Vremea se anunta în continuare buna (însa aparusera atentionari pentru începutul saptamânii urmatoare...), asa ca puteam prinde în programul zilei noi locuri de mare atractie din aceasta zona montana. Traseul parcurs poate fi vazut în imaginea de mai jos si a masurat putin peste 190 km. Primul obiectiv a fost sa urcam la Weisssee, un loc fabulos situat la marginea lumii ghetarilor alpini. Apoi reveneam la Krimml, de data aceasta nu doar în trecere, ci cu scopul clar de a vedea celebra cascada si parcul tematic WasserWunderWelt. Si ziua nu avea sa se încheie cu simpla revenire în Dorfgastein, ci avea sa continue într-un mod inedit pâna târziu în noapte....
Am mai spus ca în aceasta zona a muntilor
Tauern exista practic o serie de vai paralele orientate pe directia nord-sud, putând aminti într-o trecere de la est la vest (fara a fi o enumerare exhaustiva) valea
Gastein, apoi
Rauris,
Fuschertal - cu
Grossglockner, valea
Kaprun,
Stubach,
Felbertal si înca vreo câteva pâna în punctul unde se ajunge la Krimml si se trece apoi în Tirol. Am trecut prin toate vaile mentionate mai sus, parca una mai frumoasa ca alta, parca fiecare are ceva specific sau macar câteva puncte de atractie cu caracter aproape unic. In valea
Gastein emblematice sunt izvoarele termale si prezenta celor mai speciale terme din zona. Despre
Fuschertal am scris în cele trei postari precedente, când m-am referit la
Grossglockner Hochalpenstrasse. Alte postari viitoare vor cuprinde impresii din vaile
Rauris si
Kaprun. Fiecare mi-a placut într-un anume fel, însa daca ar fi sa aleg numai pe baza feeling-ului soferului care a trecut prin toate aceste vai, atunci as alege fara ezitare valea
Stubach.
Este poate derivatia cu cel mai putin intens trafic (se paraseste soseaua regionala la
Uttendorf pentru a intra în drumul spre munti), cu cea mai îngusta sosea, inclusa probabil în desfasuratorul de vacanta în special de turistii care stau mai mult prin zona, dupa ce au vizitat atractiile din celelalte vai - mai "turistice", ca sa zic asa. Insa mie
Stubach Valley mi-a placut enorm. Este un drum de circa 20 km de la soseaua principala pâna la statia de baza a gondolei spre
Weisssee, un drum cu portiuni cu adevarat înguste, cu pante si rampe surprinzatoare. Patrunzi aici parca într-o lume mai rurala decât în alte zone si cu siguranta mai linistita, mai apropiata de salbaticia naturii montane. Este un drum minunat, teribil de pitoresc, iar urcarea spre ghetari de la capatul vaii este în esenta premiul, recompensa primita de turistul care s-a avântat în aceasta zona.
|
Peisaje suprinse din masina în Stubach Valley, pe drumul spre WeissSee |
Am postat pe Youtube un montaj din filmuletele noastre, cu drumul prin
Stubachtal si cu imagini de la urcarea la
WeissSee la aceasta adresa. Chiar si într-o zi în care poate gondola de la capatul vaii n-ar functiona (desi acest fapt este extrem de putin probabil...), acest traseu merita cu siguranta parcurs, fie si numai pentru frumusetea drumului în sine.
WeissSee este un obiectiv turistic mai putin popularizat si poate mai putin cunoscut de multi turisti. Ca sa fac o sinteza a ceea ce înseamna
WeissSee, as putea spune ca vorbim de o zona superba situata la marginea ariei ghetarilor alpini. Austriecii au sesizat totdeauna si au exploatat inteligent oportunitatile oferite de natura. Asa ca aici (ca si în multe alte locuri) s-au ridicat niste baraje pentru apa care se scurge sezonier din topirea ghetarilor (nu deosebit de impresionante ca marime) si s-au creat niste superbe lacuri de acumulare (destul de mici si ele...). Acestea sunt veritabile rezervoare de apa pentru utilizare casnica si industriala, dar evident nu putea lipsi exploatarea potentialului hidroenergetic dintr-o astfel de zona. Asa ca alaturi de rezervoarele amintite a aparut în mod natural o centrala hidroelectrica pentru a valorifica uriasa diferenta de nivel a caderii apei. Acesta este motivul pentru care linii de înalta tensiune pot fi vazute cam pe toata lungimea
Stubachtal (peisajul ar fi fost mai frumos fara ele...).
Insa frumusetea unei asemenea zone nu putea ramâne nevalorificata si în scopuri turistice. La întrebarea despre cum pot aduce turistii în apropierea vârfurilor montane, austriecii raspund totdeauna cu simplitate prin instalarea unui mijloc de transport pe cablu. Aici, la capatul
Stubachtal exista o gondola care permite urcarea spre lumea înghetata de la
WeissSee. In putine locuri ai parte de privelisti atât de frumoase precum cele ce pot fi vazute din aceasta gondola.
|
La capatul Vaii Stubach... |
|
... se afla statia de baza a gondolei de la WeissSee |
|
Confluenta a doua pârâuri lânga statia de baza |
|
De la parcare spre statia de baza |
|
Cocheta statie de baza a gondolei spre WeissSee |
Statia de baza a gondolei de la
WeissSee este punctul numit
Enzingerboden, situat la 1.480 m altitudine. Exista o statie mediana - denumita atât de frumos si sugestiv
Grunsee (marea verde) la 1.740 m, dupa care se urca direct la 2.315 m unde statia superioara si hotelul alpin
Rudolfhutte fac practic un corp comun. Principalele repere se pot regasi în harta de mai jos, care poate da o sugestiva idee despre topografia zonei, despre perspectiva uluitoare care se deschide aici. In mod normal,
WeissSee nu este un capat de drum, ci doar punctul de start al celor temerari pentru drumetii în regatul alpin.
|
Traseul gondolei de la WeissSee, cele doua lacuri (Tauermossee si Weisssee) si numeroasele piscuri alpine |
|
Imagini din zona statiei intermediare - Grunsee |
La statia superioara exista un telescaun (
"Medelz" ), cu care se poate ajunge la peste 2.600 m altitudine, pe platoul
Medelz, care ofera o vedere panoramica cu 17 vârfuri de peste 3.000 m. Cred ca la WeissSee a fost cel mai scump bilet al unui mijloc de transport pe cablu din zona Salzburgerland - 20 euro/persoana (dupa cum am scris anterior, într-o alta zona - la Dachstein biletul depasea 30 euro/adult, dar aici fac referire strict la Salzburgerland). Pentru a folosi si telescaunul exista fie un bilet individual de 9 euro/adult, fie un bilet combinat
Weisssee + Medelz de 24 euro/adult. Din fericire eram înarmati cu cardurile
Salzburgerland, drept pentru care am beneficiat de gratuitate. In astfel de ocazii cardurile turistice de acest gen îsi arata din plin utilitatea. Practic 60 de euro economisiti doar în acest loc...
La
Weisssee am avut parte de o proba a profesionalismului austriecilor în asigurarea unei sigurante depline a turistilor. La statia mediana am fost informati ca sectiunea superioara va fi oprita pentru aproximativ o ora, datorita necesitatii de a efectua anumite manevre. La altitudine ridicata vântul se întetise si personalul tehnic a scos rând pe rând cabinele gondolei, le-a adaugat anumite greutati din beton, le-a reechilibrat si apoi le-a reintrodus pe cablu. Totul a durat 46 minute, dupa care am fost anuntati politicos ca traficul a fost reluat si putem urca spre statia superioara.
|
In regatul verde de la statia mediana Grunsee |
|
Imagine de ansamblu a statiei Grunsee |
Deci, am avut ceva de asteptat în acea adevarata mare verde de la statia mediana. Ca si ceilalti turisti, ne-am bucurat în acest interval de soare, de susurul apelor care siroiau pe peretii versantilor, de peisajele minunate. Daca nu ar fi fost chestiunea legata de reechilibrarea cabinelor pentru conditii de vânt puternic, probabil am fi trecut rapid de statia mediana, fara a ne opri în mod special aici. Cum însa intervalul de asteptare a fost destul de generos, avem acum destule imagini drept amintiri de la
Grunsee.
|
Cabinele gondolei erau repuse pe cablul sectiunii superioare |
|
Era soare si era cald la Grunsee |
|
Siroaiele repezi de pe versanti provin de la ghetari |
|
Marea verde de la Grunsee - 1740 m |
Dupa ce s-a rezolvat problema cu reechilibrarea cabinelor si gondola a reînceput sa functioneze, ne-am continuat urcarea cu parcurgerea ultimei sectiuni. Diferenta de nivel între statia mediana si cea superioara este mare (aproape 600 m) si traseul gondolei este lung, însa este o adevarata încântare sa admiri natura de la înaltime. Pe masura ce altitudinea creste peisajul se schimba, as spune chiar ca se schimba radical, iar în plus, în acea zi noi aveam sa constatam ca si conditiile meteo se schimbau sensibil pe masura ce ne apropiam si patrundeam în lumea înghetata de la
WeissSee.
|
Firicele de apa se scurg pe versanti |
|
Acesta este barajul în spatele caruia se formeaza lacul WeissSee |
|
Zona statiei superioare este punct de plecare pentru frumoase trasee montane |
|
La peste 2.300 m se patrunde în lumea înghetata de la WeissSee |
|
Rudolfshutte - hotelul alpin "car free", cum zic cu mândrie proprietarii |
Când am coborât la statia superioara si am iesit la exterior, am fost întâmpinati de un vânt teribil si de un frig pe masura. Simtisem deja din timpul urcarii ca rafalele de vânt chiar balansau sesizabil cabinele gondolei, dar parca nu ne asteptam sa fie asa de puternic cum îl resimteam pe platou la 2.315 m, lânga
Rudolfshutte.
Deci, frig si vânt puternic, pentru care noi nu eram chiar pregatiti, un contrast teribil fata de caldura de la baza sau fata de conditiile de plaja de la
Grunsee, statia mediana. Insa peisajele sunt cu adevarat de vis la
Rudolfshutte. Acesta este un hotel alpin cochet, care se lauda cu mentiunea "car free", neexistând un drum rutier care sa permita accesul pe patru roti aici. Deci
Rudolfshutte poate fi o oaza de liniste si relaxare perfecta pentru cei care cauta acest lucru. Singura cale de acces uzuala este gondola si astfel ne-am explicat de ce vazusem turisti urcând în cabine cu bagaje voluminoase.
|
Lacul WeissSee |
|
Steagul landului Salzburg pe platoul de la WeissSee |
|
Era cam frig si vânt puternic, se poate usor vedea asta... |
|
De fapt, WeissSee este doar poarta de acces spre lumea înghetata |
|
Alpii - la fel de sfarâmiciosi si aici ca mai peste tot |
|
2.315 m - Rudolfshutte - o pereche de turisti ce cauta adapost în fata vântului |
In conditiile date, telescaunul spre platoul
Medelz nu functiona, astfel ca am ratat din pacate vederea panoramica de acolo, de la peste 2.600 m altitudine, despre care se spune ca ar fi cu totul deosebita. Poate altadata... Oricum, nici nu putea fi vorba sa încercam sa ne avântam pe jos catre acel punct, în conditiile în care nu eram deloc echipati corespunzator. In plus, norii josi învaluiau înaltimile, asa cum se poate vedea si din unele imagini.
Insa chiar si asa, peisajele de la
WeissSee, de la
Rudolfshutte sunt spectaculoase. Apa lacului are acea culoare de verde specifica zonelor montane, pe care aveam sa o mai regasim si în alte zone. Fragmentele de ghetari arata ca niste strajeri ai acestui regat înghetat, care ti se deschide în fata si care cred ca fascineaza, poate pe multi turisti. Verdele vegetatiei din vale contrasteaza puternic cu goliciunea si salbaticia naturii de la etajele superioare, însa chemarea vine parca tot catre acea lume înghetata.
|
Lumea înghetata de la înaltimi mai mari fascineaza si atrage |
|
In partea opusa muntilor, aspectul cerului era altul |
Dupa cum îsi poate oricine imagina, nu am zabovit foarte mult pe platoul de la
WeissSee. N-a putut fi vorba de telescaun sau de vreun traseu circular mai scurt cu punct de plecare
Rudolfshutte. Stiam ca jos era cald, stiam ca ne asteapta o grandioasa minune a naturii - cea mai înalta cascada europeana - sa o vedem, asa ca în momentul în care frigul a devenit prea patrunzator si vântul prea taios, ne-am îmbarcat în gondola, revenind spre baza.
Ne-am bucurat sa constatam în parcarea de la statia de baza ca sunt mai multe masini cu numar de Romania, dovada ca românii sunt în general turisti informati si care îsi aleg cu grija obiectivele din program. De fapt un alt lucru ni s-a parut interesant, în trei ocazii din perioada petrecuta în Salzburgerland ne-am intersectat cu o masina din oras de la noi, o masina rosie BR-xx-RAL, fara a avea din pacate posibilitatea de a vorbi si de a ne cunoaste cu acei concitadini. Prima data i-am vazut pe
Grossglockner (îl parcurgeau din sens contrar), apoi aici în parcare la
WeissSee si ulterior la
Hohenwerfen.
In cele câteva imagini de mai jos, surprinse din gondola la coborâre, se poate vedea celalalt lac din zona,
Tauernmossee, mai mare evident decât
Weisssee. Reveneam astfel în zona verde si la temperaturile specifice verii....
|
TauernmosSee - celalalt lac montan din zona |
|
Reveneam în zona verde, lasând în urma lumea înghetata de la WeissSee |
Poate ca imaginile de mai sus, filmuletul de pe Youtube si cele scrise sustin recomandarea mea pentru turistii ajunsi în zona, de a vizita
WeissSee, pentru frumusetea stranie a naturii de la înaltime si în egala masura pentru drumul prin
Stubachtal. Noi ne continuam drumul spre una dintre cele mai mediatizate minuni ale naturii din Austria, spre cascada Krimml.