Viena 2010 ( XI ) - Stephansdom

   Stephansdom a fost punctul final al turului nostru pietonal din a doua zi a sejurului la Viena. Din aceasta piata centrala, Stephansplatz, ne-am început explorarea la primele ore ale diminetii si tot aici ne-am încheiat primul traseu, cu vizita celebrului monument. Stephansdom sau biserica Sf.Stefan este fara îndoiala cu mult mai mult decât cea mai mare si cea mai înalta biserica vieneza, este simbolul definitoriu al capitalei si catedrala nationala austriaca, copilul drag al vienezilor alintat atât de frumos de acestia cu apelativul "Steffl".
   Istoria acestui edificiu este ea însasi aproape miraculoasa, daca o raportam la scara timpului. Marea catedrala a supravietuit de-a lungul secolelor la doua asedii turcesti, razboaielor religioase, artileriei franceze în perioada razboaielor napoleoniene si apoi primului razboi mondial fara a fi deteriorata prea serios. Primele distrugeri majore au fost provocate în faza finala a celui de-al doilea razboi mondial, iar lucrarile de reparatii si restaurare s-au desfasurat cu sprijinul financiar al tuturor landurilor, demonstrându-se astfel importanta acestui simbol pentru întreaga natiune austriaca. Reconstructia a început practic imediat dupa încheierea ostilitatilor, cu o redeschidere limitata în decembrie 1948 si cu o redeschidere completa în aprilie 1952.
   Stephansdom este o capodopera care a impresionat de-a lungul secolelor nu numai pe austrieci, ci si pe toti iubitorii de arta si de frumos. Catedrala a fost salvata de la distrugerea totala, intentionata de catre trupele germane aflate în retragere în ultima faza a celei de a doua conflagratii mondiale, când capitanul Gerhard Klinkicht a ignorat ordinele comandantului nazist al orasului, Sepp Dietrich, de "a trage 100 de obuze si a lasa în urma doar moloz si cenusa". Insa pe 12 aprilie 1945, când în oras intrasera trupele sovietice si începusera sa actioneze jefuitori civili, scânteile de la incendiile care cuprinsesera unele magazine din apropiere, purtate de vânt, au aprins acoperisul catedralei, afectându-l grav si facându-l sa se prabuseasca. Din fericire, zidurile din caramida existente în jurul amvonului, al mormântului lui Frederic al-III-lea si al altor veritabile comori artistice, au actionat ca o protectie divina si au redus la minim deteriorarea celor mai valoroase opere de arta din catedrala.
   Istoria Stephansdom începe undeva pe la mijlocul sec.al-XII-lea, când Viena devenise un important centru al civilizatiei germanice în Europa Centrala si cele patru biserici existente nu mai satisfaceau necesitatile orasului. In 1137 episcopul de Passau si Margrave Leopold IV au semnat tratatul de la Mautern. Printre prevederile importante ale acestui act figureaza terenurile extinse primite de Leopold IV de la episcop în afara orasului, dar si teritoriul alocat noii biserici parohiale, care va deveni ulterior catedrala Sf.Stefan. Desi mult timp s-a crezut ca prima biserica a fost ridicata în câmp deschis, pe un teren virgin în afara limitelor citadine din acele timpuri, se pare totusi ca prima constructie s-a ridicat pe locul unui vechi cimitir din perioada romana, lucru relevat de unele sapaturi din 2000, realizate pentru extinderea sistemului de încalzire.
    Prima biserica pe acest amplasament a fost ridicata la 1137, în stil romanic si a ars la 1193. Ea a fost ulterior reconstruita în stil gotic timpuriu, dar a fost din nou distrusa de un incendiu în 1258. Constructia formei actuale a catedralei a început la 1359, când Rudolf al-IV-lea a pus piatra de temelie a noului edificiu, care se dorea a fi pe masura ambitiosului tel de a sublinia rolul de capitala al Vienei. Lucrari suplimentare s-au desfasurat la catedrala pâna la începutul secolului XX, când s-au finalizat unele capele secundare. Insa vienezii au fost obisnuiti sa vada practic permanent cum se desfasoara la Stephansdom lucrari de reparatii si renovare (lucru valabil si în prezent, evidentiat de schelele de lucru, mascate ce-i drept destul de elegant). Motivul principal pentru aceasta situatie? Este vorba despre materialul folosit la constructia catedralei, o piatra calcaroasa ce provine dintr-o cariera antica din Burgenland, de la St.Margarethen, un material moale, usor de prelucrat, dar vulnerabil la ploaie si înghet.
    Catedrala este construita în stil gotic târziu, cu o amprenta tipic germanica, varianta de stil gotic apreciata de specialisti ca neimpresionanta. In lucrarile de specialitate se spune ca este preferabila simplitatea stilurilor gotice cu amprenta franceza sau engleza, liniile clare promovate de acestea, fata de miile de "cârlige" mici, ornamente si elemente de zidarie promovate de stilul germanic.

Stephansdom - latura sudica

Ornamente alambicate si portiune de acoperis

Turnul sudic al Stephansdom

     Stephansdom a fost orientata pe directia rasaritului de soare din ziua praznicului sau, în anul în care a început constructia catedralei (1359). Catedrala are 107 m lungime (comparati cu dimensiunile unui teren de fotbal pentru a avea o imagine apropiata...) si (doar...) 40 m latime, atingând 136 m în punctul cel mai înalt. Nu este impresionant? Va pot garanta ca este, iar adevarata imensitate a edificiului se înfatiseaza cu adevarat la interior. Proportiile absolut impresionante îl fac pe vizitator sa se simta strivit, apasat de maretia catedralei, sa se simta coplesit de ceea ce este un simbol al casei divinitatii.
     De-a lungul timpului, funinginea si alte forme de poluare a aerului au afectat materialul de constructie si au imprimat bisericii o culoare neagra. Pe alocuri însa, în zonele vizate de proiectele recente de restaurare exista portiuni unde se poate observa frumoasa culoare originala (o nuanta de crem alburiu).
    Masivul turn sudic este elementul distinctiv, emblematic al catedralei. Inalt de 136 m, el a fost ridicat într-o perioada de 65 de ani, între 1368-1433. In timpul celor doua asedii ale Vienei, aici s-a aflat pricipalul post de observare si comanda pentru apararea orasului. Turnul a servit de asemenea ca punct de alarmare pentru incendii pâna în 1955(!).
    Turnul de Nord s-a dorit o replica în oglinda a celui sudic, însa în cele din urma proiectul s-a dovedit prea ambitios, din cauza resurselor financiare tot mai limitate (era perioada razboaielor cu turcii) si contextului temporal al vremii, când epoca marilor catedrale gotice se apropia de sfârsit. Constructia sa a fost oprita la 1511, iar în 1578 a fost adaugat acoperisul renascentist, din tabla de cupru. Turnul nordic masoara doar 68 m înaltime, ajungând aproximativ la jumatatea celui sudic.
   Intrarea principala în catedrala este numita si Riesentor ("Usa uriasului" sau "Poarta gigantului"), deoarece deasupra sa a stat atârnat mai multe zeci de ani femurul unui mastodont, descoperit cu ocazia sapaturilor pentru fundatia Turnului de Nord. Aceasta intrare este flancata de doua turnuri în stil romanic, Heidenturme, fiecare atingând circa 65 m înaltime. Patrate la baza si octogonale deasupra acoperisului, cele doua turnuri adaposteau initial clopote. Clopotele din turnul romanic de sud s-au pierdut în timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar clopotnita din turnul romanic de nord este operationala si în prezent. Aceste doua turnuri împreuna cu intrarea principala ("Usa gigantului") sunt cele mai vechi parti ale bisericii.

Intrarea principala în Stephansdom

Reprezentarea catedralei la Minimundus Klagenfurt

Turnul romanic nordic (Nordische Heidenturm)

Miniatura Stephansdom de la Minimundus

   Spatiul din jurul catedralei în Stephansplatz este destul de redus ca dimensiuni, astfel ca este dificil de gasit la nivelul solului o pozitie potrivita pentru fotografierea de ansamblu a edificiului. Pentru a oferi totusi o perspectiva a întregului Stephansdom, am preferat sa nu atasez vreo imagine culeasa de undeva de pe net, ci sa includ mai sus doua fotografii proprii, ale reprezentarii miniaturiale a constructiei, din Minimundus Klagenfurt (unde am ajuns un an mai târziu). Consider ca aceste imagini sunt relevante pentru a aprecia forma exterioara a Stephansdom si principalele elemente si proportii ale catedralei.
   Interiorul este deosebit de complex, lucru de asteptat având în vedere dimensiunile catedralei. Inainte de a detalia principalele repere interioare, am sa notez impresia mea generala. Stephansdom m-a impresionat, iar pe alocuri m-a coplesit. Insa, nu pot spune ca m-a si cucerit, ca la finalul vizitei a devenit unul din acele locuri pe care le pastrez în suflet. Este un edificu absolut remarcabil, cu multe veritabile capodopere de arta sau elemente arhitecturale notabile.  Poate atmosfera semiobscura din interior, poate fluxul urias de turisti (câta deosebire fata de momentele vizitelor noastre la Peterskirche, Michaelerskirche sau ulterior la Karlskirche...), agitatia grupurilor organizate care asteptau ora de începere a tururilor cu ghid, poate alte elemente care îmi scapa acum, m-au facut sa percep Stephansdom ca un muzeu rece, sobru, si nu ca un loc care sa te faca sa vibrezi sau care sa-ti stârneasca o anume caldura interioara. Insa, fara îndoiala, Stephansdom este un obiectiv care nu trebuie ratat sau ocolit.

Planul Stephansdom, la nivelul parterului

     Planul interiorului catedralei atasat mai sus dezvaluie reperele majore vizate de turisti. In Stephansdom exista nu mai putin de 18 altare (!), dintre care cele mai renumite sunt Marele Altar [HA] si Altarul Wiener Neustadt [WNA]. Marele Altar a fost ridicat într-o perioada de sapte ani (1641-1647), în cadrul primei renovari în stil baroc a catedralei, utilizându-se marmura din Polonia, Styria si Tirol. Elementul central al ansamblului este reprezentat de Sf.Stefan, încadrat de figurile sfintilor patroni ai regiunilor adiacente - sfintii Leopold, Florian, Sebastian si Rochus. Deasupra este o statuie a Sfintei Fecioare care directioneaza atentia privitorului spre o reprezentare a unei bucati de rai, unde Hristos îl asteapta pe Stefan (primul martir).
     Altarul Wiener Neustadt aflat la capatul de nord al naosului a fost comandat la 1447 de împaratul Frederic al-III-lea, al carui mormânt se afla dispus simetric fata de axa bisericii, pe partea opusa, notat [F-3]. Pe soclul altarului se afla înscrisa celebra sa deviza A.E.I.O.U (semnificatia sa este înca si astazi subiect de controversa printre istorici). Altarul în sine este compus din doua tripticuri, cel superior fiind de patru ori mai înalt decât cel inferior. Gratarul gotic din partea centrala a tripticului inferior ascunde depozitul de relicve al altarului (toate aceste detalii pot fi urmarite si în fotografia altarului atasata mai jos). Când panourile celor doua tripticuri sunt deschise, se pot observa superbe figuri din lemn aurit ale unor personaje legate de viata Fecioarei Maria. Restaurarea acestui altar a început în 1985, a durat 20 de ani, a necesitat 10 restauratori, 40.000 de ore de munca si peste 1,3 milioane euro (datorita dimensiunii mari a suprafetei restaurate - circa 100 mp).
   Un punct de atractie special al Stephansdom este icoana în stil bizantin Maria Pocs [MP]. Numele provine de la localitatea maghiara Pocs, unde s-a aflat initial icoana. Dupa doua incidente miraculoase din 1696, când imaginea Fecioarei a varsat lacrimi reale, împaratul Leopold I a ordonat sa fie adusa la biserica Sf.Stefan. De la aducerea sa la Viena, icoana nu a mai fost vazuta plângând, dar i-au fost atribuite alte miracole si rugaciuni carora li s-a raspuns favorabil, inclusiv victoria printului Eugen de Savoia asupra turcilor la Zenta, la câteva saptamâni dupa instalarea icoanei în Stephansdom. Icoana are dimensiunile 50 x 70 cm si înfatiseaza pe Fecioara Maria aratând spre Iisus (cu semnificatia "El este calea"), iar copilul tine o tulpina cu trei trandafiri (reprezentarea Sfintei Treimi) si are o cruce la gât. Locuitorii din Pocs au cerut ca icoana sa le fie returnata, dar împaratul le-a trimis în loc o copie. Se spune ca si copia a plâns cu lacrimi reale si ca s-au raportat mai multe minuni, astfel ca satul si-a schimbat denumirea din Pocs în Mariapocs si a devenit loc de pelerinaj.  
   

Stephansdom la interior - în departare este Marele Altar

Arcade gotice, decoratiuni specifice

Detalii ale bogatelor ornamente ale coloanelor interioare

 

Altarul Wiener Neustadt cu cele doua tripticuri deschise

   Amvonul din piatra [P] este o capodopera a sculpturii gotice târzii. Este amplasat pe o coloana, într-un loc neobisnuit - pe la mijlocul navei (uzual amvonul se afla în apropierea altarului pentru liturghie), pentru ca oratorul sa poata fi mai bine auzit de audienta. Laturile amvonului erup ca petalele stilizate din tulpina care îl susţine. Pe aceste petale gotice sunt portretele în relief a patru figuri de clerici (Sf. Augustin de Hippona, Sf. Ambrozie, Sf. Grigorie cel Mare şi Sf. Ieronim), fiecare dintre ei marcând unul dintre cele patru tipuri de temperamente diferite şi aflându-se într-unul dintre cele patru stadii diferite ale vietii. Balustrada scarilor îsi croieste drumul sau curb în jurul coloanei de la nivelul solului catre amvon si are decoratiuni fantastice, cu reprezentari de broaste râioase şi şopârle care se musca reciproc, simbolizând lupta binelui cu răul. În partea de sus a scarilor, un catel de piatră protejează pe predicator de intruşi.

   In Stephansdom exista mai multe capele formale, cel putin sase fiind mentionate ca importante. Capela Sf. Ecaterina, de la baza turnului de sud [ST], este capela de botez. Ea are 14 laturi si a fost finalizată în 1481. Regasim aici reprezentari în marmură a celor patru evanghelişti, iar în nişele bazinului figuri ale celor 12 apostoli, a Domnului Iisus Hristos şi a Sfântului Ştefan. Capela Sf.Barbara, de la baza turnului de nord [NT], este folosita pentru meditatie si rugaciune. Alte capele importante sunt cele ale Sf.Eligius, a Sf.Bartolomeu si a Sf.Valentin (în aceasta se afla depozitarul actual a sute de relicve, inclusiv a unei bucati din fata de masa de la Cina cea de Taina). In  Capela Crucii [PSE] din coltul de nord-est se afla locul de înmormântare al Printului Eugen de Savoia si tot aici au avut loc la 6 decembrie 1791 funeraliile lui Mozart.

  Intotdeauna s-a considerat o onoare sa fii înmormântat în interiorul sau adiacent, în apropierea unei biserici, asa cum se spunea - aproape de prezenta fizica a sfintilor ale caror moaste sunt pastrate în acel loc. In interiorul catedralei se regasesc mormintele printului Eugen de Savoia, glorios comandant militar al fortelor imperiale, precum si cel al împaratului Frederic al-III-lea [F-3]. Constructia mormântului imperial a durat 45 de ani (25 de ani înainte de moartea împaratului, 20 de ani dupa). Impresionantul sarcofag este realizat din marmura rosie neobisnuit de densa, de la cariera Adnet. Sculptat de Niclaus Gerhaert van Leyden, capacul mormântului înfatiseaza pe împaratul Frederic la încoronarea sa înconjurat de blazoanele provinciilor pe care le stapânea. Corpul mormântului are 240 reprezentari statuare si este o capodopera a artei sculpturale medievale.

Cadre cu interiorul Stephansdom

     Intrarea în Stephansdom este gratuita. Insa, pentru cei care doresc mai mult decât o simpla trecere în revista a corpului principal al catedralei, exista o paleta destul de extinsa de optiuni cu plata. Turistii au posibilitatea de a face un tur cu ghid al corpului central al catedralei (4,50 eur adultii; 2,50 eur pt copii 15-18 ani), de a vizita cu ghid catacombele (4,50 eur adultii; 2,50 eur pt copii 15-18 ani), de a urca cu liftul în Turnul de Nord pe platforma Pummerin (4,50 eur adultii; 1,50 eur pt copii 6-15 ani) ori de a urca cele 343 de trepte pâna la platforma superioara a Turnului de Sud (3,50 eur adultii; 2,00 eur pt copii 15-18 ani). In sezonul de vara exista si optiuni mai speciale, cum ar fi un tur de seara pe acoperis, numai sâmbata la ora 19.00, cu rezervare (durata ~90 min; bilet adult 10,00 eur, iar pt copii sub 14 ani 4,00 eur). Noi am optat pentru turul catacombelor si pentru urcarea cu liftul la Pummerin, în Turnul de Nord (aceleasi preturi erau si în 2010).
    Orarul de vizitare al catacombelor este mai restrictiv decât al catedralei în sine ori al celor doua turnuri, ultimul grup fiind programat pentru ora 16.30 (în timp ce spre exemplu liftul de la Turnul de Nord functioneaza pâna la ora 18.00).
    In 1735, datorita unui focar de ciuma bubonica, osemintele din osuar si din cele opt cimitire de lânga sau din spatele zidurilor Stephansdom au fost mutate în catacombele de sub biserica. Inmormântari direct în catacombe au avut loc pâna în 1783, când acest lucru a fost interzis prin lege. Se estimeaza ca în aceste catacombe se gasesc ramasitele a circa 11.000 - 16.000 de persoane. Traseul vizitei prin subsol evidentiaza alaturi de încaperi depozitare a osemintelor a sute de anonimi, alte portiuni speciale, cu criptele ducale, episcopale sau ale clasei demnitarilor. Si în prezent, marii prelati austrieci sunt înmormântati în cripta episcopala, ultima mare ceremonie având loc în 2004, pentru cardinalul Franz Konig (decedat la 98 de ani). Cel mai interesant loc al catacombelor este, poate, Cripta Ducala, situata sub zona altarului, unde se afla 78 de containere de bronz cu organe si viscere a 72 de membri ai familiei de Habsburg. Aceasta camera la Stephansdom a fost construita la ordinul lui Rudolf al-IV-lea, decedat la 1365. Am avut parte de un ghid deosebit de volubil, deloc grabit (poate si pentru ca era finalul zilei - eram ultimul grup de vizitatori în catacombe), care ne-a încântat cu o multime de istorioare, de povesti si accente asupra unor lucruri demne de remarcat si retinut. Spre exemplu ne-a vorbit despre dimensiunea inegala a containerelor de bronz, marturie postuma poate a corpolentei membrilor familiei imperiale, incluzând o parte anecdotica (cel mai mare container era al Mariei Theresia, deosebit de corpolenta, cum o înfatiseaza picturile din vremea sa, iar cele mai mici corespundeau unor decese infantile). Turul se încheie cu o iesire "secreta", care da discret direct în Stephansplatz. Catacombe exista într-un numar mare de biserici vieneze, destule dintre ele sunt deschise spre vizitare, dar se spune ca acestea de la Stephansdom, alaturi de cele de la Kapuzinerkirche ar fi cele mai interesante.
   

Bilete de la liftul Pummerin si de la turul catacombelor

   In Stephansdom exista în prezent un numar de 23 de clopote functionale. Cel mai mare, denumit oficial Sf.Maria, dar cunoscut drept "Pummerin" este amplasat la partea superioara a Turnului de Nord si cântareste 20,13 tone. Pummerin este cel mai mare clopot din Austria si al doilea (sau dupa alte surse al treilea) clopot ca marime din Europa, dupa cel din catedrala din Koln - 23,50 tone (se pare ca la Rovereto în Italia exista de asemenea un clopot mai greu, de 22,70 tone).  Imensul clopot a fost turnat în 1711 folosind bronzul de la tunurile capturate de la invadatorii musulmani, dar la incendiul din 1945 cadrul sau de sustinere din lemn a ars, iar Pummerin s-a prabusit si s-a distrus la impactul cu solul. A fost refacut (folosindu-se partial metalul din clopotul initial) în 1951, ca un dar din partea landului Austria Superioara (Oberosterreich) si are un diametru de 3,14 m. Este folosit rar si vienezii considera un privilegiu sa auda bataile sale la momentele importante de sarbatoare de pe parcursul unui an: în ajunul Craciunului, când anunta sosirea Noului An sau de Paste (de asemenea la moartea Papei, etc). Alte trei clopote relativ mari, care nu mai sunt utilizate în prezent (dar sunt functionale), se gasesc în Turnul de Nord. Turnul de Sud adaposteste un ansamblu de 11 clopote actionate electric, turnate în 1960, între care cel mai mare are o greutate de 5,7 tone. Ansamblul este utilizat pentru slujbele din catedrala, numarul lor crescând de la patru - pentru orice slujba obisnuita, pâna la zece pentru slujbele cele mai importante, iar al unsprezecelea este folosit numai în momentele când si Arhiepiscolul cardinal al Vienei este prezent la slujba. Tot în acest turn mai exista doua clopote actionate independent de ansamblul celor unsprezece. In fine, în turnul romanic de nord se afla sase clopote, dintre care cinci turnate la 1772, care bat la rugaciunile de seara si la funeralii. Ele sunt clopotele de lucru ale catedralei. Clopotele din turnul romanic de sud au fost distruse de incendiul din 1945.
     Liftul din Turnul de Nord este destul de mic, iar numarul de vizitatori pe platforma este limitat, pentru a evita aglomeratia, astfel ca de multe ori se asteapta ceva pentru a putea urca la nivelul superior al turnului. Dar asteptarea si efortul financiar sunt rasplatite cu vârf si îndesat odata ce ajungi pe platforma superioara. O panorama exceptionala a orasului, de la 65 m înaltime, se dezvaluie vizitatorului. Si în plus, ca un minunat bonus, se poate observa relativ de aproape acoperisul atât de special al Stephansdom. Catedrala Sf.Stefan se mândreste pe buna dreptate cu minunatul sau acoperis. Incendiile din aprilie 1945 de la cladirile din preajma s-au extins la Turnul de Nord, la final consemnându-se distrugerea cvasitotala a cadrului de lemn al acoperisului bisericii. Reproducerea structurii originale pentru un acoperis atât de mare, aflat la 38 m deasupra podelei, ar fi necesitat lemnul de pe multi km patrati de padure (pentru structura, dar si pentru schelele imense ce ar fi fost necesare), iar cum austriecii au protejat totdeauna natura, au ales o alta solutie, mai moderna, cea a otelului. In locul lemnului s-au folosit circa 600 tone de otel pentru rigidizare. Acoperisul de azi, cu o lungime de 111 m, este bogat ornamentat si colorat, fiind realizat din peste 230.000 de tigle glazurate. Pe partea sudica a navei, tiglele formeaza un mozaic cu imaginea vulturului bicefal, simbolul imperiului condus de la Viena de dinastia de Habsburg. Pe partea nordica, deasupra zonei altarului este reprezentat blazonul Vienei si alaturi, pe directia intrarii, cel al Republicii Austria. Acoperisul este foarte abrupt, panta sa este atât de mare încât în general este suficient de bine curatat natural de ploaie si doar rareori este acoperit de zapada. Dar, referitor la experienta de pe platforma Turnului de Nord, cred ca vorbele sunt prea putin potrivite, asa ca voi lasa în loc cele câteva imagini expuse mai jos sa vorbeasca.  

Turnul de Nord si cupola clopotului Pummerin

Blazonul Vienei si cel al Republicii Austria - acoperis cu tigla glazurata

Magnificul Turn de Sud, de cealalta parte a acoperisului

Dincolo de turnul romanic nordic se observa cupola patinata a Peterskirche si turnurile zvelte de la Votivkirche

Stephansplatz, de la 65 m înaltime

Dantelaria gotica a Turnului de Nord

In prim plan silueta Jesuitenkirche

Stephansdom - un "must to see" pentru orice turist ajuns la Viena

   Ce ar mai fi de spus despre Stephansdom? Probabil ca foarte multe... Unicitatea acestui edificiu, multitudinea impresionanta a detaliilor fac din catedrala o comoara a arhitecturii. Altarele, arcadele, turnurile, ornamentele, capelele, coloanele - nimic nu este la întâmplare, fiecare detaliu are scopul sau, istoria sa. Ce este Stephansdom? Cu mult mai mult decât cea mai mare, cea mai înalta si cea mai vizitata biserica austriaca. Este mult mai mult decât simbolul Vienei, este emblema Austriei si simbolul identitatii nationale austriece. Putine natii se pot mândri cu monumente de asemenea calibru si austriecii stiu asta, constientizeaza si traiesc acest fapt. Pasind în interiorul sau în umbra Stephansdom, nu avem cum sa nu admiram aceasta capodopera, nu avem cum sa nu asociem edificul grandios cu natiunea austriaca si... constient sau nu, sunt convins ca întelegem sau macar intuim anumite fatete ale istoriei universale. De cele mai multe ori, decalajele între natiunile moderne au radacini adânci, adesea provenind din negura veacurilor. Trecând pragul Stephansdom, poate ca alaturi de admiratie dobândim si întelegere mai profunda a unor lucruri.... Insa, ca turisti, este suficient sa ne bucuram de frumos, de experiente inedite, care pot deveni memorabile. Iar Stephansdom este cu siguranta o experienta (macar în parte...) memorabila.
    Ce ar mai fi de spus despre Stephansdom? Poate povestea conform careia Beethoven a constientizat în acest loc ca si-a pierdut definitiv si complet auzul, când a observat zborul agitat al pasarilor din clopotnita catedralei (gonite de bataile clopotelor) fara a auzi însa ceva? Ori poate sa retinem asocierea Stephansdom cu nunta genialului Wolfgang Amadeus Mozart din 1782 si doar noua ani mai târziu cu funeraliile sale? Sa ne amintim ca sub Stephansdom, în Cripta Ducala se odihnesc pe vecie anumite ramasite (organe interne si viscere) ale familiei imperiale de Habsburg? Se spune ca anual între 3,3-3,5 milioane de oameni viziteaza Stephansdom, ceea ce conduce la o medie zilnica absolut remarcabila. In sezonul de vara, aglomeratia este evident mult mai pronuntata. De aceea, Stephansdom necesita o planificare destul de atenta a vizitei, nu neaparat ca nu s-ar putea prinde loc la tururile ghidate sau la urcarea în turnuri, dar mai ales pentru a evita risipirea inutila a timpului, ceea ce este (sau ar trebui sa fie) un imperativ si o prioritate pentru orice turist. Viena este un oras minunat, care are atât de multe de oferit .... De aceea timpul capata aici alta greutate si alte valente.
    Am fost multumiti de vizita la Stephasdom, de faptul ca în mare ne-am atins obiectivele vizate, de faptul ca programul întregii zile (a doua a sejurului...) a fost bine dozat, ca am putut vedea multe lucruri interesante fara a ne grabi, deschizându-ne linistit drumul spre zilele urmatoare care cuprindeau noi tinte la fel de interesante. Am ramas la final cu regretul ca la Stephansdom nu am urcat în Turnul de Sud. Probabil ca oboseala si-a spus cuvântul si am renuntat, spunându-ne ca mai avem sase zile în care putem reveni, pentru a urca si admira Viena de la o înaltime dubla fata de cea a Turnului de Nord. Insa, asa cum se întâmpla de cele mai multe ori, astfel de amânari devin în final renuntari din motive de cele mai multe ori obiective. Ce înseamna asta? Ca regretam, dar ca la urmatoarea noastra trecere prin Viena avem ceva de facu tîn Stephansplatz, între altele o vizita în partea sudica a Stephansdom....
    Traseul nostru pietonal din a doua zi de sejur se încheiase cu succes. Eram entuziasmati, iubeam deja Viena, eram obositi, dar stiam ca aveam puterea sa continuam. Pentru ca ziua nu se încheiase, chiar daca marea majoritate a obiectivelor turistice se închideau la ora 18.00. Urma sa ne oferim o ora de destindere într-un loc despre care intuiam ca o va fermeca pe fiica mea, la Zanoni & Zanoni, dupa care urma sa ne îndreptam spre un muzeu special al Vienei, spre Albertina. Initial Albertina era doar un obiectiv interesant de pe lista noastra, în cele din urma Albertina s-a dovedit o imensa surpriza, mai mult decât placuta....