Vacanta 2011 (30) - Eisriesenwelt - incursiune în lumea gigantilor de gheata

    Mai aveam de stat doar trei zile la Dorfgastein, asa ca ne-am reanalizat selectia de tinte turistice, încercând sa ajungem macar la cele mai deosebite obiective selectate de noi din zona în timpul ramas la dispozitie. Vremea reintrase pe un trend bun si parea sa nu ne mai faca probleme, astfel ca ne puteam continua în voie explorarea atractiilor landului Salzburg. Daca ziua precedenta ne-am petrecut-o în Valea Rauris (experimentând activitatea de cautatori de aur, vizionând un spectacol cu pasari de prada si descopering drumul minerilor - Kolm-Saigurn), pentru aceasta noua zi ne programasem deplasarea la Werfen, cu doua tinte clare.

    Sa vorbim putin despre cardurile turistice Salzburgerlandcard. Din postarile mele precedente cred ca s-a putut vedea ce instrument extraordinar de util este acest card turistic. Consider ca nu are un pret mare, ca ofera flexibilitate (prin optiunile de 6 sau 12 zile) si ca aduce o multime de economii. Cel putin pentru folosirea mijloacelor de transport pe cablu este cu adevarat salvator pentru bugetul de vacanta. Dar, (pentru ca totdeauna exista un "dar"...) generosul card nu este (si nici n-ar putea fi...) absolut complet. Ce înseamna asta? Exista în zona destule obiective turistice extrem de cautate, atractii de prima mâna care genereaza un flux masiv de turisti si care nu sunt neaparat interesate de a dezvolta un parteneriat important cu acest card turistic. Sunt acele locatii unde este evident ca turistul va veni chiar daca nu beneficiaza de vreo reducere la biletul de intrare. Si nu sunt chiar putine aceste locuri. In aceasta categorie de obiective care au un parteneriat mai mult simbolic cu Salzburgerlandcard (sau nu au deloc) se regasesc multe dintre superlativele turistice ale regiunii, locuri în care merita cu adevarat sa ajungi. Grossglockner-ul este un asemenea obiectiv (reducerea de 2 euro este simbolica), precum si cele pe care le vizam în ziua la care face referire aceasta postare - Eisriesenwelt si Hohenwerfen, lucru valabil - dupa cum se va putea vedea - si pentru vizitele din ziua urmatoare.
     La Werfen se afla o alta minune a naturii din Alpii austrieci, aproape la fel de populara precum cascada Krimml, precum drumul panoramic Grossglockner sau precum cheile Liechtensteinklamm, dar de o alta factura. Trecusem pe drumuri montane situate la mare altitudine, strabatusem chei extraordinare, poposisem lânga ghetari alpini si admirasem cascade, însa tabloul naturii masivelor alpine ar fi fost incomplet fara o coborâre în subteran. Eisriesenwelt era prima dintre pesterile pe care aveam sa le vizitam în aceasta vacanta. "Lumea gigantilor de gheata" ofera vizitatorilor posibilitatea de a cunoaste un fenomen extrem de rar. Datorita unor conditii locale speciale, temperatura interioara din aceasta pestera este foarte scazuta, iar acest lucru coroborat cu fluxurile sezoniere de apa creeaza cadrul propice existentei unor formatiuni de gheata în subteran. Cam aceasta este ideea aici la Eisriesenwelt, unde nu este vorba despre o cavitate în interiorul unui ghetar, ci de ceva poate mult mai special, de o pestera carstica în sensul clasic, "îmbracata" în gheata pe o portiune a sa, ca un joc sau ca o demonstratie (daca mai era nevoie de vreuna ...) a faptului ca natura este totdeauna surprinzatoare si ca în puterea sa cvasiinfinita practic poate face orice.
      Eisriesenwelt nu este o pestera oarecare. Este recunoscuta drept cea mai mare pestera de gheata din lume. Se gaseste în zona masivului muntos alpin Tennengebirge, în muntele Hochkogel. Poate chiar termenul de "pestera" este oarecum prea putin potrivit, pentru ca exista aici un adevarat labirint subteran interconectat, cu o lungime apreciata în prezent la circa 42 km. Traseul amenajat vizitabil de catre turisti acopera doar aproximativ 1 km din aceasta lungime totala, însa el cuprinde aproape întreaga portiune pe care se manifesta acel uimitor fenomen interior ce permite existenta formatiunilor de gheata (restul pesterii este un traseu carstic uscat - fiind protejat si accesibil doar cercetatorilor).
      O vizita la Eisriesenwelt este în sine o mica aventura. Iata cum se prezinta principalele repere pentru a ajunge la acest obiectiv:

Etapele de parcurs pentru a ajunge la Eisriesenwelt

   Dupa cum se observa în imaginea de mai sus, din oras se ajunge la parcarea de la intrarea în centrul de vizitare pe un drum montan de circa 5 km (fara plata). Desi nu exista un avertisment clar, pe site-ul pesterii se sugereaza ca drumul ar fi destul de îngust, cu rampe ce ajung la înclinari de 21% si ca nu ar fi tocmai recomandabil soferilor neexperimentati, existând alternativa unor autobuze din oras. Insa nu cred ca drumul chiar pune probleme speciale, nu e cu nimic mai dificil decât ceea ce ai putea întâlni pe sectoare montane ale unor drumuri de tranzit si recomand urcarea fara probleme cu masina pâna la intrarea în centrul de vizitare.

Intrarea în centrul de vizitare de la Werfen

    Urmeaza o prima sectiune de urcare cu piciorul, nu foarte abrupta, iar estimarea unei durate de 20 min este realista. Din acel punct de pe traseu, Wimmer-Hutte, turistul poate opta pentru a parcurge sectiunea a doua cu telecabina sau sa urce pe jos (ceea ce presupune un drum cu circa 500 m diferenta de nivel si o durata estimata de 90 min). In fine, sectiunea a treia a traseului se parcurge doar pe jos, nu este foarte lunga (vezi permanent gura pesterii...), dar presupune un pic de conditie fizica. De fapt pe site si la centrul de vizitare exista mesaje de avertizare cu privire la faptul ca vizita necesita un efort deloc de neglijat din partea vizitatorului, deoarece pe lânga cele spuse mai sus despre portiunile de urcare ale drumului exterior, în interiorul pesterii traseul are multe sectiuni pe verticala si înseamna urcarea unui total de aproape 1.000 de trepte (evident si o coborâre similara, punctul de intrare în pestera fiind acelasi cu cel de iesire).
    Stiam din ceea ce citisem ca telecabina pentru sectiunea a doua a traseului are capacitate mica si ca intrarea în pestera se face în grupuri limitate, la intervale de circa 15 min, deci în zilele aglomerate exista posibilitatea aparitiei unor întârzieri datorita timpilor de asteptare. Asa ca am fost foarte matinali, ajungând la centrul de vizitare chiar la ora deschiderii si am prins al treilea grup la intrarea în pestera, evitând cozile pe care le-am vazut mai apoi formate pe traseu, în timp ce noi deja coboram.
     Norii josi nici nu se risipisera bine în timp ce noi urcam la acel moment matinal al zilei, însa atmosfera s-a limpezit aproape complet pâna la iesirea noastra din pestera, cum se va putea vedea din imaginile de la coborâre.

Prin tunel sau pe poteca de la exterior?

Norii josi înca învaluiau muntii la acel moment matinal

Portiune de drum din prima sectiune a traseului

   In prima sa sectiune, traseul ofera turistilor o alegere: fie parcurgerea unui tunel sapat în stânca (iluminat electric la interior), fie o carare exterioara mai sinuoasa, dar mai putin abrupta. Am ales tunelul pentru urcare, iar la coborâre am revenit pe poteca exterioara (oricum, dimineata perspectiva asupra vaii era obturata de norii josi).
    Aici la Werfen am gasit ceea ce mi s-a parut a fi cea mai veche telecabina pe care am întâlnit-o în Austria. Ea este realizata în 1955, nu a fost înlocuita si de aceea pastreaza designul si amprenta acelor timpuri. Insa asa învechita cum pare, aceasta telecabina scuteste circa o ora si jumatate de drum, pe portiune de traseu cu cea mai mare diferenta de nivel (între 1084 si 1586 m altitudine).

Telecabina care permite depasirea celei mai abrupte portiuni a traseului

   Partea a treia a parcursului spre pestera ofera o perspectiva deosebita spre peretii stâncosi golasi ai muntelui. Faptul ca vezi permanent gura pesterii te motiveaza si te face sa percepi urcusul ca fiind mai putin solicitant. Aceasta portiune de drum nu are ca destinatie unica doar intrarea în pestera, ci este totodata cale de pornire spre trasee montane de exceptie în masivul Tennengebirge. Nu departe de intrarea în Eisriesenwelt poti observa cum din drumul principal se desprinde o cararuie îngusta, un fel de brâna montana care se lipeste de peretele stâncos, semnalizata cu marcaj propriu si care este punct de pornire pentru un traseu de via ferrata.
 

Ultima portiune din traseu, serpuind spre intrarea în pestera

Panorama catre Werfen si Valea Salzach-ului 

Ocolind acel pinten muntos se intra pe un traseu de via ferrata

Intrarea în Eisriesenwelt

     Pestera de la Eisriesenwelt este deschisa anual între 1 mai si 26 octombrie, programul de vizitare fiind între orele 9.00 si 16.30 ( se intra în grupuri la interval de 15-20 min). Biletul de intrare costa 20 euro/adult si 10 euro/copil - inclusiv folosirea telecabinei tur-retur (în 2011 am platit ceva mai putin, un total de 47,50 euro). Exista si variante de bilet fara folosirea telecabinei (costul se reduce la mai putin de jumatate) sau numai pentru telecabina, fara vizitarea pesterii.

Drumul de acces este bine amenajat si sigur

Din gura pesterii Eisriesenwelt...

    Masivul Tennengebirge este cel mai mare platou carstic din Alpii austrieci, fiind situat în zona muntilor din apropiere de Salzburg (sunt circa 40 km între Werfen si Salzburg), iar Eisriesenwelt este pozitionata cam la marginea acestui masiv. Uriasul labirint din inima muntelui (~ 42 km) a fost sapat în urma cu mai bine de 100 milioane de ani de apele râului Salzach (care trece prin Werfen), într-o cu totul alta topografie, desigur. Diferenta de nivel dintre pestera si actuala vale a Salzach-ului arata dimensiunea procesului de eroziune de-a lungul acestui interval de timp.
    Deci, pe masura ce eroziunea a avansat, nivelul apelor râului a capatat o altitudine tot mai joasa, iar interiorul pesterii a devenit uscat. Uimitorul fenomen al aparitiei formatiunilor de gheata se datoreaza dinamicii particulare a curentilor de aer în acest loc si actiuni acestora asupra apei provenita din topirea sezoniera a zapezilor, care se infiltreaza printr-un sistem de veritabile puturi verticale aparute natural în munte.
      Eisriesenwelt este o pestera dinamica din punct de vedere al circulatiei curentilor de aer. In fapt se produce aici un efect de semineu, prin care apar curenti de aer ce leaga nivelul de baza al pesterii (care este relativ orizontal) cu deschiderile superioare ale coridoarelor si puturilor verticale. Functie de temperatura exterioara, în cavitatile din interiorul muntelui este mai cald sau mai rece decât afara si asta determina aparitia unor curenti ascendenti sau descendenti. In anotimpul rece, când este mai frig afara decât în interior, curentii reci descendenti determina coborârea temperaturii din pestera sub punctul de înghet al apei. Primavara, apa rezultata din topirea zapezilor se infiltreaza prin crapaturile din masivul stâncos si când atinge nivelul pesterii, racit datorita circulatiei curentilor din anotimpul rece, îngheata si formeaza aceste uimitoare formatiuni din gheata. De asemenea, în anotimpul cald, curentul de aer este dinspre pestera spre exterior, blocând aerul cald ce ar putea patrunde prin intrare, protejând astfel fragilele si sensibilele formatiuni de gheata din interior.

Fiecare al cincilea vizitator primeste o lampa

Ghizii aprind din loc în loc dispozitive cu magneziu, pentru a avea vizibilitate

   Vizitarea pesterii se face în grupuri (20-30 persoane) însotite de ghid. Fiecare al cincilea turist primeste o lampa cu flacara si de multe ori privind sirul de oameni care se deplaseaza în obscuritatea pesterii te simti ca facând parte dintre cei 7 pitici. Pestera nu este electrificata, însa amenajarea traseului de vizitare, a caii pe care se deplaseaza vizitatorii, este impecabila. Am urmarit cu mare atentie acest aspect si la final am ramas uimit vazând ingeniozitatea si inteligenta cu care a fost proiectat parcursul, grija pentru siguranta turistilor, balustradele de inox pe un traseu atât de lung, masurile antialunecare, etc. Este cu adevarat o amenajare de mare tinuta la Eisriesenwelt. Punctele de oprire pentru explicatii sau pentru prezentarea diverselor formatiuni de gheata se succed la intervale suficient de mici pentru a permite pauze de odihna si de refacere a respiratiei. Este adevarat ca traseul interior necesita un efort fizic important, dar cred ca el poate fi parcurs de catre oricine nu are probleme grave de sanatate. Este putin mai dificil în portiunea initiala, unde se merge ascendent si se urca un numar mare de scari, dupa care se merge destul de mult pe un palier aproape orizontal, la final fiind plasata cea mai mare parte a coborârii.
 

   Pestera a fost descoperita în 1879 de Anton Posselt, un om de stiinta din Salzburg, care a reusit sa exploreze doar primii circa 200 m. Ea era însa cunoscuta de catre localnici si înainte de aceasta data, dar se spune ca acestia refuzau sa se aventureze în interiorul sau, numind-o drept o poarta spre iad. Desi descoperirea a fost publicata într-o revista stiintifica, ea a trecut în uitare pâna în 1912, când un speolog tot din Salzburg - Alexander von Mork a initiat primele expeditii de explorare sistematica a pesterii. Repere importante din pestera sunt denumite pornind de la numele celor doi exploratori ("Turnul lui Posselt", "Catedrala lui Mork"). O urna funerara cu cenusa lui von Mork, mort în 1914 în primul razboi mondial, se afla depusa într-o nisa a pesterii.
    Treptat au început sa apara cabane pe acest versant muntos si sa se creeze drumuri de acces, mai întâi pentru oamenii de stiinta ce au explorat pestera, apoi pentru publicul larg. Telecabina care permite scurtarea radicala a drumului pâna la pestera a fost construita în 1955. Eisriesenwelt apartine statului austriac, dar este încredintata spre exploatare din 1928 Asociatiei Speologice din Salzburg.

Acest parcurs lipsit de iluminat electric are un farmec aparte

Gheata este întâlnita în multe locuri pe traseu, chiar daca nu formeaza peste tot formatiuni spectaculoase

O lume subterana stranie, dar fascinanta

   Cu siguranta nu sunt cele mai reusite fotografii din interior, dar sper ca ele sa dea o idee sugestiva despre locurile prin care trece traseul de vizitare. De fapt, oficial, fotografierea nu este permisa si chiar înteleg motivele acestei decizii. Evident folosirea blitz-urilor nu este permisa în multe locuri similare, iar obscuritatea pesterii necesita timpi lungi de expunere (multe imagini apar miscate sau neclare...). In aceste conditii, când grupul se deplaseaza pe un spatiu îngust în sir indian, apetitul pentru fotografii al multor turisti ar genera într-adevar discontinuitati în fluxul de vizitare si diverse probleme organizatorice. Insa astfel de interdictii trebuie privite (ca mai peste tot...) cu flexibilitate. Ghizii nu sunt absurzi, stiu ca multi turisti îsi doresc amintiri din aceste locuri si adesea se fac ca nu aud declansatoarele si nu îi vad pe cei care încearca sa faca o fotografie. Totul este sa nu fie perturbata deplasarea grupului sau sa nu ramâi prea mult în urma. Imi aduc aminte ca în fata noastra un spaniol era echipat cu o pelerina de ploaie pentru a ascunde sub ea aparatul foto si scotea obiectivul printre faldurile acesteia, pe furis. Eu am mers cu el la gât si am cautat sa prind imagini doar în punctele de oprire, când ghidul oferea explicatii. Nu am avut nici un fel de probleme si chiar si în conditiile date circa jumatate din fotografiile facute au fost utilizabile.

Ghizii creeaza efecte luminoase neasteptate 

   Referitor la formatiunile de gheata din interiorul Eisriesenwelt... probabil ca unii vizitatori vor fi încântati, probabil ca altii vor fi dezamagiti. Personal ma asteptam poate ca acestea sa fie mai numeroase. Insa în obscuritatea pesterii ghizii stiu sa creeze efecte luminoase de exceptie, intrând cu lumina orbitoare a flacarii de magneziu în cavitatile unor formatiuni. Exista macar câteva locuri incredibil de frumoase în pestera, dar cel mai important lucru este senzatia de aventura pe care ti-o confera vizita la Eisriesenwelt în ansamblul sau.
   Se spune ca în urma cu câtiva ani (nu foarte multi...) formatiunile de gheata erau mult mai ample si cu detalii mult mai fine. In interiorul pesterii se produce anual un proces de regenerare a formatiunilor de gheata în timpul primaverii (când ele efectiv cresc si se dezvolta din motivele aratate mai sus), urmat de un proces de degradare partiala pe timpul sezonului cald. Schimbarile climatice evidente din ultimii ani si-au pus amprenta si asupra gheturilor din Eisriesenwelt. Incalzirea globala a determinat cresterea temperaturii medii anuale în zona Werfen (cu peste un grad, spunea ghidul), fapt ce afecteaza fragilul echilibru din acest ciclu al formatiunilor de gheata. Asa ca exista posibilitatea ca în doar câtiva ani, daca sirul de veri foarte calde va continua, efectele asupra ghetii din pestera sa fie si mai mult vizibile. Poate ar fi un bun motiv pentru iubitorii de natura sa încerce sa ajunga la Werfen în urmatorul deceniu, pentru ca pe urma exista riscul ca spectacolul ghetii din Eisriesenwelt sa fie mult redus.
    Ca element în sprijinul celor spuse mai sus voi aminti doar ca una dintre cele mai cunoscute formatiuni din pestera - un "cap de mamut" - îsi pierduse în ultimul an trompa si unul dintre colti.... Si se vedea cu ochiul liber ca si alte creatii din gheata ale naturii sufereau din cauza caldurii.
 

Capul de mamut ... cu trompa cazuta...

Si totusi, exista locuri spectaculoase în pestera

    Ca peste tot în pesteri, primii exploratori au avut privilegiul de a boteza formatiunile importante. Printre numele întâlnite în Eisriesenwelt amintim: Turnul lui Posselt, Marea barca de gheata, Ursul polar, Castelul lui Hymir, Valul, Orga de gheata, Catedrala lui Mork, Palatul de gheata, Marea linistita, etc.  Traseul de vizitare îl duce pe turist pâna la 1 km în interior si pâna la o diferenta de nivel de circa 400 m (de aceea sunt atât de multe trepte). Durata vizitei este de aproximativ 70-75 min, temperatura este acceptabila în sensul ca efortul depus pe traseu ne încalzeste suficient pentru a nu resimti neplacut frigul (se recomanda totusi haine adecvate).

Pereti de gheata 

In "Catedrala lui Mork" - cea mai mare sala din Eisriesenwelt

   Spatiile largi din unele locuri ale pesterii permit uneori sa vedem grupurile din fata sau din spate deplasându-se în sir indian cu lampasele aflate la intervale regulate. Draguta imagine... Se spune ca peste 200.000 de turisti viziteaza anual Eisriesenwelt. Daca luam în calcul ca pestera este deschisa mai putin de 6 luni pe an si mai putin de 8 ore pe zi avem în fata adevarata dimensiune a organizarii de aici. Nu exista "ambuteiaje", nimeni nu te zoreste din urma si ti se ofera pe îndelete informatiile necesare (un plus evident pentru cei care cunosc germana). Totul functioneaza într-o cadenta perfecta....
   

O mare de gheata într-o sala de proportii gigantice ....

Spre finalul vizitei - un pic obositi, un pic înghetati, dar impresionati de cele vazute

    La final, singurul regret pe care îl aveam a fost ca traseul de vizitare nu era înca si mai lung. Eisriesenwelt este o pestera de o cu totul alta factura decât cele cu care eram obisnuiti. Nu exista aici formatiuni clasice de genul stalactitelor ori stalagmitelor, nu exista broderii si draperii din calcit, dar imaginatia si forta creatoare infinita a naturii s-a manifestat altfel - prin proportii si prin acele deosebite formatiuni de gheata. Este un obiectiv unic, un "must to see" pentru cei care trec prin aceasta zona din Salzburgerland.
    Am predat lampasul si ne-am desprins cu greu de gura pesterii. Parca si soarele începuse sa zâmbeasca, norii nu se risipisera complet, dar se mai înaltasera, perspectiva asupra Vaii Salzach si asupra Werfen-ului devenise mai clara. Asa ca am pornit spre centrul de vizitare de la baza, parcurgând traseul în sens invers si remarcând coada lunga ce se formase la telecabina pe sensul de urcare.
     Un montaj cu imagini si filmulete realizate de noi la Eisriesenwelt poate fi vizionat la aceasta adresa pe Youtube.

La iesirea din Eisriesenwelt ...

Valea Salzach- ului

   Peste un an, când vizitam Grotta Gigante de lânga Trieste, un ghid extrem de generos în explicatii ne-a oferit un indiciu suplimentar privind fenomenele din pesterile de gheata austriece. Vorbind despre faptul ca în general în pesteri temperatura este aproximativ constanta indiferent de anotimp sau conditiile din afara, ghidul italian ne-a confirmat ca valoarea acestei temperaturi coincide cu temperatura medie anuala din locul respectiv, mediata pe un interval mai generos de timp (decenii sau secole). Muntele actioneaza ca un imens calorimetru si ofera pesterii o inertie termica uriasa. In acest context explicatia pentru care exista mai multe pesteri de gheata în Austria, iar în Italia ele lipsesc este legata de faptul ca temperaturile medii anuale din Austria sunt mai scazute decât cele din Italia. Iar la Werfen, conditia unei temperaturi medii anuale scazute se îmbina fericit cu o topografie care permite acea dinamica speciala a curentilor de aer, functie de anotimp. Rezultatul este aceasta minune a naturii, Eisriesenwelt, care atrage puternic în fiecare sezon cald un numar imens de turisti.

Serpuirile Salzach-ului si Werfen-ul

Aceasta este fortareata Hohenwerfen, asa cum se vede de pe drumul de acces spre Eisriesenwelt

   Eisriesenwelt nu este unica pestera de gheata din Austria. Ea este însa un superlativ, din punct de vedere al dimensiunilor si nu numai. Peste doar câteva zile am avut ocazia de a vizita un alt obiectiv turistic similar - Dachstein Ice Cave. Ca si în cazul cheilor, voi considera totdeauna o bucurie daca se iveste sansa de a putea vedea mai multe atractii turistice de acest gen. Si spun asta deoarece cred sincer ca fiecare pestera are un specific aparte (la fel precum fiecare traseu de chei este unic) si merita sa vizitezi oricât de multe poti. Natura nu este nici pe departe repetitiva si fiecare experienta noua te îmbogateste din punct de vedere al cunoasterii. Iar o vizita la Eisriesenwelt chiar aduce o multime de elemente de inedit.

Statia superioara a telecabinei la Eisriesenwelt

Mai departe ... spre Hohenwerfen !

   Pentru o vizita la Eisriesenwelt se recomanda a lua în calcul 3-4 ore. Este o estimare buna, daca nu apar întârzieri la telecabina sau la intrarea în pestera. Vizita noastra completa (urmarind ora de pe fotografii) a durat cam trei ore si jumatate.
    Era deja trecut de prânz si noi reveneam în Werfen pentru a ne opri la cealalta atractie majora din localitate: Hohenwerfen.