Viena 2010 ( XXXI ) - La plimbare prin Viena - alte câteva locuri demne de vazut

    Mi-am propus sa povestesc în aceasta postare (sau mai degraba sa ilustrez cu imagini) despre câteva locuri din Viena, care merita amintite si, poate, avute în vedere de turistii ajunsi în capitala austriaca. Desigur, totul depinde de preferintele si optiunile fiecaruia...

    Pe mine ma facuse fiica mea sa-i promit înca din tara ca o voi duce la Viena undeva unde sa poata mânca ... sushi! Va dati seama, ce legatura avea sushi cu Viena? Dar, promisiunea odata facuta trebuie respectata. Aveam în carnetel o lista cu localuri specifice japoneze, dar ajunsesem în penultima zi plina din sejur si nu ne apropiasem de vreunul. Asa ca, dupa vizita la Gradina Zoo de la Schonbrunn mi-am zis ca n-ar fi rau sa împuscam doi iepuri cu o singura vizita. In consecinta am propus familiei ca de la Schonbrunn sa ne deplasam spre Naschmarkt, mai ales ca era oarecum în drumul nostru spre Karlskirche.
    Ce este Naschmarkt? Este cea mai populara piata din Viena, un punct de atractie mentionat în mai toate ghidurile turistice referitoare la capitala austriaca. Este amplasata pe artera rutiera Wienzeile si se întinde practic de la statia de metrou Kettenbruckengasse pâna în apropiere de Karlsplatz, pe o lungime de circa 1,5 km.
    La Viena, chiar si piata are o traditie si o istorie a ei. Se pare ca Naschmarkt exista înca din sec al-XVI-lea, când este mentionata în documente vânzarea aici a laptelui proaspat în recipiente din lemn de frasin, fapt de care se leaga probabil si numele acestui loc: "Asch" - frasin, din care a derivat "Aschenmarkt", etc. Incepând din 1793, în acest loc se comercializau produsele vegetale aduse pe cale terestra la Viena (comertul cu marfuri sosite pe Dunare avea alta locatie).
      Astazi la Naschmarkt se spune ca poti gasi aproape orice doresti în materie de legume, fructe, mirodenii, ierburi exotice, brânzeturi, carne, peste, preparate, etc. Din ceea ce am vazut, Naschmarkt-ul prezinta o dispunere paralela a doua sectiuni, una alocata comerciantilor si cealalta ocupata de restaurante mai mici sau mai mari, terase, fast-food-uri, cafenele, etc. Si aici varietatea ofertei este imensa si se spune ca daca doresti, poti face ocolul gastronomic al Terrei nu în 80 de zile, ci ... într-o singura piata.

Naschmarkt

   Se spune ca atmosfera, farmecul specific,  forfota tumultuosa a Naschmarkt-ului atrag multi turisti sositi la Viena. Mie sectorul comercial nu mi s-a parut chiar iesit din comun, desi sunt convins ca daca ai fi cautat specific vreo anumita raritate culinara erau sanse foarte mari sa o si gasesti. Alegerea unui loc în care sa servim masa a fost o sarcina mai dificila, optiunile fiind extrem de variate si tentante.
   Totusi, credincios promisiunii facute, am cautat un local unde sa pot împlini dorinta Andreei. N-a fost un restaurant japonez, dar în cele din urma tot unul asiatic a fost sa fie, cu specific cantonez. Din ceea ce am vazut, atitudinea personalului la restaurantele asiatice era cea mai calda, practic nu stiau cum sa te îmbie si sa te tenteze sa le treci pragul. Iar seria surprizelor placute a continuat.
   Eram deja obisnuiti cu traditia de a comanda în primul rând bauturile înainte de felurile de mâncare (lucru binevenit în acea zi deosebit de calda), dar am fost surprinsi placut cu un mic aperitiv din partea casei. Desigur ca în primul rând am ales un platou asortat (Oshi Teller) cu mai multe feluri de sushi, maki, etc, asa cum îsi dorise fiica mea. Apoi, Andreea a ales un fel de rata cantoneza (Fried Noodle Duck), sotia mea a dorit un amestec cu pui (Satay Chicken), iar eu am ales specialitatea bucatarului (Pot Li) - tot pe baza de pui cu sos foarte condimentat, orez, etc.

Miniaperitiv din partea casei

Platoul asortat cu sushi, maki, etc

Fried Noodle Duck

Prânz la un restaurant cantonez la Naschmarkt

Desertul - tot din partea casei

  La final, am primit tot din partea casei desertul - un amestec cu lapte de cocos si bucati de litchi. La ceea ce am mentionat se adauga doua beri si doua sucuri de mango, iar totul a costat doar circa 55 euro. Pentru trei persoane, pentru faptul ca am satisfacut si dorinta copilului - consider ca nu a fost mult.
   De la Naschmarkt, în drum spre Karlskirche, în apropiere de Karlsplatz pot fi vazute câteva cladiri remarcabile. Secession Building este o constructie cu destinatie expozitionala, realizata de Joseph Olbrich între 1897 - 1898 pentru organizatia artistica omonima. Miscarea secesionista s-a format oficial în aprilie 1897 prin plecarea unui grup de artisti importanti din Asociatia Artistilor Austrieci, organizatie considerata de ei ca fiind prea rigida si conservatoare, care functiona în Kunstlerhaus. Miscarea secesionista a inclus atât pictori, cât si sculptori sau arhitecti. Cred ca este suficient sa spunem ca printre fondatorii noii miscari se afla Gustav Klimt (cu operele caruia urma sa ne întâlnim în ziua urmatoare) pentru a ne da seama de prestigiul si semnificatia deosebita a Secesiunii (ce-i drept, Klimt a parasit miscarea în 1905 din cauza divergentei conceptiilor artistice). Alaturi de Klimt se aflau si alte nume cunoscute: Koloman Moser, Joseph Hoffmann, Joseph Maria Olbrich, etc.
    Cladirea Secesiunii este o exponenta a stilului Jugendstil si gazduieste în general expozitii de arta contemporana. Elementul sau inedit, cupola cu frunze, a fost reaurita în anii 1985-1986 gratie unei donatii a ambasadorului SUA la Viena din acea vreme. In Secession Building exista o friza închinata lui Beethoven, realizata de Klimt pentru expozitia dedicata compozitorului în 1902. Lungimea totala a frizei este de 34 m si în prezent ea se afla expusa la subsolul cladirii. Vizitarea cladirii Secesiunii costa 5,0 euro/adult pentru expozitiile curente sau 8,50 euro/adult pentru un tur al expozitiilor plus friza lui Beethoven. N-am vizitat acest obiectiv în 2010, însa poate 2012 este un an mai interesant pentru o vizita, datorita proiectului "Klimt 2012".

Secession Building

Kunsthalle

Institutul Politehnic vienez

In Karlsplatz, spre Karlskirche

   Un loc deosebit, aflat chiar pe Ringstrasse, destul de intens frecventat de localnici si de turisti, este Stadtpark. Dupa demolarea zidurilor orasului si crearea faimosului bulevard circular, primarul vienez din acea vreme - Andreas Zelinka - a dorit neaparat sa includa pe circumferinta noii artere a capitalei imperiale un parc public. Proiectat în stil de gradina engleza de catre arhitectul Joseph Selleny, Stadtpark devenea în august 1862 primul parc deschis publicului la Viena. Intre 1903 - 1907 s-a realizat regularizarea cursului râului Viena, care traverseaza parcul în drumul sau spre Dunare.
   Stadtpark are o suprafata de circa 65.000 mp (cifra remarcabila pentru un spatiu verde în zona centrala a unei capitale). Cu straturi de flori frumos aranjate, cu arbori exotici, peluze impecabile si ochiuri limpezi de apa, parcul este o veritabila oaza de verdeata situata practic în zona centrala a Vienei. Totodata este incontestabil spatiul cel mai bogat în monumente si sculpturi din oras (cel putin ca densitate, cred). 
   Se remarca în parc o cladire masiva, greoaie, construita între 1865 - 1867 în stilul istoricist apropiat renasterii italiene. Este vorba despre Kursalon, un loc devenit celebru pentru concertele sustinute aici de membrii familiei Strauss (primul concert, sustinut la Kursalon de Johann Strauss Jr. a avut loc în octombrie 1868). Renovata complet, cladirea Kursalon gazduieste în prezent concerte (în special de valsuri vieneze), baluri, dar si manifestari expozitionale ori congrese.

Kursalon din Stadtpark

Râul Viena la trecerea prin Stadtpark

Kursalon

    Ce mai gasim în Stadtpark? Cu siguranta unul dintre cele mai fotografiate locuri din Viena. Si nici nu se putea altfel în capitala valsului, care si-a omagiat compozitorul sau adorat prin acest monument devenit celebru - Strauss Denkmal, amplasat în acest parc. Monumentul dateaza din 1921 si cuprinde statuia din bronz aurit a lui Johann Strauss, încadrata de un arc din marmura cu  reprezentari sculptate, realizat de Edmund Hellmer. Este fara îndoiala punctul de atractie cel mai cautat din Stadtpark, o imagine devenita oarecum simbol si Viena, o imagine care apare în majoritatea fotografiilor comerciale facute vizitatorilor la intrarea în obiective turistice importante (la Riesenrad, Donauturm, etc), pe care apoi le cumperi sau nu. Am citit undeva ca, probabil datorita acestei cautari a monumentului de catre amatorii de fotografii, s-a nascut si legenda care spune ca daca te fotografiezi lânga monumentul Strauss, cu siguranta vei reveni în viitor la Viena.

Monumentul Strauss din Stadtpark

In Stadtpark ...

   Tot din categoria spatii verzi, as dori sa mentionez si Volksgarten, o gradina situata între Hofburg si zona de Ringstrasse corespunzatoare Primariei si Parlamentului, vecina cu cealalata cunoscuta gradina centrala vieneza, Burggarten, pe care am amintit-o anterior. Volksgarten a fost deschisa publicului în 1820, fiind amenajata pe locul ramas viran în urma demolarii de catre trupele lui Napoleon a unui bastion din fortificatiile vieneze.
    Exista câteva lucruri remarcabile în Volksgarten, însa primul care mi se pare demn de mentionat este monumentul închinat Elisabetei, sotia lui Franz Joseph. Amplasat nu central, ci la un capat al gradinii, într-o zona oarecum mai ferita, monumentul o înfatiseaza pe Sisi sezând. Ansamblul memorial a fost comandat de împarat cu ocazia împlinirii a 10 ani de la asasinarea împaratesei, a fost proiectat de Friedrich Ohmann si realizat de sculptorul Hans Bitterlich, în 1907.
   Tot în Volksgarten regasim si o cladire interesanta, Templul lui Theseu, replica a unui templu grecesc, folosita de obicei pentru expozitii (din pacate era în renovare în 2010). Insa adevarata faima a Volksgarten este data de trandafirii sai. Chiar daca începea sa se lase înserarea (se observa si din calitatea fotografiilor), am putut totusi aprecia spectacolul rozelor din aceasta gradina. Volksgarten merita o trecere si poate un scurt popas fie si numai pentru aceste compozitii cu trandafiri.

Monumentul Elisabetei din Volksgarten

Memorialul lui Sisi

Volksgarten

Omniprezentii trandafiri în Volksgarten

    Cum era deja seara târziu si ne aflam la doi pasi de Rathaus, am decis sa mai facem o trecere prin târgul culinar din fata Primariei, pentru a gusta o alta specialitate austriaca. Este vorba despre Kaiserschmarrn si nu cred ca este turist care a trecut prin Austria si sa nu fi fost tentat sa încerce acest desert. Traducerea acestui termen combina doua cuvinte, Kaiser - împarat si Schmarrn sau Schmarren, care înseamna ceva apropiat de nonsens sau aberatie. Prin traditie, acest desert este legat de numele împaratului Franz Joseph, pentru care se pare ca a fost pregatit în mod special si care adora acest preparat culinar. Se spune ca împarateasa Sisi, obsedata cum era de mentinerea siluetei si de diferite diete, nu a agreat deloc lista de deserturi oferita de bucatarul împaratului. Ea a impus bucatariei imperiale deserturi slab calorice, lucru care n-a fost neaparat pe placul lui Franz Joseph, dar care, ca un sot bun si iubitor ce era, s-a conformat totusi. Chemat sa aleaga dintre mai multe deserturi usoare, se pare ca împaratul a exclamat la un moment dat ceva de genul "Haideti sa vedem ce "Schmarrn" (ce prostie, ce nonsens) a mai pregatit si bucatarul meu...". Insa, acest banal si cu totul neimperial desert i-a placut, a fost aprobat si de Elisabeta si a devenit ulterior una dintre placerile sale gastronomice.
   Kaiserschmarrn este în esenta o clatita dintr-un aluat pufos, farâmitata în bucati, pudrata cu zahar pudra si servita alaturi de un piure de prune. Desigur exista numeroase variatiuni, care implica alte fructe (caise, mere, etc), dar în forma sa traditionala, cea mai raspândita si astazi, se serveste cu piure de prune.

Din nou, seara, în fata la Primarie

Desert clasic pentru fiica mea ...

... si Kaiserschmarrn pentru noi ...

... împreuna cu câteva cocktail-uri

   Ce pot sa mai spun... Se încheia penultima zi plina a sejurului nostru vienez. O plimbare lunga pe jos, pe Ring si prin piata Am Heumarkt, pe lânga frumoasa fântâna cu jocuri de lumini, pe jos pâna la apartamentul unde eram cazati.

Ambasada franceza

Piata Am Heumarkt

 Deja ne parea rau ca urma sa parasim în curând Viena. Dar, mai aveam înca o zi si doream sa profitam asa cum trebuie de ea. In dimineata urmatoare traseul nostru începea foarte aproape de locul unde am fost cazati, începea la Palatul Belvedere.