Când am citit materialele despre frumusetile naturale ale Apusenilor si despre traseele montane din zona, am observat usor ca punctul de plecare cel mai potrivit pentru drumetii este localitatea Padis. Dar, toate sursele indicau si faptul ca nu e usor de ajuns la acel punct cu masina datorita starii drumurilor si ca acolo posibilitatile de cazare nu sunt extrem de ofertante. Asa ca am decis sa lasam ajungerea la Padis pentru alt an (poate se va îmbunatati ceva si la nivelul infrastructurii...) si am ales sa ne oprim pe latura de sud a muntilor, la Arieseni (pe toata valea Ariesului exista o oferta de cazare foarte dezvoltata la pensiunile din zona, satisfacatoare pentru orice nivel al exigentelor...).
In dimineata celei de a saptea zile a vacantei noastre, oxigenati de aerul extraordinar din zona, am plecat spre doua obiective pe care ne propusesem sa le vedem, aflate la o oarecare distanta de Arieseni, Detunatele si Muzeul Aurului de la Rosia Montana.
Detunatele reprezinta un fenomen natural unic în România si rar în lume (am citit ca ar mai exista ceva asemanator în Europa în Irlanda - tot formatiuni bazaltice predominant patrulatere, iar în Scotia ar exista formatiuni cu sectiune hexagonala). Când vorbim de vulcanism în România, ne gândim la portiuni din Carpatii Orientali, la grupele de munti Oas, Calimani, Harghita. In Orientali s-au format munti vulcanici în grupele amintite, dar eruptii locale, prin care magma a ajuns la suprafata prin crapaturile si faliile scoartei au fost identificate si în Apuseni. Detunatele sunt o marturie a acestor fenomene. Este vorba de doua zone apropiate, caracterizate prin prezenta unor conglomerate de coloane bazaltice cu o forma prismatica, predominant cu sectiune patrulatera, dar exista si coloane cu sectiune hexagonala. Functie de conditiile specifice de racire a rocilor din momentul eruptiei, cristalizarea bazaltului conduce la forme cu sectiuni hexagonale sau patrate.
In satul Bucium-Sasa, din comuna Bucium din judetul Alba începe drumul spre Detunate. Cele doua formatiuni sunt apropiate, distanta dintre ele fiind de doar 1,5 km. In prezent zona Detunatelor este rezervatie naturala, care se întinde pe circa 24 ha. Prima formatiune la care se ajunge este Detunata golasa (1158 m), numita astfel deoarece culmea muntoasa nu este acoperita de vegetatie la partea superioara. Cealalta formatiune, Detunata flocoasa (1258 m), este practic acoperita de o padure de molid si nu ofera o expunere la fel de spectaculoasa.
Cum se ajunge la Detunate? Am urmarit drumul asfaltat din satul Bucium-Sasa pâna când un indicator spre Detunate a aparut brusc în fata. Am lasat masina acolo si am început ascensiunea pe un drum care trece chiar pe lânga casele si curtile oamenilor. De fapt prima portiune a ascensiunii se face pe un drum desfundat, pe lânga gospodariile satenilor, drum cu fagase adânci ramase de la rotile carutelor. Aceasta prima jumatate a drumului este putin mai dificila datorita pantei constante a drumului, dar odata ce se ajunge pe creasta dealului, drumetia devine o placere, dezvaluindu-se un peisaj fabulos.
|
De aici începe drumul spre Detunate |
|
Prima parte a drumului... |
|
Urcusul e constant si solicitant la început |
|
Aproape de baza Detunatei golase...un izvor captat pentru racorire... |
Dupa ce se parcurge prima parte a drumului, unde solicitarea este mai puternica si se merge printre copaci, se ajunge în loc deschis, pe coasta dealului, turistului deschizându-i-se o panorama de exceptie. Nu vorbim aici de privelistea celor doua Detunate care se dezvaluie deja mult mai aproape, ci de pajistile înverzite cu capitele frumos aranjate pe care le întâlnim peste tot în Tara motilor, de culmile muntoase domoale si acoperite de paduri din apropiere, de albul-galbui al carierei taiate în munte spre Rosia Montana.
|
Drumul iese la lumina pe coasta muntelui... |
|
Culmea cea mai înalta este Detunata flocoasa... |
|
Cariera spre Rosia Montana |
|
Punctul de plecare din Bucium Sasa este mult în vale.... |
|
Superba zona în Tara Motilor... |
Dupa ce se parcurge drumul pe coasta muntelui, o portiune mai usor de urcat, se ajunge la poalele Detunatei golase, unde se afla un punct de odihna, cu un izvoras captat si mese si bancute pentru turisti. Este ocazia unui ultim popas înainte de portiunea finala, destul de scurta, un ultim asalt prin padure, care se face calcând adesea pe un strat de muschi extraordinar în care aveam senzatia ca piciorul se îngroapa efectiv în moliciunea vegetatiei. Mici podete din coloane bazaltice ne arata ca tinta noastra este aproape. Si astfel se ajunge deodata la un morman de coloane bazaltice prabusite, care te îndeamna sa urci pe el si sa poti admira de acolo privelistea senzationala a Detunatei golase. Da, efortul depus pâna aici este rasplatit cu prisosinta, aici ai multumirea de a admira un fenomen natural cu adevarat remarcabil.
|
Detunata golasa |
|
Coloane bazaltice ...sectiunea e predominant patrulatera |
Demn de amintit este si faptul ca drumul spre Detunate trece chiar pe lânga casa eroinei lui Agârbiceanu, Fefeleaga. Nu este vreo casuta speciala, ba chiar cu regret am constatat ca nu s-a amenajat ceva care sa atraga turistii, pentru ca toti ar fi fost bucurosi sa faca o pauza pe drumul care i-a solicitat serios pâna acolo. Daca ar fi fost un astfel de loc la greci sau în vreo tara vestica, s-ar fi dezvoltat aici un adevarat punct de atractie turistica...Totusi, se pare ca locatia este autentica si chiar am gasit undeva pe net un interviu cu un descendent al Fefeleagai, un nepot care chiar locuieste acolo, bun cunoscator al zonei si al frumusetilor sale.
Vremea a fost excelenta pe tot parcursul drumului nostru spre Detunate, dar la întoarcere, chiar la revenirea în sat, au aparut semne evidente ca situatia se va schimba. Asa cum se întâmpla adesea la munte vara, cerul si-a schimbat brusc aspectul, s-a racorit si a început ploaia. Am plecat din Bucium bucurosi ca am avut vreme frumoasa atât cât a trebuit si ne-am îndreptat spre
Rosia Montana. Nu mai calcasem pâna atunci în aceasta localitate si eram curios sa vad cu ochii mei realitatea de la fata locului, atât cât se putea vedea cu ocazia unei scurte treceri prin localitate. Drumul spre Rosia Montana este superb, printre versanti împaduriti, serpuit, deschizându-ti parca la fiecare curba o perspectiva minunata asupra zonei. Parca nici nu se simte când patrunzi în localitate si urmarind sa gasim un semn spre Muzeul Aurului, am ajuns rapid aproape în celalalt capat. Exista într-adevar multe case nelocuite, ale celor care au acceptat stramutarea. De asemenea semnele prezentei companiei canadiene sunt vizibile pretutindeni, prin panouri care promoveaza proiectul atât de controversat al exploatarii aurului la scara industriala.
In zona exista un bazin geologic de mari dimensiuni unde rocile contin o concentratie de aur suficient de ridicata pentru a justifica economic o exploatare industriala. Insa exista doua aspecte care se pare ca stau în calea proiectului, faptul ca extractia nu se poate realiza decât prin procese chimice care implica folosirea pe scara larga a cianurilor si faptul ca zacamântul se afla chiar în subsolul Rosiei Montana, astfel ca aceasta localitate ar urma sa dispara. Canadienii au oferit bani multi si posibilitatea stramutarii pentru localnici, dar ca totdeauna în astfel de cazuri exista si oameni care se opun si nu vor sa plece. De asemenea, disparitia localitatii va însemna si distrugerea unor sit-uri arheologice valoroase, problema care se pare ca este în curs de rezolvare, prin relocarea vestigiilor descoperite deja. Dar cu cele care nu au fost înca escavate ce se va întâmpla? E greu de dat un verdict asupra proiectului, dar cred ca faptul ca totul atârna în prezent de niste autorizatii legate de mediu care se dau sau nu se dau, ilustreaza în cel mai pur mod posibil balcanismul specific care ne caracterizeaza...probabil ca nu se elibereaza autorizatiile pentru ca nu s-a dat cât si cui trebuie....Iar daca ar fi sa ma însel, as întreba simplu, de ce nu se anunta odata oficial ca România nu este interesata de proiect si ca prefera sa pastreze mediul nealterat...Atunci macar ar întelege si canadienii situatia si ar pleca....
Am gasit în cele din urma locatia Muzeului Aurului si am asteptat formarea grupului pentru vizita. Se începe cu o coborâre în subteran, în galeriile de la partea superioara a minei (este si partea cea mai interesanta a vizitei), dupa care sunt prezentate utilajele expuse în aer liber si în final exponatele din cladirea muzeului (aflata într-o stare nu tocmai buna....).
|
Alburnus Major ... sau Rosia Montana pe vremea romanilor |
|
Galeria de intrare |
|
Ghidul extrem de amabil si bine documentat |
|
Pe masura ce se coboara galeriile sunt tot mai putin amenajate |
|
Iesirea la suprafata |
Am avut parte de un ghid bine documentat, un inginer cu un dar special de a împleti informatiile esentiale concrete cu legende si povestioare care îi pigmentau în mod fericit discursul. Desi exploatarea aurului se facea aici de pe vremea dacilor, adevarata extindere a minelor si o exploatare cu adevarat organizata a fost adusa de administratia romana, care a exploatat extensiv zona timp de peste 150 de ani. Se spune ca pe vremea romanilor se gaseau frecvent în mina filoane aurifere cu grosimi de peste 10-15 cm, traseul galeriilor initiale urmând de regula aceste filoane. Galeriile romane au fost degajate de namol si aluviuni în anii 70' si reprezinta o mare atractie pentru istorici. Doar înca în alte câteva locuri din Europa s-au pastrat atât de bine marturii ale exploatarilor miniere romane. Remarcabil este însa faptul ca reteaua de galerii de la Rosia Montana este cea mai extinsa dintre cele descoperite pe teritoriul vechiului Imperiu Roman, depasind alte descoperiri similare din Spania, Portugalia si Franta, desi Dacia a fost ultima provincie cucerita de romani si apoi prima abandonata. Tehnologia folosita în exploatari a fost dependenta de duritatea rocilor. La Alburnus Major, duritatea medie a muntelui a permis folosirea daltei si ciocanului, iar galeriile vechi au forma caracteristica trapezoidala care se poate remarca si în fotografii.
Pe masura ce filoane principale s-au epuizat s-a trecut la exploatarea filoanelor mai mici (fapt ce a determinat ramificarea galeriilor si dezvoltarea unor paliere de exploatare la adâncimi tot mai mari. In timp s-a ajuns la exploatarea minereului aurifer si separarea particulelor de aur nativ prin macinarea rocilor si spalarea nisipului astfel obtinut. Acest mod de exploatare s-a pastrat pâna la nationalizarea exploatarilor de catre regimul comunist. In zona, în prima parte a sec.al- XX-lea, practic fiecare familie detinea o galerie de mina si o instalatie mai mult sau mai putin performanta de prelucrare a minereului. Minereul extras din mina era sfarâmat în
steampuri, care sunt instalatii de sfarâmare a rocilor ce foloseau forta apei râului. Steampurile lucrau în fiecare an într-o perioada fixa, de la 18 martie la 15 noiembrie, de marti de la amiaza pâna sâmbata dimineata. Din macinisul rezultat, prin spalare si concentrare se separau particulele aurifere.
|
Iata ce am scos din mina.... :)) |
|
Instalatii de sfarâmare a rocilor |
|
Steampuri |
|
Marturii istorice din Alburnus Major |
|
Macheta muntelui aurifer de la Rosia Montana |
|
Exponate din muzeu |
|
Incercam moara de macinat minereu... |
Vizita a cuprins o multime de momente interesante, atât în subteran, cât si referitor la utilajele expuse în aer liber sau explicatiile din muzeu. Pot spune ca dupa aceasta experienta ne-am format o idee destul de concreta despre specificul exploatarilor aurifere din muntii nostri. Chiar si ploaia a trecut pâna la iesirea din subteran, asa ca am putut admira zona si apoi Valea Ariesului la întoarcere învaluite de aburii formati dupa ploaie. Am avut parte astfel de un spectacol grandios pe alocuri, dat de norii pufosi, albiciosi coborâti atât de jos pe munti.
|
Dupa ploaie pe Valea Ariesului.... |
|
Ploaia a trecut .... |
Cred ca m-am întins putin cam mult cu relatarea despre Detunate si despre Rosia Montana, astfel încât voi povesti despre finalul zilei în postarea urmatoare. Recomand tuturor celor care ajung în zona sa nu rateze, daca este posibil, aceste doua obiective prezentate mai sus....va asigur ca merita....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu