Vacanta 2009 (XII) - Drumetie pe Valea Sighistelului

  Când am pregatit desfasuratorul vacantei noastre, referitor la Apuseni, am decis sa nu ne avântam pe trasee spre obiective din zona Cetatilor Ponorului si sa amânam explorarea acestei arii pentru o vacanta viitoare, când ne vom caza undeva în zona Padis. In consecinta am cautat activitati interesante, mai apropiate de Arieseni, locul unde planificasem din timp sa ne fixam "baza". Dupa "sapaturi" aprofundate pe internet, am gasit o idee care m-a cucerit din prima clipa, o drumetie pe Valea Sighistelului.

  Am mai spus ca pentru vacanta noastra din 2009 mi-am dorit sa vizitam mai multe zone montane si cât mai multe pesteri. Am început cu pesterile din nordul Olteniei - Pestera Muierilor si Pestera Plovragi (din pacate am gasit-o închisa), am continuat cu Pestera Bolii de la Petrosani si Pestera Poarta lui Ionele de la Gârda si....înainte de a ne opri la Pestera Ursilor, am descoperit ca arealul Vaii Sighistelului este o zona exceptionala prin bogatia de fenomene carstice, un adevarat rai pentru speologi. Când am gasit pe un site descrierea zonei si harta traseului, mi-am dat seama instantaneu ca am gasit o activitate minunata pentru o zi întreaga, apropiata de baza noastra de cazare. Si, înainte de a mai spune alte lucruri despre acest loc minunat, iata harta Vaii Sighistelului:

Valea Sighistelului

  Mai întâi, sa vorbim despre cum se ajunge acolo. Se merge pe DN75 si undeva în zona Câmpani - Fânate se face un drum spre dreapta (venind dinspre Arieseni - Vârtop), care ne conduce spre satul Sighistel. Am mers cu masina pâna la iesirea din sat, unde am lasat-o pe o pajiste la umbra unui pom si de aici ne-am continuat drumul pe jos....mergeam pe Valea Sighistelului! Am observat pe masura ce am avansat mai mult ca multi turisti (cei care cunosteau zona...) înaintau mai mult cu masinile si am întâlnit o zona destul de extinsa populata cu corturi si rulote. Dar, poate e mai frumos sa se mearga pe jos chiar de la iesirea din sat.

  Ca impresie generala - traseul este minunat. Suficient de usor pentru a putea fi parcurs de aproape oricine, dar îndeajuns de solicitant pentru a induce turistului placerea drumetiei, drumul însoteste cursul Sighistelului spre amonte, cu numeroase serpuiri si treceri de pe un mal pe celalalt. Pe masura ce se avanseaza, valea se îngusteaza, peretii devin mai apropiati si uneori mai abrupti, existând chiar mici sectoare cu veritabile chei montane. Pe unele portiuni se descopera cu usurinta numeroase tufe de mure, o abundenta extraordinara. Când am fost noi pe acolo (început de august) murele erau deja coapte si a fost o placere sa culegem la întoarcere suficiente fructe pentru baza unei murinate de exceptie, preparata ulterior acasa.

Zona de campare la începutul Vaii Sighistelului

Traseul urmeaza firul apei

Valea este larga în prima parte a traseului

  Frumusetea naturii este remarcabila în aceasta vale. Versanti împaduriti, dar si pinteni montani stâncosi golasi însotesc parcursul apei limpezi a Sighistelului. Stânci acoperite cu muschi, grohotisuri, arbori falnici sau vreun izvoras care apare pe neasteptate din lateral completeaza acest decor de basm. Si daca esti vigilent (sau urmaresti cu atentie harta traseului...) ai sansa de a identifica pe versantii vaii intrarea în vreuna din numeroasele pesteri din zona. 

  Intreaga vale masoara doar 9 km, dar portiunea propusa pentru traseu, care este cea mai frumoasa si este marginita de pereti verticali, se întinde cam pe jumatate din aceasta distanta. In partea inferioara a pârâului, sus în amonte, valea are aspectul unui canion. Diversele surse de pe internet mentioneaza ca Bazinul Sighistelui adaposteste circa 200 de pesteri pe o arie de numai 1000 ha, fiind arealul cu cel mai mare potential de endocarstificare din tara.

  

Treptat valea se îngusteaza

Pereti stâncosi impozanti apar în multe puncte de pe traseu

Ici si colo se pot observa intrari în diverse formatiuni carstice

In amonte umezeala este mai mare si vegetatia mai luxurianta

  Am parcurs drumul în amonte mergând strict pe firul apei si identificând unde am putut intrarile în pesterile de pe traseu si am hotarât sa urcam spre ele la întoarcere. Noi am parcurs traseul prin vale pâna unde se desprinde bifurcatia spre Pestera Magura. Acolo drumul urca pieptis pe munte si ne-am întors (hernia mea de disc nu îmi permite eforturi exagerate...). Referitor la pesterile identificate, din cele circa 20 de pesteri marcate pe traseul din schita de început pâna unde am mers noi, am reusit sa identificam clar vreo 8-9. Ideea este ca  multe intrari în pestera nu sunt usor vizibile si doar putine se afla la nivelul vaii. Majoritatea sunt pe versanti, ascunse în vegetatie sau la o oarecare distanta de firul vaii. Evident, marcajele si indicatoarele spre pesteri (care ar fi permis o identificare usoara...) lipsesc aproape complet...

Cadrul natural este superb, nu-i asa ?

Zona de chei pe Valea Sighistelului

De aici apare la lumina zilei Izbucul Hidrei

La cules de mure ....

  Dintre obiectivele identificate de noi pe traseu, cea mai spectaculoasa a fost Pestera Dracoaia. Este situata pe partea dreapta mergând în amonte, usor de descoperit datorita portalului urias de intrare, vizibil de la nivelul vaii (12 m înaltime si 14 m deschidere). O sala mare se afla imediat dupa intrare, dupa care pestera se îngusteaza.

Pestera Dracoaia

Intrarea la Pestera Dracoaia

Portalul de intrare fotografiat din interior

  O alta pestera a carei "descoperire" ne-a creat o mare satisfactie (nu e chiar usor vizibila...) a fost Pestera Pisolca. Are o deschidere triunghiulara, este îngusta, dar lunga la interior (se spune ca sunt 74 m) - galeria de intrare are peste 20 m. In pestera exista bazine de apa si nu am riscat sa ne udam încaltarile, dar am vazut suficient pâna unde am putut intra pe uscat.

Intrarea în Pestera Pisolca

Pasim cu grija....este apa peste tot

Pestera Pisolca - interior

  In sectorul mai îngust, de chei, am gasit usor Pestera Gura Fetii, de unde dupa ploaie apare debitul unui izbuc (am vazut fotografii cu apa curgând din pestera, dar când am mers noi seceta dura de câteva saptamâni si izbucul era secat...). Oricum, pot spune ca denumirea este sugestiva, daca priviti atent imaginea...
  Pestera Surata se afla si ea la nivelul râului si este usor de descoperit, fiind în fapt o nisa laterala adânca de 7-8 m. Interesanta ca fenomen carstic este Rasuflatoarea Blidaru - o gaura îngusta prin care iese un curent puternic de aer, provenit dintr-o pestera mica, activa.

Ajungem la "Gura Fetii"

Pestera Gura Fetii

Pestera Gura Fetii

Pestera Surata

Pestera Surata

Rasuflatoarea Blidaru

Izbucul Blidaru

  A fost o excursie excelenta si o minunata si relaxanta zi de vacanta. Recomand cu caldura aceasta drumetie tuturor celor ce ajung în zona, deoarece locurile sunt superbe si traseul usor de parcurs. Si sunt convins ca aceia care vor fi mai vigilenti si mai îndrazneti decât noi vor putea descoperi mai multe pesteri dintre care unele si mai spectaculoase (se spune ca Pestera Magura este deosebit de frumoasa ...).
  Spre seara ne-am reîntors pentru a cina la "Mama Uta" (din aceasta zi sunt pozele cu clatite si placinte ardelenesti din postarea precedenta...) si pentru a ne pregati de plecare a doua zi. Urma sa ne deplasam spre Baile Felix, dar pe drum aveam planificata vizita la cea mai spectaculoasa pestera din România deschisa publicului, Pestera Ursilor (subiectul postarii urmatoare...).