Vacanta 2011 (7) - Drumetie pe Planai

   Dupa plimbarea pe Hochwurzen (si mai ales dupa distractia generata de coborârea cu karturile), pentru a doua parte a zilei ne-am îndreptat spre celalalt munte adiacent Schladming-ului, Planai.  Baza Planai-ului se afla relativ aproape de centrul statiunii, urcarea se face cu un sistem de gondole, iar locurile de parcare nu sunt o problema, existând atât parcari deschise exterioare în zona, cât si o parcare multinivel la statia de baza a transportului pe cablu. Harta de mai jos arata dispunerea muntilor Planai si Hochwurzen fata de Schladming si traseele montane spre sud, care deriva din aceste puncte turistice majore ale zonei.

Zona Schladming cu cei doi munti importanti spre sud, Planai si Hochwurzen

    Schladming-ul va gazdui în 2013 Campinatele Mondiale de Ski (în Austria sporturile de iarna si ski-ul în special sunt o adevarata religie...), iar acest lucru era scris deja cu litere mari la baza Planai-ului înca din vara lui 2011. Se putea observa ca se construia, ca se lucra la infrastructura (asa cum vezi peste tot în Austria - doar îmbunatatiri si upgrade-uri ale infrastructurii, care oricum este impecabila), ca exista un program de realizat pâna la startul acestui eveniment sportiv, ca se extindeau pistele si mijloacele de transport pe cablu, dar aceste lucrari, cu exceptia prezentei inestetice a unor macarale si a unor delimitari ale spatiilor respective nu afectau atractivitatea turistica a orasului.

    Statia de baza a gondolei ce urca pe Planai este o mica bijuterie, probabil modernizata si extinsa de curând. Spatii relativ largi, scari rulante, facilitati de orice fel pentru turisti (wi-fi, un serviciu meteo local integrat cu imagini real time si prognoze pe ore pentru punctele turistice din zona, arie de shopping, etc), zone pentru cei mici - asta ofera cu generozitate Planet Planai (lucruri întâlnite mai peste tot în zonele turistice majore din Austria), compania ce gestioneaza mijloacele de transport pe cablu din localitate. 

Statia de baza a gondolei ce urca pe Planai

Aici vor fi gazduite CM de ski în 2013

La plecare în statia de baza ....

... gondolele de pe Planai ...

... si statia finala...

... aflata la 1825 m

   Si pentru Planai am realizat un mic montaj de imagini si fragmente de filmulete care poate fi urmarit la acest link pe Youtube.
   Exista multe optiuni odata ce ai ajuns pe culme pe Planai. In primul rând este un punct de start pentru o retea de trasee montane, de la cele mai scurte pâna la unele foarte lungi spre zonele salbatice din muntii aflati mai la sud. In apropiere este un parc de aventuri, cu acele trasee suspendate între copaci care fac deliciul oricui a avut sansa sa încerce o astfel de experienta (aveam sa constatam asta un an mai târziu la Garmisch ...). De asemenea, de la statia superioara de pe Planai se lanseaza amatorii de zbor cu parapanta, existând fireste si posibilitatea unui zbor în tandem (este însa destul de scump ...). Am avut ocazia sa observam (si sa filmam...) întreg ritualul pregatirii unei lansari cu parapanta. Nu am încercat-o înca (probabil o vom face totusi în urmatorii ani...), dar pare o experienta cu adevarat senzationala. Desigur, nu lipsesc de pe culme terasele restaurantelor si spatiile de joaca pentru copii. Iar amatorii de mountain-bike sunt în elementul lor, putând fi observati din gondole cum coboara pe trasee ce par necunoscatorilor complet accidentate si impracticabile.

Un simbol întâlnit peste tot în Alpi, aici în culorile locale

Pregatirea unei lansari ...

... si plutirea gratioasa a parapantei

   Ca si pe Hochwurzen, am ales pe Planai parcurgerea unui traseu circular, asa-numitul Panoramaweg, aproximativ 2,5 km. Este o ruta care doar deschide drumurile spre alte trasee montane adevarate, spre inima muntilor stâncosi ce se profileaza spre sud. Este un traseu atât de bine amenajat si de comod, încât poate fi asimilat cu o plimbare printr-un parc si poate fi parcurs atât de persoane de orice vârsta, cât si de cei cu dezabilitati sau de familiile cu carucioare pentru copii mici (fapt ce se regaseste în foarte multe zone din Austria).

Punct de start pentru Panoramaweg

Copii mici? Carucior? Nici o problema ...

"Ort der Besinnung" - loc de meditatie - o structura în cruce din lemn 35x17 m

Pe Panoramaweg

   Telegondola de pe Planai are doua sectiuni, taxabile separat sau împreuna. Biletul dus-întors pâna la statia superioara costa 16 euro/adult, dar este gratuit pentru posesorii de Sommercard.
   Planai-ul este un important domeniu skiabil, asa ca nu e de mirare ca pe parcurs traseul se intersecteaza cu pârtii sau teleski-uri.

Teleski

Perspectiva asupra muntilor mai îndepartati, de pe Panoramaweg

  Pe o anumita portiune, Panoramaweg patrunde prin padure, iar turistul are placerea de a descoperi (daca are imaginatie...) ca patrunde într-un tinut mistic. Ce poate fi mai dragut decât sa observi cu încântare bucuria si surpriza copiilor când observa ca arborii au chipuri, ca poate spiridusi sau elfi se arata la marginea potecii, pe trunchiuri de copac sau chiar în crengi astfel modelate. Nu stiu care a fost initiativa care a creat acest segment de drum, dar în unele portiuni se poate lesne observa ca a fost nevoie de artisti, de sculptori în lemn adevarati. Este o variatiune surpriza inspirata, care stimuleaza parcurgerea în continuare a drumului si elimina, cred, urmele de oboseala acumulata de cei mici.

Si deodata parca arborii prind viata...

... ca în povesti ...

Exista si sculpturi mai sofisticate

Daca la început de traseu era o binecuvântare, la final drumul se încheie cu o multumire si cu "Auf Wiedersehen"

  Daca ar fi sa compar nu as stii sa spun care munte e mai frumos, Hochwurzen sau Planai (de fapt, eufemistic vorbind, raspunsul e unul singur si incontestabil - la Schladming cel mai frumos munte este ... Dachstein-ul !). Poate ca Planai-ul este mai "turistic", poate ca pe Hochwurzen am avut acea superdistractie cu kartingul, poate ca Planai-ul este mai accesibil ca efort, dar cred ca merita urcat pe ambii munti.

Mascota scolii de ski

La coborâre ...

Dachstein-ul ramasese învaluit în nori toata ziua ...

   Incheiam voiosi si bine dispusi prima zi la Schladming si urcasem deja pe cei doi munti din apropiere. Dar, ceea ce ne doream cel mai mult era sa putem ajunge sus pe Dachstein în conditii bune. Mai aveam doua zile, doua sanse pentru vreme buna. Ce a fost în a doua noastra zi la Schladmind voi povesti în postarile urmatoare.

Vacanta 2009 (XII) - Drumetie pe Valea Sighistelului

  Când am pregatit desfasuratorul vacantei noastre, referitor la Apuseni, am decis sa nu ne avântam pe trasee spre obiective din zona Cetatilor Ponorului si sa amânam explorarea acestei arii pentru o vacanta viitoare, când ne vom caza undeva în zona Padis. In consecinta am cautat activitati interesante, mai apropiate de Arieseni, locul unde planificasem din timp sa ne fixam "baza". Dupa "sapaturi" aprofundate pe internet, am gasit o idee care m-a cucerit din prima clipa, o drumetie pe Valea Sighistelului.

  Am mai spus ca pentru vacanta noastra din 2009 mi-am dorit sa vizitam mai multe zone montane si cât mai multe pesteri. Am început cu pesterile din nordul Olteniei - Pestera Muierilor si Pestera Plovragi (din pacate am gasit-o închisa), am continuat cu Pestera Bolii de la Petrosani si Pestera Poarta lui Ionele de la Gârda si....înainte de a ne opri la Pestera Ursilor, am descoperit ca arealul Vaii Sighistelului este o zona exceptionala prin bogatia de fenomene carstice, un adevarat rai pentru speologi. Când am gasit pe un site descrierea zonei si harta traseului, mi-am dat seama instantaneu ca am gasit o activitate minunata pentru o zi întreaga, apropiata de baza noastra de cazare. Si, înainte de a mai spune alte lucruri despre acest loc minunat, iata harta Vaii Sighistelului:

Valea Sighistelului

  Mai întâi, sa vorbim despre cum se ajunge acolo. Se merge pe DN75 si undeva în zona Câmpani - Fânate se face un drum spre dreapta (venind dinspre Arieseni - Vârtop), care ne conduce spre satul Sighistel. Am mers cu masina pâna la iesirea din sat, unde am lasat-o pe o pajiste la umbra unui pom si de aici ne-am continuat drumul pe jos....mergeam pe Valea Sighistelului! Am observat pe masura ce am avansat mai mult ca multi turisti (cei care cunosteau zona...) înaintau mai mult cu masinile si am întâlnit o zona destul de extinsa populata cu corturi si rulote. Dar, poate e mai frumos sa se mearga pe jos chiar de la iesirea din sat.

  Ca impresie generala - traseul este minunat. Suficient de usor pentru a putea fi parcurs de aproape oricine, dar îndeajuns de solicitant pentru a induce turistului placerea drumetiei, drumul însoteste cursul Sighistelului spre amonte, cu numeroase serpuiri si treceri de pe un mal pe celalalt. Pe masura ce se avanseaza, valea se îngusteaza, peretii devin mai apropiati si uneori mai abrupti, existând chiar mici sectoare cu veritabile chei montane. Pe unele portiuni se descopera cu usurinta numeroase tufe de mure, o abundenta extraordinara. Când am fost noi pe acolo (început de august) murele erau deja coapte si a fost o placere sa culegem la întoarcere suficiente fructe pentru baza unei murinate de exceptie, preparata ulterior acasa.

Zona de campare la începutul Vaii Sighistelului

Traseul urmeaza firul apei

Valea este larga în prima parte a traseului

  Frumusetea naturii este remarcabila în aceasta vale. Versanti împaduriti, dar si pinteni montani stâncosi golasi însotesc parcursul apei limpezi a Sighistelului. Stânci acoperite cu muschi, grohotisuri, arbori falnici sau vreun izvoras care apare pe neasteptate din lateral completeaza acest decor de basm. Si daca esti vigilent (sau urmaresti cu atentie harta traseului...) ai sansa de a identifica pe versantii vaii intrarea în vreuna din numeroasele pesteri din zona. 

  Intreaga vale masoara doar 9 km, dar portiunea propusa pentru traseu, care este cea mai frumoasa si este marginita de pereti verticali, se întinde cam pe jumatate din aceasta distanta. In partea inferioara a pârâului, sus în amonte, valea are aspectul unui canion. Diversele surse de pe internet mentioneaza ca Bazinul Sighistelui adaposteste circa 200 de pesteri pe o arie de numai 1000 ha, fiind arealul cu cel mai mare potential de endocarstificare din tara.

  

Treptat valea se îngusteaza

Pereti stâncosi impozanti apar în multe puncte de pe traseu

Ici si colo se pot observa intrari în diverse formatiuni carstice

In amonte umezeala este mai mare si vegetatia mai luxurianta

  Am parcurs drumul în amonte mergând strict pe firul apei si identificând unde am putut intrarile în pesterile de pe traseu si am hotarât sa urcam spre ele la întoarcere. Noi am parcurs traseul prin vale pâna unde se desprinde bifurcatia spre Pestera Magura. Acolo drumul urca pieptis pe munte si ne-am întors (hernia mea de disc nu îmi permite eforturi exagerate...). Referitor la pesterile identificate, din cele circa 20 de pesteri marcate pe traseul din schita de început pâna unde am mers noi, am reusit sa identificam clar vreo 8-9. Ideea este ca  multe intrari în pestera nu sunt usor vizibile si doar putine se afla la nivelul vaii. Majoritatea sunt pe versanti, ascunse în vegetatie sau la o oarecare distanta de firul vaii. Evident, marcajele si indicatoarele spre pesteri (care ar fi permis o identificare usoara...) lipsesc aproape complet...

Cadrul natural este superb, nu-i asa ?

Zona de chei pe Valea Sighistelului

De aici apare la lumina zilei Izbucul Hidrei

La cules de mure ....

  Dintre obiectivele identificate de noi pe traseu, cea mai spectaculoasa a fost Pestera Dracoaia. Este situata pe partea dreapta mergând în amonte, usor de descoperit datorita portalului urias de intrare, vizibil de la nivelul vaii (12 m înaltime si 14 m deschidere). O sala mare se afla imediat dupa intrare, dupa care pestera se îngusteaza.

Pestera Dracoaia

Intrarea la Pestera Dracoaia

Portalul de intrare fotografiat din interior

  O alta pestera a carei "descoperire" ne-a creat o mare satisfactie (nu e chiar usor vizibila...) a fost Pestera Pisolca. Are o deschidere triunghiulara, este îngusta, dar lunga la interior (se spune ca sunt 74 m) - galeria de intrare are peste 20 m. In pestera exista bazine de apa si nu am riscat sa ne udam încaltarile, dar am vazut suficient pâna unde am putut intra pe uscat.

Intrarea în Pestera Pisolca

Pasim cu grija....este apa peste tot

Pestera Pisolca - interior

  In sectorul mai îngust, de chei, am gasit usor Pestera Gura Fetii, de unde dupa ploaie apare debitul unui izbuc (am vazut fotografii cu apa curgând din pestera, dar când am mers noi seceta dura de câteva saptamâni si izbucul era secat...). Oricum, pot spune ca denumirea este sugestiva, daca priviti atent imaginea...
  Pestera Surata se afla si ea la nivelul râului si este usor de descoperit, fiind în fapt o nisa laterala adânca de 7-8 m. Interesanta ca fenomen carstic este Rasuflatoarea Blidaru - o gaura îngusta prin care iese un curent puternic de aer, provenit dintr-o pestera mica, activa.

Ajungem la "Gura Fetii"

Pestera Gura Fetii

Pestera Gura Fetii

Pestera Surata

Pestera Surata

Rasuflatoarea Blidaru

Izbucul Blidaru

  A fost o excursie excelenta si o minunata si relaxanta zi de vacanta. Recomand cu caldura aceasta drumetie tuturor celor ce ajung în zona, deoarece locurile sunt superbe si traseul usor de parcurs. Si sunt convins ca aceia care vor fi mai vigilenti si mai îndrazneti decât noi vor putea descoperi mai multe pesteri dintre care unele si mai spectaculoase (se spune ca Pestera Magura este deosebit de frumoasa ...).
  Spre seara ne-am reîntors pentru a cina la "Mama Uta" (din aceasta zi sunt pozele cu clatite si placinte ardelenesti din postarea precedenta...) si pentru a ne pregati de plecare a doua zi. Urma sa ne deplasam spre Baile Felix, dar pe drum aveam planificata vizita la cea mai spectaculoasa pestera din România deschisa publicului, Pestera Ursilor (subiectul postarii urmatoare...).