Vacanta 2011 (4) - Prin munti spre Schladming - popas la Mariazell

    In general autostrazile sunt segmente de drum bine apreciate de soferi. Carosabil larg, limite de viteza ridicate, lipsa problemelor legate de traficul de pe contrasens, fluiditate mare si usurinta în depasire - în esenta confort si viteza mare de deplasare - asa s-ar putea rezuma facilitatile oferite de autostrazi. Cred ca oricine a trecut granita spre vest a putut repede constata ce înseamna o autostrada adevarata, realizata pentru cetateni, pentru soferi si pentru traficul rutier. Fara a fi neaparat cârcotasi cred ca este absolut rusinos sa vedem si sa acceptam cu seninatate circul la care autoritatile noastre ne fac martori (ba chiar si participanti), sa vedem cum miliarde de euro s-au cheltuit cu totala nechibzuinta, cum s-au început segmente peste tot fara a avea continuitate efectiva, sa vedem ca portiuni minuscule se inaugureaza cu fast (dar fara a avea terminate facilitatile adiacente) iar în câteva luni apar imediat defecte majore sau lucrari de reparatii. Este trist, mai ales pentru locuitorii din estul tarii, care trebuie sa parcurga sute de km pe drumuri de foarte slaba conditie pentru a ajunge la frontiera de vest.

    Dar, odata trecuti de acest reper, soferii se pot bucura de confort si drumuri bune. Evident ca nu spun o noutate si ca toata lumea stie aceste lucruri, dar simt nevoia sa o repet pentru a sublinia ca pentru soferi vacanta începe abia dincolo de Nadlac, Bors sau Portile de Fier... De multe ori lumea întreaba daca un anume traseu lung nu este obositor pentru sofer sau daca a conduce mult nu influenteaza negativ starea de relaxare pe care ar presupune-o o vacanta. Desigur ca unui traseu lung i se asociaza inerent si oboseala, dar condusul dincolo de frontiera de vest este mult mai comod si mai relaxant decât în tara.
    Asa ca, în ceea ce ma priveste, criteriul principal de alegere a itinerariilor în afara tarii a fost mai totdeuna pitorescul oferit de natura sau traseul care ne aduce aproape de cele mai multe obiective turistice pe care le vizam. Incerc sa planific deplasarile cu marje suficiente de timp, pentru a nu exista presiunea unei ore de ajungere la destinatie. Nu ne grabim, dorim sa vedem, sa descoperim macar câte ceva din frumusetea locurilor prin care trecem. In plus, experienta mi-a aratat totdeauna ca daca doresti sa cunosti mai bine specificul unei tari, daca doresti sa vezi cât mai multe lucruri interesante în timpul deplasarii spre destinatie, cel mai bine este (în masura posibilului) sa se evite autostrazile. Adevaratele frumuseti ale naturii sunt de obicei accesibile pe drumurile nationale si de categorii inferioare, nu pe autostrazi.
    Dupa Eisenstadt am evitat drumul mai rapid spre Schladming (pe S6 si apoi pe A9 - prin Leoben), drum pe care am fi ajuns în trei ore, dar am fi avut portiuni mari de autostrada, si am ales calea prin munti, pe drumuri nationale, pentru a ne bucura de frumusetea acestei zone a Alpilor de Est.

Eisenstadt - Schladming, varianta de traseu prin munti

    Ce as putea spune despre aceasta portiune de traseu? Doar ca o recomand cu caldura tuturor celor care ar putea-o parcurge... Drumuri impecabile, portiuni virajate, serpentine, cadru natural pitoresc (totusi, în mod evident Alpii sunt mai impresionanti mai la vest), paduri si pajisti alpine, pereti stâncosi pe alocuri si o localitate de poveste, cum nu se poate mai nimerita pentru o oprire pe drum: Mariazell.
   Mariazell era ultimul obiectiv pe care ni-l planificasem înainte de a ajunge la Schladming. Soseaua nu trece chiar prin orasel, mai degraba chiar pe lânga el, însa, chiar daca nu stii despre ce este vorba, cred ca la vederea spatiilor largi de parcare si a turnurilor bisericii, esti tentat sa opresti. Din punct de vedere administrativ, Mariazell este o mica localitate (i-as spune sat, dar are elemente ale unui mic orasel) din Styria (Steiermark), din districtul Bruck an der Mur, cu o populatie de doar circa 1500 de locuitori. Se afla pe valea râului Salza, în partea nordica a Alpilor Stirieni, la circa 140 km de Graz.
    Insa aceste cifre nu spun de fapt esentialul. Mariazell este un loc cu importante conotatii religioase, este de fapt (asa se spune...) cel mai important loc de pelerinaj din Austria în prezent. Insa caracterizarea mai potrivita ar fi aceea ca la Mariazell se afla cel mai faimos sanctuar al Fecioarei Maria din toata Europa Centrala, mica localitate austriaca fiind un adevarat centru spiritual si religios macar pentru catolicii din bazinul superior al Dunarii. In acest loc devenit sfânt, flacara lumânarilor si murmurul rugaciunilor catre Divinitate continua practic cvasineîntrerupt de mai bine de 800 de ani, din momentul când la 1157 un calugar pe nume Magnus a adus cu sine aici o mica statuie din lemn de tei a Fecioarei Maria si a ridicat prima capela care sa o gazduiasca. Legenda spune ca pe aceste meleaguri calugarul a ajuns pe un drum care era undeva blocat de o stânca. Calugarul a scos statueta Fecioarei Maria pe care o adusese cu el, s-a rugat si stânca a crapat, drumul devenind liber. Acesta a fost un semn divin si fratele Magnus a înteles ca trebuie sa ridice un mic lacas în acest loc. O mica incinta, o mica celula care acopera sau mai bine zis protejeaza statuia i-a dat acesteia si localitatii numele, care ar însemna ceva de genul "Maria din celula".

Urcând pe drumul de la parcare spre centrul localitatii

Turnurile fatadei de vest a bisericii domina mica localitate Mariazell

O idee despre cadrul natural de la Mariazell

   Se spune ca vestea despre modul miraculos în care rugaciunile adresate Fecioarei Maria în fata acestei statui se împlineau a atras un mare numar de credinciosi. In jurul anului 1200, Henric Vladislav de Moravia a construit aici o prima biserica, în semn de recunostinta pentru vindecarea sa de o boala grava dupa ce s-a rugat la mica statuie. Ulterior, la 1370, regele Ludovic cel Mare al Ungariei, dupa o importanta victorie militara atribuita tot efectului rugaciunilor adresate statuii de aici a Fecioarei Maria, a ridicat o capela pentru pelerini, care se pastreaza si astazi. In acest fel, Mariazell si "Magna Hungarorum Domina" au devenit repere importante de pelerinaj si pentru catolicii maghiari. 
     Istoria pelerinajului la Mariazell este parte importanta a istoriei crestinismului occidental. Prin fata altarului de la aceasta basilica s-au perindat de-a lungul secolelor împarati, printi, regi, nobili pentru a-si gasi pacea interioara si a se ruga. Insa nici macar puterile statuii din lemn de tei nu au putut proteja si feri mica localitate de vicisitudinile vremurilor. Turcii au ars de doua ori Mariazell (în perioada celor doua asedii ale Vienei), ciuma a lovit si ea oraselul, trupele franceze ale lui Napoleon sau Armata Rosie dupa al doilea razboi mondial au stationat aici, dar totdeauna oamenii din zona au stiut sa-si apere si sa-si fereasca statuia facatoare de minuni, chiar daca pentru asta au fost nevoiti uneori sa o trimita temporar în zone mai sigure.
   In forma sa actuala, biserica din Mariazell care se înalta falnic în mijlocul unui minunat peisaj montan, este opera arhitectului italian Domenico Sciassia din sec XVII (începuta la 1644, terminata la 1780). Marele Altar al bisericii, un dar de multumire din partea împaratului Carol al VI-lea, a fost realizat dupa planurile lui Johann B.Fischer von Erlach, iar altarul destinat faimoasei statui din lemn de tei a Fecioarei Maria, înzestrat de împarateasa Maria Theresia cu acele splendide decoratiuni de argint ce se pot vedea si într-una dintre imaginile de mai jos, a fost proiectat de Fischer von Erlach - fiul, Emanuel.

Intrarea la biserica din Mariazell

Cele trei turnuri ale fatadei de vest - simbol al bisericii

   N-as fi putut crede ca voi gasi în aceasta mica localitate o biserica de asemenea dimensiuni, cu un interior absolut fabulos, în maniera barocului german. Nu exagerez când spun ca am ramas socat la vederea multimii de oameni care se rugau (în special la doua dintre altare) si a opulentei si fastului decoratiunilor interioare. Nu era prima data când vedeam un asemenea interior de biserica, dar cu toate ca ma documentasem anterior, ceea ce vedeam cu proprii ochi la Mariazell depasea cu mult asteptarile mele.

Majestuoasele bolti ale bisericii - unul dintre culoarele laterale

Altarul principal

Orga principala ...

... si cea moderna, de dimensiuni mult mai mici

   Trei repere principale domina interiorul bisericii din Mariazell: Marele Altar, Gnadenkapelle si Mariensaule. Aceasta din urma este o impozanta coloana asezata oarecum în fata Marelui Altar, care serveste drept soclu pentru o statuie a Fecioarei Maria cu pruncul. Multi vizitatori care nu cunosc în detaliu povestea bisericii cred ca aceasta este celebra statuie care a facut faimos acest loc. Insa Mariensaule nu este decât o replica la o scara mult mai mare (statueta originala despre care se spune ca ar fi facut atâtea minuni are doar 48 de cm si este asezata în Gnadenkapelle) a simbolului religios de la Mariazell, atragând însa prin pozitie si dimensiuni mare parte din fluxul de turisti si pelerini din biserica.

Domul, de o anvergura nu foarte mare

Mariensaule - cu fata spre Marele Altar si cu spatele spre Gnadenkapelle

Dantelariile decoratiunilor de tavan sunt impresionante

Fecioara Maria si Pruncul pe coloana Mariensaule

    Desigur ca atractia principala a bisericii din Mariazell este micuta statueta din lemn de tei care o înfatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus, obiectul de adoratie si veneratie al pelerinilor care au trecut pe aici timp de secole. Statueta este asezata în Gnadenkapelle, o capela de mici dimensiuni asezata cam în centrul bisericii, o incinta decorata opulent cu argint, foita de aur si pietre semipretioase. Interesant este faptul ca statueta este îmbracata cu vestminte lungi, cu un fel de rochie de forma conica specifica, iar aceasta reprezentare a Fecioarei cu acest stil de îmbracaminte a devenit un simbol al localitatii, al landului si chiar al Austriei, fiind întâlnit pe timbre sau chiar pe o fata a fostei monede nationale austriece, silingul. In plus, accesând fotografii din perioade diferite, am constatat ca exista o mare varietate de vestminte cu care este îmbracata statuia. Mai jos am inclus spre exemplificare si câteva imagini cu diverse astfel de modele (acele imagini de detaliu nu îmi apartin).
    Statueta sfânta este considerata protectoarea Austriei si este cunoscuta drept "Magna Mater Austriae".

Gnadenkapelle - în toata splendoarea sa - în fundal se observa statueta adorata la Mariazell

Gnadenkapelle

Magna Mater Austriae - în îmbracaminte cu blazonul fiecarui land austriac

Statueta - cu alt fel de vestminte

    Mariazell este probabil o localitate si mai animata în anotimpul rece, fiind un loc apreciat pentru practicarea sporturilor de iarna. Dupa ce am vizitat basilica am facut o scurta trecere în revista a pietei centrale din orasel si a zonei adiacente. Pe una dintre laturi exista o multime de tarabe si pravalii, unde alaturi de unele suveniruri interesante si produse traditionale (lichiorul din ierburi, turta dulce) si-au facut loc parca prea multe chinezarii. Imaginile de mai jos pot da o idee despre aspectul zonei centrale din Mariazell, orasel în nota specifica austrica, curat, cu pavaje impecabile, cu o minutioasa atentie si grija a edililor pentru detalii.

In piata centrala din Mariazell

Mariazell - "Cel mai frumos loc din Styria"

    Mariazell este renumit si pentru produsele din turta dulce care se realizeaza aici. Este o varietate uriasa de sortimente, de arome si ingrediente aditionale, de glazuri, fructe confiate înglobate sau nu, nici nu stii ce ai alege. Ca impresie generala pot spune ca nu mi s-au parut deloc a fi produse ieftine (se pot vedea preturi în una din imaginile de mai jos), dar trebuie tinut cont ca nu provin din fabrici industriale gigant, ci din manufacturi familiale cu traditie de sute de ani. Când le-am gustat am constatat ca sunt cu adevarat bune, însa alegerea între atâtea sortimente - repet - nu este usoara.

Turta dulce - produs traditional la Mariazell

Dupa cumparaturile în una dintre pravaliile de turta dulce eram gata sa plecam mai departe ...

   Ne-am continuat drumul spre Schladming de-a lungul râului Salza si apoi prin Valea Enns-ului. Peisaje deosebit de frumoase, munti semeti care încadreaza soseaua sau pajisti de un verde crud ne-au însotit pâna la destinatie. Ajungeam la Schladming, prima noastra "baza" din vacanta, unde aveam sa ramânem vreme de trei nopti.