Viena 2010 ( IX ) - Schmetterlinghaus (Casa Fluturilor)

  Viena este una dintre cele mai "verzi" capitale europene si vienezii se mândresc (pe buna dreptate ...) cu acest fapt. Venind din locuri unde padurile sunt neocrotite în fata defrisarilor agresive, unde parcurile sunt retrocedate pentru a fi sterse de pe harta si înlocuite cu ansambluri imobiliare, am apreciat grija unei natii civilizate pentru natura, pentru gradini si spatii verzi, modul în care oamenii se bucura de aceste lucruri. In 2010 am descoperit ca Viena este "verde", iar un an mai târziu aveam sa întelegem cu adevarat cum se manifesta pe alte meleaguri (în cazul de fata - Austria) grija pentru mediu. Suntem departe de ei ca nivel de trai, dar înca mult mai departe în privinta atitudinii fata de natura....

   Am spus deja ca în timpul vizitei noatre la Staatsoper, afara fusese o scurta repriza de ploaie. Atât de scurta încât, spre bucuria noastra aproape ca urmele sale disparusera când am iesit de la Opera si ne-am continuat traseul programat. Am patruns cu curiozitate, care s-a transformat ulterior în încântare în Burggarten. De ce curiozitate? Pentru ca doream sa vedem cum arata o gradina care are o vechime de 200 de ani. Burggarten a fost amenajata în 1819, în stil englezesc, de catre arhitectii Ludwig Remy si Franz Antoine, pe un spatiu devenit liber în urma distrugerii de catre trupele napoleoniene a unei parti din vechile fortificatii citadine. Apropiata de Hofburg, ea a fost conceputa initial ca o gradina privata accesibila doar Curtii Imperiale. In 1918, odata cu finalul monarhiei austriece, devine spatiu public si este si astazi unul dintre locurile adorate de vienezi. 

  Burggarten are o suprafata mai degraba mica, raportata la spatiile verzi din Viena. Insa, este un loc important prin pozitia sa, adiacenta Innerstadt (ca si Volksgarten si Staadtpark). Ne-a surprins în mod placut simplitatea gradinii (altfel stau lucrurile în Volksgarten), curatenia si grija aproape perfecta pentru detalii. Exista mai multe puncte de interes în Burggarten, printre care o fântâna cu o statuie a lui Hercule luptând cu leul din Nemeea, o reprezentare a lui Franz Joseph, precum si o alta a lui Franz -I-, sotul Mariei Theresia. Insa, evident, punctul de atractie al zonei este reprezentat de monumentul lui Mozart (Mozart Denkmal), creat la 1896 de sculptorul austriac Viktor Tilgner, transferat aici în 1953 din locatia sa initiala din Augustinerplatz. 

   Pe peluzele care arata ca un veritabil teren de golf am vazut deseori (în alte zile, pentru ca prima noastra vizita era chiar dupa ce plouase) oameni de diverse vârste asezati pe iarba si citind o carte sau o revista. Este o imagine obisnuita într-o capitala normala, cu locuitori relaxati, educati si civilizati. Natura este protejata, îngrijita, dar totodata oamenii se apropie de ea.

Monumentul lui Mozart (Mozart Denkmal) în Burggarten

Intrare în Burggarten (dinspre Albertina)

   Pe latura dinspre Innerstadt a Burggarten (opusa deschiderii spre Ringstrasse) se afla o constructie deosebita, cunoscuta ca Palmenhaus. Istoria sa începe la 1822, când lânga Hofburg s-a ridicat o sera de 128 m lungime, care încorpora si fragmente din vechiul zid al orasului. In 1901, Franz Joseph i-a încredintat arhitectului Friedrich Ohman misiunea de a înlocui structura originala a serei cu un edificiu nou. Rezultatul acestui proiect a fost actuala cladire, ridicata în cinci ani, o splendida mostra de arhitectura Art Nouveau (sau Jugendstil). In diverse surse, aceasta constructie este mentionata drept cea mai frumoasa sera realizata vreodata în acest stil, din lume.
  Palmenhaus a fost închisa în 1988 pentru un amplu proiect de restaurare si revitalizare. Dupa lucrari care au durat un deceniu si au necesitat 13 milioane euro, cladirea a fost redeschisa publicului, prezentând un concept nou, adaptat la realitatile turistice ale capitalei austriece. Cei 2050 mp ai constructiei au fost alocati pentru doua obiective, care au devenit puncte de atractie pentru localnici, dar mai ales pentru vizitatorii Vienei. Este vorba despre o cafenea speciala - Palmenhaus, în traditia localurilor vieneze, dar amplasata în acest cadru insolit, al unui decor Jugendstil din metal si sticla, si - bineînteles - despre un loc fermecator, care sunt convins ca provoaca încântare oricui îi trece pragul - Schmetterlinghaus sau Casa Fluturilor.

Palmenhaus din Burggarten - o capodopera Art Nouveau

Cafeneaua de la Palmenhaus

Un mic fragment de paradis - SchmetterlingHaus

Burggarten - vedere de lânga Palmenhaus

Intrarea în Schmetterlinghaus

  Schmetterlinghaus ocupa doar aproape 15% din suprafata cladirii (mai exact, 280 mp) si este o zona unde s-a încercat replicarea unui mediu tropical, cu o temperatura relativ constanta în jur de 26 grade Celsius si o umiditate de circa 80% (mare - si asta se resimte imediat). In acest spatiu mai degraba restrâns, o amenajare inteligenta a recreat un loc paradisiac, cu o vegetatie exuberanta, cu o pasarela între trunchiuri de arbori, cu minicavitati gen grote, cu o cadere de apa ce modeleaza o cascada în miniatura, cu bazine unde înoata pesti exotici si - mai presus de orice - cu sute de fluturi care zboara liber în incinta, printre vizitatori, etalând o cromatica încântatoare, vie si diversa.

  Biletele la Schmetterlinghaus au costat 5.00 eur/adult (cu Viennacard - reducere de la 5.50 eur) si 4.50 eur/copil (preturile s-au mentinut si în 2011). 

Bilete la Schmetterlinghaus

 

 

 

 

   Toti fluturii sunt adusi de la ferme din Thailanda si traiesc în aceasta incinta de la câteva saptamâni, pâna la 1-2 luni. Evident, populatia este permanent împrospatata pentru a mentine diversitatea si densitatea acestor minunate creaturi. Tot ce pot spune este ca popasul la Schmetterlinghaus merita a fi avut în vedere. L-am resimtit ca un intermezzo inspirat, ca o deconectare binevenita de la atmosfera vizitelor la obiective istorice. In Schmetterlinghaus poti uita pentru câteva zeci de minute de Viena cea din exterior, vei fi vrajit de jocul si zborul gingaselor creaturi, de baletul lor multicolor inocent. E un colt al unei lumi de poveste, cu siguranta un loc adorat de copii (fiica mea era efectiv entuziasmata), dar fara îndoiala apreciat cum se cuvine si de adulti. Mi-a trebuit destul de mult sa ma desprind de vraja acestui loc si sa pot analiza obiectiv ceea ce înseamna Schmetterlinghaus. Senzatia de a te lasa purtat de val, de a urmari din ochi si parca înca mai extins, mental, agitatia fluturilor este superba. Pe urma, mai atent la detalii, am apreciat, din nou, inteligenta si inspiratia cu care se creeaza sau se pun în valoare obiective pentru turisti, menite în cele din urma a atrage venituri, dar si a multumi si încânta pe vizitator. 
   Este un obiectiv din categoria "entertainment", care cu siguranta ramâne în memoria celor care îi trec pragul. Poate ca unii nu sunt atrasi de istoria Curtii Imperiale, poate multi nu apreciaza o vizita la un muzeu de arta sau detaliile arhitectonice ale vreunei biserici, poate pentru o categorie de turisti Mariahilferstrasse sa fie tinta principala a unei vizite la Viena, însa sunt convins ca pentru toti, Schmetterlinghaus este un loc care va aduce bucurie interioara si emotii pozitive.

 

 

 

  

    Grija pentru detalii accentueaza frumusetea locului. Mici amanunte devin repere cu valente puternice. Trecând pe sub caderea de apa observi ascunsa în vegetatia luxurianta o statuie a unei creaturi mistice. Urcând prin interiorul trunchiului de copac spre pasarela esti întâmpinat în obscuritate de mici acvarii luminate. In bazinele mici, nu mai adânci de 30-40 cm, pe lânga pestisorii viu colorati, mai mici decât o palma apar si unii cu o talie impresionanta raportat la spatiul disponibil. Si exemplele ar putea continua... Schmetterlinghaus ofera o experienta minunata într-un spatiu restrâns. Poate doar atmosfera încarcata de umiditate sa puna probleme unor persoane cu anumite suferinte respiratorii.
    Exista si o dimensiune educativa a acestui loc, cu panouri explicative, cu prezentarea pe viu a ciclului de dezvoltare si metamorfoza al fluturilor, dar cred ca astfel de lucruri nu mai pot fi tentante în contextul dat. Vizitatorii sunt vrajiti, o repet, vrajiti de dansul fluturilor, de farmecul acestui mic colt de rai. Nu poti decât sa te bucuri de spectacolul caruia îi esti martor...

Schmetterlinghaus - de la nivelul pasarelei

  Schmetterlinghaus a fost o surpriza pentru familia mea, care nu stia ca prinsesem acest obiectiv în programul zilei. Efectul a fost puternic si a fost cel scontat. Pentru o ora ne-am simtit parca teleportati nu într-o sera, ci undeva unde am regasit, condensat, câteva dintre manifestarile exuberante ale naturii. Poate ca nu trecem nepasatori si remarcam adesea zborul unui fluture si în mediul sau natural, însa aici, la Schmetterlinghaus, efectul este potentat de numarul mare al gingaselor creaturi, de cadrul imaginat si de acele multe si dragute amanunte, detalii despre care am vorbit mai sus.
   Casa Fluturilor nu este un muzeu natural, nu este nici macar o sectiune a unui astfel de muzeu sau ceva asemanator. Este însa un loc aparte, un loc în care unii vor descoperi o bucurie sufleteasca, un tarâm cu conotatii de poveste gen Peter Pan, o experienta inedita, iar altii poate vor condamna însusi conceptul... Insa, cu siguranta este un loc ce merita trecut pe agenda unei vizite la Viena. Nu stiu daca Schmetterlinghaus a fost pentru noi chiar clou-ul zilei, dar cred ca s-a situat undeva în aceasta zona.
   Trecusera ore bune de la amiaza si traseul nostru din a doua zi a sejurului la Viena continua cu o revenire spre centrul orasului, spre Stephansplatz. Pâna atunci, urmatoarea noastra oprire a fost în Josephplatz si la una dintre bisericile speciale ale Vienei, Augustinerkirche.