Vacanta 2009 ( VIII ) - Manastirea Prislop, Castelul Huniazilor, Lacul Cincis

  Am continuat descoperirea Tarii Hategului si în ziua urmatoare, oprindu-ne mai întâi într-un loc sugerat de gazda noastra de la pensiune. Despre Manastirea Prislop nu auzisem mai nimic, însa am descoperit-o acum si pot spune ca orice calator dornic de frumos aflat prin zona ar trebui sa treaca pe acolo. Se ajunge la manastire pe un drum excelent, nu foarte lat, dar serpuit si virajat, care trece printr-o zona minunata. Este efectiv o placere pentru soferii pasionati de condus. Doamna Tereza de la pensiune ne-a spus ca drumul a fost refacut pe cheltuiala lui Mihai Leu, mare amator de raliuri. Nu stiu ce sa spun, pare cam mare cheltuiala pentru a fi suportata din fonduri private, chiar si daca provin de la un fost campion mondial de box, dar indiferent cine a finantat lucrarea, drumul era în 2009 cu adevarat impecabil si ne-a ridicat si mai mult starea de buna dispozitie, când am vizitat manastirea.

   Locatia manastirii este superba, curtea îngrijita, cladirile administrative si chiliile destul de numeroase. Biserica nu este foarte mare, dar are o frumusete aparte si totul pare învasmântat într-o tesatura de credinta si simtire religioasa. Este un mic colt de rai, o oaza de liniste, un loc în care te simti mai aproape de cele sfinte. La poarta manastirii exista pentru cei cu o tinuta mai sumara acele "fuste" usor de îmbracat peste haine, la fel ca la manastirile de la Meteora de exemplu.

Intrarea la Manastirea Prislop

Biserica Manastirii Prislop

Locatia manastirii este superba....

   De la manastire exista o poteca spre deal, care conduce spre un cimitir unde sunt înmormântate maicutele si unde se afla locul de veci al unui duhovnic cu adevarat special, cel care a fost parintele Arsenie Boca. Multi oameni trec pe la mormântul acestui preot, de numele caruia se spune ca se leaga renasterea acestei manastiri si care a fost duhovnicul si sfatuitorul multor credinciosi din zona. 

   De mic copil am fost pasionat de istorie, de castele si ruine, de palate si monumente, de povesti cu cavaleri, batalii, fapte de eroism, etc. Dorinta de cunoastere a istoriei s-a transpus în pasinea pentru vizitarea diverselor obiective turistice, cu caracter istoric. România nu este o tara în care putem gasi foarte multe obiective turistice din categoria castelelor, cetatilor, palatelor, iar dintre acestea înca mult mai putine se afla într-o stare buna sau sunt cu adevarat spectaculoase. Totusi, exista câteva repere remarcabile si aici as plasa cu siguranta (alaturi de Castelul Bran), Castelul Huniazilor de la Hunedoara.

  Am fost uimit totdeauna sa vad în fotografii imaginea acestui castel, care mi s-a parut extraordinar din punct de vedere arhitectonic. Este pentru mine una dintre constructiile care descriu cel mai bine sentimentul pe care îl am în legatura cu Evul Mediu, un castel cu ziduri crenelate impozante, cu turnulete ascutite si acoperisuri din tigla viu colorata, cu bastioane majestuoase, cu pod de intrare peste un santul defensiv plin cu apa.... Când vezi silueta Castelului Huniazilor parca imaginatia îti zboara si întrezaresti soldatii cu halebarde pe ziduri, cortegiul princiar pe podul de intrare si domnitele care flutura batistele de la ferestrele turnurilor.....Ce vremuri eroice, ce vremuri cavaleresti...Era timpul în care domni vizionari puteau ridica astfel de constructii, care încânta generatii dupa generatii la atâtea veacuri de la ridicarea lor...

  A fost pentru mine o mare bucurie sa pot vizita castelul, mai ajunsesem aici o data când eram mai tânar, dar atunci castelul era închis (s-a nimerit o zi de luni...) si n-am putut intra în interior. De aceasta data satisfactia a fost completa, am putut vizita integral castelul. Ca impresie generala, pot spune ca exteriorul este cu adevarat magnific, zidurile fiind bine conservate (si inteligent restaurate...). Se lucreaza înca masiv la restaurari, schele destul de multe si din pacate neacoperite si neintegrate în decor (am ramas uimit cum se fac lucrarile de restaurare în Viena, unde schelele sunt acoperite cu pânze care se integreaza în decor, prezentând aspectul respectivelor portiuni de cladiri, permitând turistului sa faca abstractie de respectivele schele...). Spectaculos la exterior, castelul nu ofera acelasi sentiment si la interior, fiind putine obiecte expuse, camerele prea sumar decorate, dar, daca faci abstractie de aceste lucruri - poti gasi alte repere interesante, precum elemente arhitectonice, seminee, arcade, scari interioare, temnita, etc. O nota speciala pentru Sala Dietei, care si ea putea arata mai bine, daca era decorata mai putin auster.

 

Castelul Huniazilor

Intrarea în castel

Curtea interioara - galeria în restaurare

Macheta castelului

 

  Castelul Huniazilor a fost ridicat în sec. al-XV-lea de Ioan de Hunedoara, pe locul unei vechi fortificatii, pe o stânca la poalele careia curge pârâul Zlasti. Impunatoarea constructie a primit adaugiri în mai multe etape, fiind una dintre cele mai mari si mai vestite proprietati ale lui Ioan de Hunedoara, care si-a petrecut însa foarte putin timp la castel.
   In curtea castelului, lânga capela, se afla o fântâna adânca de 30 m, realizata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca sapau pâna dadeau de apa. Când însa dupa 15 ani de munca acest lucru s-a întâmplat, promisiunea nu a mai fost respectata....Tipic, nu-i asa?

Simbolul Hunedoarei

Arcade gotice în Sala Dietei

Sala Dietei

Un nou membru în Dieta ?

Menestrel modern creeaza atmosfera în Sala Dietei

  Castelul Huniazilor este în mod clar un punctul de atractie principal în zona, am vazut câteva autocare cu turisti în parcare. Comertul cu suveniruri la intrare si în interior este bine reprezentat si se observa ca s-au facut niste pasi timizi spre cresterea caracterului muzeal, prin introducerea unor mijloace moderne gen touch-screen-uri, proiectii video etc (putine...dar prezente totusi). Este evident ca este loc mult de mai bine, ca vizita poate fi mai placuta si mai interesanta dupa finalizarea lucrarilor de restaurare si eventual marirea traseelor de vizitare. Castelul Huniazilor este un "must to see" pentru România si pentru oricine trece prin zona Hateg - Hunedoara.
  Dupa plimbarea la Manastirea Prislop si la Castelul Huniazilor am dorit sa ofer celor din grup o dupa amiaza de relaxare. Fratele sotiei si familia lui urmau sa se întoarca a doua zi spre casa, iar noi ne continuam drumul spre Apuseni, asa ca mi s-a parut foarte potrivit sa oferim copiilor câteva ore de plaja si posibilitatea de a face baie într-un lac montan. Citisem lucruri frumoase despre Lacul Cincis, un lac de acumulare situat la circa 10 km sud de Hunedoara, în Muntii Poiana Rusca. Am gasit usor drumul, care este foarte frumos, oferind niste peisaje deosebite pâna la lac si pe marginea acestuia.
  Lacul pare un loc unde localnicii si cunoscatorii se refugiaza în zilele libere sau de weekend, apa are o temperatura acceptabila si exista câteva zone amenajate civilizat pentru plaja si îmbaiere. Nu e o problema sa gasesti o înghetata sau o bere sau chiar sa servesti masa. Per ansamblu este un pic mai bine decât ma asteptam. Exista si posibilitati de plimbare cu barca sau hidrobicicleta, dar nu foarte dezvoltate.

Lacul Cincis

  Am încheiat o zi plina de amintiri placute, cum altfel decât la un gratar (de peste..) la doamna Tereza si la un sprit pâna târziu în noapte. Au fost cinci zile pline si intense în care am fost împreuna cu familia cumnatului meu, cred ca placute pentru toti, dar a doua zi ne desparteam, noi continuându-ne drumul cu tinta Arieseni, în Muntii Apuseni. Despre zilele din Apuseni si drumetiile de acolo - în postarile urmatoare.