Viena 2010 ( XXI ) - Abatia din Melk (Stift Melk)

   Pentru mine, principalul argument pentru a-ti organiza singur vacantele în loc sa apelezi la agentii este flexibilitatea (avantajele sunt însa desigur mai multe). Daca nu esti legat de programarile unei agentii, poti alege momentele optime pentru a face un lucru anume. Am urmarit permanent evolutiiile meteo si când am stiut ca va urma o zi cu vreme ideala, am decis ca aceasta sa fie aleasa pentru o excursie de o zi în afara Vienei. Era sâmbata, a cincea zi a sejurului nostru la Viena si tinta noastra avea sa fie micutul orasel Melk. 

    De fapt am analizat din timp toate posibilitatile pe care le aveam privind o excursie de o zi din Viena. Oferta este destul de bogata, cu multe destinatii interesante. Se poate opta de exemplu pentru o excursie în zona de paduri adiacenta capitalei austriece - cu vizite la Mayerling, Baden sau Seegrotte, ori se poate merge la Bratislava cu spectaculoasele curse fluviale rapide ale Twin City Liner. De asemenea o optiune interesanta este un mic tur prin Burgenland, cu vizitarea orasului Eisenstadt (Palatul Esterhazy, Haydnkirche - le-am vizitat în 2011 si va asigur ca merita). Pentru cei care nu se feresc de un drum mai lung cu autocarul exista si optiuni precum Salzburg sau Praga. Eu am considerat însa drept cea mai potrivita idee o deplasare la Melk pentru vizitarea celebrei abatii din localitate, urmata de o croaziera prin cel mai romantic sector al Dunarii (cel putin asa se spune), prin Valea Wachau. Nu am apelat la vreo agentie turistica locala, ci am ales o deplasare pe cont propriu, deoarece acest lucru a fost perfect posibil.

   Austriecii sunt extrem de bine organizati pentru a veni în sprijinul turistilor. Pentru excursia la Melk am folosit un bilet combinat ("all-in-one ticket"), oferit sub titulatura "Train - ship - culture". Este un excelent instrument pentru a simplifica o vizita de o zi în genul celei pe care am ales-o noi. Pentru doar 49,00 eur/adult (46,60 eur în 2010) primesti un bilet care îti permite sa faci o excursie pe unul dintre traseele: Viena - Melk - Krems - Viena sau Viena - Krems - Melk - Viena într-o maniera flexibila. In pretul biletului sunt incluse: deplasarea cu trenul între Viena si Melk, Krems si Viena ori viceversa; o croaziera pe Dunare între Melk si Krems sau viceversa; un bilet de intrare la unul dintre urmatoarele patru obiective: abatia Melk, castelul Schallaburg, Galeria de Arta Krems sau Muzeul Caricaturilor din Krems. Exista un orar excelent gândit al mijloacelor de transport, exista chiar mai multe variante ale acestui orar, asa ca flexibilitatea este maxima, totul pentru ritmul propriu si confortul turistului. 

   In rezumat, reperele principale ale excursiei noastre de o zi au fost: 

    - 9.14 - plecare din Viena din Westbahnhof - sosire la Melk la 10.32- timp disponibil pentru vizitarea abatiei si oraselului

    - plecare cu vaporasul din Melk la 13.50 - sosire în Krems la 15.30, timp disponibil pentru vizitarea orasului

    - plecare cu trenul din Krems la 18.03, sosire în Viena - Franz Joseph Bahnhof la 19.04.

Abatia din Melk - obiectivul principal al excursiei noastre

La plecare, în Westbahnhof

"All-in-one ticket: train-ship-culture"

Biletele de intrare în Abatia Melk

   Melk este un mic orasel din landul Austria Inferioara (Niederosterreich), situat la Dunare, în apropierea Vaii Wachau. Populatia depaseste cu putin 5.000 de locuitori, însa impresionant este numarul mare de turisti care sosesc aici, atrasi în special de abatia din localitate, unul dintre cele mai faimoase asezaminte monastice din lume. Ar fi poate demn de amintit si faptul ca localitatea este atestata documentar înca din 831 si ca la relativ mica distanta, circa 5 km, se afla un superb castel renascentist, Schallaburg.
   Ca mai toate micile orasele din spatiul austriac (sau german), Melk este o localitate plina de farmec, cu stradute frumos pavate, cu cladiri istorice, cu fatade superbe, decorate cu flori, cu terase si locuri de shopping pentru turisti. Nici un amanunt nu este pierdut din vedere, de la spatiile verzi sau gradinile îngrijite impecabil, la indicatoarele turistice omniprezente.

Faimoasa abatie domina oraselul de la înaltime

O bisericuta din Melk

In piata centrala a orasului

Simbolul heraldic al oraselului

  Abatia din Melk are o istorie atestata de peste un mileniu. Prima personalitate importanta care si-a legat numele de Melk a fost Leopold I, cel care stapânea aceste locuri chiar la cumpana dintre primul si al doilea mileniu dC si detinea aici un castel, care i-a servit drept resedinta. Ulterior, în 1089, castelul este donat de Leopold al-II-lea calugarilor benedictini de la Lambach. Din acel moment, calugarii ordinului benedictin au trait, au locuit aici si au dezvoltat permanent asezamântul monastic. Multiseculara istorie a abatiei este presarata cu multe momente demne de mentionat, dintre care remarcabile sunt înfiintarea unei biblioteci în sec.XII (ce formatiuni statale românesti existau la acea vreme?) si faptul ca în sec.XV manastirea a fost punctul de plecare al unei importante miscari reformiste monahale medievale, "Reforma Melk". 
   Treptat, prestigiul, puterea si influenta staretului si a abatiei în sine cresc, fapt probat chiar de magnifica constructie baroca ridicata între 1702-1736. De-a lungul timpului, abatia a supravietuit si unor grele încercari. In timpul domniei lui Joseph al-II-lea, scapa de dizolvare, chiar daca pierde o parte însemnata din parohii si este nevoita sa accepte un staret instalat de împarat. Razboaiele napoleoniene si contextul din prima jumatate a sec.al-XIX-lea genereaza dificultati economice majore pentru manastire. Totusi, în aceasta perioada are loc o prima restaurare extinsa. Protectia divina asupra Abatiei din Melk s-a manifestat de asemenea în perioada critica a celor doua mari conflagratii mondiale. Institutia rezista în fata tuturor problemelor economice, a amenintarii cu dizolvarea venita dupa Anschluss-ul din 1938 si traverseaza cu succes si perioada ocupatiei sovietice.
   Intre 1978-2000, un imens efort al autoritatilor provinciale si federale, cifrat la o suma echivalenta în prezent cu multe milioane de euro (o suma cu 2 cifre), face posibila o masiva actiune de restaurare, care readuce abatiei splendoarea de odinioara si ne permite noua astazi sa ne bucuram de posibilitatea de a vizita un edificiu cu adevarat magnific. Citisem mult pe tema lucrarilor de restaurare de la Melk si eram foarte curios sa vad rezultatul cu ochii mei. La final am ramas cu adevarat impresionat, este ceva fabulos. Impresia este ca si în prezent, la 34 de ani de la începutul lucrarilor, tot mai este ceva de facut, dovada fiind schelele surprinse în fotografiile din zona exterioara de la intrare. Perseverenta, tenacitate, spirit nemtesc, daca pot spune asa. Rezultatele sunt însa remarcabile si dovedesc înca o data, daca mai era nevoie, ce înseamna sa fii inteligent, sa gândesti pentru viitor, sa stii sa-ti exploatezi valorile de patrimoniu, sa investesti facând totodata garantat o afacere profitabila din toate punctele de vedere.

Abatia din Melk - cladirea principala care adaposteste camerele muzeului

Un bastion din zona de intrare

Drumul de acces spre manastire

Inca exista schele, înca se fac lucrari de restaurare - intrarea în complex

Plafonul porticulului de intrare

Detalii ale intrarii în abatie

   O curte rectangulara larga, cu o fântâna al carei bazin este populat de pesti mari colorati întâmpina vizitatorul. Deja parca zidurile înalte care te înconjoara din toate partile creeaza un sentiment straniu, de apasare, parca simti ca ai patruns spre un lacas aparte. Dupa drumul în panta spre abatie, probabil ca majoritatea turistilor iau o mica pauza în curtea interioara. Apoi, traseul este gândit într-un crescendo senzitiv, care începe cu camerele muzeului abatiei, cu trecerea prin Sala de Marmura, prin splendida biblioteca, pentru a ajunge la final la adevarata încununare - vizitarea bisericii manastirii.

Curtea interioara a abatiei Melk

Bazinul populat cu pesti

Schita domeniului Abatiei din Melk

   Intr-o serie de 11 încaperi este amenajat un muzeu tematic al abatiei, considerat drept cel mai modern muzeu monastiresc din Austria. Tema expozitiei este "Calea de la Ieri la Azi - Abatia Melk - trecut si prezent". In esenta, Hans Hoffer, arhitectul expozitiei, a creat o prezentare a istoriei manastirii, împletita însa cu mesaje teologice, cu învataturi religioase generale si benedictine în particular. Practic fiecare camera este diferita de oricare alta, prin arhitectura, cromatica, sunet, lumini, perspectiva, viziune artistica. O gama larga de mijloace multimedia moderne este  folosita pentru a evidentia limbajul senzitiv al obiectelor si textelor adresate vizitatorilor. Se insista pe o folosire dramatica a diverselor tehnici de expunere, pentru a releva complexitatea vietii monastice si apropierea de mesajul religios.  

Holul de intrare în Muzeul manastirii

Scara de acces în muzeu

Maria Theresia si sotul sau Francisc Stephan

Pe holurile muzeului

  
   Fiecare camera a muzeului are un nume sugestiv (de exemplu: "Asculta-ti inima", "O casa pentru Dumnezeu si Om", "In numele ratiunii", "Urcusurile si coborâsurile istoriei", "Paradisul pe Pamânt", "Calea spre viitor", etc), abordeaza o tema cu mesaj teologic specific, peste care se suprapune un fragment al istoriei abatiei. Nu stiu cât de mult interes prezinta obiectele expuse sau detaliile istoriei milenare a abatiei, dar cu siguranta o experienta interesanta este si simpla trecere în revista a camerelor pentru a observa tehnicile de expunere folosite. Sper ca am putut surprinde macar partial acest aspect în imaginile de mai jos, pentru ca prin amenajare, Muzeul Abatiei din Melk este cu adevarat unul remarcabil.

Camera 2 - "O casa pentru Dumnezeu si oameni..."

In camera 5 - teribil efectul reflexiilor în oglinzi

"Raiul pe Pamânt"

Camera 8 - Siluete umane par ca apar gradual din pereti

"Calea spre viitor" - superba metafora între trecut (altarul gotic cu aripi de Jorg Breu) si prezentul modern

O macheta a abatiei din Melk

   In aceeasi aripa cu muzeul, turul de vizitare trece printr-o camera unica, asa numita "Sala de marmura". Este o încapere cu un spatiu generos, folosita în trecut drept sala de mese pentru familia imperiala si alti oaspeti importanti, ori drept sala de festivitati. Camera este o adevarata bijuterie, peretii fiind practic integral placati în marmura de mai multe sortimente, ornamentele stucca aurite fiind folosite de asemenea din belsug. Cadrele usilor sunt realizate din marmura de Adnet si Untersberg (din Salzburgerland). Deasupra usilor exista medalioane cu citate din Sf.Benedict: "Et omnibus congruus honor exhibeatur" (Fiecaruia sa i se acorde onoarea care i se datoreaza) si "Hospites tanquam Christus suscipiantur" (Oaspetii trebuie primiti asa cum ar fi primit Christos).
    In Sala de marmura, elementul dominant este însa superba fresca de pe tavan, realizata de Paul Troger la 1731. In centrul picturii este plasata zeita Atena, conducând un car tras de lei, ca simbol al întelepciunii si moderatiei. In stânga sa este înfatisat Hercule, luptând cu o creatura cu trei capete, ceea ce simbolizeaza forta necesara pentru a învinge noaptea, pacatul si demonii (iadul). Am mai vorbit si în alte postari (în cele despre Schonbrunn) despre tentatia habsburgilor de a se revendica drept descendenti directi ai Romei antice. Si aceasta pictura este realizata în acelasi context, împaratul Carol al-VI-lea dorind sa fie glorificat drept succesor al împaratilor romani. Fresca de plafon sintetizeaza si arata oaspetilor în acest fel rolul asumat de Casa de Habsburg, acela de forta conducatoare care îsi conduce poporul din întuneric spre lumina, din zona raului spre bine.

Sala de marmura a Abatiei din Melk

Fresca de plafon cu reprezentarea Atenei si a lui Hercule

"Et omnibus congruus honor exhibeatur" - citat din Sf.Benedict

   Cele doua aripi principale ale abatiei din Melk sunt conectate frontal prin intermediul unei terase semicirculare. Terasa este un excelent punct de belvedere care ofera cea mai buna deschidere asupra Dunarii si sectorului de început al Vaii Wachau, dar si asupra oraselului Melk. Mi s-a parut foarte inspirata configuratia traseului de vizitare, când dupa parcursul prin camerele muzeului si trecerea prin Sala de Marmura, vizitatorul ajunge din nou la exterior si probabil se opreste câteva momente pentru a admira peisajul, asta înainte de a patrunde spre cele mai importante locatii ale manastirii din Melk, spre biblioteca si apoi spre biserica.

Biserica vazuta de pe terasa - între cele doua aripi ale manastirii

Perspectiva asupra oraselului Melk

Dunarea la intrare în Valea Wachau

Un canal adiacent oraselului

    Punctul în care vizitatorii realizeaza cu adevarat de ce este Abatia din Melk una cu totul speciala este Sala Bibliotecii. In manastirile benedictine, biblioteca este a doua încapere ca importanta, dupa biserica. Era pentru prima data când am pasit într-o asemenea camera si ceea ce am putut vedea m-a coplesit. Când vorbim despre o biblioteca, gândul ne fuge imediat catre carti, asa ca nu a fost o surpriza sa descoperim în Sala Mare a Bibliotecii Abatiei din Melk acea succesiune extraordinara de rafturi cu volume originale vechi, asezate impecabil pe categorii si sectiuni. Se spune ca patrimoniul inestimabil al acestei biblioteci inventariaza peste 100.000 de volume, iar reperele numerice majore ale colectiei sunt: 1.888 manuscrise, 750 incunabule (tiparituri realizate înainte de 1500 dC), 1.700 de lucrari din sec.XVI, 4.500 tiparituri din sec.XVII si peste 18.000 din sec.XVIII. Exista 12 sali de depozitare, dintre care traseul de vizitare trece prin grandioasa Sala Mare si prin Mica Biblioteca.
    In Marea Sala a Bibliotecii Abatiei din Melk se gasesc aproximativ 16.000 de volume, organizate pe subiecte, dispuse în rafturi numerotate cu un fel particular de cifre romane. Se începe (cum se putea altfel?) cu editii ale Bibliei (raftul I), urmând apoi în succesiune teologia (rafturile II-VII), jurisprudenta (VIII), geografia si astronomia (rândul 9, numerotat VIIII), istoria (X - XV) si lexica în stil baroc (XVI).
    Dincolo de volume si de valoarea inestimabila a cartilor, impresionanta este Marea Sala în sine - o exceptionala bijuterie artistica dovedind atasamentul si devotiunea calugarilor benedictini pentru biblioteca lor. Si daca la Melk am fost uimit si am ramas fara cuvinte în Sala Bibliotecii, peste un an, la Manastirea Admont din acelasi spatiu austriac, am înteles doua lucruri: ca totusi exista ceva comparabil care depaseste însa la toate capitolele Biblioteca de la Melk si ca preocuparea benedictinilor pentru institutia bibliotecilor este una generala în acest ordin religios special.
     Atât Marea Biblioteca, cât si sala Micii Biblioteci sunt decorate cu superbe fresce de tavan, realizate de acelasi Paul Troger între 1731-1732. Daca în Sala de Marmura artistul a apelat la motive profane mitologice, în Biblioteca pictura este o alegorie ce are drept motiv principal Credinta. Aceasta este semnificatia personajului central feminin - o personificare a Credintei. Patru grupuri de îngeri înconjoara figura centrala a picturii, semnificând cele patru virtuti cardinale: Intelepciunea, Justitia, Taria si Cumpatarea. Cele doua intrari impozante în încaperea Bibliotecii sunt strajuite de patru statui de lemn acoperite cu foita de aur, reprezentari ale celor patru facultati: Teologie, Filosofie, Medicina si Jurisprudenta.
     In sala Micii Biblioteci, acelasi pictor a realizat pe plafon o fresca ce înfatiseaza o reprezentare alegorica feminina a Stiintei. Traseul de vizitare continua cu coborârea spre biserica pe o scara în spirala cu grilaj roccoco. La partea superioara aceasta scara conduce spre celelalte încaperi ale Bibliotecii (restul de zece camere) care nu sunt deschise publicului.

Sala Mare a Bibliotecii Abatiei din Melk

Fresca de plafon cu reprezentarea alegorica a Credintei

Segmentarea colectiei si numerotarea rafturilor

Mica Sala a Bibliotecii

Fresca din Sala Mica - personificarea Stiintei

Scara spiralata cu grilaj roccoco

   Cel mai impresionant loc al Abatiei din Melk este fara îndoiala biserica manastirii. Dispusa în mod inteligent la final, biserica realizeaza o încheiere grandioasa a traseului de vizitare. Senzatia este ca pe întreg parcursul turului se urmareste a arata vizitatorului viziunea care a ghidat de-a lungul timpului aceasta manastire, aceea de a slavi si glorifica pe Creator. Motto-ul citat din Sf.Benedict din prima sala a muzeului "ABSIT GLORIARI NISIT IN CRUCE" (Gloria se gaseste numai în Cruce sau Crucea este singurul lucru slavit) îsi gaseste acoperirea deplina în interiorul bisericii. Impactul vizual este devastator înca de la intrare, biserica Abatiei din Melk este o creatie cu adevarat splendida.

Biserica Abatiei din Melk

Una dintre nisele laterale

   La un anumit moment s-a dorit o remodelare în stil baroc a vechii biserici a abatiei. Insa ulterior, la 1701, staretul Berthold Dietmayr a venit cu initiativa unei reconstructii complete a bisericii. Planurile noii biserici au fost create de Jakob Prandtauer, iar pentru decorarea artistica au fost angajati unii dintre cei mai faimosi artisti ai acelor vremuri.
    Picturile din naos si întreg ansamblul decoratiunilor urmeaza o tema clara, sintetizata în inscriptia afisata în altarul principal: "NON CORONABITUR NISI LEGITIME CERTAVERIT" (Nu exista încoronare daca n-am luptat dupa reguli  sau Fara o lupta legitima nu exista victorie). Lupta care conduce la victorie este întruchipata pe altar prin martiriul apostolilor Petru si Pavel, dar si prin reprezentarile Sf.Coloman la altarul dedicat acestuia. Tema picturii de pe tavan este lupta calugarului pentru virtute, într-o reprezentare a Sf.Benedict, patronul ordinului caruia apartine Abatia din Melk. In aceasta lupta, victoria este simbolizata atât de coroana ce împodobeste Marele Altar, de frescele cupolei care arata cum cerurile se deschid deasupra muritorilor, cât si de fresca din naos, unde calugarul care a atins împlinirea spirituala primeste laurii victoriei.

Altarul Sf.Coloman

Moastele Sf.Coloman (de fapt scheletul învesmântat)

Marele Altar si coroana victoriei

Grandioasa cupola a bisericii

Orga bisericii Abatiei din Melk

   Dintre altarele secundare de nisa se remarca cel dedicat Sf.Benedict, dar mai ales cel al Sf.Coloman, unde într-un sarcofag de sticla se afla osemintele învesmântate ale acestuia. Faptul ca biserica Abatiei din Melk arata atât de bine astazi se datoreaza unei lungi, dificile si laborioase activitati de restaurare (care a durat mai bine de zece ani), finantata atât de administratia landului, cât si de guvernul federal, restaurare care s-a finalizat în 1987.
   Traseul de vizitare al abatiei se încheie într-o micuta curte interioara din fata bisericii, la statuia Sf.Coloman.

Fatada bisericii de la nicelul curtii interioare

Sf.Coloman

   Conform legendei, Coloman a fost fiul unui rege irlandez, plecat în pelerinaj la Ierusalim. In 1012 el a fost martirizat la Stockerau, în apropiere de Viena. In acea zona de frontiera, din cauza limbii ciudate pe care o vorbea si a hainelor neobisnuite, el a fost suspectat de spionaj, apoi închis, torturat si spânzurat. Seria de miracole aparute în zona imediat dupa aceste întâmplari a facut ca populatia locala sa-l venereze pe Coloman. Toate aceste lucruri l-au sensibilizat pe principele local, Heinrich I, care a constientizat miracolele Sf.Coloman si a decis în 1014 aducerea corpului acestuia la Melk, organizând o ceremonie funerara speciala.
   Cu siguranta, în ton cu tendintele respectivei epoci, aducerea Sf.Coloman la Melk a fost o miscare inteligenta a familiei princiare locale, Babenberg, care prin detinerea la castelul lor a moastele unui sfânt primeau practic o confirmare divina a statutului lor aristocratic si dobândeau o însemnata crestere de prestigiu.
    Calugarii benedictini au pastrat vie de-a lungul secolelor amintirea Sf.Coloman. Numeroase biserici din Austria, Bavaria si zonele adiacente sunt dedicate acestui sfânt. Se considera ca Sf.Coloman a fost primul sfânt protector al Austriei. Sf.Coloman este patronul spiritual al orasului si manastirii din Melk. Incepând din 1451, în fiecare an pe 13 octombrie la abatie se oficiaza o slujba în onoarea acestui sfânt, iar în oras are loc o mare sarbatoare populara.
     Am fost încântati de vizitarea manastirii din Melk, este un obiectiv pe care l-as recomanda categoric oricarui turist ajuns prin acea zona. Dar, desi circuitul oficial de vizitare se încheiase, Abatia din Melk mai avea si alte lucruri de dezvaluit. Este vorba de zona domeniului exterior, de gradina manastirii si de parc.
   Ne aflam la orele amiezii si urmând recomandarile de pe internet ale altor turisti ajunsi la Melk, am decis sa luam prânzul la restaurantul abatiei. Atmosfera placuta, personal de servire rapid, îmbracat în costume traditionale, în rezumat o experienta agreabila. Ceea ce mi s-a confirmat, în acord cu cele citite anterior, a fost faptul ca am mâncat la maicutele de la Melk cel mai bun snitel din aceasta prima experienta austriaca a noastra (fiica-mea a preferat un file de peste). Un total de 45 euro pentru trei persoane cu bauturi cu tot, într-o astfel de locatie turistica, nu mi s-a parut a fi o suma exagerata.

Restaurantul maicutelor din Melk

   Parcul abatiei întregeste ansamblul monastic de la Melk, constituind elementul de simbioza între cladiri si natura. Proiectat initial ca un parc baroc în 1750, domeniul exterior a fost remodelat la 1822 ca o gradina englezeasca. Renovarea si revitalizarea elementelor exterioare abatiei din Melk s-a realizat începând din 1995, cu ocazia Expozitiei landului Niederosterreich din 2000. Atunci a fost deschisa publicului pentru prima data aceasta arie. Initiativa a fost un adevarat succes, vizitatorii au apreciat aceasta zona, asa ca ulterior conducerea abatiei a decis sa mentina accesul public în zona parcului. Elementul central al parcului este pavilionul de gradina în stil baroc, care adaposteste la interior o serie de fresce celebre ale lui Johann Bergl.

Pe domeniul Abatiei din Melk

Intrarea în parc

Pavilionul de gradina

   In masura timpului disponibil (eram legati de ora de plecare a vaporasului spre Krems) am explorat o parte din acest parc al manastirii. Ca impresie generala, as putea vorbi despre o îngrijire impecabila, o gradina frumoasa, fara a fi însa iesita din comun, dar mai ales despre aleile parcului, care pe masura ce avansai invitau parca mai mult la liniste, la serenitate, la meditatie. In mijlocul naturii erai învaluit în diverse puncte de cântari corale religioase, oferite de un sistem de sonorizare discret, care se integra parca perfect în atmosfera.

   Abatia din Melk este un "must to see". Este un loc remarcabil unde poti întelege aspecte specifice ale vietii monastice din Europa Apuseana, atât de diferita de cea a asezamintelor religioase cu care suntem obisnuiti. Puterea inteligent directionata a prelatilor a reusit sa creeze în Apus astfel de veritabile centre culturale si artistice deosebite. De-a lungul multor generatii s-au investit eforturi si resurse financiare pentru o viziune, pentru o idee anume, pentru a slavi si glorifica prin arta si cultura Divinitatea. Iar astazi, noi - efemeri trecatori prin aceste timpuri si prin acele locuri - avem prilejul si ocazia de a admira, de a ne bucura de aceste creatii cu radacini atât de îndepartate în timp. Abatia din Melk merita într-adevar a fi prinsa pe lista de prioritati a oricarui turist ajuns pe aceste meleaguri austriece.

Abatia din Melk - la plecare, de jos din zona debarcaderului

Zone de lunca adiacente oraselului Melk - vedere din parc

Vaporasul pentru Krems

   Orarul oferit de biletul combinat "All-in-one ticket - train, ship, culture" este bine dimensionat. Probabil ca multi turisti (ca si noi de altfel) au sentimentul ca ar mai fi dorit sa întârzie prin Melk, dar timpul disponibil este în buna masura suficient. Totusi, cum ne astepta un vaporas spre Krems, ne-am luat ramas bun de la Abatia din Melk si ne-am îndreptat spre debarcader. Ne îmbarcam pentru o plimbare prin cel mai romantic sector (austriac) al Dunarii, Valea Wachau.