Vacanta 2009 ( VII ) - Barajul Râu Mare - Retezat, Biserica Densus, Rezervatia de zimbri Hateg

  Am gasit la Pensiunea Tereza din Râu de Mori o gazda extraordinara, amabila si volubila, dornica sa ne îndrume spre locurile demne de vizitat din Tara Hategului. Ni s-au confirmat astfel tintele pe care ni le fixasem anterior, dar am adaugat si unele noi (cum ar fi Manastirea Prislop), despre care nu stiam, dar care ne-au încântat.

  Am început a patra zi a vacantei noatre cu deplasarea catre Barajul Râu Mare - Retezat. Se afla la circa 25 km de localitatea Râu de Mori, iar drumul de acces, relativ bun pâna în apropierea barajului, trece printr-o zona extraordinar de frumoasa, prin valea Râului Mare, plina de verdeata, peisaje stâncoase si salbaticie. Drumul de acces pe baraj nu este semnalizat, dar ne-am descurcat în cele din urma si am ajuns cu masinile sus, în parcarea barajului.

  Ce este special la acest baraj? Diversele surse indica faptul ca barajul Gura Apei este cel mai înalt baraj hidroenergetic din România, fiind cu 2 m mai înalt decât barajul Vidraru de pe Arges. Insa nu este singurul aspect remarcabil, deoarece barajul de pe Râul Mare - Retezat nu este unul clasic, din beton, ci este un adevarat "zid" de anrocamente, ridicat din roci excavate din regiune. Se spune ca este cel mai mare baraj de acest tip (care nu este construit din beton) din Europa. Pe site-ul Hidroconstructia se precizeaza ca lucrarile la baraj au durat 11 ani (între 1975 - 1986). Centrala electrica Retezat se afla într-o uriasa caverna subterana si are o putere instalata de 335 MW. Lacul este alimentat prin aductiuni. In aval de baraj, amenajarea Râului Mare cuprinde alte 9 centrale si 3 baraje mai mici.

  Privit din aval, barajul este impozant. Ne-am fi asteptat sa gasim de cealalta parte un lac maricel, dar nu e chiar asa, precum la barajele clasice de beton. Nivelul apei acumulate în spatele barajului nu pare foarte mare, dar lacul compenseaza acest fapt prin frumusetea sa deosebita. Intre culmile muntoase împadurite, apa lacului capata o culoare verde -albastrui, descoperindu-se un peisaj de o frumusete remarcabila.

Aductiune în lac

  Nu ne-am continuat drumul cu masinile peste baraj, spre inima Masivului Retezat, desi localnicii spuneau ca este practicabil. Am preferat sa ne întoarcem spre Hateg pentru a ne abate spre o adevarata minune, mai putin cunoscuta si mediatizata, Biserica Densus. Asta nu înainte de a ne opri într-unul dintre multele locuri superbe de pe valea Râului Mare, chiar lânga firul apei, pentru a intra în râu si a lua prânzul în acel cadru superb.

   Tot ceea ce citisem în pregatirea vacantei despre Biserica de la Densus ma intrigase si îmi stârnise la maxim curiozitatea. Cei din grupul nostru nu stiau ca îi voi opri în acest loc, a fost o surpriza. Profilul Bisericii Densus este poate cel mai cunoscut din reprezentarea de pe timbrul de 40 bani, foarte raspândit înainte de 1989. Dar în ce consta misterul acestei constructii?

  Biserica Densus a fost subiectul unor mari polemici privind vechimea si originea sa. Trebuie spus ca în zidaria bisericii se regasesc multe elemente aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fapt ce a facut si mai dificila datarea sa. Dar, aceste elemente inserate ciudat, alaturi de tipologia deosebita a constructiei dau în fapt tot farmecul si misterul locului. Unii istorici au identificat biserica drept mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci. Altii considera locasul drept un templu roman dedicat zeului Marte. Nicolae Iorga plaseaza ridicarea bisericii în sec. al -XVI-lea, în timp ce istoricul de arta Vataseanu vorbeste despre ultima parte a sec. al-XIII-lea. Se spune în diverse surse ca nici pâna în prezent nu s-a dat un raspuns clar si inatacabil referitor la datarea edificiului, dar este o certitudine faptul ca, daca nu a fost ridicata în sec. al-XIII-lea, biserica a suferit cu siguranta în acea perioada modificari importante (deci cea mai acceptata teorie este ca are o vechime de peste 800 ani).

  Biserica este realizata dintr-un mixaj ciudat de materiale de constructii diverse, care se îmbina însa fascinant într-o veritabila capodopera medievala autohtona. In structura zidurilor se identifica usor bolovani de râu, caramizi cu inscriptii romane, coloane si capiteluri, pietre funerare si inscriptii romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Este greu sa exprim încântarea mea când am vazut si analizat cladirea bisericii...sincer, mi s-a parut extraordinara! Putine locuri încarcate de istorie de pe teritoriul României m-au miscat atât de adânc, aici chiar am simtit mândria pentru un loc autohton care merita sa apartina patrimoniului mondial.

Minunea de la Densus

Mix-ul ciudat de materiale

Coloane de la Ulpia Traiana

Lespezi romane de la Ulpia Traiana

  Biserica de la Densus are hramul  Sf.Nicolae si este de rit bizantin, într-un stil romanic târziu. Acoperisul constructiei este realizat din placi de piatra. La interior exista înca picturi vechi, semnate de zugravul Stefan, care sunt considerate asemanatoare cu cele de la biserica Sf.Nicolae de la Curtea de Arges, realizate în sec. al -XIV-lea. Exista o reprezentare a lui Iisus Hristos copil, îmbracat în straie populare românesti, ceea ce dovedeste o viziune originala a artistului.

Turnul bisericii cu deschiderile fasonate de provenienta tot romana

Clopotnita este sigur mult mai recenta

  Recomand tuturor celor care ajung în zona Hateg sa faca acest mic ocol si sa ajunga la Densus pentru a descoperi taina minunatei Biserici Sf.Nicolae. Cred ca în putine locuri putem descoperi ceva atât de special, un punct unde istoria aduna ca într-o circumvolutiune marturii din secole si milenii diferite si se contopeste cu sfintenia locasului religios, care evidentiaza si amprenta traditiilor autohtone. De la aceasta vizita, Biserica de la Densus înseamna pentru mine cu mult mai mult decât imaginea bizara de pe un timbru (sincer, când vedeam timbrul îmi ziceam ca nu prea seamana cu o cladire de biserica), reprezinta de acum un reper extraordinar de cultura si mândrie româneasca.
   Fiind în zona Hateg, nu puteam rata obiectivul care este poate cel mai de notorietate în zona, Rezervatia de zimbri. Am dorit sa mergem mai ales pentru copii, care se asteptau poate la ceva mult mai spectaculos. Mai vazusem rezervatia în anii 80', când chiar am fost dezamagit de faptul ca erau doar 2-3 zimbri si nu mi s-a parut atunci nimic special sau atractiv. In prezent, ce pot sa spun? Foarte bun drumul de acces spre rezervatie, printr-o padure superba, drum impecabil, serpuit, o placere sa conduci. Cadrul natural de la intrarea în rezervatie este de asemenea deosebit si chiar te simti în mijlocul naturii. Veveritele din copacii din jur sunt destul de prietenoase si pot fi usor observate. Zimbrii sunt mai multi acum, vreo 7-8, dar parca e un pic dezolant sa-i vezi în tarc, la distanta apreciabila..... Vizita a fost însa salvata de existenta unui pui de zimbru de numai 3 luni, tinut separat si foarte apropiat de vizitatori, pui de zimbru care facea deliciul tuturor copiilor.

Puiul de zimbru...

 

   Si astfel, dupa o zi plina, ne-am reîntors la primitoarea noastra gazda, doamna Tereza, de la pensiunea omonima din Râu de Mori. Seara a fost lunga, lânga gratar, la un sprit si la un joc de carti, depanând impresii despre locurile vizitate si despre programul zilei urmatoare.

Traseul celei de-a cincea zile de vacanta are drept repere Manastirea Prislop, Castelul Huniazilor si scaldat în Lacul Cincis. Despre toate astea în postarea care urmeaza.