Vacanta 2011 (31) - Hohenwerfen - vulturi si istorie

    Probabil ca fiecare persoana, ca turist, are propriile sale arii de interes. Sau mai bine zis, fiecare turist  probabil ca agreeaza într-o masura mai mare sau mai mica anumite categorii de atractii, cauta în mod particular anumite genuri si este mai putin tentat de altele. Si nu spun asta într-un sens restrictiv, dimpotriva. Tipologia de obiective turistice agreate si cautate poate fi extrem de larga, iar cea a obiectivelor care ne sensibilizeaza mai putin poate sa fie în realitate foarte redusa. Lumea e frumoasa si sunt atât de multe de vazut .... Unii turisti se simt atrasi în mod special de frumusetile naturii, altii prefera explorarile citadine, tot asa cum unii prefera linistea muzeelor, iar altii freamatul arenelor sau atmosfera salilor de spectacol. Pentru unii arta este firul rosu care îi conduce în peregrinarile lor, pentru altii istoria, iar unii prefera sa stea linistiti la plaja si sa faca o baie în mare. Pentru unii vacanta înseamna o saptamâna "la tarc" prin vreun superhotel de 5 stele în Antalia, iar pentru altii un asalt al crestelor montane, cu cortul în spate. Gusturile si preferintele nu se discuta, nu se judeca, pentru ca tin de diversitatea umana. Ceea ce doream însa sa subliniez este ca fiecare avem preferinte în felul nostru (preferinte care pot fi extrem de numeroase si diverse....) si ca adesea ne construim vacantele (constient sau instinctiv...) tinând cont de acestea. 

     In ceea ce ma priveste, înca de mic copil am fost atras de istorie, de povestile legendare cu regi, împarati, cu armate si razboaie, cu castele, palate si cetati - ramase azi marturii ale unui trecut adesea fascinant. Primul lucru pe care l-am spus referitor la ce voi face în viata a fost ca voi fi arheolog. In timp, pasiunea a cedat în fata ratiunii - egoiste, dar pragmatice - si a ramas doar un vis de copil. Insa visul, într-o forma schimbata ce-i drept, mi l-am urmarit toata viata. Oricând am avut ocazia nu am ezitat sa ajung în vreun loc unde puteam vedea un castel, un palat, o cetate, o biserica sau macar niste ruine, oricât de nesemnificative ar parea. Pentru mine istoria, vizitarea marturiilor trecutului reprezinta unul dintre acele fire rosii care ma ghideaza în stabilirea itinerariilor de vacanta.

     Sejurul nostru în Salzburgerland a avut drept prima dimensiune natura, cel putin în prima sa parte (partea a doua se apropie de o dimensiune citadina, dupa cum se va vedea). Insa nu poti trece pe lânga obiective care îti sar în ochi si care parca te cheama, te atrag si chiar te seduc, fara a te opri la ele si fara a le cunoaste. A fost cazul vizitelor la castelele Trautenfels si Goldegg, dar mai ales a celei de la Palatul Esterhazy. Cred ca fiecare astfel de loc are povestea sa interesanta, fiecare asemenea obiectiv turistic are ceva de oferit vizitatorului, iar de multe ori din îmbinarea unor astfel de povesti rezulta potentarea sinergica a cunostintele noastre despre istoria unor locuri, despre specificul oamenilor de acolo. Am constatat cu usurinta si cu surprindere acest fapt în Salzburgerland. Nu stiam mare lucru despre istoria acestor locuri înainte de aceasta vacanta, dar la sfârsitul acesteia am ramas cu repere faptice si temporale, cu figuri memorabile si cu destule povesti interesante. Austria este astazi un stat federal, iar asta provine în buna masura si din specificul istoric al acestor locuri. Fiecare land are în buna masura o istorie proprie, sau macar pagini proprii distincte în istoria regiunii. De multe ori aceste povesti nu se leaga de Viena, au propria lor identitate. Este cazul landului Salzburg, tot asa precum este cazul Tirolului, al Carinthiei sau al Burgerland-ului.

     Deci, dupa ce am vizitat Eisriesenwelt - pestera de gheata - ne-am îndreptat spre al doilea obiectiv major al zilei. Aici la Werfen se afla cea mai bine conservata fortareata medievala din Europa Centrala - Hohenwerfen. Regasim aici nu un castel (termenul acesta este mai pretentios si dupa mine ar trebui sa presupuna o asociere cu o resedinta a unei familii regale sau macar nobiliare de rang înalt si totodata un loc marcat mult mai puternic de estetic si manifestari artistice), ci o constructie care este mai mult decât o cetate, o veritabila fortareata, care arata exceptional.

      Hohenwerfen este amplasata pe un pinten montan imediat lânga Werfen si domina Valea Salzach-ului de la un nivel de circa 155 m deasupra vaii. Din exterior, privita în ansamblu si de la distanta, ofera una dintre cele mai frumoase imagini de structura fortificata pe care le-am vazut vreodata. Cele câteva imagini care surprind fortareata în integralitatea sa, din mai multe unghiuri, nu îmi apartin. Dar le-am inclus pentru a arata senzatia pe care o ofera de la distanta acest obiectiv. Restul de imagini sunt toate ale noastre, la fel ca si filmuletele postate pe Youtube.

Hohenwerfen - vederi ale fortaretei din diverse directii

 
    Hohenwerfen are o vechime de mai bine de 900 de ani. A fost un important punct strategic care a asigurat controlul asupra Vaii Salzach protejând drumurile comerciale. Când privesti cum arata fortareata, te astepti ca si istoria locului sa fi fost pe masura. De-a lungul secolelor acestor ziduri au vazut multe atacuri si asedii, însa cele mai multe în cadrul unor revolte locale sau ale unor razboaie civile. Constructia a fost aproape orice - de la resedinta, la baza de vânatoare, baza de instructie ori chiar închisoare. In acest sens, figura cea mai ilustra de prizonier al acestui castel a fost arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau, a carui poveste o vom spune în postarile despre Salzburg. Povestea acestui superb oras, a boom-ului sau din perioada medievala este extrem de interesanta si legata total de acest Wolf Dietrich.
    Ultima jumatate de secol a adus la Hohenwerfen cinematografia. Nici nu se putea altfel, pentru ca acest loc este un fundal fabulos pentru filme care necesita un cadru istoric special. Faima si notorietatea deplina a acestui loc a fost câstigata odata cu celebrul film "Where Eagles Dare" - "Acolo unde se avânta vulturii", realizat în 1968, cu Richard Burton si Clint Eastwood în roluri principale. Ceea ce se stie mai putin poate este povestea completa din spatele camerei. S-au filmat aici la Hohenwerfen toate scenele interioare si mare parte din cele exterioare, cu exceptia scenelor în care aparea actiunea cu telecabina. Scenele de actiune legate de telecabina au fost filmate tot în Austria, la Ebensee, în Salzkammergut, lânga lacul Traunsee, iar alipirea cu filmarile de la Werfen s-a realizat ulterior la montaj.
    Au mai existat si alte productii care au folosit filmari la Hohenwerfen ( "Just maried", "The 10th Kingdom", etc), dar "Where Eagles Dare" a fost cel mai popular dintre toate acestea.

Poate ca macheta fortaretei din expozitia tematica da o idee asupra dimensiunilor sistemului de fortificatii

     In Hohenwerfen se poate urca pe jos sau folosind un funicular (creste pretul biletului de intrare). Se poate vedea toata partea exterioara, curtile interioare, meterezele ce pornesc de la fortareata spre baza muntelui, o parte din încaperi, expozitiile tematice temporare. Din ora în ora (sau mai des daca e necesar) se ofera tur cu ghid al fortaretei (ghidul în germana si audioghid pt alte limbi) si de doua sau de trei ori pe zi (11.15, 14.15 si 16.30 în plin sezon) în largul spatiu deschis dintre zidurile cetatii are loc un excelent spectacol cu pasari de prada, un Greifvogelschau de tinuta. Biletul de intrare costa 14.50 euro/adult cu funicular inclus si 11.00 euro fara funicular. Salzburgerlandcard-urile asigura gratuitate pentru biletul de baza, asa ca în 2011 am platit suplimentar doar 8 euro pentru funicular. 

     Sa revin la experienta noastra la Hohenwerfen. Am ajuns la fortareata binisor dupa orele prânzului si am avut prima surpriza legata de parcare în Austria. Desi am dat de trei ori ocol parcarii de la castel, nu am reusit sa gasesc niciun loc disponibil, aglomeratia era foarte mare. Multe masini erau însirate în apropiere pe marginea soselei, dar mi-am zis ca nu risc sa fac asa ceva, mai ales ca stiam ca vizita va dura destula vreme. Asa ca ne-am întors cale de circa 0,5 - 1 km în Werfen, unde la margine gasesc o parcare frumos semnalizata si destul de goala. Era una dintre acele parcari gratuite, dar cu durata limitata si era prima experienta de acest gen pentru mine. Adevarul e ca îmi aminteam ca citisem pe undeva ca trebuie sa ai un gen de ceas indicator pe care sa-l afisezi pe bord, dar nu eram chiar sigur de sistem si în plus doar vreo 5-6 masini erau prezente în acea parcare foarte mare - minim 50-60 locuri de parcare si nici una dintre masini nu avea pe bord nici vreun card de abonament (ulterior am aflat ca nici nu era necesar), nici bilet de parcomat, nici vreun cadran indicator. Asa ca am lasat si noi masina acolo si am revenit pe jos la Hohenwerfen.
      Am urcat cu funicularul si ne-am facut socoteala ca nu avea rost sa începem un tur de castel, ci am preferat sa asteptam ora show-ului cu pasari (14.30). Pâna la momentul începerii demonstratiei am vizitat expozitia temporara si ne-am plimbat prin curtile si printre zidurile fortaretei.

In pivnitele fortaretei ...

Expozitie tematica temporara legata de arme medievale

Hohenwerfen - locul filmarilor "Where Eagles Dare"

      Hohenwerfen a fost folosita o îndelungata perioada de catre arhiepiscopii de Salzburg drept baza de vânatoare. In acest context, de aici nu putea lipsi o arta adiacenta, cea a soimaritului. Werfen este unul dintre centrele importante din Austria care beneficiaza de o traditie reala a acestei arte. Fortareata este de altfel gazda primului muzeu al soimaritului din Austria si dispune de un traseu educational special pentru cei interesati de pasarile de prada.
     Show-ul cu pasari de prada se desfasoara într-un cadru cum nu se poate mai potrivit, pe spatiul verde dintre zidurile ce coboara paralel de la partea superioara a fortaretei spre baza pintenului montan. Aici turistii se aduna într-un fel de amfiteatru natural si mai multi maestrii soimari participa la spectacol. Exista instalatie de sonorizare si un prezentator pe toata durata evenimentului.

Curte interioara la Hohenwerfen

Coborând spre locul show-ului cu pasari de prada

Un fel de amfiteatru natural pentru spectacol

Un mic muzeu al soimaritului

Primul maestru soimar si-a facut aparitia...

     Cu doar o zi înainte avusesem ocazia sa asistam la un Greifvogelschau, la o cabana din apropierea statiei superioare a Rauris Hochalmbahn. A fost ceva inedit, era prima experienta de acest gen, dar ne-a placut ceea ce am vazut. Insa abia la Hohenwerfen am vazut cum un astfel de show poate atinge un nivel superior. La final, comparând cele doua demonstratii putem vorbi despre o diferenta între un show profesionist (la Hohenwerfen) si unul amator (cel din Rauris). Totul a fost altfel la spectacolul din fortareata: cadrul de desfasurare, actorii - aici au aparut la un moment dat simultan patru maestri soimari, pasarile - mai numeroase la Hohenwerfen si executând numere mult mai complexe, sonorizarea si chiar publicul.
   

    Si aici a existat o gradare prin succesiunea în care au fost introduse pasarile în spectacol, începând cu ulii si soimii cei mai mici, pâna la vulturii cei mai mari. Insa a existat o gradare a demonstratiei si din alt punct de vedere, spre final, în punctul culminant al show-ului fiind eliberate simultan patru sau cinci pasari, din specii diferite. Se exemplifica modul în care pasarea interactioneaza cu maestrul si executa comenzile acestuia, iar exercitiile finale cu mai multe pasari simultan insista pe ideea ca fiecare zburatoare îsi executa sarcina sa si nu este distrasa de tot ceea ce vede în jurul sau (o pasare nu va urmari prada alteia, chiar daca cercurile lor prin aer se intersecteaza repetat). Pare simplist, pare poate neinteresant, dar va asigur ca e frumos si captivant. Ce sa mai spui când un vultur mare aterizeaza nu pe mâna maestrului ci direct printre turisti, printre copii, oprindu-se pe marginea unui bazin, fara a fi însa nici o secunda agresiv? La statie s-a insistat imediat ca pasarea sa nu fie speriata ori provocata de spectatori si a fost recuperata rapid de maestru, dar asta ne-a reamintit ca în fond nu avem de-a face cu o dresura de catelusi simpatici, ci cu o demonstratie a unor pasari de prada...

Gestul prin care maestrul multumeste pentru aplauzele primite

Un vultur a aterizat chiar în mijlocul multimii ...

Cam asa arata cadrul natural la Hohenwerfen ....

    Un montaj de imagini si filmulete de la show-ul cu pasari de prada de la Hohenwerfen poate fi vizionat la aceasta adresa pe Youtube.
     Lucrarile de constructie la Hohenwerfen au început într-o perioada tulbure a istoriei tinutului Salzburg, când conflictele legate de investitura ori cele politice au facut necesara plasarea Arhiepiscopiei sub protectie armata. In 1077 arhiepiscopul Gebhard a decis construirea a trei cetati: Hohensalzburg, Hohenwerfen si Petersberg în Friesach.
      La acel moment, cel mai probabil primele fortificatii au fost simple structuri din lemn, însa de-a lungul anilor s-au executat repetat lucrari de extindere si consolidare. Hohenwerfen a ajuns la marimea sa actuala abia în sec.al-XV-lea dC. La începutul sec.al-XVI-lea dC tinutul a fost devastat de revoltele taranesti, care au surprins si fortareata din Werfen. Fermierii si taranii au asediat, au jefuit, au ars si au distrus o mare parte a constructiei. Dupa suprimarea revoltelor, arhiepiscopul Matthaus Lang (1519-1540) a initiat prima faza a lucrarilor de reconstructie. S-au reparat stricaciunile zidurilor si s-au adaugat bastionul mic, turnul de veghe Wallerturm si scara ascunsa.
     O a doua faza de reconstructie s-a desfasurat sub arhiepiscopul Johann Jakob Khuen-Belasy (1560-1586), când fortareata a fost remodelata dupa modelul marilor cetati italiene. In sec. XVII si XVIII Hohenwerfen a fost utilizata în special ca închisoare.

Toate obloanele fortaretei sunt în culorile nationale austriece (totodata si ale landului Salzburg)

    In urma secularizarii Salzburgului la 1803, castelul ajunge sub stapânire bavareza si cunoaste o perioada de degradare. Intre 1824-1833, arhiducele Johann a finantat repararea si restaurarea castelului, din motive romantice si nostalgice. In restul sec.al-XIX-lea, Hohenwerfen a fost folosita ca baza de vânatoare. In 1898, arhiducele Eugen a cumparat castelul si a extins complexul, modelând o resedinta impunatoare, la care a adus o mare colectie de arta si armament.
    Un incendiu afecteaza puternic cladirea principala în 1931. Nazistii au folosit fortareata drept centru de antrenament militar, iar între 1945-1987 Hohenwerfen a fost utilizata de catre Scoala de Politie din Salzburg. Abia din 1987 fortificatiile au intrat în circuitul turistic, fiind astazi una dintre atractiile importante ale landului.
     Vizitatorul Hohenwerfen are ocazia de a lua parte la un tur al fortaretei, tur cu ghid în limba germana (audioghid pentru celelalte limbi), care include capela, scarile întunecate, bucataria, cisterna, camera de tortura, armuraria, arsenalul, turnul clopotelor, camerele princiare, etc. Turul dureaza aproximativ o ora si merita facut, pentru ca alaturi de povestea istorica si informatiile aflate, ofera posibilitatea de a ajunge în câteva locuri deosebit de interesante. Fiecare ghid poarta un costum specific de epoca.

Muntii Tennen vazuti din incinta fortaretei

Capela 

Pe metereze...

Ghizii poarta costume de epoca

    In timpul turului traseul de vizitare este dinamic, urca si coboara destule scari, ajunge chiar lânga clopotul castelului, pe meterezele crenelate si ofera din multe puncte ale sale o perspectiva deosebita asupra Vaii Salzach, asupra Werfen-ului si muntilor din jur, dar si asupra fortaretei însasi. Vizita începe si se încheie în curtile interioare ale castelului, unde alaturi de magazine de suveniruri si terase restaurant exista si posibilitati speciale de distractie, cum ar fi tir cu arcul sau arbaleta.

In timpul turului fortaretei

   Un montaj cu imagini si filmulete realizate de noi la Hohenwerfen (altul decât cel cu demonstratia cu soimi), în special din timpul turului fortaretei poate fi gasit la aceasta adresa pe Youtube.
    Dupa cum s-a vazut, cele doua obiective atinse de noi în aceasta zi de vacanta necesita destul timp. Pentru cei care ar avea mai multe zile la dispozitie (sau si-ar crea o rezerva de timp în aceeasi zi) as sugera urcarea cu telecabina Ikarus Cable Car (Bergbahnen Werfenweng), situata relativ în apropiere (câtiva km distanta). Se spune ca se ajunge la 1850 m altitudine, într-o zona montana extraordinara. Privelisti minunate, drumetii, ascensiuni, paraglading sau relaxare - sunt doar câteva din lucrurile pe care le putem gasi la Werfenweng. In unele surse se spune ca este printre primele cinci puncte ca perspectiva panoramica din Austria, cu peste 40 de vârfuri montane în câmpul vizual, din masivele Upper si Lower Tauern, Hochkonig, Tennen-Hagen, Dachstein, Alpii Stirieni, etc. Noi n-am ajuns în 2011, dar aveam notat acest obiectiv, de aceea l-am amintit aici.
 

In turnul clopotelor

Copiii se distreaza la tir cu arcul

Calea de rulare a funicularului

   Surpriza a aparut la plecare, când am gasit pe parbrizul masinii în parcare o hârtie prin care mi se spunea sa ma prezint la sectia de politie din Werfen pentru a achita o amenda, deoarece parcarea gratuita era cu timp limitat de 2 ore si conform procesului verbal depasisem acest interval (ora initiala fusese considerata cam la 10 min cred de când parcasem efectiv, ceea ce înseamna ca exista cineva chiar trece prin parcari si supravegheaza efectiv aceste locuri). Bun, mi-am zis, asta este, stiam ca sunt nesigur cu parcarea asta si oricum depasisem cu mult cele 2 ore. Dar, m-a intrigat sa vad ca nu exista acelasi fel de atentionare pe parbrizul altor masini, nici cele de Austria, dar nici pe doua masini de Ungaria, pe care stiam sigur ca le gasisem acolo, deci care stationau oricum de mai multa vreme decât o facusem noi. 

   Impacat cu ideea si nedorind alte probleme am mers în orasel si am gasit usor sectia de politie. Care era un fel de apartament într-un imobil, cu interfon la intrare! Doar doi politisti vizibili acolo si spre usurarea mea nu a trebuit sa-mi expun problema în germana, politistul de la ghiseu vorbind o engleza mai mult decât onorabila.  Ii arat înstiintarea si îl întreb cât am de plata. Am ramas blocat când am vazut ca el ramâne cam surprins, nici nu stia cuantumul amenzii, dar dupa cautari în niste regulamente îmi spune ceva de genul a 15 euro. Acum problema nu era de 15 euro, pentru linistea noastra, dar totusi încerc sa-i explic politicos situatia, ca nu am gasit loc în parcarea gratuita de la castel, ca nu am dorit sa las masina parcata neregulamentar pe marginea soselei si ca nu stiam exact sistemul cu parcare limitata gratuita. Abia când întreb cu seninatate de ce masinile austriece si cele maghiare din parcare nu au fost sanctionate si când îi spun ca de fapt noi turistii cheltuim bani aici în Austria la obiective turistice si nu intentionam sa ne abatem de la reguli, ca am programat cam trei saptamâni în Austria în acea vara, vad ca agentul are o reactie la care nu m-am asteptat. Imi cere hârtia si o rupe în fata mea si îmi spune ca totul este OK, ca aceea era doar o înstiintare, ca nu exista vreo amenda data pe numarul masinii, ca nu voi avea nici un fel de probleme. Imi explica apoi calm cum sa cumpar un cadran indicator de la benzinarie (îl am de atunci în masina...) si ca alta data sa las macar o hârtie scrisa de mâna la loc vizibil cu ora la care am parcat. Dupa care ne ureaza vacanta placuta, ne multumeste ca vizitam Austria si ne strânge mâna. Cam asa a decurs singurul meu contact cu politia austriaca. De fapt în toata aceasta vacanta am mai fost oprit de agenti doar o singura data, pentru un control de rutina la acte în Serbia.
     Werfen-ul este un loc care trebuie neaparat vazut de catre cei ajunsi în landul Salzburg. Peisajele superbe si cele doua atractii turistice majore foarte apropiate, Eisriesenwelt si Hohenwerfen, sustin cele afirmate mai sus. Noi plecam încântati ca dupa aventura vizitarii pesterii de gheata reusisem sa descoperim farmecul acestei fortarete atât de speciala în multe privinte. Avusesem o zi minunata, dar acum, privind retrospectiv, pot spune ca urmatoarea ne-a impresionat chiar mai mult....