Vacanta 2008 - periplu prin tara - ( II ) - Drumul spre Durau

  Ceahlaul a fost pentru mine unul din locurile care mi-au placut în mod deosebit înca din copilarie. Am avut sansa de a petrece un sejur cu parintii aici, la o vârsta care mi-a permis sa înteleg farmecul unor drumetii, experienta inedita pe care ti-o ofera parcurgerea unui traseu montan. De aceea mi-am dorit de multa vreme ca împreuna cu familia sa pot parcurge din nou traseele din aceasta zona. Cred ca este una dintre cele mai frumoase experiente de care poate avea cineva parte în muntii nostri.
  Asadar, dupa patru zile petrecute la Agnita cu deplasari la Sibiu de doua ori si la Bâlea Lac, am pornit matinal pentru a ajunge la Durau si pentru a ne bucura de alte atractii turistice pe drum.
  Prima oprire - Sighisoara. Am urcat la cetate si am admirat aceasta arie cu adevarat speciala, cred ca un reper pentru turismul României. Este una dintre zonele cele mai pitoresti de care se pot bucura turistii, cu metereze medievale si stradute pietruite înguste, cu cladiri fermecatoare si relativ bine conservate si întretinute, cu atractii specifice precum Turnul cu ceas, etc. Sper sa ajungem în Sighisoara si în timpul Festivalului medieval anual care are loc aici si cred ca abia atunci vom putea aprecia cât de mult se preocupa autoritatile de exploatarea acestui potential turistic.

   Eu stiam ca la Turnul cu Ceas figurinele se misca la fiecare ora, la fix. Insa se pare ca m-am înselat si ca figurinele nu defileaza chiar la fiecare ora completa (am citit ca o figurina apare la ora 6 am anuntând începutul zilei de lucru a mestesugarilor si este înlocuita de o alta la ora 16, o figurina cu doua lumânari care anunta încetarea zilei de lucru si venirea serii), asa ca Andreea si Fanuta au fost putin dezamagite ca am asteptat un spectacol care nu s-a mai produs.
  Am oprit apoi la Sovata si am facut un tur de lac, am vazut albeata care iese de sub stratul subtire de sol de pe Muntele de sare. Frumos la Sovata, apa lacului ne îmbia la o baie, dar stiam ca trebuie sa ajungem pâna seara la Durau (aveam cazarea rezervata) si mai aveam ceva obiective în plan. Deci, baia în Lacul Ursu a ramas pentru alta data.
  Surpriza placuta a zilei a fost pentru noi Salina Praid. Nu mai fusesem la Praid, desi saline mai vazusem. Coborârea cu autobuzul în salina a fost interesanta, soferul fiind foarte dibaci prin acele tuneluri care pe alocuri mi s-au parut foarte înguste. In salina - bolti impresionante, sare slefuita, ceva inedit si demn de vizitat. Amenajarile interioare sunt modeste, dar asta conteaza mai mult pentru cei veniti la tratament acolo, cred.

  Am plecat placut impresionati de la Praid (din nou cu regretul ca nu ne-am bucurat de apele strandului termal de lânga salina...) si ne-am oprit apoi la Lacu Rosu. Peisajul din zona este superb. Lacul Rosu este singurul lac de baraj natural de pe teritoriul României, format în 1837 prin bararea Vaii Bicazului în apropierea Cheilor Bicazului. Caracteristica lacului este data de prezenta trunchiurilor de copaci aflate sub nivelul apei, care ajung pâna aproape de suprafata sau chiar depasesc nivelul apei. Ne-am bucurat cu totii de o plimbare cu barca pe lac (eu încercându-mi calitatile de vâslas ...de Dunare...) si apoi ne-am oprit putin dupa trecerea prin Cheile Bicazului. O zona cu adevarat superba, pacat ca drumurile nu se ridica la nivelul frumusetii naturii...

   

Am trecut peste barajul de la Bicaz, am înconjurat lacul de acumulare si spre seara am ajuns la Durau, la Pensiunea Agnes, unde am gasit niste gazde extrem de prietenoase si ospitaliere. Nu a fost nici o problema sa ni se dea un pat suplimentar pentru Andreea, dar la doar 10 minute dupa sosire cineva ne batea la usa si ne oferea niste afinata de casa din partea gazdelor. Dupa plimbarea prin statiune (Duraul nu este mare, desi s-a dezvoltat sensibil în ultimii ani) le-am prezentat fetelor planul drumetiei de a doua zi. Despre aceasta si despre problemele ulterioare în postarea urmatoare.