/* script Google analytics */

vineri, 27 ianuarie 2012

Viena 2010 ( XV ) - Schonbrunn - Parcul si fântânile

   Poate cel mai remarcabil element de la Schonbrunn este parcul. Pe mine m-a cucerit efectiv ceea ce am vazut în exteriorul palatului. Este cea mai buna ilustrare a conceptului baroc de palat princiar, conform caruia arhitectura si natura trebuie sa coexiste, sa se întrepatrunda într-o adevarata simbioza. Pentru a avea o imagine edificatoare trebuie spus ca dimensiunile aproximative sunt de 1,2 km pe axa est-vest si 1 km pe directia nord-sud. Conform principiilor arhitecturii baroce, s-a facut apel pe larg la simetrie. Exista o axa principala care contrapune palatul cu spendida cladire a Gloriettei, situata pe dealul ce-i poarta numele. Aceasta este coloana vertebrala a domeniului Schonbrunn si multe dintre dezvoltarile si amenajarile exterioare s-au realizat pentru a pune în valoare aceasta axa sau folosind linii simetrice, diagonale ori ortogonale cu directia acesteia. Când am vorbit pe scurt despre istoria Schonbrunn-ului am aratat ca majoritatea elementelor de decor exterioare au fost concepute si realizate în perioada Mariei Theresia. Acestei figuri luminate a istoriei austriece i se datoreaza majoritatea atractiilor care ne bucura astazi ochiul si ne creeaza o stare de beatitudine.
    Accesul în parc si la fântâni este gratuit. Cea mai importanta resursa de care ai nevoie aici este timpul, pentru ca obiectivele sunt multe si raspândite pe o arie larga. Am inclus mai jos o harta a parcului de la Schonbrunn. Se poate observa axa centrala, geometria aleilor principale, dar si dispunerea numeroaselor puncte de atractie.

Harta complexului Schonbrunn
    Am încercat sa gasim un traseu optim, care sa ne permita sa vedem cât mai multe atractii din parc. Plecând de lânga palat. de la Gradinile private, ne-am îndreptat spre Gloriette, explorând partea cu o densitate mai mare de atractii. Am urcat dealul pe partea de est, dupa care coborârea am efectuat-o prin partea opusa si ne-am bucurat de Fântâna lui Neptun si de Grand Parterre înainte de a intra în zona Labirintului.
    Am avut ocazia sa vizitez mai multe parcuri asociate unor resedinte monarhice. Nu am ajuns, înca, la Versailles, dar pot mentiona macar zonele verzi de la Petrodvorets (sau Peterhof - de la St.Petersburg), de la Sansouci (Potsdam), ori poate pe cele de la palatele lui Ludwig II al Bavariei. Parcul de la Schonbrunn mi s-a parut cel mai frumos, nu prin fântânile sale (aici este inferior), ci prin arta gradinarilor. Si nu ma refer doar la gradinile propriu-zise, la minunatele broderii vegetale din Grand Parterre, ci la aspectul general al aleilor, la interventiile asupra arborilor ce marginesc caile de acces, aliniati precum un regiment de soldati la raport, la incredibila grija si preocupare pentru detalii. Sa exemplific cele spuse mai sus cu un prim set de imagini...

Una dintre aleile principale din partea de est - palatul pe fundal
 
Remarcabila arta gradinarilor ...
Acelasi aspect al arborilor pe aleea spre Fântâna Obelisc
Explorarea parcului se poate face si cu trenuletul ...
    Arhitectii au creat în parc, simetric dispuse fata de axa centrala Palat - Gloriette, doua spatii deschise de tip stea, doua intersectii. Practic în aceste zone converg simetric aleile din partea estica si respectiv vestica a parcului, ca niste raze ce pornesc de la un disc solar. In centrul fiecarei dintre aceste doua zone de convergenta se gaseste câte un bazin, iar simetria se extinde pâna la identitatea temei abordate în ambele locuri. Descoperim astfel aici ceea ce poarta numele de Bazinul Naiadelor. Ambele grupuri statuare sunt realizate de sculptorul austriac Beyer. Se poate vedea în fotografii ca este vorba despre reprezentarea unei naiade aplecându-se asupra unei pasari de apa. Naiadele reprezinta în mitologie una dintre cele trei categorii principale de nimfe, si anume fiintele asociate apelor dulci (izvoare, pârâiase, râuri, lacuri). O naiada era strâns legata de apa careia îi era asociata si legenda spune ca daca râul respectiv seca, atunci si naiada murea, disparând odata cu el.
    Referitor la bazinele fântânilor, în Austria par a fi deosebit de îngrijite, pastrate curate si mai peste tot populate cu pesti exotici sau comuni, adesea de dimensiuni impresionante. Am vazut acest lucru atât la Viena în mai multe locuri în oras, dar si în alte zone, de exemplu la Salzburg (Helbrunn), la Melk sau la Klagenfurt. Este absolut uimitor cum traiesc în bazine cu adâncimi de doar câteva zeci de centimetri pesti de mari dimensiuni. Pot spune ca vazând aceste lucruri legate de pestii din bazine, dar si populatiile numeroase de rate salbatice care sunt atrase de astfel de ochiuri de apa si fântâni, sunt convins ca povestile legate de rromii care ar fi mâncat lebede la Viena sunt...doar povesti. De ce sa se fi chinuit cineva sa prinda o lebada când ar avea mult mai usor la îndemâna un peste de o greutate apreciabila?
    Foarte aproape de Bazinul Naiadelor se gaseste o alta structura interesanta. Columbarul, construit undeva între 1750 - 1776, este o constructie circulara, cu patru alcovuri din zidarie ce sustin o structura înalta din plasa metalica, cu acoperis din cupru. Columbarul este considerat o bijuterie arhitecturala baroca pentru constructiile de acest gen si a fost renovat în perioada 2009-2010. Noi l-am gasit cu un aspect impecabil, dar gol. Abia ulterior am aflat despre lucrarile de renovare si ne-am explicat lipsa gingaselor pasari din interior. Columbarul este întretinut de Gradina Zoo din Viena si este în prezent populat.

Bazinul Naiadelor
Pesti în bazinele din parc la Schonbrunn
 
Alaturi de pesti - rate salbatice
Columbarul
    Ne-am continuat traseul ajungând la unul dintre cele mai inedite repere ale parcului de la Schonbrunn, asa numitele Ruine Romane. Acest ansamblu se afla chiar la poalele dealului, este minunat integrat în aria respectiva, fiind construit la 1778 pentru a adauga o nota de pitoresc parcului si gradinilor din domeniul resedintei imperiale de vara. Moda de a integra ruine create artificial a aparut în prima parte a sec.al-XVIII-lea în Anglia, raspândindu-se foarte mult în doar câteva decenii. La Schonbrunn, acest ansamblu a fost denumit initial în mod eronat "Ruinele Cartaginei", structura reproducând de fapt modelul templului roman al lui Vespasian si Titus, considerat în antichitate unul dintre cele mai frumoase edificii ale Forului Roman. 
    Ansamblul Ruinelor Romane consta într-un bazin rectangular înconjurat pe trei laturi de structuri de zidarie, cu un proeminent arc în zona centrala. Totul este conceput pentru a crea o senzatie cât mai reala ca ne aflam în fata unui edificiu stravechi degradat, partial afectat deja de prabusirea unor parti ale constructiei. Toate elementele decorative, frizele, busturile, figurile clasice sunt realizate evocând motive romane. Mi s-a parut genial aspectul bazinului, perfect adaptat temei ansamblului. Astfel, în acest parc unde nimic nu este neglijat, unde aproape ca nu vezi nici frunze cazute pe alei, bazinul Ruinelor Romane chiar pare unul abandonat, neîngrijit, cu o apa murdara si împânzit de stuf si trestii. Este evident doar o nota de efect, potrivita evocarii unei structuri ce se vrea a arata degradata si abandonata.
    In zona centrala a bazinului exista un grup statuar executat de Wilhelm Beyer, ce reprezinta doua zeitati, asociate Dunarii si râului Enns. Râul Enns este un afluent important al Dunarii din Austria, care delimiteaza landurile Austria Inferioara si Austria Superioara. De ce a ales Maria Theresia în mod special caracterul roman al acestor ruine? Pentru ca mai multe secole Habsburgii au condus Sfântul Imperiu Romano-German si se legitimau drept succesori directi ai Romei antice, iar un astfel de edificiu amintea strainilor ajunsi la Schonbrunn pretentiile acestei dinastii.

Prin parc, spre Ruinele Romane
Ruinele Romane de la Schonbrunn
Detalii ale ansamblului Ruinelor Romane
Zeitatile asociate Dunarii si râului Enns
   Parcul de la Schonbrunn este în principiu delimitat pe latura opusa Palatului de trei repere principale: Gloriette în centru, Gradina Zoo la vest si Fântâna Obeliscului la est. Precum cea mai mare parte a atractiilor din parc, Fântâna Obeliscului a fost proiectata de arhitectul Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg si construita, conform imscriptiei aurite de la baza obeliscului la 1777. Sculpturile au fost realizate de Benedikt Henrici, partial dupa schitele lui Wilhelm Beyer (numele acestuia se tot repeta legat de obiectivele din parc).
    Fântâna Obeliscului, care închide aproape apoteotic diagonala principala si aleile care converg în acest punct din partea estica a parcului, a fost pentru mine cea care mi-a placut cel mai mult. Desigur, nu se poate compara dimensional cu Fântâna lui Neptun, însa m-a încântat mai mult prin conceptie si detalii. Imaginea sugerata este a unui pârâias izvorând dintr-o grota, într-o idilica zona populata de zeitati asociate apei. Exista trei alimentari cu apa ale bazinului fântânii, cea principala - centrala, din gura unei masti si doua secundare, laterale din vasele zeitatilor. Un zid arcuit, decorat cu o balustrada cu vaze impozante protejeaza ansamblul de eventualele scurgeri si suvoaie pluviale ce ar putea aparea pe panta dealului din spatele fântânii.
    Evident, elementul simbolic principal al ansamblului este obeliscul. Obeliscul de la Schonbrunn, trimitând spre simbolistica egipteana, nu este unul original. S-au gravat mai multe hieroglife si se clama atunci ca acestea povestesc istoria dinastiei de Habsburg, însa era o mica minciuna, pentru ca Champollion a descifrat scrierea hieroglifica abia la 1822. Simbolistica edificiului însa ramâne si ea a fost atent conceputa. Se poate observa în imagini ca obeliscul este sprijinit pe spatele a patru testoase aurite, simbol al stabilitatii monarhiei si al unei guvernari ferme. Simbol cosmic egiptean, un obelisc este asociat cu soarele, reprezentat aici de globul auriu plasat în vârf. De fapt aceasta este si esenta, structura de tip obelisc simbolizeaza drumul razelor catre pamânt. Deasupra sferei solare se afla un vultur, de asemenea aurit. El este simbolul monarhului, mediatorul între cer si pamânt, elementul de legatura între vointa divina si supusii pamânteni. Doar împaratul (vulturul...) se poate apropia de globul solar. Fântâna Obeliscului exprima nazuinta Habsburgilor spre dominatie absoluta si eterna. De fapt, în majoritatea obiectivelor din parc, Maria Theresia a dorit sa includa o idee referitoare la monarhie, la dinastia de Habsburg sau la Austria, care sa fie transmisa posteritatii.
    Cred ca aceasta fântâna arata minunat noaptea, fiind prevazute multe surse de iluminare, probabil cu o cromatica extinsa. N-am avut însa ocazia de a vizita parcul de la Schonbrunn dupa lasarea serii.

Fântâna Obeliscului de la Schonbrunn
Izvorul principal, masca si grota montana
Obeliscul - sprijinit pe testoase, cu sfera solara si vulturul la partea superioara
Alimentarile secundare - creaturi mitologice asociate izvoarelor
Detalii .....
"Ridicat de Joseph II si Maria Theresia la 1777"
Fântâna Obeliscului - bazinul principal
    Parcul de la Schonbrunn poate oferi surprize extrem de placute, mai ales daca stii unde sa le cauti. Aflasem din relatarile citite ca exista locuri unde poti întâlni veverite, care adesea sunt atât de prietenoase încât vin în întâmpinarea vizitatorilor. Evident, familia mea astepta sa întâlnim gingasele fapturi, asa ca emotiile mele erau mari. Daca tocmai în acea zi puteam avea nesansa de a nu observa niciuna? Eram pregatit si cu o localizare a aleilor unde era cel mai probabil sa le gasim (alei mai izolate, de exemplu în extremitatea estica în zona Micii Gloriette). Insa norocul ne-a surâs din nou si pe când urcam panta dinspre Fântâna Obeliscului spre Gloriette am sesizat deodata agitatie si exclamatii de surpriza la un cuplu aflat în fata. Pur si simplu o veverita iesise din padure pe alee, se oprise în fata lor si aproape ca gesticula cerând ceva de mâncare (sunt obisnuite sa li se ofere miez de nuca, alune crude sau bucati de mar). Tinerii din fata au fost surprinsi, nu erau pregatiti cu ceva, asa ca în câteva secunde veverita i-a abandonat si a venit spre noi. Pe noi ne-a gasit ceva mai pregatiti, a luat ce i-am oferit si a fugit apoi pe partea cealalta a drumului, nu înainte de a se mai opri câteva momente, parca pentru a o putea vedea mai bine. Iar apoi... am observat alta veverita, asa ca într-adevar putem confirma ca probabilitatea unor astfel de întâlniri este mare. Am rasuflat usurat, cuvintele si promisiunile mele anterioare vizitei au avut acoperire, spre încântarea familiei (la fel cum si peste un an, am reusit sa întâlnim marmote în munti).

Si deodata ... o veverita si-a facut aparitia pe alee ...
Imi puteti oferi ceva? ... pare sa întrebe veverita
Si acum...va spun "Auf Wiedersehen!"
   Situata pe axa centrala a domeniului Schonbrunn, chiar la poalele dealului Gloriettei, Fântâna lui Neptun este cea mai mare din parc, conceputa ca o încununare apoteotica a grandiosului spatiu al gradinilor Grand Parterre. Se spune ca fântâna a fost proiectata în 1770, integrata în planul de ansamblu de amenajare al parcului resedintei imperiale de vara. Lucrarile au început însa abia în 1776, fiind finalizate patru ani mai târziu, putin înainte de moartea împaratesei Maria Theresia. Numele principale legate de acest obiectiv sunt tot cele ale lui von Hohenberg, ca arhitect si cel al lui Wilhelm Beyer, în calitate de sculptor principal.
   Un bazin mare, alungit este protejat de o structura de zidarie curbata dinspre panta dealului. S-a acordat o mare atentie bordurii bazinului si decorarii zidului protector, unde regasim elemente de balustrada si vaze similare celor de la Fântâna Obeliscului. In pozitie centrala se afla elementul principal al fântânii, grupul statuar ce-l reprezinta pe zeul marilor - Neptun (toate conotatiile sunt cu mitologia romana, din motivele mentionate mai sus, dinastia de Habsburg legitimându-se oarecum drept succesoare a Romei antice) împreuna cu anturajul sau. Soclul masiv, în doua trepte, creeaza tot atâtea caderi ale apei si este decorat cu masti si ghirlande florale. 
   Deasupra soclului este realizat un peisaj stâcos, iesit parca din mare, unde Neptun si însotitorii sai sunt recreati din marmura de Sterzing (o localitate din Tirolul de Sud). Zeul marilor, în pozitie verticala, relaxata, aflat într-un car în forma de scoica, tine în mâna stânga tridentul. La dreapta sa este înfatisata îngenunchiata zeita Thetis, cerând zeului protectie pentru voiajul fiul sau, Ahile, pornit alaturi de greci în razboiul troian. La stânga zeului este reprezentata o nimfa. 

Fântâna lui Neptun - dinspre Grand Parterre
Grupul statuar central - Neptun si anturajul sau
Neptun (cu Thetis în dreapta) în carul tras de cai de mare, condusi de tritoni
Ratustele în elementul lor
   La poalele grotei pe care este asezat Neptun regasim mai multe creaturi mitologice, elemente fantastice cu tema acvatica. Carul zeului este tras de cai de mare, condusi de tritoni, fiinte jumatate om, jumatate pesti (se observa ca nu au picioare, ci prelungiri tip coada de peste). Detaliile sunt absolut remarcabile, atât la nivelul personajelor principale din grup (superba nimfa din stânga zeului), dar si al elementelor decorative - cochilii spiralete de diverse forme, melci, dar si motive vegetale marine.

Grupul principal cu Neptun si o nimfa a apelor
Triton calarind un cal de mare
Motivele marine împodobesc si vazele balustradei

    Folosirea simbolica a lui Neptun, zeul stapân absolut al apelor, este un motiv comun în arta sec. XVI-XVIII. Se sugereaza astfel controlul exercitat de monarhi asupra natiunilor pe care le conduc.
     In proiectul initial grupul statuar a fost gândit ca având drept fundal simplu pajistea dealului. Ulterior, în sec.al-XIX-lea, s-a plantat un ecran de arbori în spate (atât arbori comuni, cât si "peretele" de arbori decorativi), pentru protectie.
      Mi s-a parut deosebit de interesant ca exista posibilitatea ca vizitatorul sa ajunga chiar în spatele fântânii (am descoperit asta cu mare placere când coboram de la Gloriette), foarte aproape de grupul statuar, putând privi perspectiva Grand Parterre spre palat chiar prin caderea de apa principala, prin deschiderea grotei din stânca. In acest mod am ajuns la imaginile cu detalii de mai sus. 

In spatele Fântânii lui Neptun - ecranul protector din arbori decorativi
In spatele deschiderii grotei din stânca
Perspectiva prin caderea de apa principala
   Fântâna lui Neptun este un element pe masura maretiei care a fost dorita si vizata pentru axa centrala a domeniului. Palatul, Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette au fost gândite pentru ochii si mintea vizitatorilor ca o succesiune speciala, ca o continuitate, ca o expresie a puterii monarhiei austriece.
    Am mai spus-o, parcul de la Schonbrunn este imens si are multe obiective interesante. Functie de timpul disponibil, ele pot fi sau nu atinse. De exemplu, n-am ajuns în partea de est la Mica Gloriette, la izvorasul "Schoner Brunnen" sau la piscina publica, la baile de la Schonbrunn. Tot asa, au existat destule repere din partea de vest pe care nu am reusit sa le atingem, nici în prima si nici în a doua descindere la Schonbrunn. Dar, parca nu e rau sa ai totusi si motive sa revii în locuri care te-au cucerit, nu-i asa?
    In postarea urmatoare ma voi referi la ultimele puncte de interes atinse de noi în aceasta prima vizita la Schonbrunn, în a treia zi a sejurului nostru vienez, Gloriette, Labirintul si Muzeul Calestilor Imperiale.

 

5 comentarii:

  1. Si un tur cu trenuletul te duce oare pe la toate obiectivele din parc? si cam cat costa? e in genul hop-on hop-off?

    Nu prea-mi plac acele Ruine romane -cat se vede in poza, altfel, gradinile romantice englezesti sunt intotdeauna preferatele mele...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trenuletul (Schonbrunn Panoramabahn) are un traseu cam pe limitele exterioare ale domeniului de circa 160 ha. Deci traseul e bun, periferic, mai putin pentru unele repere centrale. Eu îl consider interesant doar pentru vizitatorii aflati în criza de timp. Poti spune si hop-on hop-off, exista un bilet valabil pentru o zi intreaga (Tageskarte - 7 eur/adult, dar 1 eur reducere cu un voucher daca ai cumparat bilet combinat pt palat).

      Ștergere
  2. Foarte frumoase imaginile! Noi am fost in decembrie si, din pacate, nu am vizitat si gradinile!

    RăspundeţiȘtergere
  3. Eu, de la Versailles nu mai retin decat vag palatul, gradinile, insa, mi-au ramas in inima. Am inchiriat o masinuta electrica pt. a optmiza timpul si a vizita mare parte din domeniu. Exista multe asemanari cu Schonnbrun.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Si mie mi s-a parut asa, nickro, ca seamana mult, doar ca, dat fiind faptul ca am vazut cu 4-5 zile inainte Versailles-ul, nu am mai fost atat de impresionata de Schonbrunn.
    Masinuta electrica doar pentru gradini? pare a fi o idee excelenta. sau o bicicleta.

    RăspundeţiȘtergere