45 minute, dar se ajunge lejer în 25-30 min.) si nici dificil. Poate prima portiune (sau primele 10 min.) prezinta un urcus mai abrupt, printre pietre ca pe o scara, însa apoi drumul este lejer, prin padure si cu iesire pe o pajiste deosebit de frumoasa, unde în fata se contureaza saua dintre varful Tapul (in stanga) si varful La Morminti (in dreapta). Se ajunge la marginea gropii, care este în fapt o ravena de mari dimensiuni (diversele surse estimeaza un diametru de peste 600 m si o adâncime de peste 100 m), un fenomen natural de eroziune, care este activ si în prezent. Se spune ca pe hartile mai vechi, de acum 80 ani, ravena era marcata cu dimensiuni mult mai mici.
  Vederea de pe marginea gropii (atentie la margini care nu sunt consolidate...) este spectaculoasa si rasplateste cu prisosinta efortul ascensiunii. Culoarea galben ruginie a rupturii versantilor, goliciunea vaii în contrast cu culmile împadurite din jur, muchiile laterale ascutite ca niste lame de silex care converg spre firul unui vâlcel, creeaza un peisaj inedit. Groapa Ruginoasa apare ca o rana deschisa în corpul muntilor, dezvaluind cuartite, dolomite, sisturi argiloase ce alterneaza cu conglomerate si gresii cuartice. La întoarcere, fiind vorba de coborâre, drumul este mai usor de parcurs.

Indicator spre Groapa Ruginoasa
Drumul prin padure
Pajistea de la final - dincolo de creasta este "groapa"
Versantul din dreapta
Versantul din stânga

  Dupa scurta noastra drumetie revigoranta la Groapa Ruginoasa, ne-am continuat drumul spre pensiunea la care am fost cazati în Arieseni, "Casa Dobra". Alegerea pensiunii am facut-o tot de pe internet, cu rezervare prealabila si o reducere de pret fata de cel afisat pe site. Când alegem o pensiune, criteriul principal care ne motiveaza este prezenta unei curti frumoase, a unui foisor, leagan sau loc de pregatit un gratar. Abia pe urma intervine criteriul legat de confortul oferit de camera în care vom dormi. Despre "Casa Dobra" pot spune doar ca aprecierile noastre au fost (aproape...) toate la superlativ. Camera foarte mare, decent mobilata, confortabila. Singurul minus pe care îl pot mentiona este baia comuna pentru 2-3 camere (am stat la etaj...), dar nu a fost o problema. In rest...minunat...bazin de pastravi în curtea mare din spatele casei, foisor, loc pentru gratar, leagan, miniferma cu animale - de la capriori, la fazani si pauni, etc. O gazda deosebit de amabila completeaza cadrul unui sejur excelent la aceasta pensiune. Oricum, noi am fost mai mereu plecati în timpul zilei pe traseele stabilite de acasa, despre care vom povesti în postarile urmatoare.

Casa Dobra - foisorul
Miniferma cu pauni, fazani, capriori, bazin de pastravi....

  In concluzie, aceasta a sasea zi a voiajului noastru a fost una reusita, marcata de momentele principale ale vizitei la Manastirea Izbuc si de ascensiunea la Groapa Ruginoasa. Ne-am cazat la pensiunea "Casa Dobra" din Arieseni, baza pentru drumetiile noastre din urmatoarele doua zile. In postarea urmatoare despre cum am descoperit Detunatele si Muzeul Aurului din Rosia Montana, dar si despre un local din zona ce nu trebuie ratat - Mama Uta.

vineri, 15 aprilie 2011

Vacanta 2009 ( VIII ) - Manastirea Prislop, Castelul Huniazilor, Lacul Cincis

  Am continuat descoperirea Tarii Hategului si în ziua urmatoare, oprindu-ne mai întâi într-un loc sugerat de gazda noastra de la pensiune. Despre Manastirea Prislop nu auzisem mai nimic, însa am descoperit-o acum si pot spune ca orice calator dornic de frumos aflat prin zona ar trebui sa treaca pe acolo. Se ajunge la manastire pe un drum excelent, nu foarte lat, dar serpuit si virajat, care trece printr-o zona minunata. Este efectiv o placere pentru soferii pasionati de condus. Doamna Tereza de la pensiune ne-a spus ca drumul a fost refacut pe cheltuiala lui Mihai Leu, mare amator de raliuri. Nu stiu ce sa spun, pare cam mare cheltuiala pentru a fi suportata din fonduri private, chiar si daca provin de la un fost campion mondial de box, dar indiferent cine a finantat lucrarea, drumul era în 2009 cu adevarat impecabil si ne-a ridicat si mai mult starea de buna dispozitie, când am vizitat manastirea.
   Locatia manastirii este superba, curtea îngrijita, cladirile administrative si chiliile destul de numeroase. Biserica nu este foarte mare, dar are o frumusete aparte si totul pare învasmântat într-o tesatura de credinta si simtire religioasa. Este un mic colt de rai, o oaza de liniste, un loc în care te simti mai aproape de cele sfinte. La poarta manastirii exista pentru cei cu o tinuta mai sumara acele "fuste" usor de îmbracat peste haine, la fel ca la manastirile de la Meteora de exemplu.
Intrarea la Manastirea Prislop
Biserica Manastirii Prislop
Locatia manastirii este superba....

   De la manastire exista o poteca spre deal, care conduce spre un cimitir unde sunt înmormântate maicutele si unde se afla locul de veci al unui duhovnic cu adevarat special, cel care a fost parintele Arsenie Boca. Multi oameni trec pe la mormântul acestui preot, de numele caruia se spune ca se leaga renasterea acestei manastiri si care a fost duhovnicul si sfatuitorul multor credinciosi din zona. 
   De mic copil am fost pasionat de istorie, de castele si ruine, de palate si monumente, de povesti cu cavaleri, batalii, fapte de eroism, etc. Dorinta de cunoastere a istoriei s-a transpus în pasinea pentru vizitarea diverselor obiective turistice, cu caracter istoric. România nu este o tara în care putem gasi foarte multe obiective turistice din categoria castelelor, cetatilor, palatelor, iar dintre acestea înca mult mai putine se afla într-o stare buna sau sunt cu adevarat spectaculoase. Totusi, exista câteva repere remarcabile si aici as plasa cu siguranta (alaturi de Castelul Bran), Castelul Huniazilor de la Hunedoara.
  Am fost uimit totdeauna sa vad în fotografii imaginea acestui castel, care mi s-a parut extraordinar din punct de vedere arhitectonic. Este pentru mine una dintre constructiile care descriu cel mai bine sentimentul pe care îl am în legatura cu Evul Mediu, un castel cu ziduri crenelate impozante, cu turnulete ascutite si acoperisuri din tigla viu colorata, cu bastioane majestuoase, cu pod de intrare peste un santul defensiv plin cu apa.... Când vezi silueta Castelului Huniazilor parca imaginatia îti zboara si întrezaresti soldatii cu halebarde pe ziduri, cortegiul princiar pe podul de intrare si domnitele care flutura batistele de la ferestrele turnurilor.....Ce vremuri eroice, ce vremuri cavaleresti...Era timpul în care domni vizionari puteau ridica astfel de constructii, care încânta generatii dupa generatii la atâtea veacuri de la ridicarea lor...
  A fost pentru mine o mare bucurie sa pot vizita castelul, mai ajunsesem aici o data când eram mai tânar, dar atunci castelul era închis (s-a nimerit o zi de luni...) si n-am putut intra în interior. De aceasta data satisfactia a fost completa, am putut vizita integral castelul. Ca impresie generala, pot spune ca exteriorul este cu adevarat magnific, zidurile fiind bine conservate (si inteligent restaurate...). Se lucreaza înca masiv la restaurari, schele destul de multe si din pacate neacoperite si neintegrate în decor (am ramas uimit cum se fac lucrarile de restaurare în Viena, unde schelele sunt acoperite cu pânze care se integreaza în decor, prezentând aspectul respectivelor portiuni de cladiri, permitând turistului sa faca abstractie de respectivele schele...). Spectaculos la exterior, castelul nu ofera acelasi sentiment si la interior, fiind putine obiecte expuse, camerele prea sumar decorate, dar, daca faci abstractie de aceste lucruri - poti gasi alte repere interesante, precum elemente arhitectonice, seminee, arcade, scari interioare, temnita, etc. O nota speciala pentru Sala Dietei, care si ea putea arata mai bine, daca era decorata mai putin auster.
 
Castelul Huniazilor
Intrarea în castel
Curtea interioara - galeria în restaurare
Macheta castelului

  Castelul Huniazilor a fost ridicat în sec. al-XV-lea de Ioan de Hunedoara, pe locul unei vechi fortificatii, pe o stânca la poalele careia curge pârâul Zlasti. Impunatoarea constructie a primit adaugiri în mai multe etape, fiind una dintre cele mai mari si mai vestite proprietati ale lui Ioan de Hunedoara, care si-a petrecut însa foarte putin timp la castel.
   In curtea castelului, lânga capela, se afla o fântâna adânca de 30 m, realizata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca sapau pâna dadeau de apa. Când însa dupa 15 ani de munca acest lucru s-a întâmplat, promisiunea nu a mai fost respectata....Tipic, nu-i asa?

Simbolul Hunedoarei
Arcade gotice în Sala Dietei
Sala Dietei
Un nou membru în Dieta ?
Menestrel modern creeaza atmosfera în Sala Dietei

  Castelul Huniazilor este în mod clar un punctul de atractie principal în zona, am vazut câteva autocare cu turisti în parcare. Comertul cu suveniruri la intrare si în interior este bine reprezentat si se observa ca s-au facut niste pasi timizi spre cresterea caracterului muzeal, prin introducerea unor mijloace moderne gen touch-screen-uri, proiectii video etc (putine...dar prezente totusi). Este evident ca este loc mult de mai bine, ca vizita poate fi mai placuta si mai interesanta dupa finalizarea lucrarilor de restaurare si eventual marirea traseelor de vizitare. Castelul Huniazilor este un "must to see" pentru România si pentru oricine trece prin zona Hateg - Hunedoara.
  Dupa plimbarea la Manastirea Prislop si la Castelul Huniazilor am dorit sa ofer celor din grup o dupa amiaza de relaxare. Fratele sotiei si familia lui urmau sa se întoarca a doua zi spre casa, iar noi ne continuam drumul spre Apuseni, asa ca mi s-a parut foarte potrivit sa oferim copiilor câteva ore de plaja si posibilitatea de a face baie într-un lac montan. Citisem lucruri frumoase despre Lacul Cincis, un lac de acumulare situat la circa 10 km sud de Hunedoara, în Muntii Poiana Rusca. Am gasit usor drumul, care este foarte frumos, oferind niste peisaje deosebite pâna la lac si pe marginea acestuia.
  Lacul pare un loc unde localnicii si cunoscatorii se refugiaza în zilele libere sau de weekend, apa are o temperatura acceptabila si exista câteva zone amenajate civilizat pentru plaja si îmbaiere. Nu e o problema sa gasesti o înghetata sau o bere sau chiar sa servesti masa. Per ansamblu este un pic mai bine decât ma asteptam. Exista si posibilitati de plimbare cu barca sau hidrobicicleta, dar nu foarte dezvoltate.

Lacul Cincis

  Am încheiat o zi plina de amintiri placute, cum altfel decât la un gratar (de peste..) la doamna Tereza si la un sprit pâna târziu în noapte. Au fost cinci zile pline si intense în care am fost împreuna cu familia cumnatului meu, cred ca placute pentru toti, dar a doua zi ne desparteam, noi continuându-ne drumul cu tinta Arieseni, în Muntii Apuseni. Despre zilele din Apuseni si drumetiile de acolo - în postarile urmatoare.