Viena 2010 ( XX ) - O prima vizita în Prater

    Cu siguranta, toata lumea care se intereseaza de Viena a auzit de Prater. Nu pot spune ca Prater-ul este un simbol, dar este macar un reper semnificativ pentru capitala austriaca. Un reper multidimensional, desi adesea se aduce în discutie doar aspectul de parc de distractii al Prater-ului. 

    Inainte de orice, Prater-ul este o imensa zona verde, care integreaza un urias parc. Ca turist în Austria nu ai cum sa nu fii impresionat de grija acestor oameni pentru natura, manifestata inclusiv în zonele urbane. Bucurestiul are, conform cifrelor oficiale (care tin cont de populatia oficiala, nu de cea efectiva) circa 4000 ha de spatii verzi si o medie de ~22 mp sp.verde/locuitor. Spre comparatie, Viena are circa 110 mp sp.verde/locuitor si mi s-a parut interesant faptul ca numai în districtul 2 vienez exista peste 8.000 ha (!) de spatiu verde. Mai este nevoie de spus altceva?

    In general, Prater-ul este denumirea generica a unei zone verzi de circa 600 ha (împreuna cu unele extensii spre sud se ajunge la 1.287 ha). Numai aleea principala, încadrata de peste 2.500 de arbori se întinde pe o lungime de 4,5 km. Ar mai putea fi aduse în discutie multe cifre, însa este evident ca macar dimensional, Prater-ul este un superlativ al Vienei.

    In practica, turistii desemneaza prin denumirea de Prater doar portiunea care concentreaza majoritatea atractiilor legate de divertisment, precum si restaurantele, cafenelele si terasele din aria respectiva. Se creeaza astfel ideea de parc de distractii. Personal sunt mare fan al parcurilor de distractie, însa din punctul meu de vedere Prater-ul nu este un parc de distractii. Am gasit în Prater destule lucruri care mi-au placut, în special elemente legate de traditie, dar si atractii de divertisment sau culinare, însa nu l-am putut aprecia drept parc de distractii. Si am sa o spun chiar de la început, desi poate sunt în dezacord cu majoritatea turistilor, mie nu mi-a placut Prater-ul în mod deosebit. Cred ca Viena are o sumedenie de alte locuri mai speciale si mai interesante. Prater-ul nu este din punctul meu de vedere un parc de distractii, ci mai degraba un bâlci, evident la alte standarde decât cele legate de acceptiunea curenta româneasca a termenului. Si totusi, pe site-ul Trivago (unul dintre locurile unde citesc pareri ale altor turisti în alegerea unor obiective pentru vizitele noastre), Prater-ul are un rating de 87 (din 100) la categoria parcuri de distractie (spre comparatie Disneyland Paris si Europa Park au 89, iar Gardaland 84).

    Acum, sa nuantez ... nu mi-a placut Prater-ul în mod special, dar au fost lucruri care mi-au placut. Ce are Prater-ul specific, poate unic fata de alte parcuri de distractii? Are istorie si traditie. Numele provine probabil din latina, de la pratum - pasune. Prima referinta documentara apare înca de la 1162, apoi denumirea desemna o insulita de pe Dunare si o larga zona adiacenta de lunca, pe la 1400. Incepând din vremea lui Maximilian al II-lea a fost folosit drept teren de vânatoare pentru aproape 200 de ani, iar ulterior la 1766 împaratul Iosif al II-lea (primul fiu al Mariei Theresia) a transformat Prater-ul în parc de recreere. In timp, zona s-a populat cu hanuri si restaurante, cel mai celebru fiind al lui Basilio Calafati, un magician chinez care a adaugat mai multe jocuri de noroc în localul sau. Momentul de cotitura pentru Prater a fost anul 1897, când s-a inaugurat Marea Roata (Riesenrad). Aceasta a devenit din acel moment simbolul Prater-ului si unul dintre simbolurile Vienei.

Una dintre intrarile în Prater

Statuia lui Basilio Calafati

Numele lui Calafati este prezent peste tot în Prater

      Eu mi-am dorit sa ajung în Prater în primul rând pentru Marea Roata - Riesenrad. Un mecanism care împlineste 115 ani, refacut, întretinut impecabil si care atrage si astazi sute de mii sau poate milioane de turisti anual, nu este ceva fabulos? Marea Roata a fost ridicata sub coordonarea inginerului englez Walter Basset în perioada 1896/1897. Nu era primul proiect de acest gen al acestuia, ci urma celor realizate deja la Londra, Chicago sau Paris. Riesenrad a fost construita cu ocazia jubileului de 50 de ani de domnie a împaratului Franza Joseph. In 1916 s-a decis demolarea sa, s-a emis chiar si permisul de demolare, dar structura a supravietuit datorita ... lipsei de fonduri! A fost avariata masiv în bombardamentele de la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind refacuta ulterior. Daca în forma originala avea 30 de gondole, dupa refacere s-a trecut la un numar de 15 gondole.

    Poate sunt interesante si câteva date tehnice, cele mai importante desigur: diametrul rotii este de 61 m, înaltimea maxima de aproape 65 m, greutatea rotii este de 245 t, iar a întregii structuri metalice de 430 t. Axul rotii are 10,8 m lungime, 0,5 m diametru si 16,3 t. Viteza de rotatie este de 0,75 m/s, adica de circa 2,7 km/h.
   

Intrarea la Marea Roata

Panorama - mica expozitie-muzeu despre istoria Riesenrad

    Intrarea în Prater este libera, dar se plateste separat fiecare atractie. Poate si acest aspect mi-a displacut, deoarece agreez mai mult sistemul unui parc de distractie veritabil. Pentru biletele Riesenrad exista mai multe optiuni. Biletul simplu costa 9,00 eur/adult (8,00 cu Wienkarte) si 4,00 eur/copil sub 14 ani. Nu este tocmai putin pentru o familie, având în vedere ca un tur al rotii dureaza doar circa 10 min. Dar exista si mai multe variante de bilete combinate (Riesenrad + Zoo de la Schonbrunn, Riesenrad + Donauturm si Riesenrad + Trenuletul liliputan din Prater, etc). Noi am ales varianta de bilet combinat Roata Mare + Donauturm (pret actual 12,70 eur/persoana, în 2010 am platit 11,40 eur/pers), deoarece Donauturm era un alt obiectiv pe care ni-l programasem pentru zilele urmatoare.
   Turul în Riesenrad este o experienta agreabila si cred ca merita facut de orice turist ajuns în Prater, fie si doar ca o incursiune în traditie. Panorama asupra Prater-ului si asupra Vienei de la 65 m este si ea remarcabila.

Piata Marii Roti din Prater

Zona de divertisment din Prater

Vedere spre Stephansdom

Gondola pentru ocazii speciale

    Exista în Prater  multe posibilitati de divertisment. In general costul biletului pentru majoritatea atractiilor era 5 euro, însa existau si unele cu pret superior (cele care stimulau adrenalina...) si destul de putine cu un cost mai mic. Ca o apreciere generala, cred ca majoritatea copiilor, dar si a adultilor, vor gasi în Prater ceva care sa la placa, care sa le ofere senzatii tari, distractie sau antren. Am încercat si noi câteva lucruri, dar nu am avut aici senzatia aceea ca redevin copil pentru câteva ore, ca în adevaratele parcuri de distractii.

  

   Nu as putea spune ca lipseste ceva din paleta atractiilor pe care le regasim uzual într-un parc de distractii. Exista si locuri ce vor fi apreciate de amatorii de adrenalina, exista atractii potrivite pentru familii, exista oferta si pentru cei mai mici copii, cinema 5D, masinute, jocuri marunte (gen tir, aruncari, etc). Poate ca si vremea usor posomorâta si racoroasa ne-a creat o anume stare de spirit (din traseul cu trunchiuri de copac pe apa am iesit destul de stropiti...). Am explorat destul de atent si amanuntit zona de distractii, dar nu multe tentatii ne-au convins sa le încercam. Totusi, destule lucruri erau atractive, dupa cum se poate vedea si în imagini.

Cele mai vechi figurine din Prater, de pe la 1900

   Ce este de asemenea diferit în Prater fata de alte parcuri de distractii? Faptul ca în general nu exista cozi (sau sunt mici) la atractiile principale (probabil din cauza platilor individuale). Sistemul cu plata la fiecare atractie cred ca nu-l avantajeaza pe turist (poate doar daca nu toti membrii familiei doresc sa încerce atractiile). Lipsesc aspectele tematice, nu am vazut show-uri, de aceea nu pot considera Prater-ul drept un parc de distractii. Totusi, am petrecut aici câteva ore bune (aproape patru...). Odata cu lasarea întunericului  Prater-ul a devenit mai spectaculos.

   Parca nu ne venea sa mergem direct spre apartament, chiar daca era târziu, fusese o zi plina, iar a doua zi aveam în plan o excursie în afara Vienei. Asa ca ne-am îndreptat spre esplanada din fata Primariei, spre acel târg culinar de acolo, pentru a gusta ceva dulce.

   Se încheia astfel a patra zi a sejurului nostru, ajunsesem la jumatate. Viena ne dezvaluise o multime de fatete, de lucruri deosebite si stiam ca si în zilele ce urmau vom avea bucuria unor noi experiente minunate. Pentru ziua urmatoare vremea se anunta excelenta, asa ca acesta a fost momentul ales de noi pentru o incursiune în afara capitalei austriece. Aveam în program o vizita la Melk, urmata de o croaziera pe Dunare prin Valea Wachau.