Vacanta 2011 (17) - Grossglockner (-II-) - EdelweissSpitze, Fuscher Torl si Heiligenblut

  Traseul principal pe Grossglockner Hochalpenstrasse atinge o altitudine maxima de 2.504 m în dreptul punctului Hochtor, care marcheaza si granita dintre landurile Salzburg si Carinthia. In fapt, constructorii au ales aici o idee simpla, evitând trecerea peste culmea muntoasa prin realizarea unui tunel de 311 m. Dar asta nu înseamna ca 2.504 m este cota maxima la care se poate ajunge cu masina pe Grossglockner. Iar daca acest superb drum alpin este un veritabil trofeu pentru ciclisti, ne-am zis sa marcam si noi o borna cu anumite semnificatii speciale. Adica am dorit sa stabilim aici un record personal de altitudine la care sa fi ajuns cu masina, iar acest lucru a fost perfect posibil prin parcurgerea derivatiei spre EdelweissSpitze. Edelweissspitze  este cel mai înalt punct accesibil pe patru roti pe Grossglockner Hochalpenstrasse, cu o altitudine de 2.571 m. Deci, se poate spune ca ne-am aflat în masina la o altitudine mai mare decât a oricarui vârf montan din România (se stie, 2544 - Vf.Moldoveanu). Raportat la scara europeana, nu este nici pe departe cea mai înalta sosea montana, iar doar un an mai târziu reuseam sa trecem cu masina de cota de 2.800 m altitudine, tot în Austria, la Solden pe drumul sprei cei trei mari ghetari, cunoscuti ca " Drei Big".

   Dar, pot spune ca asa cum o vacanta montana în Austria e neîmplinita poate fara a parcurge Grossglockner Hochalpenstrasse, tot asa ar fi pacat sa parcurgi traseul Grossglockner-ului fara a urca la Edelweissspitze.

EdelweissSpitze - vedere din parcarea de la baza 

In Biker's Nest - indicatorul catre cel mai înalt vârf din Alpii austrieci - Grossglockner (3.798 m)

Parcarea de pe EdelweissSpitze, cu spatii speciale rezervate biker-ilor

   Derivatia catre EdelweissSpitze este un drum îngust, cu 6 viraje alpine numerotate. Insa nici aceasta portiune nu este una dificila, nici prin prisma înclinatiei (usor mai mare decât ceea ce se întâlneste pe traseul principal al Grossglockner Hochalpenstrasse) si nici prin cea a îngustimii. Drumul este într-adevar nu foarte lat, dar se poate totusi circula pe doua sensuri fara a fi nevoie de a astepta si eventual negocia trecerea prin anumite puncte cu driverii ce vin din sens contrar. Ma asteptam la ceva sensibil mai dificil, dar nu a fost asa (citisem unele pareri cum ca aceasta portiune ar fi una chiar dificila) si chiar în ziua urmatoare aveam sa întâlnim în pitoreasca vale Stubach un drum cu mult mai îngust (ce-i drept, cu un trafic mult mai putin intens). Multi turisti si mai ales multi motociclisti aleg sa urce la EdelweissSpitze. Parcarea din vârful acestei culmi este una surprinzator de încapatoare pentru conditiile date, chiar daca mai totdeauna cred ca este relativ plina. Punctul de atractie, locul care ofera cea mai buna perspectiva asupra acestor locuri fabuloase (un punct de belvedere cu o deschidere de 360 grade) este Biker's Nest, o micuta platforma care ofera turistului o perspectiva coplesitoare. De aici pot fi vazute peste 30 de vârfuri montane de peste 3.000 m (se poate vedea si în imaginile de mai sus sau de mai jos si Grossglockner-ul, cel mai înalt vârf montan austriac - 3.798m), dar si peisajele alpine majestuoase din jur, printre care se strecoara serpuind faimosul drum panoramic caruia îi dedicasem aceasta zi de vacanta.

Grossglockner-ul (3.798 m) este vârful ascutit de lânga marginea imaginii

In Biker's Nest

Traseul serpuitor al portiunii urmatoare din Grossglockner Hochalpenstrasse

O amintire draga noua - în Biker's Nest, pe Edelweissspitze cu Grossglockner-ul în fundal, 

  Nu stiu daca Edelweissspitze este cel mai frumos loc de pe traseul acestei sosele alpine, însa cred ca în mod sigur este punctul care ofera cea mai frumoasa perspectiva asupra drumului si asupra minunatului tinut montan din jur.
   La acest link pe Youtube ("Grossglockner -III-") se afla un montaj din filmuletele noastre, care doreste sa surprinda ce înseamna Edelweissspitze pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Se poate vedea la link-ul mentionat mai sus parcurgerea derivatiei pe urcare, iar pentru o filmare cvasiintegrala a coborârii de la Edelweissspitze ("Grossglockner -IV-") se poate folosi acest link, cu un alt filmulet. Am mai spus ca pe astfel de drumuri poti întâlni multe masini de epoca, cu soferi domni eleganti, în general de o vârsta înaintata conducând masini de colectie sau decapotabile, ce poarta farmecul unor decenii de mult trecute. Ca o curiozitate, în al doilea filmulet de mai sus (cel cu coborârea de la Edelweissspitze), undeva în a doua jumatate a sa, imaginile surprind pe sensul contrar  aflata în urcare o masina de epoca, micuta si poate nu foarte aratoasa, dar ... un model pe 3 roti! Interesant, nu? Pe trei roti si cu o capacitate cilindrica probabil mica, domnul respectiv se avânta fara probleme spre Edelweissspitze....
    Ne-am oprit la baza acelei culmi  (o parcare mult mai larga decât cea din vârf) pentru a admira înca o data traseul drumului alpin si perspectiva senzationala asupra urmatorului reper important, Fuscher Torl. Cât de inspirat s-a ales amplasamentul acestui monument, într-un loc unde soseaua alpina ocoleste la propriu un pinten montan! Si cred ca parcarea de la baza Edelweissspitze ofera cu adevarat cea mai buna perspectiva asupra virajului de la Fuscher Torl.

Fuscher Torl

Spre stânga este derivatia spre Edelweissspitze, spre dreapta  Fuscher Torl si virajul de 360 grade

Fuscher Torl 

Peisaje din masivul Hohe Tauern surprinse în zona Edelweissspitze - Fuscher Torl

    Fuscher Torl este în esenta un monument memorial, conceput de arhitectul Clemens Holzmeister în amintirea muncitorilor care au murit în timpul constructiei drumului alpin. Este un punct special de pe traseul Grossglockner Hochalpenstrasse, vizibil de la mare distanta, un punct care ofera câteva terase cu minunate puncte de belvedere, atât asupra vârfurilor montane (asupra Grossglockner-ului în special), cât si asupra soselei alpine, în ambele sale directii.

Fuscher Torl - cu drapelele Carinthiei (cel cu galben) si landului Salzburg

Fuscher Torl pe Grossglockner Hochalpenstrasee

  Fuscher Torl se afla la 2.428 m altitudine, deci pe portiunea înalta a soselei alpine, oferind o superba perspectiva a urmatoarei portiuni de traseu. Intr-una din imaginile de mai jos se poate vedea chiar si intrarea în tunelul de la Hochtor (al doilea tunel, cel mai departat). Cert este ca portiunea de drum de la derivatia spre Edelweissspitze pâna la derivatia spre Franz Joseph Hohe este cea mai frumoasa din întreg traseul drumului panoramic. De la Fuscher Torl, soseaua coboara usor spre alte repere - punctele Birds of Prey (2.320 m), Fuscher Lacke (2.262 m) si Geological Study Trail (2.290 m) - pentru a urca din nou apoi spre Hochtor (2.504 m). Fiecare dintre acestea poate fi o atractie, poate genera o oprire pentru a vedea expozitiile respective (despre pasarile din zona alpina, despre constructia drumului si despre cum este deszapezit primavara (fabulos - comparativ cu ce se intampla la noi...) sau despre rocile si mineralele din Hohe Tauern) sau doar pentru a realiza câteva fotografii, care cu siguranta vor deveni amintiri de neuitat ulterior.
    Grossglockner Hochalpenstrasse reuseste sa vrajeasca trecatorul cu frumusetea zonei prin care a fost croit, dar nu numai cu atât. Este atât de reconfortant sa vezi aici la circa 2.500 m altitudine normalitatea dintr-o astfel de tara occidentala, cu tot ce implica acest lucrur - drumuri impecabile, infrastructura completa, curatenie si grija pentru natura, toalete îngrijite exemplar, etc. Sa mai spunem ca Grossglockner-ul se deschide pentru trafic la sfârsitul lui aprilie si este închis cel mai devreme la sfârsitul lui octombrie? Comparati cu Transfagarasanul si comparati si zapada care acopera aceste drumuri (imaginile cu masinile care foreaza efectiv drum primavara pe trasul Grossglockner-ului sunt teribile - cu utilaje care trec prin zapezi de peste 3-4 m).

Continuarea spre Hochtor (tunelul din partea de sus a imaginii - al doilea)

Vacutele de pe pajistile alpine

O portiune în ascensiune în zig-zag

Fuscher Lacke

Grossglockner Hochalpenstrasse în dreptul Fusche Lacke

   Dupa Hochtor, cel mai înalt punct de pe traseul principal, drumul coboara destul de abrupt, iar derivatia spre Franz Joseph Hohe este aproape. Despre Franz Joseph Hohe, despre ghetarul Pasterze si despre simpaticele marmote voi povesti în postarea urmatoare.. Aici ma voi referi în continuare doar la ultima portiune a soselei alpine (pe sensul de la nord spre sud). Multe. multe portiuni unde natura se manifesta spectaculos. La Hochtor chiar si în august turistii gasesc zapada. Insa ceea ce da farmec zonelor alpine sunt acele firisoare repezi care se preling de pe platourile superioare, care se alimenteaza din ramasite de ghetari si creeaza pe alocuri spectaculoase minicascade. Intr-un astfel de loc, dupa Franz Joseph Hohe si înainte de a începe coborârea spre Heiligenblut ne-am oprit si noi si am avut bucuria de a ne întâlni cu alte doua masini cu români, vrajiti si ei de frumusetea acestor locuri.
   Un filmulet despre portiunea dintre Fuscher Torl, Hochtor si derivatia spre Franz Joseph Hohe ("Grossglockner -V-") poate fi gasit la aceasta adresa pe Youtube.

La una din multele minicascade de pe traseul Grossglockner  Hochalpenstrasse

   Heiligenblut este una dintre putinele localitati întâlnite pe traseul Grossglockner Hochalpenstrasse. Are doar circa 1.000 locuitori, dar este o asezare absolut fermecatoare. Stiam din cele citite despre frumusetea locurilor la Heiligenblut, însa realitatea a fost chiar mai frumoasa. Pe masura ce coboram pe ultima portiune a traseului vedeam de la distanta cum se profila turnul ascutit al bisericii St.Vincent, care este în fapt si emblema localitatii. Frumos, linistit, un satuc prea putin tulburat de turisti la acele ore de dupa amiaza la care am ajuns noi acolo. Desigur ca am fost atrasi de biserica pe care o observasem de la mare distanta, care dateaza de la 1460. Legenda spune ca aici, în capela bisericii, se afla o relicva crestina - o fiola care contine picaturi din sângele lui Iisus. Se spune ca aceasta a fost adusa în 914 dC de la Sf.Sofia din Constantinopole de catre cavalerul danez Briccius. In drumul sau spre casa, acesta a fost surprins de o avalansa în aceste locuri. Taranii au gasit fiola cu sângele sfânt lipita de o rana la gamba cavalerului. Mormântul lui Briccius se afla în interiorul bazilicii din Heiligenblut.

Heiligenblut si Grossglockner-ul în fundal

Biserica St.Vincent din Heiligenblut

 

In piata centrala din Heiligenblut

 

Lasam în urma Grossglockner-ul si ne îndreptam spre Lienz

  In biserica din Heiligenblut am vazut un lucru care ne-a aratat din nou cat de diferit stau lucrurile în Austria fata de realitatea cu care suntem obisnuiti noi. In toate asezamintele religioase exista cutii pentru donatii si peste tot se face apel la credinciosi pentru contributii în bani. La Heiligenblut se strângeau fonduri pentru o lucrare mai ampla (cred ca era vorba de refacerea acoperisului) si totul era transparent. Se mentiona suma necesara - 130.000 euro si nivelul contributiilor de pâna atunci (cifra se actualiza zilnic, asa am aflat) - care depasea cu putin 113.000 euro. Deci enoriasii si turistii aflati în trecere puteau vedea permanent cât s-a strâns din suma necesara. Iar indicatorul era si unul grafic, precum scala unui termometru, alaturi de panoul care mentiona scopurile strângerii de fonduri. Transparent, elegant si civilizat....
    Practic la Heiligenblut puteam spune ca se încheia traseul Grossglockner Hochalpenstrasse, sau cel putin partea sa cea mai frumoasa. Noi ne-am îndreptat apoi spre Lienz, urmând a ne întoarce pe alt traseu, pe Felbertauernstrasse. Dar, înainte de Heiligenblut fusesem la Franz Joseph Hohe, pe o derivatie a soselei alpine. Despre Franz Joseph Hohe, ghetarul Pasterze si marmote în postarea urmatoare.