Vacanta 2009 ( V ) - Manastirea Polovragi si Cheile Oltetului

  Dupa vizita la Pestera Muierilor, ne-am îndreptat spre localitatea învecinata, Polovragi, pentru a vizita manastirea din localitate, pestera cu acelasi nume si Cheile Oltetului. Manastirea Plovragi este situata într-un cadru natural deosebit de pitoresc, pe un platou aflat la poalele muntilor. De la manastire se observa silueta Cheilor Oltetului, unde aproape de intrare se gaseste si Pestera Polovragi, aflata în administrarea manastirii de peste 300 de ani.

  Manastirea Polovragi are o vechime de peste 500 de ani (1505), primii ctitori ai acestui lacas fiind Radu si Patru, fiii lui Danciu Zamona, mentionati într-un hrisov de la 1480 în timpul domniei lui Basarab cel Tânar. Abia peste circa 150 de ani apar alte mentiuni, despre Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza, care a zidit o biserica pe vechile temelii, pastrând partea buna a acestora. In fine, al treilea ctitor al locasului poate fi socotit Constantin Brâncoveanu, care a ridicat o clopotnita si a finantat pictura din biserica (realizata la 1713 de Zugravul Constantin).

   Manastirea are forma unei cetati, cu chiliile si celelalte încaperi aranjate pe laturile de est, sud si vest, iar pe latura de nord se afla un zid de incinta. Accesul în Manastirea Polovragi se face pe latura de sus, printr-o poarta masiva deasupra careia se afla clopotnita ridicata de Constantin Brâncoveanu.

Poarta de la intrarea în manastire

Aleea de acces

Intrarea din latura de sud - Clopotnita construita de C.Brâncoveanu

Cheile Oltetului vazute de la Manastirea Polovragi

 

  De-a lungul secolelor, în Manastirea Polovragi au trait calugari. In 1968, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis sa transforme manastirea într-una de maicute. Pe principiul "Roaga-te si munceste", calugaritele au reusit în scurt timp sa ridice la alt nivel spiritual si material manastirea. In 1984 s-au finalizat lucrari complexe de restaurare, în urma carora cladirile au fost aduse la forma originala, zidurile fortificate, tâmplaria refacuta si la intrare a fost amplasata o poarta sculptata de stejar, cu inscriptia "Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului".

Zidul de pe latura de nord

"Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului"

  In timpul stapânirii austriece asupra Olteniei, manastirea a fost trecuta în rândul fortificatiilor defensive. Generalul Stainville a ales-o drept resedinta, adapostind intre zidurile ei un batalion de osti (1718-1739). Mai tarziu, în aprilie 1802, manastirea a fost pradata de trupele talharesti ale lui Pasvantoglu. Legenda spune ca atunci calugarii au ascuns in apa Oltetului odoarele manastirii.

  Am plecat de la Manastirea Polovragi pentru a intra în Cheile Oltetului. La intrare în chei se gaseste cunoscuta pestera Polovragi. Din pacate am nimerit chiar ziua în care aceasta era închisa, iar ghidul despre care stiam ca se afla în apropiere si ca raspunde de obicei solicitarilor turistilor, nu a fost de gasit. Asa ca am ramas doar cu vederea grilajului care închide accesul în pestera si cu amânarea unei vizite în interior pentru alt an în care vom ajunge în zona.

Intrarea în pestera Polovragi

Grilajul....din pacate închis

  Am avut ghinion cu pestera Polovragi (informatiile adunate de pe mai multe site-uri erau contradictorii, potrivit unora dintre ele ar fi trebuit sa fie program de vizitare în ziua respectiva...), dar dezamagirea ne-a trecut imediat ce am pornit mai departe prin Cheile Oltetului. Aici se patrunde parca într-o alta lume, o lume a salbaticiei si a exuberantei naturii.

   Cheile Oltetului se întind pe aproximativ 2 km si separa Muntii Parâng de Muntii Capatânii. Drumul prin chei este un drum de macadam, pe anumite portiuni fiind taiat (la propriu) prin stânca, astfel ca exista pasaje unde chiar ai senzatia ca stâncile se pravalesc peste tine. Fata de alte chei, aici apa râului Oltet serpuieste la mare distanta de nivelul drumului de acces, valea râului fiind foarte adânca. Apropierea de marginea abruptului îti taie rasuflarea când privesti haul care se deschide la picioarele tale prin care se grabesc zgomotos apele Oltetului. Caracteristic zonei cheilor este o scadere brusca de temperatura (se spune ca diferenta fata de zona din afara cheilor este de zece grade Celsius), fenomen datorat faptului ca razele soarelui se strecoara cu greu prin vegetatia abudenta de pe versanti, fiind obturate si de configuratia stâncilor înalte din chei.

  Am parcurs pe jos toata lungimea cheilor, undeva spre iesire drumul trecând peste un pod foarte înalt, de unde se poate vedea albia Oltetului. Totusi, sectorul cel mai spectaculos al albiei râului este cel de la intrarea în chei dinspre Polovragi, unde cred ca exista si cea mai mare adâncime pâna la apa.

Peretii verticali de la intrarea în chei

Apa Oltetului ...pe o portiune unde e usor vizibila...

Versanti stâncosi din chei

Drum abrupt de acces spre o zona de unde e vizibil Oltetul...la mare adâncime

Râul...serpuind prin hauri...

  Zona Cheilor Oltetului a fost declarata rezervatie naturala de interes national si are o suprafata de circa 150 ha, incluzând si Pestera Polovragi, care este de asemenea arie nationala protejata. Haurile prin care se scurge apa Oltetului ajung la adâncimi de 25 m fata de nivelul drumului. Se mentioneaza de asemenea ca o curiozitate ca apa râului are o temperatura constanta de 9-10 grade indiferent de anotimp. In Cheile Oltetului au fost  identificate peste 400 specii de plante, dintre care multe sunt rare: piciorul cocoşului, lăcrămiţa, studeniţa, guşa porumbelului, panseluţa de munte sau ghio­ceii bogaţi.

Drumul este efectiv taiat prin stânca uneori....

Oltetul de pe podul situat pe drumul din chei

  Fermecati de peisajul exceptional din Cheile Oltetului, am plecat remarcând cât de binecuvântate au fost aceste locuri din nordul Olteniei, unde pe o arie atât de restrânsa se afla atâtea nestemate  turistice: Manastirea Polovragi, Pestera Muierilor si Pestera Polovragi, Cheile Oltetului si Cheile Galbenului. Iar Masivul Parâng, cu statiunea Rânca si vârful Papusa si soseaua Transalpina se afla tot în apropiere.

  Dupa aceasta scurta incursiune în fascinanta zona de la poalele Parângului am plecat a doua zi spre al doilea punct de oprire al nostru, în Masivul Retezat. Despre drumul pâna la Râu de Mori din Retezat, cu trecere prin Tg.Jiu, defileul Jiului, manastirea Lainici, Pestera Bolii si Ulpia Traiana Sarmizegetusa .... în postarea urmatoare.