Viena 2010 ( XIV ) - Schonbrunn - Gradinile princiare private si Orangeria

   Dupa demonstratia din fosta patiserie imperiala (Strudel Show), am continuat explorarea complexului Schonbrunn cu cele mai apropiate obiective de palat, Orangeria si Gradinile private ale printului mostenitor.

    Domeniul resedintei imperiale de la Schonbrunn este imens. Exista multe obiective de interes raspândite în parcul din apropierea palatului. Schonbrunn-ul este atât de meticulos îngrijit, degaja atâta frumusete si pe alocuri chiar exuberanta, încât chiar si o simpla plimbare pe alei, prin gradini sau pe lânga fântâni aduce relaxare si încântare vizitatorilor. Mi-am propus pentru postarile în care ma refer la reperele exterioare de la Schonbrunn sa includ mai multe fotografii, sa folosesc mai putine fraze si sa las imaginile sa vorbeasca. Stiu ca si fotogafiile surprind oarecum limitat realitatea, ca importante sunt dispozitia sufleteasca si contextul asociat unei experiente turistice. Dar imaginatia poate fi stimulata mai bine de un plus vizual asociat rândurilor scrise. 

    Am beneficiat de o zi superba, însorita, nu foarte calda, exact cum ne-am fi dorit, pentru o luna august când evadasem din mediul canicular din tara. A fost astfel cadrul ideal pentru ceea ce ne propusesem.

     Orangeria este o constructie (cu o zona adiacenta deschisa de peluze verzi si o gradina fara pretentii) situata pe directia est fata de palat, unde accesul publicului este liber. Se pare ca împarateasa vaduva Wilhelmina Amalie a fost cea care a creat la Schonbrunn pentru prima data o gradina de portocali, împreuna cu o sera destinata adapostirii acestora pe timpul iernii. Cladirea Orangeriei, asa cum poate fi vazuta astazi, a fost construita la 1754, la initiativa împaratului Franz I Stephan. Având 190 m lungime si 10 m latime, Orangeria din Schonbrunn este a doua cladire de acest gen ca marime, în stil baroc din lume, dupa cea de la Versailles. 
   Fatada principala vitrata a Orangeriei este orientata spre sud, pentru a capta un maxim de lumina si caldura solara si este compusa dintr-o succesiune de arcade circulare mai mari si mai mici, despartite de piloni decorati cu masti la partea superioara. Orangeria a servit în special pentru protejarea pe timpul anotimpului friguros a plantelor citrice plantate în ghivece, dar adesea a fost folosita si drept gradina de iarna, pentru diverse festivitati la Curtea Imperiala. O parte a Orangeriei este folosita si astazi pentru scopurile initiale, în timp ce o alta parte a sa gazduieste evenimente din seria concertelor muzicale la Schonbrunn, folosind acustica de exceptie a cladirii.

Curtea Orangeriei

Orangeria

Gradinar la lucru în Schonbrunn

Aleea de intrare spre Orangerie

O parte a peluzelor verzi

Fântâna centrala de la Orangerie

 

    Orangeria, ca si palatul si majoritatea cladirilor auxiliare aflate pe domeniul resedintei imperiale de vara, pastreaza culoarea numita "galben de Schonbrunn", folosita pentru prima data la renovarea din perioada 1817-1819 (dupa încheierea razboaielor napoleoniene si a Congresului de la Viena din 1814-1815). De atunci, culoarea a devenit traditionala si nuanta respectiva a fost pastrata pâna astazi.
    Nu departe de Orangerie, de fapt chiar alipita de fatada estica a palatului, se gaseste o zona cunoscuta sub numele de Gradinile private ale printului mostenitor. Numele provine de la faptul ca în aripa de est, în jurul anului 1870 au fost amenajate apartamentele destinate printului mostenitor Rudolph. Aceasta zona a fost însa folosita nu numai de acesta, ci de toata familia imperiala, ca gradina privata. Intreaga zona, nu foarte mare de altfel, este delimitata de o bolta, de o pergola, de un "tunel" vegetal în forma de potcoava, care margineste pe trei laturi aria respectiva. Intrarea în Gradinile private nu este gratuita (biletul individual pentru acest obiectiv costa 2,50 eur/adult), dar este inclusa pe ambele tipuri de bilete combinate.
   

Spre intrarea în Gradinile private

Pergola în forma de potcoava care delimiteaza Gradinile private

Fatada de est a Schonbrunn-ului

In interiorul pergolei de la Gradinile private

Zona centrala a Gradinilor private, de la nivelul solului

   De-a lungul pergolei în forma de potcoava exista cinci pavilioane. Dintre acestea, unul este transformat astazi în punct de vizionare, de pe platforma sa fiind cea mai buna vedere asupra gradinilor. Zona interioara a Gradinilor private este protejata de vânt datorita potcoavei înconjuratoare si beneficiind de acest adapost se afla expusa în acest loc o valoroasa colectie de arbori citrici ce apartine Autoritatii Austrice a Parcurilor si Gradinilor.
    Cea mai mare zona a gradinilor este un parterre cu trei sectiuni, grupate în jurul unei modeste fântâni octogonale. Designul celor trei sectiuni este însa unul elaborat, ca o broderie, cu o combinatie coloristica draguta si cu o remarcabila atentie pentru detalii.

Pavilionul de vizionare

Pe platforma superioara

Gradinile private ale printului mostenitor

Fântâna octogonala centrala

Motive artistice, adevarata broderie florala

   Nu stiu în ce masura aspectul actual al Gradinilor private mai este legat de cel din vremea monarhiei, când zona parterre cuprindea patru sectiuni grupate în jurul unui arbore batrân de tisa. Insa grija pentru detalii, dragostea pentru frumos transpusa în straturi si motive florale mi s-a parut remarcabila. Am zabovit destul pe platforma de vizionare admirând curbele racordate cu perfectiune, succesiunea arbustilor tunsi în forme sferice sau conice, superbele jocuri cromatice realizate doar din pietrisuri divers colorate. Cred ca nu a fost sectiune din Schonbrunn în cele doua zile de vizitare ale noastre în care sa nu vedem gradinari la lucru. Fara a fi cunoscator, mi s-a parut ca foloseau întregul arsenal al tehnicii moderne. Insa întrebarea pe care mi-am pus-o este legata de numarul gradinarilor care lucrau pe domeniul de la Schonbrunn în perioada monarhiei, folosind tehnica de acum 150-250 ani. Cred ca resursele alocate doar pentru îngrijirea parcului, gradinilor si diverselor obiective "verzi" erau absolut semnificative si asta era un semn de prestigiu si putere pentru Curtea Imperiala si monarhia austriaca.
  

Gradinile private ale familiei imperiale

    Gradinile private par desprinse din decorul unui film care surprinde un crâmpei din viata de la curtea imperiala. Observând si constientizând minutiozitatea detaliilor, imaginatia începe sa lucreze si parca te astepti sa-si faca aparitia cupluri din epoca respectiva, domnisoare elegante în rochii bogate din matase ori domni chipesi, cu peruci si îmbracati în haine cu fireturi aurii. Este vorba despre un farmec aparte al Vienei, oras minunat care îsi dezvaluie turistului în multe locuri ale sale dimensiunea de splendida fosta capitala imperiala. 
   Domeniul resedintei imperiale are doua delimitari importante, asezate fata în fata, palatul si Gloriette. Pe aceasta axa, între aceste doua repere, pe o arie considerabil extinsa în lateral arhitectii au conceput amenajarea parcului Schonbrunn si a atractiilor sale. Lasând în urma Gradinile private si având drept tinta impunatoarea constructie a Gloriette-ei, ne-am avântat în continuare în explorarea aleilor parcului de la Schonbrunn.