/* script Google analytics */

luni, 28 noiembrie 2011

Viena 2010 ( X ) - Augustinerkirche

   Incântati de baletul multicolor al fluturilor din Schmetterlinghaus, parca plutind si noi asemenea gingaselor fapturi (la propriu...), ne-am continuat traseul, care viza revenirea în Stephansplatz. Am trecut pe lânga Albertina, fara a face o oprire, deoarece acest reper figura în programul nostru de seara (va exista o postare pe aceasta tema). Obiectivul nostru urmator era Augustinerkirche, o biserica speciala pe care, mai ales eu, doream mult sa o vad. Augustinerkirche este situata pe strada cu acelasi nume (Augustinerstrasse), fiind dispusa pratic paralel cu aceasta artera din centrul Vienei. Am identificat de la distanta turnul ascutit al bisericii (la capatul dinspre Albertina), dar unde se afla intrarea? In Augustinerkirche accesul se face dinspre Josephplatz.
   Josephplatz este o piata si totodata o atractie turistica din centrul Vienei. Nu impresioneaza prin dimensiuni, pare mai degraba înghesuita, dar nu este lipsita de interes. Pe trei laturi Josephplatz este înconjurata de corpuri de cladire care apartin complexului Hofburg. Se remarca în primul rând aripa Bibliotecii Nationale - fiind vorba despre intrarea principala în acest edificiu, chiar daca multi turisti au senzatia ca pot ajunge la Biblioteca Nationala si din Heldenplatz. Cladirea în stil baroc ofera o fatada frumos decorata, asa cum se poate vedea si în fotografii mai jos. Apoi, pe latura din dreapta (privind dinspre Augustinerstrasse) este aripa fostelor grajduri imperiale. In acest corp de cladire se gaseste una dintre marile atractii ale Vienei - SRS sau Spanish Riding School (Scoala Spaniola de Echitatie). Impresionanta sala a manejului, care gazduieste celebrele spectacole ale SRS se afla în aceasta aripa (intrarea la spectacole se face din Josephplatz si nu din Michaelerplatz, asa cum am descoperit ulterior...).  Iar pe latura stânga a pietei se afla intrarea în Augustinerkirche.
   In centrul Josephplatz se afla statuia ecvestra a împaratului Joseph-II-, realizata de sculptorul Franz Anton Zauner. Desi nu are anvergura altor spatii similare adiacente Hofburg-ului, Josephplatz merita atentie din partea turistilor, atât pentru obiectivele importante din zona, dar si pentru detaliile arhitectonice, pentru manifestarile artistice prezente în acest loc.

Josephplatz - intrarea în Biblioteca Nationala
Augustinerkirche - dinspre Josephplatz
Statuia împaratului  Joseph al-II-lea
Detalii ale aripii Bibliotecii Nationale
   Augustinerkirche nu se înscrie între primele biserici vieneze la nivel de arhitectura, decoratiuni sau dimensiuni. Poate ca pentru multi turisti - care trebuie sa-si împarta timpul limitat - nu prezinta un interes deosebit, însa aceasta biserica are câteva argumente aparte, care m-au determinat sa o includ neaparat în traseul nostru. Trebuie spus ca, în principal datorita pozitiei sale fata de Hofburg, Augustinerkirche a fost, poate, biserica preferata, cea mai apropiata de nobilii de la curte. Acest lacas a fost folosit în mod uzual pentru rugaciune si pentru a participa la serviciul religios de catre familia imperiala, si nu marea catedrala Sf.Stefan ori vreo alta biserica. Se spune ca este de notorietate faptul ca Maria Theresia si fiicele sale adorau acest loc pentru simplitatea sa.
   Apoi, Augustinerkirche este cunoscuta ca biserica unde s-au oficiat religios cele mai importante mariaje ale familiei imperiale. Este, prin traditie, o biserica a nuntilor în dinastia de Habsburg (asa cum spre exemplu Kapuzinerkirche este o biserica a serviciilor funerare, a înmormântarilor). Printre cele mai importante momente festive de acest gen desfasurate aici, trebuie mentionate casatoria Mariei Theresia (celebra împarateasa, la acea vreme doar arhiducesa) cu ducele Francis de Lorraine din 1736, nunta lui Napoleon I cu arhiducesa Marie Louise din 1810 (împaratul francez a fost atât de ocupat încât nici nu a participat la oficierea nuntii, fiind reprezentat de arhiducele Karl) si desigur, ceremonia care a consfintit unirea perechii formate din Franz Joseph si Elisabeta de Bavaria desfasurata în 1854.
   Totodata, de Augustinerkirche se leaga o alta traditie habsburgica, de data aceasta mult mai bizara. Familia imperiala a mentinut timp de secole un ritual de înmormântare specific si neconventional. Pentru majoritatea monarhilor (si a membrilor cei mai importanti ai familiei imperiale) exista trei locuri unde se gasesc ramasitele lor pamântesti. Cripta imperiala oficiala se afla la Kapuzinerkirche si este locul unde au fost înmormântate corpurile decedatilor. La Augustinerkirche, în urne speciale se gasesc inimile acestora, iar la catedrala Sf.Stefan, în catacombe, se afla depuse urne cu organele interne si viscerele imperiale. Se pare ca aceasta traditie de familie a început la 1654, când regele Ferdinand al-IV-lea a înscris în testament dorinta ca dupa moartea sa, inima sa-i fie îngropata la picioarele Sfintei Fecioare. In prezent, în capela Loreto din Augustinerkirche se afla 54 de urne funerare în care au fost depuse inimi ale membrilor familiei de Habsburg, ultima ceremonie de acest fel desfasurându-se la 1878 pentru inima arhiducelui Franz Karl. 
   In fine, un alt motiv important care m-a atras spre Augustinerkirche este o capodopera sculpturala de Antonio Canova care se gaseste în acest lacas, si anume monumentul funerar dedicat Mariei Christina, una dintre fiicele Mariei Theresia (se spune ca a fost fiica preferata...).
   Cred ca având în vedere cele mentionate mai sus, biserica Augustinerkirche ofera turistilor argumente solide pentru a fi vizitata...

Augustinerkirche - lunga de 80 m, însa îngusta si fara multe nise laterale
Simplitate si eleganta gotica
 
Trei nave succesive - in imagine ultima, cea cu Marele Altar
 
 

   Biserica a fost construita de calugarii augustini, dupa planurile arhitectului Dietrich Ladtner von Pirn, între 1330-1339. Structura initiala a fost simpla, alungita, fara nise adiacente si realizata în stil gotic. In timp au existat unele transformari si extinderi, cum ar fi turnul - ridicat la 1652 sau Capela Loreto în 1724. Mai multe renovari si redecorari succesive au imprimat la un moment dat bisericii un caracter puternic baroc, însa la cererea împaratului Joseph al-II-lea, în 1785 s-a realizat o restaurare de amploare si elementele de baroc au fost în cea mai mare parte eliminate, revenindu-se la stilul gotic initial. Marele Altar din piatra în stil neo-gotic dateaza de la 1870.
   Cu siguranta, Augustinerkirche nu este cea mai spectaculoasa biserica vieneza, însa la fel de sigur este ca ea impresioneaza placut vizitatorul înca de la intrare. Perspectiva oferita de lungimea celor trei nave succesive (îmi si imaginam cum paseau delicat pe aceste lespezi miresele de vita imperiala, cu rochii fastuoase si trene lungi - în drumul spre altar), armonia liniilor verticale si a arcelor de bolta, albul sobru lipsit de ornamente alambicate, minunatele candelabre de cristal, toate creeaza o imagine speciala. Senzatia mea a fost ca, spre deosebire de alte locuri similare, în Augustinerkirche nu te simti strivit de grandoarea edificiului, dimpotriva - parca resimti o atmosfera deosebita, mai calda, mai intima. Totul pare a fi la o scara mai apropiata de om decât de Divinitate si sugereaza oarecum modestie si smerenie. Poate de aceea a placut si familiei imperiale...
  Pâna si orga principala (exista si una mai mica pe lateral) nu este mare, având dimensiuni adaptate spatiului interior. In fiecare duminica, la ora 11.00, în acest loc se tine slujba de liturghie, mesa, cu orchestra si un cor întreg. Din ce am citit, se pare ca este o experienta cu adevarat speciala. Augustinerkirche este renumita pentru aceste veritabile concerte de muzica sacra de cea mai buna calitate. 

Vedere spre intrare si orga principala
Amvonul cu însemnele augustine
Orga secundara
Marele Altar din ultima nava
   Capela Loreto, unde se afla 54 de urne cu inimile unor membri ai familiei imperiale poate fi vizitata doar în anumite zile (pot garanta pentru vizita duminica dupa slujba).
   Fara îndoiala ca bijuteria ascunsa în aceasta biserica este monumentul funerar dedicat Mariei Christina. Aceasta creatie a lui Antonio Canova, realizata între 1798 - 1805 este recunoscuta drept o capodopera a artei funerare clasice. Maria Christina a fost a patra fiica (al cincilea nascut, dar doar a doua socotind pe cei care au supravietuit peste varsta de un an) a Mariei Theresia (care a nascut în total 16 copii, dintre care 13 au ajuns la maturitate). A trait între 1742-1798. Istoria o desemneaza pe Maria Christina drept fiica cea mai iubita a Mariei Theresia, pentru ca în fapt a fost singura careia i s-a permis o casatorie din dragoste, toti ceilalti copii ai împaratesei având mariaje aranjate conform intereselor politice. Impreuna cu sotul sau, printul Albert de Saxonia au avut o casatorie fericita si au guvernat Tarile de Jos pentru 12 ani, între 1781-1793. Au revenit la Viena practic împinsi de curentul generat de Revolutia Franceza, aducând însa cu ei o impresionanta colectie de arta, acumulata în Tarile de Jos. Aceasta colectie constituie astazi o parte din ceea ce are la baza un minunat muzeu din capitala austriaca - Albertina
  Antonio Canova a fost un sculptor italian originar din regiunea Venetia (de aici contactele strânse cu Curtea Imperiala vieneza), cel mai important reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeana. La vremea sa, Canova era recunoscut drept cel mai mare sculptor în viata. Operele sale sunt expuse la loc de cinste în marile muzee ale lumii, cele mai valoroase colectii aflându-se la Louvre si Ermitaj.
   Monumentul înfatiseaza o procesiune funerara intrând într-un gen de templu piramidal ori mergând spre o trecere catre celalalt tarâm. Exceptionala ideea contrastului dintre lumina zilei - albul marmurei si întunericul vizibil în cadrul portii spre lumea mortilor, dar si simbolistica personajelor si realizarea sculpturala artistica. Virtutea, batrânul ajutat  din cortegiul funerar, îngerul, ghirlandele de flori, urna funerara, leul ca simbol al puterii - toate aceste detalii merita admirate si identificate. In partea superioara a piramidei se observa medalionul cu chipul Mariei Christina. Se spune ca monumentul l-ar fi costat o adevarata avere pe printul Albert de Saxonia, dar rezultatul este cu adevarat magnific. Desi monumentul a fost plasat la Augustinerkirche, mormântul Mariei Christina nu se gaseste aici, ci în cripta familiei imperiale de la Kapuzinerkirche.

Monumentul funerar al Mariei Christina - capodopera a lui Antonio Canova
Parte din urnele cu inimile unor membri ai familiei de Habsburg
Medalion cu chipul Mariei Christina
     La finalul vizitei, pot spune categoric ca mi-a placut Augustinerkirche, chiar m-a impresionat placut. Voi repeta faptul ca am descoperit aici o atmosfera diferita de cea a altor biserici vizitate, iar povestea urnelor cu inimile Habsburgilor sau cea a monumentului Mariei Christina nu fac decât sa potenteze atractivitatea acestui lacas religios.
   Traseul nostru se apropia de revenirea în Stephansplatz, unde intentionam sa vizitam marea catedrala, "copilul" atât de drag vienezilor - Stephansdom. Deja, dupa acest veritabil tur de forta facut într-o jumatate de zi, resimteam oarecum si oboseala. De comun acord am decis cu totii sa mai amânam o oprire la un restaurant, pentru a ne încadra în anumite repere ale orarului de vizitare al catedralei. Totusi, în trecere pe lânga un local oarecum neconventional, mentionat de mai multe ghiduri turistice, ne-am oprit pentru o scurta pauza de reîmprospatare a fortelor. Este vorba despre un local cu o traditie de peste 100 de ani, deschis de niste emigranti polonezi în 1902 la Viena, Trzesniewski.
   Trzesniewski este renumit pentru sandwich-urile sale deosebit de gustoase. Oferta cuprinde peste 20 de variante de sandwich-uri (retete originale, bine pazite se spune), evident în zilele noastre insistându-se masiv pe ingrediente bio, etc. Servirea este foarte rapida, pretul era unic - 1 eur/buc (vad ca în 2011 s-a ajuns la 1,10 eur/buc) asa ca am gustat rapid câteva dintre variantele care ne-au facut cu ochiul si ne-am continuat drumul spre Graben si apoi spre Stephansplatz.

Trzesniewski - local cu o traditie de peste 100 de ani
Câteva mostre de sandwich-uri Trzesniewski
   Pe aceeasi straduta, vis-a-vis de Trzesniewski se afla o celebra cafenea vieneza, Hawelka, loc de întâlnire a elitei literare austriece, mai ales în perioada interbelica. Regasim de asemenea cafeneaua Hawelka în recomandarile multor ghiduri turistice renumite. Noi nu ne-am oprit la Hawelka, din ratiuni de timp, deoarece doream neaparat sa prindem un tur al catacombelor la Stephansdom, asa ca am amânat putin momentele de relaxare, acordând întâietate vizitei la catedrala. Deci...spre Stephansdom !


marți, 15 noiembrie 2011

Viena 2010 ( IX ) - Schmetterlinghaus (Casa Fluturilor)

  Viena este una dintre cele mai "verzi" capitale europene si vienezii se mândresc (pe buna dreptate ...) cu acest fapt. Venind din locuri unde padurile sunt neocrotite în fata defrisarilor agresive, unde parcurile sunt retrocedate pentru a fi sterse de pe harta si înlocuite cu ansambluri imobiliare, am apreciat grija unei natii civilizate pentru natura, pentru gradini si spatii verzi, modul în care oamenii se bucura de aceste lucruri. In 2010 am descoperit ca Viena este "verde", iar un an mai târziu aveam sa întelegem cu adevarat cum se manifesta pe alte meleaguri (în cazul de fata - Austria) grija pentru mediu. Suntem departe de ei ca nivel de trai, dar înca mult mai departe în privinta atitudinii fata de natura....
   Am spus deja ca în timpul vizitei noatre la Staatsoper, afara fusese o scurta repriza de ploaie. Atât de scurta încât, spre bucuria noastra aproape ca urmele sale disparusera când am iesit de la Opera si ne-am continuat traseul programat. Am patruns cu curiozitate, care s-a transformat ulterior în încântare în Burggarten. De ce curiozitate? Pentru ca doream sa vedem cum arata o gradina care are o vechime de 200 de ani. Burggarten a fost amenajata în 1819, în stil englezesc, de catre arhitectii Ludwig Remy si Franz Antoine, pe un spatiu devenit liber în urma distrugerii de catre trupele napoleoniene a unei parti din vechile fortificatii citadine. Apropiata de Hofburg, ea a fost conceputa initial ca o gradina privata accesibila doar Curtii Imperiale. In 1918, odata cu finalul monarhiei austriece, devine spatiu public si este si astazi unul dintre locurile adorate de vienezi. 
  Burggarten are o suprafata mai degraba mica, raportata la spatiile verzi din Viena. Insa, este un loc important prin pozitia sa, adiacenta Innerstadt (ca si Volksgarten si Staadtpark). Ne-a surprins în mod placut simplitatea gradinii (altfel stau lucrurile în Volksgarten), curatenia si grija aproape perfecta pentru detalii. Exista mai multe puncte de interes în Burggarten, printre care o fântâna cu o statuie a lui Hercule luptând cu leul din Nemeea, o reprezentare a lui Franz Joseph, precum si o alta a lui Franz -I-, sotul Mariei Theresia. Insa, evident, punctul de atractie al zonei este reprezentat de monumentul lui Mozart (Mozart Denkmal), creat la 1896 de sculptorul austriac Viktor Tilgner, transferat aici în 1953 din locatia sa initiala din Augustinerplatz
   Pe peluzele care arata ca un veritabil teren de golf am vazut deseori (în alte zile, pentru ca prima noastra vizita era chiar dupa ce plouase) oameni de diverse vârste asezati pe iarba si citind o carte sau o revista. Este o imagine obisnuita într-o capitala normala, cu locuitori relaxati, educati si civilizati. Natura este protejata, îngrijita, dar totodata oamenii se apropie de ea.

Monumentul lui Mozart (Mozart Denkmal) în Burggarten
Intrare în Burggarten (dinspre Albertina)
   Pe latura dinspre Innerstadt a Burggarten (opusa deschiderii spre Ringstrasse) se afla o constructie deosebita, cunoscuta ca Palmenhaus. Istoria sa începe la 1822, când lânga Hofburg s-a ridicat o sera de 128 m lungime, care încorpora si fragmente din vechiul zid al orasului. In 1901, Franz Joseph i-a încredintat arhitectului Friedrich Ohman misiunea de a înlocui structura originala a serei cu un edificiu nou. Rezultatul acestui proiect a fost actuala cladire, ridicata în cinci ani, o splendida mostra de arhitectura Art Nouveau (sau Jugendstil). In diverse surse, aceasta constructie este mentionata drept cea mai frumoasa sera realizata vreodata în acest stil, din lume.
  Palmenhaus a fost închisa în 1988 pentru un amplu proiect de restaurare si revitalizare. Dupa lucrari care au durat un deceniu si au necesitat 13 milioane euro, cladirea a fost redeschisa publicului, prezentând un concept nou, adaptat la realitatile turistice ale capitalei austriece. Cei 2050 mp ai constructiei au fost alocati pentru doua obiective, care au devenit puncte de atractie pentru localnici, dar mai ales pentru vizitatorii Vienei. Este vorba despre o cafenea speciala - Palmenhaus, în traditia localurilor vieneze, dar amplasata în acest cadru insolit, al unui decor Jugendstil din metal si sticla, si - bineînteles - despre un loc fermecator, care sunt convins ca provoaca încântare oricui îi trece pragul - Schmetterlinghaus sau Casa Fluturilor.

Palmenhaus din Burggarten - o capodopera Art Nouveau
Cafeneaua de la Palmenhaus
Un mic fragment de paradis - SchmetterlingHaus
Burggarten - vedere de lânga Palmenhaus
Intrarea în Schmetterlinghaus
  Schmetterlinghaus ocupa doar aproape 15% din suprafata cladirii (mai exact, 280 mp) si este o zona unde s-a încercat replicarea unui mediu tropical, cu o temperatura relativ constanta în jur de 26 grade Celsius si o umiditate de circa 80% (mare - si asta se resimte imediat). In acest spatiu mai degraba restrâns, o amenajare inteligenta a recreat un loc paradisiac, cu o vegetatie exuberanta, cu o pasarela între trunchiuri de arbori, cu minicavitati gen grote, cu o cadere de apa ce modeleaza o cascada în miniatura, cu bazine unde înoata pesti exotici si - mai presus de orice - cu sute de fluturi care zboara liber în incinta, printre vizitatori, etalând o cromatica încântatoare, vie si diversa.
  Biletele la Schmetterlinghaus au costat 5.00 eur/adult (cu Viennacard - reducere de la 5.50 eur) si 4.50 eur/copil (preturile s-au mentinut si în 2011). 

Bilete la Schmetterlinghaus
 
 
 
 

   Toti fluturii sunt adusi de la ferme din Thailanda si traiesc în aceasta incinta de la câteva saptamâni, pâna la 1-2 luni. Evident, populatia este permanent împrospatata pentru a mentine diversitatea si densitatea acestor minunate creaturi. Tot ce pot spune este ca popasul la Schmetterlinghaus merita a fi avut în vedere. L-am resimtit ca un intermezzo inspirat, ca o deconectare binevenita de la atmosfera vizitelor la obiective istorice. In Schmetterlinghaus poti uita pentru câteva zeci de minute de Viena cea din exterior, vei fi vrajit de jocul si zborul gingaselor creaturi, de baletul lor multicolor inocent. E un colt al unei lumi de poveste, cu siguranta un loc adorat de copii (fiica mea era efectiv entuziasmata), dar fara îndoiala apreciat cum se cuvine si de adulti. Mi-a trebuit destul de mult sa ma desprind de vraja acestui loc si sa pot analiza obiectiv ceea ce înseamna Schmetterlinghaus. Senzatia de a te lasa purtat de val, de a urmari din ochi si parca înca mai extins, mental, agitatia fluturilor este superba. Pe urma, mai atent la detalii, am apreciat, din nou, inteligenta si inspiratia cu care se creeaza sau se pun în valoare obiective pentru turisti, menite în cele din urma a atrage venituri, dar si a multumi si încânta pe vizitator. 
   Este un obiectiv din categoria "entertainment", care cu siguranta ramâne în memoria celor care îi trec pragul. Poate ca unii nu sunt atrasi de istoria Curtii Imperiale, poate multi nu apreciaza o vizita la un muzeu de arta sau detaliile arhitectonice ale vreunei biserici, poate pentru o categorie de turisti Mariahilferstrasse sa fie tinta principala a unei vizite la Viena, însa sunt convins ca pentru toti, Schmetterlinghaus este un loc care va aduce bucurie interioara si emotii pozitive.

 
 
 
  
    Grija pentru detalii accentueaza frumusetea locului. Mici amanunte devin repere cu valente puternice. Trecând pe sub caderea de apa observi ascunsa în vegetatia luxurianta o statuie a unei creaturi mistice. Urcând prin interiorul trunchiului de copac spre pasarela esti întâmpinat în obscuritate de mici acvarii luminate. In bazinele mici, nu mai adânci de 30-40 cm, pe lânga pestisorii viu colorati, mai mici decât o palma apar si unii cu o talie impresionanta raportat la spatiul disponibil. Si exemplele ar putea continua... Schmetterlinghaus ofera o experienta minunata într-un spatiu restrâns. Poate doar atmosfera încarcata de umiditate sa puna probleme unor persoane cu anumite suferinte respiratorii.
    Exista si o dimensiune educativa a acestui loc, cu panouri explicative, cu prezentarea pe viu a ciclului de dezvoltare si metamorfoza al fluturilor, dar cred ca astfel de lucruri nu mai pot fi tentante în contextul dat. Vizitatorii sunt vrajiti, o repet, vrajiti de dansul fluturilor, de farmecul acestui mic colt de rai. Nu poti decât sa te bucuri de spectacolul caruia îi esti martor...

Schmetterlinghaus - de la nivelul pasarelei

  Schmetterlinghaus a fost o surpriza pentru familia mea, care nu stia ca prinsesem acest obiectiv în programul zilei. Efectul a fost puternic si a fost cel scontat. Pentru o ora ne-am simtit parca teleportati nu într-o sera, ci undeva unde am regasit, condensat, câteva dintre manifestarile exuberante ale naturii. Poate ca nu trecem nepasatori si remarcam adesea zborul unui fluture si în mediul sau natural, însa aici, la Schmetterlinghaus, efectul este potentat de numarul mare al gingaselor creaturi, de cadrul imaginat si de acele multe si dragute amanunte, detalii despre care am vorbit mai sus.
   Casa Fluturilor nu este un muzeu natural, nu este nici macar o sectiune a unui astfel de muzeu sau ceva asemanator. Este însa un loc aparte, un loc în care unii vor descoperi o bucurie sufleteasca, un tarâm cu conotatii de poveste gen Peter Pan, o experienta inedita, iar altii poate vor condamna însusi conceptul... Insa, cu siguranta este un loc ce merita trecut pe agenda unei vizite la Viena. Nu stiu daca Schmetterlinghaus a fost pentru noi chiar clou-ul zilei, dar cred ca s-a situat undeva în aceasta zona.
   Trecusera ore bune de la amiaza si traseul nostru din a doua zi a sejurului la Viena continua cu o revenire spre centrul orasului, spre Stephansplatz. Pâna atunci, urmatoarea noastra oprire a fost în Josephplatz si la una dintre bisericile speciale ale Vienei, Augustinerkirche.