Vacanta 2011 (15) - Spre Innsbruck, prin Gerlos Pass

   Vremea posomorâta si umeda de dimineata se schimbase complet în bine. Dupa vizitele la National Park Zentrum din Mittersill si la Swarowski Krstallwelten din Wattens ne-am îndreptat spre Innsbruck. Desi stiam ca ne asteapta un drum lung la întoarcere si era trecut bine de amiaza (plecam din Wattens undeva dupa ora 16), ne-am spus ca nu puteam rata o întâlnire cu Innsbruck-ul, fie ea si limitata la doar 2-3 ore.
   Doar 20 km despart Wattens-ul de Innsbruck. Capitala landului Tirol, Innsbruck-ul este un oras care are cu putin peste 100.000 de locuitori. Este însa o asezare încarcata de istorie, un oras amplasat într-un cadru natural magnific. Situat pe valea râului Inn, la confluenta cu mai micul Wiptall, orasul este înconjurat de munti falnici, în special pe latura sa nordica, unde Nordkette si Patscherkofel au piscuri semete ce trec de 2.200 - 2.300 m înaltime. Innsbruck-ul este si un important centru economic, favorizat de pozitionarea sa la doar 30 km de pasul Brenner (cea mai importanta trecatoare alpina care leaga spatiul germanic de Italia), dar simultan si un dezvoltat centru universitar si punct major de atractie turistica.
   Odata cu apropierea de oras am avut senzatia ca resimt traficul rutier extrem de aglomerat, desi exista rute si centuri ocolitoare care au menirea sa fereasca zona centrala de vehiculele care se afla în tranzit spre sau dinspre Pasul Brenner. Mai mult chiar, capitala tiroleza mi se pare unul dintre orasele austriece în care poti gasi mai greu un loc de parcare (si oricum parcarea este scumpa aici), mai ales daca nu ai studiat aceasta problema anticipat. In apropierea zonei centrale am observat destule locuri de parcare marcate cu albastru, din pacate însa cam toate ocupate, iar unele din parcarile gasite de GPS nu aveau deloc locuri libere la acele ore de dupa amiaza. In cele din urma, dupa câteva treceri prin zona centrala am intrat la un garaj subteran unde am putut lasa masina pentru câteva ore, pozitionat aproape de aria pietonala a orasului vechi.

Cladirea cu acoperisul de aur - principalul punct de atractie  din orasul vechi

Stadtturm si stradutele înguste din zona centrala

Grup de voluntari în costume de epoca care vindeau bilete pentru o serata muzicala

  In mod evident, daca ne oprisem în Innsbruck doar pentru câteva ore, nu putea fi vorba de vizitarea unor anume obiective, asa cum facem de obicei. Ne-am propus doar o plimbare prin zona orasului vechi, sa simtim pulsul acestor locuri si sa ne formam o impresie, atât cât era posibil în conditiile date. La final, am putut spune ca mi-a placut Innsbruck-ul foarte mult, ca am fost fermecat de cadrul natural de exceptie si de cladirile din zona veche a localitatii. In acele momente am simtit în mod clar impulsul ca trebuie sa descoperim mai amanuntit frumusetile acestui oras, fapt care s-a si materializat un an mai târziu. Prin prisma experientelor noastre ulterioare, as plasa Innsbruck-ul pe un palier de egalitate cu Salzburg-ul din punct de vedere al atractivitatii turistice a oraselor si zonelor adiacente.

Innsbruck - zona centrala si impresionantii munti din vecinatate

Inn-ul, râul pe care este asezata capitala tiroleza

   Nu uitasem de dorinta Andreei de a gusta un Kaiserschmarrn în Innsbruck, lucru simplu de îndeplinit la unul dintre restaurantele din zona centrala. Plimbarea prin orasul vechi, apoi pe malul Inn-ului era o încheiere relaxanta a unei zile reusite de vacanta.

Mariensaule - Coloana Fecioarei Maria

La un Kaiserschmarrn...

 
   Trecerea noastra prin Innsbruck a fost scurta în 2011, doar câteva ore, suficiente însa pentru a ne stimula dorinta de a cunoaste mult mai bine acest oras. Un an mai târziu am reusit sa vizitam cu adevarat capitala Tirolului, despre care am ramas cu impresii excelente. Pentru mine Innsbruck-ul este unul dintre acele locuri unde (daca as putea sa aleg...) mi-ar placea sa traiesc, un oras care însumeaza toate atributele pe care le consider necesare unui cadru de dorit pentru o vietuire optima.
   Nu voi încheia însa aceasta postare fara a face câteva referiri la Gerlos Pass. Drumul ce leaga Salzburgerland-ul de Tirol trece prin aceasta trecatoare montana minunata. La est ea porneste de la baza uimitoarei cascade Krimml (cea mai înalta din Europa), din valea Salzach, iar în Tirol ajunge pâna la începutul superbei Vai Zill (Zillertal). Drumul panoramic are o lungime de circa 12 km, este un drum cu plata (8 euro pentru o zi) si nu exceleaza nici prin gradient (panta maxima 9%), nici prin altitudinea atinsa (maxim 1.630 m). Gerlos Alpine Road ne poarta însa prin peisaje cu totul speciale si ofera la capatul sau estic câteva puncte de belvedere cu perspectiva fabuloasa asupra cascadei Krimml. Imaginati-va serpuirea în urcare a drumului, cum virajele în ac de par se succed pe coasta versantului si cum aproape la fiecare nou palier de altitudine al drumului se gaseste o zona de parcare ce ofera o alta vedere asupra minunii naturale de la Krimml.
  

La începutul Gerlos Alpine Road - cu cascada Krimml în fundal

  

Panglica alba este cascada Krimml  (cu cele 3 trepte ale sale),  iar  "V"-ul dintre munti este Valea Achental

Amintiri de pe Gerlos Pass

 

    Cascada Krimml a fost un obiectiv important pentru noi, prins în programul unei alte zile, dupa cum se va vedea în postarile urmatoare. Cum nici vremea nu era tocmai perfecta si noi ne grabeam spre Wattens si Innsbruck, am trecut doar pe lânga cascada, fara a opri la Krimml.
    Dupa trecerea prin pasul Gerlos, am gasit un Tirol parca mai însorit. Intreg drumul pâna la Innsbruck este deosebit de pitoresc, atât prin prisma peisajelor naturale de exceptie, cât si prin farmecul vilisoarelor, caselor si pensiunilor cu nelipsitele flori la balcoane. O zona superba, o zona de neuitat, o zona care te îndeamna sa petreci macar un crâmpei de vacanta în Tirol sau în zonele apropiate din Austria.

Câteva imagini de la iesirea din Gerlos Pass spre Tirol

Biletul pentru drumul panoramic prin Gerlos Pass

   La fel de frumos este drumul pe masura ce se apropie de Wattens si Innsbruck. Nici nu mai este nevoie sa amintesc faptul ca infrastructura austriaca este impecabila, cu o multime de tuneluri în aceasta zona. Condusul este o placere, iar peisajele minunate din jur un bonus.

 

Elemente ale unei infrastructuri impecabile

  Drumul de întoarcere la Dorfgastein a fost lung, dar am ales alt traseu si nici nu ne-am dat seama cum trecând kilometru dupa kilometru am ajuns la baza noastra de cazare dupa lasarea întunericului. Fusese o zi plina, un traseu lung, dar plin de satisfactii. Ce avea sa urmeze a doua zi? Depindea în mare masura de aspectul vremii. Iar vremea din ziua urmatoare a tinut cu noi...