Vacanta 2009 ( IX ) - Drumul spre Arieseni, Manastirea Izbuc si Groapa Ruginoasa, Pensiunea "Casa Dobra"

  Vacanta noastra din tara din 2009 a continuat dupa etapa de la poalele Retazatului cu deplasarea spre Apuseni, unde rezervasem cazare la Arieseni. Ne-am luat ramas bun de la fratele sotiei si familia lui (care au plecat spre casa) si ne-am urmat drumul nostru, cu o prima oprire la Deva. Mie personal îmi place mult Deva, un oras nu foarte mare, cochet, curatel, cu un farmec special dat si de cetatea cocotata pe un deal rasarit parca brusc lânga oras. Amintiri frumoase ma leaga de aceste locuri (o olimpiada nationala de matematica....) si de aceea poate sunt si putin subiectiv. Ne-am plimbat putin prin oras, ceva cumparaturi (pentru aprovizionare) si am parcat la poalele dealului Cetatii. Vizitasem cetatea cu ani în urma, dar de atunci în Deva s-a construit funicularul cu care poti urca pâna sus si am dorit sa testam aceasta experienta. Din pacate, chiar atunci, funicularul nu functiona. Asa ca ne-am multumit cu fotografiile de la grupul statuar al gimnastelor aflat la poalele dealului Cetatii.

Deva - Dealul Cetatii si funicularul

  Drumul Deva-Oradea trece prin niste locuri deosebit de frumoase, dar... Totdeauna exista un "dar"... Cred ca este unul dintre drumurile cele mai rele si mai neîntretinute pe care le cunosc prin tara. Si asta în ciuda faptului ca este o ruta importanta, care leaga pe drumul cel mai scurt zona Hunedoara de zona Crisanei si deschide o cale importanta de acces spre Apuseni. Si daca tot vorbesc despre drumuri aici, voi spune ca si calea de acces spre Arieseni dinspre judetul Bihor (DN75) este îngrozitoare... Se pare ca multe din drumurile bihorene au aceasta stare...rusine autoritatilor de acolo... E pacat sa ajungi în locuri care cu adevarat îti taie rasuflarea prin frumusetea lor si sa fii total indispus de niste drumuri pe care poti sa-ti rupi masina....Personal m-am consolat....asta e România din zilele noastre....

  Insa trebuie sa privim si partea plina a paharului în cazul unor astfel de peregrinari, cea în care descoperim atractii turistice minunate. Si ele sunt numeroase în zona Apusenilor. Pe drumul spre Arieseni am trait una dintre cele mai speciale experiente din aceasta vacanta si nu numai... Imi notasem pe itinerariul realizat acasa, adiacent traseului principal, un ocol spre Izbucul intermitent. Ajunsi în zona, descoperind drumul de acces, ne-am decis sa mergem sa vedem despre ce este vorba. In fapt acolo descoperim un fenomen natural carstic inedit, aflat lânga o manastire despre care am aflat cu aceasta ocazie, lacas spiritual care mi s-a parut senzational. Drumul spre Manastirea Izbuc (si spre Izbucul intermitent) se deschide lateral din E79 în satul Calugareni, comuna Carpinet (între Brad si Beius) si comporta doua segmente, unul de vreo 4 km pâna în satul Izbuc si al doilea de vreo 7 km pâna la manastire. Starea drumului acesta este buna, iar drumul în sine este extraordinar prin profilul sau. Personal nu îmi amintesc sa fi parcurs vreun drum similar, decor natural superb, foarte îngust pe unele portiuni si care prezinta niste pante cu înclinari absolut nebune (cred ca se depaseste si 15-16% în unele locuri). Erau momente când coboram pe zone unde ma gândeam cu îngrijorare daca voi putea urca la întoarcere rampele acestea abrupte în conditii bune.... Oare cum se circula prin aceste locuri iarna? Sau poate manastirea este si mai izolata, completând o liniste spirituala ocrotitoare...

  Manastirea de calugari se afla într-un adevarat colt de rai. Atâta liniste si pace cum am gasit la Izbuc, n-am întâlnit altundeva. Parca totul era prins într-o taina spirituala, parca era locul unde poti medita spre cunoasterea si spre întelegerea celor sfinte. Am intrat în bisericuta de lemn a manastirii si la intrare am trait una dintre cele mai stranii senzatii de care am avut parte la vreo manastire. Prin curtea manastirii era pustiu, nu am intâlnit practic pe nimeni si deodata, când am pasit în biserica, am auzit o voce parca de înger, care intona un cântec religios. Ne-am oprit încremeniti de acele vibratii angelice, muti de uimire si înfiorati adânc, plini de curiozitate. Era o femeie, o maicuta cred, care facea un sir nesfârsit de matanii si intona acele cântari incredibile. Nu stiu daca se ruga pentru iertarea unor pacate, daca era un act de penitenta sau o stare de comuniune cu sfintenia, dar sentimentul pe care l-am trait a fost coplesitor pentru noi. Nu exagerez când spun ca sonoritatea vocii sale ni s-a parut nepamânteana si când am simtit cu adevarat fiorul indus de credinta.....E greu sa descriu în cuvinte ce am simtit atunci, dar si azi consider ca a fost o experienta extraordinara, care îndeamna la reflectare...

  Am descoperit locul unde se afla izbucul intermitent, dar am ramas nedumeriti...Stiam ca e vorba de un fenomen natural, în care într-un bazin subteran se aduna apa si la intervale regulate, de circa o ora, apa este aruncata afara, existând doua astfel de expulzari succesive. La reumplerea bazinului subteran, fenomenul se repeta. Din pacate, cineva din curtea manastirii ne-a spus ca datorita secetei din vara lui 2009, izbucul era în acel moment secat. Traditia spune ca apa izbucului are puteri tamaduitoare miraculoase si ca multi oameni s-au însanatosit aici. 

Biserica Manastirii Izbuc

Izbucul intermitent

  Am parcurs fara probleme drumul la întoarcere, rampele nu au mai parut asa de înfricosatoare, si ne-am reluat drumul spre Arieseni. Insa înainte de a ajunge la locul de cazare mai aveam în plan o oprire pentru o drumetie scurta, spre un loc deosebit de interesant din Apuseni, Groapa Ruginoasa.

  Nu suntem noi o familie prea sportiva, apta pentru cele mai dificile drumetii, dar totdeauna când avem ocazia încercam sa abordam si sa ducem la bun sfârsit trasee montane mai accesibile. Un exemplu de astfel de obiectiv care poate fi atins practic de oricine este Groapa Ruginoasa. De pe drumul national 75, care duce spre Vârtop - Arieseni, undeva dupa km.28 în dreptul unei curbe mari apar indicatoarele si marcajele spre Groapa Ruginoasa. Traseul nu este nici lung (se spune 45 minute, dar se ajunge lejer în 25-30 min.) si nici dificil. Poate prima portiune (sau primele 10 min.) prezinta un urcus mai abrupt, printre pietre ca pe o scara, însa apoi drumul este lejer, prin padure si cu iesire pe o pajiste deosebit de frumoasa, unde în fata se contureaza saua dintre varful Tapul (in stanga) si varful La Morminti (in dreapta). Se ajunge la marginea gropii, care este în fapt o ravena de mari dimensiuni (diversele surse estimeaza un diametru de peste 600 m si o adâncime de peste 100 m), un fenomen natural de eroziune, care este activ si în prezent. Se spune ca pe hartile mai vechi, de acum 80 ani, ravena era marcata cu dimensiuni mult mai mici.
  Vederea de pe marginea gropii (atentie la margini care nu sunt consolidate...) este spectaculoasa si rasplateste cu prisosinta efortul ascensiunii. Culoarea galben ruginie a rupturii versantilor, goliciunea vaii în contrast cu culmile împadurite din jur, muchiile laterale ascutite ca niste lame de silex care converg spre firul unui vâlcel, creeaza un peisaj inedit. Groapa Ruginoasa apare ca o rana deschisa în corpul muntilor, dezvaluind cuartite, dolomite, sisturi argiloase ce alterneaza cu conglomerate si gresii cuartice. La întoarcere, fiind vorba de coborâre, drumul este mai usor de parcurs.

Indicator spre Groapa Ruginoasa

Drumul prin padure

Pajistea de la final - dincolo de creasta este "groapa"

Versantul din dreapta

Versantul din stânga

  Dupa scurta noastra drumetie revigoranta la Groapa Ruginoasa, ne-am continuat drumul spre pensiunea la care am fost cazati în Arieseni, "Casa Dobra". Alegerea pensiunii am facut-o tot de pe internet, cu rezervare prealabila si o reducere de pret fata de cel afisat pe site. Când alegem o pensiune, criteriul principal care ne motiveaza este prezenta unei curti frumoase, a unui foisor, leagan sau loc de pregatit un gratar. Abia pe urma intervine criteriul legat de confortul oferit de camera în care vom dormi. Despre "Casa Dobra" pot spune doar ca aprecierile noastre au fost (aproape...) toate la superlativ. Camera foarte mare, decent mobilata, confortabila. Singurul minus pe care îl pot mentiona este baia comuna pentru 2-3 camere (am stat la etaj...), dar nu a fost o problema. In rest...minunat...bazin de pastravi în curtea mare din spatele casei, foisor, loc pentru gratar, leagan, miniferma cu animale - de la capriori, la fazani si pauni, etc. O gazda deosebit de amabila completeaza cadrul unui sejur excelent la aceasta pensiune. Oricum, noi am fost mai mereu plecati în timpul zilei pe traseele stabilite de acasa, despre care vom povesti în postarile urmatoare.

Casa Dobra - foisorul

Miniferma cu pauni, fazani, capriori, bazin de pastravi....

  In concluzie, aceasta a sasea zi a voiajului noastru a fost una reusita, marcata de momentele principale ale vizitei la Manastirea Izbuc si de ascensiunea la Groapa Ruginoasa. Ne-am cazat la pensiunea "Casa Dobra" din Arieseni, baza pentru drumetiile noastre din urmatoarele doua zile. In postarea urmatoare despre cum am descoperit Detunatele si Muzeul Aurului din Rosia Montana, dar si despre un local din zona ce nu trebuie ratat - Mama Uta.