Vacanta 2009 ( I ) - Curtea Domneasca de la Târgoviste si Manastirea dintr-un Lemn

  2009 a fost un an în care ne-am plimbat destul de mult. A fost mai întâi sejurul de Paste în Bulgaria, apoi o saptamâna la mare în iunie (cum nu reparasem camera foto pâna atunci, nu avem poze si nu am dedicat vreo postare acestei perioade - a fost un sejur de sase zile la Mamaia cu ocazia unei conferinte la Universitatea Ovidiu din Constanta, la care a participat si sotia mea), dupa care am facut în iulie un circuit de 12 zile prin tara (prezenta serie de postari) si la sfârsitul lunii august am plecat 7 zile în Grecia (bilete luate prin agentie, vom avea postari separate pentru sejurul din Grecia).
  Cum biletele pentru Grecia le cumparasem din martie, dupa sejurul petrecut la mare în iunie ne-am decis sa dam un tur prin tara, ca sa "umplem" pe cât posibil perioada pâna la plecarea în strainatate. Spre bucuria noastra, un frate al sotiei împreuna cu familia ne-a transmis ca doresc sa mearga cu noi, cel putin pe o portiune din circuitul pe care îl vizam. Asa ca m-am apucat de treaba sa trasez un itinerar optimizat, atât din punct de vedere al traseului (succesiunea zonelor vizate), al punctelor de interes, dar si al cazarii si celorlalte aspecte de care trebuia sa tinem seama. Asa ca am gândit un traseu cu patru "baze", de la care plecam câteva zile în explorarea zonelor respective. Am ales pentru acest parcurs drept zone de interes: nordul Olteniei - zona Polovragi - Baia de Fier (cu cazare la Baia de Fier), Retezatul - cu cazare la Râu de Mori, zona Apusenilor  - cu cazare la Arieseni si pentru final, câteva zile de lenevire, recuperare, plaja si bai la Baile Felix - 1 Mai. Prefer practic totdeauna sa am cazarea rezervata din timp, desi am vazut de multe ori ca am fi putut gasi usor si poate mai ieftin la fata locului, dar agreez starea de a merge la ceva sigur, fara incertitudini si sentimentul de a stii ca nu conteaza la ce ora, oricât de târzie, ajungem la o "baza", unde totul e aranjat si suntem asteptati. Astfel câstigam timp pentru vizitat alte obiective în ziua respectiva. Asa ca am cautat pe net cazare la pensiuni în zonele vizate (exista suficient de multe oferte în prezent în România pe net, practic pentru orice zona...) si în câteva zile si dupa câteva telefoane totul era aranjat.
  Pentru prima zi, obiectivul era sa ajungem la Baia de Fier, prima locatie în care ne-am cazat. Am plecat dis de dimineata din Braila si am facut jonctiunea cu cumnatul meu si familia sa (sotia si doi copii) la Buzau. Prima oprire pentru un obiectiv turistic a fost la Târgoviste.
  De când eram mic copil am fost fascinat de zidurile Cetatii de la Târgoviste. Practic ori de câte ori treceam cu masina prin Târgoviste îi rugam pe parinti sa facem o vizita si la cetate. Imi placeau ruinele, culoarea data de caramizile rosiatice, turnul Chindiei, îmi placea sa cobor în încaperile de la subsol, unde îmi imaginam ori celule în care erau întemnitati prizonieri, ori pivnite pline cu butoaie de vinuri alese pentru curteni. Mult timp Turnul Chindiei a fost închis pentru renovare si consolidare. Dar, ziua când am urcat pentru prima data pe scara sa în spirala pe platforma superioara si am avut perspectiva de la înaltime a întregului ansamblu, mi-a adus o revelatie. Am consideral mereu complexul de la Târgoviste drept unul dintre cele mai interesante locuri istorice de pe teritoriul României. Ce am regasit acum în aceleasi locuri acum?
  Curtea Domneasca de la Târgoviste se transformase într-un mare santier, dar nu stiu cât din aceste lucrari era dedicat conservarii si întretinerii vestigiilor si cât era destinat transformarii acestei arii într-un obiectiv...mai turistic.... Cum se poate observa si din fotografii, exista semnele evidente ale utilizarii banilor europeni. Desigur ca pot considera un lucru pozitiv amenajarea unor trasee de vizitare cu culoare metalice bine delimitate, cu scari si platforme care sa fereasca zidurile de atingerea turistilor, aducându-i pe acestia însa mai aproape. De asemenea acoperirea unor zone cu materiale moderne transparente  este foarte ok. Dar când am observat înlocuirea unor pardoseli vechi cu gresie moderna si când am aflat de intentia de a amenaja un restaurant chiar între zidurile vechi (oare pentru cine se face acest lucru, cu dedicatie?)...parca mi-a scazut entuziasmul fata de lucrarile de modernizare. Poate ca nota de santier a zonei a facut sa nu mai am aceleasi impresii placute referitoare la zidurile Curtii Domnesti. Poate ca proiectul odata finalizat îsi va arata efectele pozitive, dar, sincer, pentru mine vizita din 2009 de la Curtea Domneasca Târgoviste a fost o mica dezamagire. Doar Turnul Chindiei a fost asa cum îl stiam si senzatia speciala pe care ti-o ofera urcarea pe platforma superioara lânga crenelurile sale.

Intrarea în turn

Turnul Chindiei

Lucrari de modernizare finalizate

Scara în spirala din interiorul turnului

Se observa ca santierul este extins...

Vedere de pe platforma turnului

Nepotica noastra

Materiale de constructii plasate pe oriunde...

Trasee metalice de vizitare finalizate

  Cred ca pe ansamblu grupul nostru a fost multumit de oprirea de la Târgoviste. Pacat ca nici macar biserica din interiorul Curtii Domnesti nu se putea vizita. Una peste alta vizita la Curtea Domneasca Târgoviste merita pentru oricine trece prin zona. Este unul dintre cele mai bine conservate complexe arheologice de la noi.
  Ne-am grabit apoi spre Pitesti, Rm. Vâlcea (cu oprire la Dealu Neagru pentru micii cei uriasi de acolo). Dupa Rm.Vâlcea intram deja în zona pe care o vizam spre explorare si ne apropiam si de tintele noastre de vizitat.
  Citisem odata pe un site despre un loc special aflat în apropiere, zugravit în cuvinte deosebite de cei care oprisera acolo, Manastirea dintr-un Lemn. Pe drumul care leaga Rm.Vâlcea de Tg.Jiu, la vreo 20-25 km de Rm.Vâlcea exista un indicator spre manastire, spre stânga. Pe drumul lateral spre comuna Pausesti se merge practic direct la Sfânta Manastire dintr-un Lemn, care se afla în satul Dezrobiti.
  Intrarea pe domeniul manastirii (spun domeniu pentru ca este o arie destul de extinsa) se face printr-o poarta mare, sculptata în lemn, asa cum se întâlneste la multe asezaminte monahale din nordul Olteniei. Dupa poarta impozanta de la intrare urmeaza o alee lunga, umbrita de arbori frumosi.

 

  Manastirea dintr-un Lemn cuprinde mai multe cladiri, între care am observat: bisericuta veche din lemn (cea de care se leaga legenda locului - e situata cel mai departat de intrare), o biserica mai noua zidita, chilii ale maicutelor si o alta biserica aflata în constructie. 

  Referitor la legenda întemeierii manastirii se pare ca cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep (wikipedia). Acesta pe la 1650, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. La 1745, Mitropolitul Neofit Cretanul nota ca "un cioban pe nume Radu, în timpul domniei lui Alexandru Voda, a visat icoana Maicii Domnului si taind stejarul în care a fost gasita icoana a facut din lemnul acestuia o bisericuta, numita din aceasta pricina "Dintr-un Lemn"".

  Bisericuta este construita din bârne de stejar prinse în coada de rândunica, iar catapeteasma din interior este sculptata în lemn de tei. Bisericuta nu este mare si ramâne la aprecierea fiecarui vizitator daca legenda cum ca ar fi fost folosit materialul unui singur stejar pentru constructie este sau nu adevarata (sau aproape adevarata....). 

Drumul spre biserica de lemn

   In incinta manastirii se gasesc multi stejari de dimensiuni impresionante. Spiritul locului determina parca pelerinii sa considere acesti arbori seculari drept ceva sfintit, astfel ca în multe locuri poti vedea cum credincioasii pun bani sau biletele cu dorinte în scoarta sau scorburile arborilor, sau poti observa ca a devenit o traditie pentru turisti sa "bata" monezi în crapaturile unei "Mese a Tacerii" realizata din bucati de trunchi de stejar. Iti pui o dorinta si încerci sa bati o moneda. Nu e chiar usor de gasit o crapatura accesibila, dar exista o maicuta care are grija sa le adune la un interval anume, pentru a permite si altor turisti sa se bucure de acest mic joc.

Parca ar fi "Masa Tacerii"...

O mica iconita si banuti în scorbura

Incercam sa plasam o moneda în scoarta stejarului

   Manastirea a fost ajutata pentru o restaurare importanta în perioada interbelica de catre Ministerul Aerului si Marinei, devenind prin traditie lacas de închinaciune pentru aviatori si marinari. Aceasta este si explicatia unor obiecte care pot fi vazuta în curtea manastirii (ancore, pale de elice de avion).
    Am plecat mai departe spre alte doua tinte ale noastre în aceasta prima zi de vacanta, spre Manastirea Arnota si Cheile Bistritei (postarea urmatoare). Manastirea dintr-un Lemn mi s-a parut un loc special, frumos, îngrijit gospodareste, care merita cu prisosinta o vizita si care îti ramâne cu siguranta în amintire.