Viena 2010 ( XVI ) - Schonbrunn - Grand Parterre, Gloriette si Labirintul

   Mentionam în postarea precedenta axa principala a complexului Schonbrunn, care aliniaza patru elemente principale: Palatul, Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette. Fiecare dintre acestea a fost conceput ca o capodopera în sine, ca un simbol al puterii monarhiei austriece. Palatul era menit sa impresioneze oaspetii prin lux si opulenta. Fântâna lui Neptun se remarca prin dimensiuni si prin tema alegorica abordata. Dar ce putem spune despre gradinile din Grand Parterre?

    Conform principiilor arhitecturii baroce, gradinile sunt o expresie a status-ului proprietarului, în cazul de fata a puterii monarhului. Pentru un astfel de domeniu, gradinile trebuiau sa fie puternic conectate la arhitectura palatului, constituindu-se într-o extensie a magnificelor sale interioare. Ideea centrala este relativ simpla. Odata ce oaspetele de la Schonbrunn, "agresat" de luxul si fastul interior iesea în parc, era în continuare urmarit si în gradini de expresia puterii Casei de Austria. 

    Grand Parterre este un spatiu deschis vast, rectangular, ce se întinde de la palat la poalele dealului Gloriettei. In acest spatiu exista amenajate o serie de zone de gradini, numite formal paturi, expresii ale unei simetrii si ale unei arte horticole desavârsite. Gradinarii relizeaza un mix minunat din flori, gazon, arbusti decorativi, dar si straturi din pietris de diverse culori sau granulatii. Toate acestea creeaza impresia unei adevarate broderii sofisticate, o încântare pentru ochi, o explozie cromatica si o imagine aproape caleidoscopica (ca în tuburile cu bucatele de sticla colorata cu care ne jucam când eram copii...). 

     Grand Parterre este minunat la nivel de detaliu, însa este cu adevarat fabulos daca poate fi admirat si apreciat în integralitatea sa. Se poate face acest lucru de la ferestrele de la etaj din palat, în timpul turului interioarelor, sau - poate mai bine, de pe deal de la poalele sau de pe platforma Gloriettei.

Schonbrunn - Grand Parterre

Grand Parterre - vedere prin caderea de apa de la Fântâna lui Neptun

Pe axa domeniului - vedere de pe dealul Gloriettei

Grand Parterre

 

Minutiozitatea detaliilor în Grand Parterre

Gradini în Grand Parterre

Grand Parterre, Fântâna lui Neptun si Gloriette

   Incununarea proiectului arhitectural baroc de la Schonbrunn s-a realizat prin construirea la 1775 a Gloriettei. Se închidea astfel coloana vertebrala, axa de simetrie a domeniului, si majestuosul palat îsi gasea o contrapondere catre limita opusa a complexului, dominanta prin pozitia sa pe culmea dealului. Indiferent ca privesti silueta Gloriettei din apropiere sau de la departare, nu ai cum sa nu observi inspiratia arhitectilor, modul în care au valorificat cadrul natural pentru a accentua efectul vizual al acestui edificiu triumfal. Coordonarea constructiei si proiectul final i-au apartinut tot lui Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, chiar daca ideea de baza exista deja de câteva decenii.
    Gloriette este o structura alungita, cu o sectiune centrala ce se apropie de ideea unui arc de triumf, flancata în partile laterale de doua aripi cu arcade semicirculare impozante. Deasupra edificiului, central, exista un ansamblu sculptural dominant, reprezentând vulturul imperial cu aripile desfacute, asezat pe un glob aurit (globul solar), tinând în cioc cununa de lauri (simbol roman) si înconjurat de arme si trofee (arme albe, sceptru, etc). Simbolurile romane sunt predominante si la acest obiectiv (am vorbit în postarea precedenta despre asumarea de catre Habsburgi a statutului de descendenti legitimi ai Romei antice), remarcându-se cele patru grupuri statuare (trofee romane - o reprezentare apropiata de cea a trofeului de la Adamclisi) care strajuiesc scarile de acces laterale.

Gloriette

Grup statuar decorativ la scarile laterale

Vulturul imperial - vedere de pe platforma

Trofee romane strajuiesc accesul la scari

Gloriette - simbol al "razboaielor legitime"

   Gloriette a devenit un simbol interpretat în mai multe moduri. Cu siguranta este dedicat cinstirii faptelor de arme, eroismului, puterii armatei imperiale. Insa, se pare ca exista o nuanta mai subtila, în conceptia Mariei Theresia monumentul fiind asociat notiunii de "razboi just", de "razboi legitim", lucru conform idealurilor sec. al-XVIII-lea. Imparateasa, exponenta a absolutismului luminat, dorea sa marcheze si pe aceasta cale faptul ca razboaiele epocii sale nu sunt purtate fara sens (ori din capricii egoiste), ci în scopul restabilirii echilibrului de putere si pentru consolidarea ordinii prestabilite, de drept.
   Inscriptia centrala, în latina, marcheaza ctitorii edificiului (Joseph II si Maria Theresia) si anul constructiei - 1775, scris cu cifre romane, dar într-un mod ciudat, diferit de standardul obisnuit.
    Elementele artistice de la Gloriette au o poveste interesanta. Majoritatea nu au fost executate special pentru aceasta lucrare, ci provin de la un palat renascentist detinut de familia imperiala, Neugebaude, ridicat de Maximilian al-II-lea la 1568. Niciodata complet finalizat, acest palat a ajuns în cele din urma sa fie preluat la 1774 de armata si folosit ca depozit de munitie. Maria Theresia a ordonat în prealabil ca elementele decorative valoroase sa fie demontate si folosite la remodelarea parcului si gradinilor de la Schonbrunn. Coloanele gemene, capitelurile, multe dintre elementele de arcada, frizele cu capete de taur si alte decoratiuni mai mici pe care le vedem astazi integrate în Gloriette provin de la palatul Neugebaude.
    Gloriette este cel mai bun punct de belvedere de la Schonbrunn, atât pentru complexul imperial, cât si pentru o buna parte din oras. Senzatia este si mai puternica de pe platforma superioara a constructiei. Acoperisul plat, cu balustrade de retinere a fost utilizat ca platforma de vizionare înca de la începutul sec.al-XIX-lea. Pentru a avea acces pe platforma este nevoie de bilet simplu (2,50 eur/adult) sau de prezentarea unui bilet combinat. Privelistea care se deschide merita cu prisosinta micul efort financiar.

Vedere spre palat de pe platforma Gloriettei

Trenuletul trecând pe lânga lacul din fata Gloriettei

Gloriette - pe platforma superioara

    O parte aripa estica de la Gloriette a fost afectata de o bomba în 1945, dar reconstruita dupa razboi. Ultima renovare completa a avut loc în 1994/1995 si (se poate vedea în unele fotografii) cred ca ar fi momentul unor lucrari de întretinere, mai ales la exterior. Partea centrala a edificului a fost vitrata în ultimul an de viata al Mariei Theresia. In sec.al-XIX-lea, interiorul a fost folosit adesea drept sala de mese de împarat si anturajul sau. Geamurile au fost eliminate în 1925, dar repuse la loc la ultima renovare completa. In prezent exista la Gloriette o cafenea, extrem de binevenita pentru câteva momente de odihna si revigorare. Servire prompta, impecabila, preturi normale pentru o cafenea de zona turistica (ce se vede în imagine ~ 30 eur).

La cafeneaua de la Gloriette

   Coborând de la Gloriette revenisem în zona centrala a parcului, pentru a ne apropia si de latura sa vestica. Am intrat într-o zona mult iubita de copii la Schonbrunn, în "Irrgarten & Labyrinth", cum spun austriecii. Structurile de tip labirint, create din arbusti decorativi, au început sa fie la mare moda în Europa Apuseana din sec. al-XVI-lea, ori poate chiar mai devreme. In epoca respectiva, aproape fiecare palat, castel sau resedinta nobiliara unde exista o preocupare pentru gradini, dispunea si de o zona amenajata în acest sens, oricât de mica sau simbolica ar fi fost. Nici resedinta imperiala de vara austriaca nu putea face exceptie de la aceasta regula.
   La Schonbrunn, zona de labirint a fost amenajata între 1698-1740 si avea o complexitate ridicata, cuprinzând patru arii distincte, în jurul unui pavilion central situat la o înaltime suficienta pentru a putea aprecia ansamblul. Interesul pentru labirint a scazut treptat, ori poate întretinerea sa era tot mai dificila, astfel ca structura a fost în cele din urma abandonata si eliminata din complex la 1892. Abia în 1998 a fost recreata zona Labirintului, pe o arie initiala de 1.715 mp, cu o moderna platforma de vizionare. In mare masura, configuratia noului labirint a fost conceputa pe baza schitelor structurii originale.
   Reamenajarea s-a realizat cu mare inspiratie, atât prin gruparea mai multor tipuri diferite de zone de labirint (exista astfel Labirintul cel Mare, cu pereti de peste 2,10 m, dar si zone pentru copii, cu vegetatia pâna în 1,50 m), dar mai ales prin diversificare, prin alipirea în acest sector a unei zone destinate celor mici, dornici de joaca. Sectorul respectiv, denumit Labyrinthikon, a fost proiectat pe baza conceptului de descoperire prin joc si se adreseaza tuturor, nu numai generatiei cele mai tinere.

Intrarea în zona Labirintului

Cam putina apa pentru a experimenta ...

Marea pasare metalica - încântarea copiilor

Oglinzile "glumete"

Dispozitivele excavator - prezente în majoritatea spatiilor de joaca pentru copii

    Am acceptat provocarea de a gasi traseul prin Labirint, de a ajunge la pavilionul central si în cele din urma am reusit. Abia atunci ni s-a deschis în fata perspectiva asupra întregului spatiu al acestui obiectiv. Este frumos, este deosebit. Labirintul este îngrijit impecabil, maiestria gradinarilor fiind evidenta. Accesul se face fie pe baza unui bilet combinat, fie cu bilet dedicat (3,50 eur/adult).

Labirintul de la Schonbrunn

Pe platforma centrala

Se observa si zona labirintului mic, pentru copii

Iesirea "scurta" era foarte aproape...

Sa ajungi la pavilionul central este o provocare, sa iesi este mai usor...

   Am încheiat aceasta prima vizita a noastra la Schonbrunn cu Muzeul Calestilor Imperiale. Exponatele, multe la numar si absolut impresionante, au ajuns aici în 1922, când cea mai mare parte a inventarului fostelor grajduri imperiale de la Hofburg a fost transferata la Schonbrunn. Este greu sa vorbesti la superlativ despre un astfel de muzeu, când Schonbrunn-ul îti ofera atâtea alte motive de încântare. Totusi, pentru cei care au rabdare sa viziteze si acest spatiu, pot spune ca merita, ca au ce descoperi. Calesti, trasuri decorate fabulos, ornamente pentru cai si conducatorii lor - totul aranjat cronologic, pe categorii, etichetat si explicat în detaliu. E greu de spus care ar fi piesele de rezistenta din colectie. Cu siguranta vor atrage atentia calestile folosite pentru ceremoniile de încoronare ori pentru nuntile imperiale. Sau poate cele destinate infantilor, celor mai mici altete imperiale. Sunt multe de vazut, însa sunt de acord ca Muzeul Calestilor Imperiale merita vizitat doar daca exista suficient timp alocat Schonbrunn-ului.

Muzeul Calestilor Imperiale

   Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul la Schonbrunn, am ajuns la ora deschiderii si dupa mai bine de sase ore reusisem sa vedem cam ceea ce ne propusesem pentru prima vizita. Poate ca am mai fi zabovit prin partea de vest a parcului, dar începuse o repriza de ploaie usoara, care s-a prelungit destul de mult. Am iesit din complex si am servit o pizza la un local italienesc din apropiere (sub asteptarile noastre...) si cum ploaia tot nu se oprise am plecat spre apartament.
   

    Cu Schonbrunn-ul urma sa ne reîntâlnim câteva zile mai târziu, pentru restul de obiective si în special pentru Gradina Zoo.
     A continuat sa ploua enervant pâna spre seara în aceasta a treia zi a sejurului nostru la Viena. Asta nu ne-a tinut în casa, evident, mai ales ca aveam programata pentru finalul zilei o vizita cu totul speciala. Urmatoarea noastra tinta era Haus des Meeres.