Faceam deja cale întoarsa spre Arieseni din excursia noastra la Detunate si la Muzeul Aurului din Rosia Montana, dar am decis sa mai zabovim putin pe drum si sa mai atacam un punct de interes din zona. Nu am mers la pestera Scarisoara pentru ca stiam toate povestile despre starea drumului care ar fi trebuit parcurs (si am mai spus-o ca nu ma aventurez cu masina noastra pe un drum despre care stiu ca este rau ...), dar am ales sa facem o scurta plimbare pe jos pentru a vedea o pestera mult mai putin spectaculoasa, Poarta lui Ionele. Traseul spre Scarisoara porneste din comuna Gârda de Sus. Am mers cu masina pâna unde începe drumul neasfaltat spre pestera de gheata, am parcat si am continuat pe jos (pe un drum excelent :)).... ) pâna la pestera Poarta lui Ionele. Nu sunt mai mult de 2-3 km din Gârda de Sus pâna la aceasta pestera. Ce pot spune despre aceasta plimbare....Zona superba, ca peste tot în Apuseni, placerea de a descoperi locatia pesterii, un urcus modest pe versant pâna la pestera, un portal de intrare spectaculos cu o înaltime de peste 15 m, interiorul pesterii nu deosebit, lungimea foarte mica, dar sentimentul descoperirii unui loc special este oricum totdeauna tonifiant.
 |
| Drumul spre Pestera Poarta lui Ionele |
 |
| Diverse goluri în munte |
 |
| Se vede ca a plouat cu putina vreme înainte.... |
 |
| Urcam spre pestera ... |
 |
| Se vede intrarea în pestera ... |
 |
| Portalul de intrare |
 |
| Portalul de intrare vazut din interior |
Intrarea în Poarta lui Ionele a reusit doar sa ne deschida apetitul pentru ceea ce stiam ca va urma în ziua urmatoare, când ne programasem o drumetie pe Valea Sighistelului, unde speram sa întâlnim multe grote si pesteri pe traseu (drumetie descrisa în postarea urmatoare).
Fusese o zi destul de încarcata si oarecum solicitanta, iar cum foamea ne încerca pe toti am decis sa mergem în apropiere, la un loc despre care citisem multe aprecieri pozitive pe internet, pentru a gusta câte ceva. In unele povestiri despre Apuseni erau oameni care spuneau ca o vizita în Apuseni nu este completa fara a mânca macar o data la
Mama Uta, fara a simti putin din atmosfera acestui local foarte popular, intens frecventat de turistii care trec prin zona. Popasul restaurant "La Mama Uta" este chiar pe DN75, în apropiere de Gârda de Sus, nu poate fi ratat pentru ca parcarea generoasa din fata este totdeuna plina.
Care ar fi impresiile noastre de la "Mama Uta" (am mâncat de doua ori acolo...)? In general bune, peste medie, mai ales ca am avut placerea deosebita de a o vedea pe cea care da numele popasului. Este acum o doamna venerabila, usor identificabila dupa imaginea din fata pensiunii (dar peste care au mai trecut anii...), cu o figura placuta si într-adevar foarte preocupata de clienti (am vazut-o cum s-a apropiat de câteva mese si a discutat cu unii turisti despre cum li se pare mâncarea si serviciile oferite...). In acelasi mod se poarta si cei din familia sa care supravegheaza buna functionare a localului (permanent printre clienti, atentionând chelnerii si oferind explicatii si o vorba buna turistilor)- am discutat cu doi barbati, baieti sau gineri ai venerabilei doamne, care au avut amabilitatea de a ne lamuri asupra unor sortimente incluse în meniu despre care stiam mai putin si chiar sa ne faca recomandari... Ca nivel de preturi nu mi s-a parut nici ieftin, dar nici exagerat si am avut sentimentul acela pe care l-am mai trait prin strainatate, când simti ca serviciile primite merita banii platiti.
 |
| "La Mama Uta" |
 |
| Galusca Schomloi, clatite cu afine si placinte ardelenesti |
Desi nu se poate spune ca o masa la "Mama Uta" îti ofera o mostra de gastronomie ardeleneasca autentica (pentru asta trebuie mâncat la anumite pensiuni sau în locuri cu un flux mai mic de turisti), este totusi un local potrivit pentru cei în trecere si oarecum grabiti, plusul restaurantului venind din prezenta activa printre clienti a gazdelor.
Pentru o imagine completa a acestei a saptea zile a vacantei noastre, puteti citi impresiile din postarea anterioara, despre urcusul spre Detunate si vizita la Muzeul Aurului din Rosia Montana. Ziua a opta a fost dedicata în întregime unei drumetii prin Valea Sighistelului, pe firul apei si printre multe grote si pesteri - drumetie descrisa în postarea urmatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu