Vacanta 2011 (1) - Ideea, traseul si alte generalitati

    Cred ca pentru fiecare turist împatimit, pentru fiecare visator sau temerar în viata caruia pasiunea de a calatori, dorinta de a descoperi locuri, oameni si culturi noi, de a trai experiente inedite, de a se bucura de farmecul si maretia naturii, pentru toti cei care se regasesc în prea scurta enumerare de mai sus - conceperea, pregatirea si planificarea unei vacante sunt lucruri aproape la fel de importante si tratate cu la fel de multa implicare ca si vacanta în sine. Si cred ca acest fapt este valabil si pentru cei care aleg sa apeleze la serviciile unei agentii, dar mai ales pentru cei care doresc si pot sa-si organizeze singuri "expeditia".

    Nu a durat mult dupa întoarcerea din sejurul vienez (despre care am vorbit pe larg în postarile respective anterioare) si am început deja sa ne facem planuri si sa lansam idei pentru viitoarea noastra vacanta, cea din vara lui 2011. Initial, un lucru a întrunit unanimitate în familie - Austria (desi sotia mea insista de câtiva ani sa revenim în Franta). Austria ni s-a parut tara aproape perfecta ca destinatie turistica, prin servicii, oameni, istorie si cultura, natura, etc, iar acest lucru avea sa ni se confirme la superlativ în 2011. Si mai convenisem ceva, ca va fi Austria, dar fara Viena. Doream o vacanta cu mult munte, sa putem cunoaste câte ceva din frumusetile Alpilor, sa putem simti (daca era posibil ...) Austria rurala, dar totodata aceste coordonate nu trebuiau sa fie exclusiviste.

    Austria are opt landuri plus capitala Viena (al IX-lea land). Trebuia facuta o selectie dintre aceste opt landuri, macar fixate cele asupra carora ne vom concentra. Facând o paranteza, voi spune ca în principiu evitam circuitele extinse si agreem un mod de a face turism "în stea". Circuitele îti ofera mobilitate mare, posibilitatea de a atinge în intervale scurte obiective îndepartate din punct de vedere geografic, dar parerea mea este ca îti limiteaza timpul util alocat vizitelor turistice (la un circuit parcurgerea etapelor consuma timp - chiar daca e adevarat ca vezi lucruri mereu noi). In plus, nu ma împac deloc cu ideea de a muta zilnic (sau aproape zilnic) bagajele în si din portbagajul masinii. Asa ca, dupa ce fixez o zona de interes si estimez numarul necesar de zile pentru a parcurge reperele principale, încerc sa fixez o cazare care sa se apropie de un optim din punct de vedere al departarii de obiectivele vizate, al confortului, al costului zilnic, etc. In acest fel vom avea 2-3 sau poate 4 puncte principale de cazare pe durata vacantei, iar de la fiecare asemenea punct exploram zona respectiva "în stea". Functie de locatia cazarii si de obiective putem avea zile cu drumuri în masina de 10-15 km (sau deloc), dar si zile cu 3-400 km eventual. De asemenea, faptul ca poposim mai multe zile într-o anumita arie ne permite sa programam succesiunea obiectivelor vizate functie de vreme, ceea ce este adesea un mare avantaj.

    Planul pentru 2011 a mai tinut cont de un aspect. Descoperisem ca adesea cardurile turistice pot fi un instrument bun din punct de vedere financiar, în special daca timpul disponibil si interesele de vizitare converg cu lista partenerilor cardurilor. In Austria si Germania exista un mare numar de astfel de instrumente turistice, unele cu adevarat avantajoase, altele mai putin, dar important este faptul ca ele pot fi luate în seama si analizate din perspectiva utilitatii pentru planificarea vacantei. Exista carduri cu arie larga de acoperire (gen Salzburgerland Card sau Karnten Card) sau carduri pentru zone strict limitate (Innsbruck Card, Salzburg Card sau Zell am See-Kaprun Card). De asemenea, exista carduri care se pot cumpara de catre oricine, sau carduri care sunt primite implicit doar de catre oaspetii unor anumite unitati de cazare.

    Acumulam informatii, citeam si sortam tot mai multe impresii si sugestii ale altor turisti, faceam calcule de buget si simulari de desfasurator pe zile, dar înca nu ma hotarâsem asupra destinatiei efective. In cele din urma, nucleul vacantei noastre din 2011 avea sa fie stabilit undeva la cumpana dintre ani si în concluzie ma puteam ocupa de identificarea si rezervarea cazarilor. Stabilisem ca destinatie principala Salzburgerland, dar avea sa fie în cele din urma mai mult decât atât.

    Asadar, la concurenta cu Tirolul si cu o combinatie Stiria-Carinthia, Salzburgerland a fost optiunea noastra pentru urmatoarea vacanta. Si a devenit evident ca aveam nevoie de doua cazari, pentru doua parti distincte ale vacantei, asa cum o concepusem în acel stadiu. Prima cazare urma sa ne sustina partea montana a vacantei, cu larga aplecare spre natura, iar a doua, legata de Salzburg, era destinata unei parti sa-i zicem citadine din sejurul care se profila. Nu exista probleme sa nu gasesti cazare în Austria folosind internetul. Din principiu, nu dorim hoteluri. Preferam apartamente închiriate la pensiuni, mult mai generoase ca spatiu si adesea ca si facilitati ori confort, iar ca pret iesim aproape totdeauna mai bine ca la hotel (unde figuram deja ca 3 adulti...). 

    Desfasurata în luna ianuarie, gasirea cazarilor pentru acest nucleu de vacanta a fost relativ usoara. Am ales o prima locatie de 10 nopti pe Valea Gastein, dar nu la Bad Gastein - celebra statiune din zona - deoarece aceasta este aglomerata si situata chiar la capatul vaii, deci la distanta maxima de artera rutiera principala care ne permitea explorarea acestui land. Ne-am ales ca locatie Dorfgastein si se va vedea în postarile ce vor urma ca inspiratia a fost maxima. Pentru cazarea la Salzburg, lucrurile au fost mai complicate initial. Nu reuseam sa gasesc în oras o locatie care sa îmi placa cu adevarat si la un pret de asemenea convenabil. Pasul urmator a fost sa ne reorientam spre zona adiacenta. Aici, daca acceptam o distanta de 10-15 km deja ofertele existau din abundenta. Dar ceva parca tot nu se lega, nu eram cu inima cu adevarat împacata. Asa ca am mers si pe o alta tehnica, apelând la corespondenta cu oficiile de turism din câteva localitati din zona. Eu sunt pur si simplu încântat de modul de lucru cu oficiile de turism austriece. Ti se raspunde în general extrem de prompt la orice întrebari sau solicitari, ti se trimit gratuit brosuri prin posta (la un moment dat adunasem teancuri de plicuri si prospecte trimise de oficiile de turism carora le-am scris) si cu amabilitate deplina oamenii chiar încearca sa te ajute. Oare la noi în tara nu doreste nimeni sa învete sa faca turism în acest mod? 

   Cum spuneam, la unul dintre mail-urile mele primesc un raspuns mai aparte din partea unei functionare de la un oficiu de turism, care a înteles exact ce doream si ne propune 5-6 pensiuni ori case particulare din zona. De fapt eu nu caut pensiuni în sensul clasic, unde închiriezi de regula o camera, cu mic dejun sau demipensiune, ci "Ferienwohnung" - case particulare care ofera apartamente de vacanta si unde esti de obicei singurul turist în imobilul respectiv. Mai jos de lista respectiva ne-a scris un text despre apartamentul unei doamne în vârsta din localitate, care nu cunostea engleza, nu folosea internetul (dar casa respectiva figura pe site-ul comunei la "accomodation") si închiria chiar cu un pret mai rezonabil. Am vazut câteva fotografii si un impuls de moment m-a facut sa marsez la propunerea primita. Si vreau sa va spun ca a fost cea mai tare cazare pe care am avut-o în aceasta vacanta (7 nopti) si totodata cu cel mai mic pret pe noapte. Detalii - la momentul respectiv. Locatia acestei cazari a fost la Bad Durrnberg, lânga Hallein si la doar circa 18 km de Salzburg (cam la 6-700 m de frontiera conventionala cu Germania...). 

    Lunile treceau, informatiile se adunau, bugetul se completa si deja dorintele noastre cresteau, ca si nerabdarea. Undeva dupa Paste am luat o noua decizie importanta, sa plecam putin mai devreme, sa oprim pentru 3 nopti în zona primului ghetar din Alpi, de la est la vest. Asa ca a urmat o noua serie de mail-uri si o cazare gasita la Schladming, unde nu confortul a fost pe primul plan. Cazarea de aici a fost cea mai scumpa din toata vacanta, ca pret pe noapte, dar dintr-un motiv special. Am ales o cazare la una dintre locuintele care ofereau în pret un card turistic local - Sommercard Schladming-Dachstein Card, care dupa cum veti vedea a fost extraordinar. Devansasem plecarea cu trei zile, dar ... parca voiam si mai mult.

    Cu o saptamâna înainte de plecare am facut o alta propunere familiei, sa ne prelungim vacanta cu alte trei nopti în minunata zona a Salzkammergut-ului. Cine cunoaste zona stie ca trei zile sunt mult prea putin, dar tot e ceva... Aici chiar a fost greu cu cazarea. Majoritatea locurilor care mi-ar fi placut erau ocupate în luna august si desigur pentru trei nopti gasesti mai greu disponibilitate decât pentru sapte. Insa chiar pe ultima suta de metri ca sa spun asa am reusit, cu noroc, sa stabilim si aceasta cazare, în conditii relativ bune. Singurul avans pe care l-am platit a fost de 100 euro pentru cazarea de la Dorfgastein (cea de 10 nopti - probabil de aceea ne-au si cerut avans), în rest nu mi s-a cerut la vreo alta locatie, toata lumea mizeaza pe seriozitate si pe cuvânt.

    Si ca sa închei partea legata de cazari, voi spune ca traseul complet al vacantei noastre din 2011 a fost: Schladming (3 nopti), Dorfgastein (10 nopti), Bad Durrnberg (7 nopti), Gossau (3 nopti) si Slovenia (3 nopti). Da, la final a fost Slovenia pentru ca ne-au ramas disponibilitati (de obicei calculez bugetul cu larghete, preferând sa am surprize placute la final si nu un stres de a ma încadra în el) si cum doream de mai multa vreme sa vedem aceasta tara, am profitat de ocazie pentru un scurt popas în acele locuri. Profitând de pozitia Salzburgului, am iesit câteva zile si în Bavaria. 

   Deci cam acesta este traseul pe care ne-am aflat în vara lui 2011, iar postarile ce vor urma vor vorbi depre minunatii Alpi austrieci, despre ghetari, drumuri panoramice, pesteri, chei (multe...), muzee, palate, biserici, lacuri si peisaje de o frumusete uluitoare, telecabine, bere, gastronomie, cascade, traditii, festivaluri satesti autentice si poate despre multe altele pe care nu le-am cuprins aici. A fost cea mai lunga vacanta a noastra de pâna atunci si poate ca si cea mai reusita, desi categoric astfel de aprecieri sunt de regula efemere si menite a fi schimbate de vacantele urmatoare în cât mai scurt timp. Peste câteva zile doar vom pleca în "expeditia" noastra din 2012 si tot ce pot sa-mi doresc este sa fim ajutati de o stea norocoasa asa cum am fost si în 2011, sa avem sansa unei vacante macar la nivelul celei de acum un an.

   Pâna si plecarea a fost oarecum inedita în 2011. Fiica mea reusise înca o calificare la o olimpiada nationala, e vorba despre concursul interdisciplinar "Stiintele Pamântului" (chimie, fizica, biologie si geografie - primele trei materii chiar o intereseaza în mod direct), iar faza nationala era la Bistrita si se tinea chiar în saptamâna în care plecam. De fapt noi aveam prima cazare duminica asa ca am plecat din Braila vineri dimineata, am luat-o pe Andreea în drum vineri seara din Bistrita, ne-am oprit în noaptea de vineri la niste rude de lânga Oradea si am plecat spre Austria în noaptea de sâmbata spre duminica, pentru a ajunge dimineata la primele locuri unde doream sa ne oprim. A ratat ea banchetul final, dar adevarul este ca nici nu prea a avut stare si chef în acea saptamâna, asteptând cu nerabdare plecarea în vacanta.

    Mai toata ziua petrecuta la Oradea (sâmbata) a plouat mocaneste si eram usor îngrijorati pentru vreme, desi amabila noastra ruda de acolo ne tot spunea sa fim optimisti. Insa spre seara ploaia s-a oprit si nu am mai întâlnit-o pe întreg drumul pâna la Schladming. Era deja un semn încurajator pentru noi...
    Nu îmi place sa parcurg un drum lung, fie la dus, fie la întoarcerea dintr-o vacanta gândindu-ma doar la tinta finala. Totdeauna încerc sa includ pe parcurs câteva obiective de interes, în masura în care acest lucru este posibil. Pentru prima zi, cea destinata ajungerii la Schladming, aveam planuri înca de la intrarea în Austria. Doream sa fim dimineata devreme la Eisenstadt, capitala Burgenland-ului. Asa ca am plecat putin dupa miezul noptii din Oradea, am cumparat vigneta de Ungaria de la o ghereta înainte de vama (~ 35 lei) si ne-am îndreptat spre autostrada maghiara, via Debrecen.
    Toata lumea stie ca practic odata ce ai trecut la vest de România calitatea drumurilor s-a schimbat. As spune chiar mai mult, cadrul de conducere se schimba. Este o placere sa conduci în Occident, unde civilizatia se resimte si în atitudinea soferilor în trafic, în calitatea infrastructurii, etc. Drumurile lungi la noi în tara provoaca adesea nervi, însa trecând spre vest, condusul devine relaxant. Totdeauna mi-am programat cu lejeritate deplasarile, pentru a nu forta limitele de viteza si a evita stresul unor amenzi nedorite. De fapt în toate aceste patru saptamâni am fost oprit de politie doar de doua ori, prima data lânga Salzburg - control de rutina, s-au uitat putin la acte, mi-au multumit si mi-au urat vacanta placuta si a doua oara la întoarcere în Serbia, unde la fel, dupa o scurta privire pe acte mi s-a facut semn sa plec. Am folosit permanent un GPS Becker, cu soft IGO (prietenoasa voce a "Ioanei" ne-a însotit pretutindeni si s-a descurcat absolut perfect - hartile folosite erau ultima versiune disponibila) si recomand calduros folosirea unui astfel de dispozitiv (iesirile de pe autostrazi anuntate din timp si modelate 3D, gasirea usoara a parcarilor, etc).

Pe drum în tara - barajul de la Siriu

Bunul nostru var de la Oradea

    Hotrâsem deja înainte de plecare sa nu ocolim Budapesta pe centura. Budapesta este un oras pe care ne-am promis ca îl vom vizita la un moment dat. Este unul din acele locuri pe care le am fisate ca sa spun asa, adica unde am pregatita documentatia, cu obiective de vizitat, costuri, buget necesar, cu o simulare de desfasurator pe zile (am multe astfel de fise deja realizate, care îsi asteapta rândul...). Se crapa de ziua si tot ceea ce doream era sa putem admira cladirea Parlamentului maghiar de pe malul drept al Dunarii, din Buda. Nici o problema cu traficul la acea ora extrem de matinala si cu mare usurinta am ajuns în punctul pe care ni-l doream.

Parlamentul maghiar

In Budapesta, extrem de matinali

   Sincer, am vrut sa oprim pentru câteva minute si la Bastionul Pescarilor, dar am încurcat putin drumul si am preferat apoi sa ne continuam deplasarea spre Austria. La o prima impresie, ne-a placut Budapesta atât cât am vazut în zona centrala, trecerea pe unul dintre poduri, etc. si sunt încredintat ca vom petrece cândva un sejur, un city break extins în capitala maghiara.
   Am mai oprit pe urma abia la prima benzinarie Shell dupa trecerea în Austria, unde am cumparat vigneta austriaca pentru 2 luni (23 euro - cea mai economica varianta pentru durata petrecuta de noi în Austria) si apoi am parasit drumul care merge spre Viena pentru a ne îndrepta spre Eisenstadt. Aici, în Eisenstadt, se gaseau primele noastre tinte turistice.
   Cam aceasta este povestea pregatirii vacantei nostre din 2011. Aventura putea începe!