Vacanta 2009 ( XIII ) - Pestera Ursilor - o minune a naturii

  In a noua zi a vacantei noastre din 2009 urma sa încheiem plimbarile prin zonele montane (trecusem prin Parâng, Retezat si acum prin Apuseni) si sa ne îndreptam spre zona Baile Felix - 1 Mai, pentru trei zile de relaxare binemeritata la strandurile termale renumite de acolo. Eram înca patrunsi de impresiile extraordinare ale drumetiei pe Valea Sighistelului (postarea anterioara), de farmecul oferit de minunatele formatiuni speologice vazute în aceste zile de vacanta. Dar, "cireasa de pe tort" aveam sa o gasim abia în aceasta zi, prin vizita la Pestera Ursilor.

  Sotia mea vizitase Pestera Ursilor în adolescenta, cu ocazia unei Olimpiade nationale desfasurata la Oradea. Pentru mine si pentru fiica mea, Andreea, a fost prima vizita la acest obiectiv si pot spune ca am ramas cu adevarat impresionat. Pur si simplu nu ma asteptam sa întâlnesc acolo decorul absolut magnific al pesterei, obisnuit fiind cu pesteri mai putin spectaculoase. Pot spune doar ca frumusetea interiorului îti taie efectiv rasuflarea. Este o experienta fabuloasa, realmente nu puteam crede ca un astfel de obiectiv turistic exceptional se gaseste în România. Si nu ma refer doar la frumustile create de natura.... Daca luam în considerare faptul ca amenajarea pesterii pentru vizitare s-a realizat în anii 1975 -1980 (si cred ca ultimii 20 de ani nu au adus nimic bun în plus, poate dimpotriva....), pot spune ca este o realizare de exceptie. S-a lucrat îngrijit cred, pentru un impact minim asupra pesterii, iar rezultatul este remarcabil. Repet, nu trebuie sa comparam cu amenajarile din strainatate din ultimii 10 ani, sa zicem, ci sa constientizam ca amenajarea este o realizare a anilor 75' - 80'. 

   Dar, sa începem cu câteva informatii generale importante. Pestera Ursilor se gaseste la marginea satului Chiscau, comuna Pietroasa, judetul Bihor, la o altitudine de 482 m. Accesul auto se face pe DJ 763 spre Chiscau (14 km), drum desprins din DN76, Deva - Oradea. Starea drumului judetean este chiar buna, spre deosebire de multe portiuni de drumuri nationale din zona.

  Indicatoarele sunt prezente, deci obiectivul se gaseste usor. Se ajunge într-o zona mare de parcare, unde exista câteva terase restaurant si o zona de vânzare de suveniruri, dupa care se urca putin pe jos pâna la cladirea prin care se patrunde în pestera.

  Programul de vizitare este 10.00 - 17.00, de marti pâna duminica. Evident, noi am ajuns la pestera într-o zi de luni. Dar, nu am fost speriat de programul afisat, pentru ca stiam obiceiul ca vizitarea sa fie posibila si lunea, la momentul când se aduna suficienti turisti. Astfel ca în jur de ora prânzului am fost în primul grup care a intrat în pestera.

  Diversele surse de pe internet arata ca numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de "urs de caverna" (Ursus Spelaeus) descoperite aici. Se crede ca la un anumit moment intrarea în pestera a fost obturata de prabusirea unei stânci si circa 140 de ursi au ramas captivi în interior, fara posibilitati de a parasi caverna. Ursii înfometati s-au atacat reciproc, pâna au murit cu totii. Ipoteza a fost emisa pe baza analizei numeroaselor oase fosilizate descoperite în pestera.

  Pestera a fost descoperita întâmplator la 17 septembrie 1975, când o explozie provocata la cariera de calcar a relevat prezenta unei cavitati. Minerul Traian Curta din Chiscau a fost primul care a patruns prin put si a avansat câteva sute de metri, fiind primul "vizitator" al acestei lumi de basm. Prima explorare organizata de un grup de speologi amatori a avut loc doar trei zile mai târziu. Apoi, autoritatile s-au miscat rapid si pe baza studiilor întocmite de specialistii de la Institului Emil Racovita s-a început amenajarea pesterii pentru vizitare, amenajare încheiata dupa circa cinci ani si care la acel moment se afla în mod real la nivelul standardelor mondiale. 

   Pestera nu este nici cea mai lunga si probabil nici cea mai frumoasa pestera din România, dar cu siguranta este superlativul absolut al pesterilor deschise publicului din tara noastra. Are o lungime de peste 1500 m si prezinta galerii situate pe doua niveluri. Galeria superioara în lungime de 488 m este portiunea vizitabila si amenajata, iar galeria inferioara este rezervata cercetarilor stiintifice. 

Schema Pesterii Ursilor

  Traseul de vizitare trece la început prin Galeria Oaselor, apoi se ajunge la un spatiu larg unde se întâlnesc cele trei galerii, se continua prin Galeria "Emil Racovita" pâna la capat, se revine la locul de intersectie si se merge spre iesire prin senzationala Galerie a Lumânarilor. Pestera este usor de vizitat, atât datorita formei în general rectilinie a galeriilor,  cât si amenajarii foarte reusite.

Intrarea în Galeria Oaselor

Cromatica interiorului  este superba

Draperii si voaluri diafane din calcit

La raspântia galeriilor

Formatiuni bizare

   Chiar de la intrare vizitatorul Pesterii Ursilor este întâmpinat cu o bogatie de formatiuni stalactitice si stalagmitice, de forme si marimi diferite, cu o cromatica senzationala. Depunerile colorate diferit, numite "vermiculatii", sunt apreciate ca fiind printre cele mai frumoase din pesterile din România.  Forme bizare, draperii si dantelarii - asa numitele baldachine, care sunt foarte rare, minunatele formatiuni de tip "lumânare" sau "spaghetti" se pot observa pe toata lungimea pesterii.  Imi amintesc nostalgic acele clipe când eram efectiv fermecat de puterea creatoare a naturii... Este ceva inegalabil, chiar si imaginatia unui mare artist ar pali în fata acestei capodopere naturale.

Martori împietriti la spectacolul naturii

Fara  cuvinte....

"Lumânari"  senzationale

    La finalul Galeriei Emil Racovita se afla expus un schelet întreg de urs. De acest loc este legata singura noastra amintire neplacuta de la Pestera Ursilor. Sau altfel spus, asa obisnuiesc românii sa înteleaga a face turism, dându-si cu firma în cap chiar si când vizitatorul este realmente încântat. Ceea ce vreau sa spun este ca am asistat la o scena  ... de necrezut. In general grupul de turisti este însotit de mai multe persoane, unii mai in fata, unii la mijloc sau spre final. La capatul galeriei, scheletul de urs este expus într-o zona circulara, turistii îl privesc si se întorc pe drumul pe care au venit spre raspântia galeriilor si apoi spre iesire prin Galeria Lumânarilor. Ei bine, unui astfel de personaj local din partea organizatorilor i s-a parut ca turistii se miscau prea încet si ca oprirea la scheletul de urs dura prea mult si a început o serie de vociferari si reprosuri, cum ca se consuma prea multa energie electrica (!) din cauza deplasarii lente a sirului de turisti si pur si simplu a stins proiectoarele din zona, lasând multi oameni efectiv în semiîntuneric, oameni care chiar doreau sa vada acel schelet de urs. O alta mostra de pricepere româneasca în a face turism....
   Galeria Lumânarilor mi s-a parut de departe cea mai spectaculoasa. Inca de la început esti surprins de multimea de stalagmite cu forme elegante, cu o cromatica centrata spre un alb imaculat. Atractiile sunt extrem de numeroase, de grosimi diferite, de la zeci de centimetri pâna la incredibilele "spaghetti". Desigur ca diversele formatiuni au diferite nume sugestive, cum ar fi minunatul "Lac cu nuferi" sau "Pagodele".

"Racheta"

Scheletul întreg de urs

Lumânari ....

Zona  "Lacului cu nuferi"

Cea mai tare gluma din pestera...observati "ursul" care a vrut sa iasa si a ramas blocat?

  Cea mai tare gluma pe care ne-a servit-o ghidul a fost spre final, când ne cere brusc sa identificam ultimul urs care a trait în pestera si care încercând sa paraseasca pestera, a ramas prins în deschiderea prin care încerca sa iasa. Si daca priviti atent a treia fotografie de mai sus veti identifica usor cam în mijlocul imaginii o formatiune minunata de culoare roscata, care seamana incredibil cu partea din spate a unui urs (se observa asemanarea cvasiperfecta cu picioarele din spate si coada "ursului"...).
  Temperatura în pestera este în jur de 10 grade si cum turul dureaza cam 35-40 minute, este indicat sa aveti haine corespunzatoare.
  La iesire, ne-am putut bucura de niste placinte ardelenesti minunate vândute de o localnica. De asemenea oferta de palinca este extrem de variata la tarabele din parcare. Si înca un detaliu, se poate cumpara un DVD cu filmari în pestera, iar aspectul interesant este ca pe DVD sunt imagini si filmari si din Galeria inferioara, cea în care vizitatorii nu au acces.
  In concluzie, o vizita la Pestera Ursilor trebuie avuta în vedere de orice turist dornic sa cunoasca si sa vada locurile speciale din România. Este, poate, maximul pe care îl pot vedea, în tara, iubitorii de pesteri. Accesul e usor si spectacolul naturii merita cu prisosinta un ocol pâna la Chiscau/Bihor.
  Noi ne-am continuat drumul si ne-am cazat apoi pentru trei nopti la o pensiune din Baile 1 Mai, lânga Oradea. Au fost trei zile de relaxare, cu plaja si bai în strandurile termale, cu plimbari prin Oradea. Cam astea au fost obiectivele atinse în aceasta vacanta de 12 zile prin tara în 2009. O sinteza a acestui concediu o voi face în postarea urmatoare. Odata reîntorsi acasa, ne pregateam pentru un alt voiaj de vacanta....urma sa plecam în Grecia.