/* script Google analytics */

sâmbătă, 14 iulie 2012

Vulcanii noroiosi si Manastirea Ciolanu

    In aceeasi idee a efectuarii unei parti a rodajului masinii (ca si drumul la Iasi - Piatra Neamt din postarea precedenta), anul trecut, cu ocazia zilei libere de 1 Mai am facut o scurta iesire la un obiectiv aflat relativ aproape de noi, dar pe care nu îl mai vazusem de foarte multi ani, zona vulcanilor noroiosi.
     Pentru a ajunge la vulcanii noroiosi (vorbim aici despre cei de la Pâclele Mari, unde ne-am oprit în aceasta excursie) se merge pe drumul Buzau - Intorsura Buzaului pâna la Berca, dupa care se urmeaza indicatoarele spre dreapta. Nu sunt mai mult de 26-30 km de la Buzau pâna la platoul de la Pâclele Mari, iar drumul (desi nu este perfect...) este într-o stare decenta, sensibil mai buna decât în perioada în care vizitasem ultima data acest loc.
     Exista posibilitati de parcare, accesul se face cu bilet (dar este evident si progresul facut la nivel de curatenie a locului, asa ca taxa de intrare se justifica), iar în apropiere exista chiar si un restaurant unde cred ca se pot servi si produse traditionale de pe plaiurile Buzaului.
    Ce se poate vedea de fapt la Pâclele Mari? Vulcanii noroiosi sunt formatiuni create în locurile unde gazele naturale aflate la adâncimi mari în sol, datorita presiunii ridicate trec ascendent printr-un sol argilos si se combina apoi cu apa din pânza freatica. Gazele împing la suprafata un amestec de apa si argila, formându-se un gen de namol, care se usuca în contact cu aerul si formeaza niste structuri interesante, de forma tronconica, asemanatoare unor vulcani în miniatura. De obicei amestecul de apa si argila este rece.

Rezervatia de la Pâclele Mari
Perspectiva peisajului este spectaculoasa chiar de la intrarea pe platou
Platoul activ este foarte bine delimitat de zona exterioara

    Schimbarea de decor mi s-a parut absolut spectaculoasa. Desi ariditatea se observa pe o arie extinsa din zona vulcanilor noroiosi, platoul activ, care reprezinta de fapt zona efectiv protejata pare aproape complet lipsit de viata. Solul din jurul formatiunilor active este sulfuros si saraturos, total nepropice dezvoltarii vegetatiei. Se spune ca doar doua specii de plante agreeaza aceste conditii ale unui mediu ostil. Delimitarea între zona arida (dar vie) cu vegetatie saraca si zona "moarta" este evidenta. Alaturi de manifestarile active din craterele vulcanilor, aceasta imagine generala a platoului da la rândul sau atractivitate vizitei în acest loc.

Câteva imagini ale craterelor active ale vulcanilor noroiosi

    Aria de interes a rezervatiei de la Pâclele Mari nu este foarte mare (suprafata protejata totala este de aproximativ 15 ha), dar portiuni inedite sunt nu numai cele cu vulcanii care bolborosesc, ci si restul de teren arid, uscat, crapat, cu un relief miniaturial spectaculos. La nivel national, mai exista si alte fenomene similare si în alte zone, una fiind la Beciu, în acelasi judet, însa într-un loc în care drumul de acces este într-o stare deplorabila (asa am citit cel putin, nu l-am încercat). Daca largim cadrul de comparatie, vulcanii de la Pâclele Mari sunt doar mici copii pe lânga fratii lor mai dezvoltati din alte parti ale lumii, cum ar fi cei din Indonezia, Azerbaijan sau Pakistan (cratere de pâna la 140 m diametru si 250-450 m înaltime). Si peste Prut, în Moldova exista cinci areale unde se întâlneste acest fenomen.

Unul dintre conurile vulcanice principale de la Pâclele Mari
Zona arida adiacenta platoului activ
    Cele mai interesante conuri vulcanice nu mi s-au parut cele la care bulele sunt continue si nici cele unde urmele de hidrocarburi creeaza desene inedite, ci acelea unde emisiile de noroi lichid se succed în reprize, cu o frecventa aproape regulata. Este ca si cum ar exista un fel de camera de acumulare, eruptiile la suprafata aparând dupa umplerea periodica a unui asemenea spatiu.

Peisaj spectaculos ...
   De la vulcanii noroiosi ne-am îndreptat spre Manastirea Ciolanu, un lacas monastiresc fermecator amplasat pe un colt de natura de un pitoresc aparte, situat aproape de municipiul Buzau. Este un asezamânt de calugari, atestat din sec. al-XVI-lea, un loc preferat de pelerinaj pentru credinciosii localnici, dar si pentru cei din judetele adiacente (pentru braileni - cu siguranta). La doar câtiva km distanta se afla Tabara de Sculptura de la Magura. Iar drumurile de acces spre manastire (sunt doua) ofera un cadru natural minunat (chiar daca unele portiuni sunt barbar invadate ocazional de amatorii de gratare si muzica îndoielnica).
    Am dorit sa ne conformam traditiei ca masina sa ne fie "citita" de catre un parinte calugar, pentru a ne fi protejate si binecuvântate calatoriile cu ea. Am prins finalul slujbei si am observat apoi ca înca trei alte masini venisera cu acelasi scop.

Manastirea Ciolanu

   Plaiurile buzoiene sunt o zona deosebit de ofertanta pentru turisti. Focul viu, Lacul Vulturilor, Muzeul Chihlimbarului de la Colti, zona Siriului, chiliiile si bisericutele în piatra, Grunjul din Mânzalesti, herghelia Cislau si multe altele sunt locuri interesante sau de o frumusete aparte, care ar merita cu prisosinta popularizate si vizitate. Si pentru gurmanzi oferta este la înaltime (de mentionat macar cârnatii de Plescoi si vinurile din zona). Din pacate, nu peste tot în judet infrastructura corespunde unor cerinte pe masura ofertei turistice. Dar îndemnul meu ramâne, daca aveti ocazia, încercati sa descoperiti macar câte putin din magia si farmecul plaiurilor buzoiene!

2 comentarii:

  1. N-am vazut niciodata vulcanii noroiosi, fotografiile si explicatiile tale sunt foarte edificatoare, chiar eram curioasa cum arata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a plăcut mult la Vulcanii Noroioşi, te fascinează acel loc straniu, merită cel puţin o vizită. Cum spui, şi în zona Buzăului sunt o mulţime de locuri superbe de văzut si desigur poţi face diverse activităţi pe acolo, cum ar fi să faci trasee cu bicicleta, călărie la Cislău...

    RăspundețiȘtergere