Fiecare zi dintr-o vacanta pe care o pregatesc minutios si cu pasiune cu mult înainte este pentru mine un proiect în sine, o compozitie complexa. La finalul zilei respective, sentimentele care ma încearca se pot încadra pe o paleta extrem de larga. Insa, de regula este vorba de satisfactie, încântare, bucurie, multumire... Uneori se întâmpla sa fiu chiar si eu surprins de ceea ce putem descoperi efectiv, se întâmpla ca locurile vizitate sa ne depaseasca cu mult asteptarile, se întâmpla ca respectivele zile de vacanta sa ramâna pentru noi ca un prieten foarte drag, de care ne amintim toata viata cu placere. Sunt convins ca oricine a avut în viata astfel de zile memorabile, zile în care uneori ai sentimentul ca încântarea te face sa plutesti si ca ai avut o revelatie, ca poate ai descoperit un mic colt al paradisului. O asemenea zi a fost pentru noi cea la care ma voi referi în urmatoarele trei postari, a 12-a zi a vacantei noastre din 2011. Daca ar fi sa fac o ierarhie de final pentru vara lui 2011 (desi nu îmi place sa realizez comparatii si ierarhizari între lucruri care îmi sunt enorm de dragi...), aceasta zi ar ocupa cu siguranta una dintre primele doua pozitii (veti vedea mai târziu care ar fi cealalta zi similara...).
Deci, traseul zilei nu era unul foarte lung, cum se vede din imaginea de mai jos. In ordine urma sa vedem Rezervoarele de la Kaprun, apoi cheile Sigmund Thun Klamm, iar pentru finalul zilei doream sa ajungem la Zell am See si la lacul cu acelasi nume. Doar putin peste 100 km de drum în total, ceea ce ne lasa suficient timp pentru vizitele avute în vedere. Iar vremea a fost cu adevarat superba, soarele zâmbitor însotindu-ne în aceste locuri cu adevarat paradisiace.
Ce sunt
rezervoarele de la Kaprun? Este vorba în esenta despre doua lacuri de acumulare aflate la mare altitudine, care prezinta însa caracteristici cu totul speciale. Nu exista vreun râu care sa le alimenteze, sursa lor fiind doar apa provenita din topirea sezoniera a mai multor ghetari. Reprezinta o importanta sursa de apa potabila pentru localitatile din
Kapruntall, dar mai ales baza pe care s-a dezvoltat un important sistem hidroenergetic (altitudinea foarte mare a lacurilor determina o cadere a apei cu o diferenta de nivel absolut impresionanta, deci un urias potential hidroenergetic).
Odata planul facut, bucurosi de soarele care ne anunta o zi superba, am plecat din nou foarte matinali din Dorfgastein. Din Kaprun exista indicatoare spre Valea Kaprun (
Kapruntall), drum pe care se însira practic unul dupa altul obiectivele importante: cheile
Sigmund Thun Klamm,
Kitzsteinhorn si apoi punctul de pornire spre
rezervoarele de la Kaprun. Chiar de la intrarea pe drumul din vale, peisajul s-a schimbat si ne-a învaluit deodata sentimentul ca mergem spre un loc deosebit. Si chiar asa a fost...
|
Imagini din mers, în Valea Kaprun |
|
Era evident ca ne apropiam de niste locuri speciale ... |
Am trecut pe lânga statia de baza a telecabinei care urca pe
Kitzsteinhorn, ne-am mai consultat înca o data, dar am decis ca urma sa fie o zi la lacuri, la rezervoarele alpine si nu o zi pe ghetar. Asa ca ne-am continuat drumul si am ajuns repede la parcarea supraetajata de la care începe traseul spre rezervoarele alpine. Intr-un mod original, parcarea supraetajata are intrarea pe la partea inferioara si iesirea se face pe la ultimul nivel, situat pe acoperis, care are conexiune directa cu drumul auto, la un punct situat la o înaltime superioara. Atunci am înteles de ce majoritatea soferilor s-au pozitionat cât mai aproape de acoperis la sosire...
Ca si în alte situatii (un exemplu ar fi parcursul spre
Eisriesenwelt) si aici la Kaprun austriecii stiu sa valorifice inteligent însasi traseul ce trebuie parcurs pentru a ajunge la un obiectiv turistic. In fapt este o mica aventura, care presupune trei etape distincte: se pleaca de la 1.068 m altitudine, din apropiere de cabana
Kesselfall Alpenhaus, cu autobuzele pe un traseu care în mare parte înseamna un lung tunel -
Larchwand - ajungându-se la 1.209 m altitudine. Apoi urmeaza etapa a doua, poate cea mai interesanta, când se urca pâna la 1.640 m cu ajutorul celui mai mare lift deschis din Europa. In fine, etapa a treia presupune o transbordare cu autobuzele, la suprafata, pe un drum ce ofera peisaje fabuloase (se trece pe lânga rezervorul inferior), urcând pâna la 2.040 m la barajul lacului superior. Aceste trasee în etape ridica adrenalina si produc un anumit nivel de asteptare, care însa este complet rasplatita aici, la rezervoarele de Kaprun.
|
Pe acoperisul parcarii supraetajate |
|
Kesselfall Alpenhaus - 1.068m - punctul de plecare spre Rezervoarele de la Kaprun |
Dupa prima portiune de mers cu autobuzul, mare parte prin tunelul
Larchwand, se ajunge la baza celui mai mare lift înclinat deschis din Europa. O platforma de dimensiuni mari va purta vizitatorii de la 1.209 m pâna la 1.640 m altitudine, cu o viteza medie de 3 m/s. Calea de rulare este ca la un funicular, doar ca deschiderea între sine este mult mai mare. Inclinarea pantelor pe traseul liftului deschis atinge valori chiar si de 81%. Despre capacitatea liftului se spune ca ar fi de pâna la 185 persoane/cursa.
|
Liftul înclinat deschis - a doua etapa a drumului spre Rezervoare |
|
Principalele date tehnice ale liftului |
La statia superioara a liftului, la 1.640 m - turistii au parte deja de o minunata priveliste asupra Vaii Kaprun. Se observa tranzitia de la etajul padurilor spre cel al florei tipic alpine. De aici încolo se patrunde într-o alta dimensiune, într-o zona fabuloasa, unul dintre cele mai frumoase colturi ale Austriei, cel putin din cât am reusit noi sa vedem.
Liftul aduce vizitatorii pâna aproape de primul dintre cele doua lacuri care formeaza
Rezervoarele de la Kaprun:
Wasserfallboden. Mai bine zis îi aduce în apropierea barajului acestui lac -
Limberg Dam. Din acest punct calatoria continua din nou cu autobuzele, de data aceasta pe un drum deschis, care urca si el pronuntat. La capatul celei de a treia etape se ajunge în fine la destinatie, la rezervorul superior -
Mooserboden.
Desigur ca exista drum terestru între toate punctele de pe traseu, însa drumul paralel de pe portiunea liftului înclinat probabil ca nu este foarte lat si este greu de folosit pentru masinile de gabarit mare. Spun asta pentru ca la statia superioara am vazut niste imgini care aratau cum s-au trasportat autobuzele care deservesc portiunea a treia din traseu. Iar acest transfer s-a facut folosind tot platforma liftului înclinat, desi lungimea unui autobuz este sensibil mai mare decât latimea platformei liftului. Foarte interesante imaginile respective...
|
Imagini surprinse din autobuz - etapa a treia a drumului spre Mooserboden |
|
Acesta este Wasserfallboden si barajul sau - Limberg Dam |
Cred ca în putine locuri am fost cuprins de un sentiment de exaltare si de încântare ca la
Mooserboden. Pur si simplu locul respectiv parea desprins din basm. Nu stiu daca îmi pot gasi cuvintele potrivite, nu stiu nici macar daca exista cuvinte potrivite pentru peisajele absolut incredibile de la Rezervorul superior de la Kaprun. Totul parea ireal, parea un tinut vrajit, un loc rupt din rai sau atins de vreun miracol divin. Am inclus în aceasta postare mult mai multe imagini decât în mod obisnuit. Sper sa nu fie un lucru obositor sau agasant, dar cred ca acest loc chiar merita încercarea de a-i prezenta cât mai multe detalii, cât mai multe fatete. Insa tot eu voi fi cel care va spune direct ca nici cele mai HD imagini sau filmulete nu vor putea aduce sentimentul încercat de turisti acolo. Senzatiile sunt unice si ele ating aproape pe oricine, iar în filmuletele noastre se pot observa în mai multe cazuri reactii ale altor vizitatori, ramasi si ei împietriti sau muti de uimire în fata acestor frumuseti de poveste.
Am postat pe Youtube trei montaje cu imagini si filmulete realizate de noi la
Rezervoarele de la Kaprun. Nu stiu daca acestea pot reda sentimentul unic pe care l-am încercat în acest loc, însa cu siguranta pot aduce un plus alaturi de imaginile din aceasta postare.
Primul montaj arata practic drumul spre
Mooserboden - experienta urcarii cu liftul înclinat deschis si ultima parte a calatoriei cu autobuzul si poate fi vizionat la
aceasta adresa pe Youtube.
|
Zapada proaspata asternuta pe înaltimi în zilele precedente accentua un peisaj de vis |
|
Wasserfalboden si Limberg Dam - vedere de la Mooserboden |
|
Am avut parte de o zi perfecta - soare, cald si fara vânt |
Cred ca tranzitia culorilor între elementele majore ale peisajului ne-a creat acea senzatie unica la
Mooserboden. De la culoarea incredibila a apei lacului se facea trecerea spre verdele crud al pajistei alpine, apoi spre albul imaculat al stratului de zapada ce acoperea vârfurile golase si versantii stâncosi (împrospatat în zilele precedente când fusesera precipitatii, cum ne-a confirmat ulterior un ghid de la baraj) si spre albastrul infinit al cerului - iar aceasta alternanta cromatica uluitoare potenta înca si mai mult peisajul din aceasta vale sau caldare alpina. Si cred ca într-adevar unele imagini reusesc sa surprinda acest feeling.
|
In acest loc era amplasat un photo point la Mooserboden |
|
Si aici, ca oriunde în tarile civilizate, panourile explicative sunt în stare foarte buna |
|
Moosersperre - unul din arcele de baraj de la Mooserboden (sunt doua arce de baraj) |
La
Mooserboden exista un mic monument dedicat celor care au construit aceste baraje, surprins în imagini mai sus. Este o forma originala, dar simpla, tot asa cum simplu este si mesajul sau: "Aus Arbeit und Opfer - ein Werk", ceea ce s-ar putea traduce aproximativ cam asa: "Prin munca si sacrificiu (apare) - o creatie (o opera)".
|
O cromatica fabuloasa.... |
|
Mooserboden - "Das ist Osterreich !" |
Rezervorul superior este un lac artifical format prin zagazuirea apei nu de catre unul, ci de catre doua baraje. Topografia zonei a impus acest fapt si exista aici la
Mooserboden doua arce de baraj:
Moosersperre si
Drossensperre. Poate nu este lipsit de interes sa dam câteva date, pentru a încerca sa punctam dimensiunea acestui proiect de la Kaprun. Arcul de baraj mai mare - cel care este si simbolul întregului ansamblu al rezervoarelor - este
Moosersperre. El are aproape 500 m lungime si 107 m înaltime, volumul de beton utilizat pentru acest arc fiind de circa 665.000 mc, adica mai mult decât dublul volumului folosit pentru constructia defunctelor turnuri gemene WTC de la New York. Pe
Moosersperre apasa sarcina maxima a apei din lac.
Drossensperre are doar 335 m lungime, 112 m înaltime si un volum de beton de "doar" 335.000 mc. Daca adaugam la aceste date si constructia barajului
Limberg Dam din vale, daca realizam ca ne aflam la peste 2000 m altitudine si ca lucrarile s-au facut în asa fel încât mediul sa sufere cât mai putin, atunci începem sa avem o idee despre anvergura acestui proiect.
|
Un unghi bun pentru a surprinde ambele baraje de la Mooserboden |
|
Pintenul montan care desparte cele doua arce de baraj |
Cele doua portiuni de baraj sunt despartite de un pinten montan care se înalta circa 50-60 m fata de nivelul bazei. Soseaua trece printr-un tunel care strapunge acest pinten. Turistii pot folosi tunelul sau pot urca pe aceasta cocoasa stâncoasa si trece pe cealalta parte. Iar daca nu ai timp, fie si macar 2-3 ore pentru a te avânta pe unul din traseele de drumetie care pornesc în atât de multe directii de aici de la
Mooserboden, atunci macar escaladarea acestui pinten de stânca, numit
Hohenburg, poate fi o palida consolare si un mic exercitiu fizic.
|
Hohenburg - pintenul montan median de la Mooserboden |
|
Frumusetea Alpilor la Mooserboden |
Un al doilea montaj cu imagini si filmulete de la Mooserboden poate fi gasit la
aceasta adresa pe Youtube.
Evident ca austriecii nu puteau ignora faptul ca multi dintre turisti sunt familii cu copii. Si aici, ca si în atât de multe alte locuri, exista modalitati de antrenare a acestei categorii de vizitatori. Exista un traseu tematic, care presupune trecerea prin mai multe puncte din zona, puncte unde copiii vor descoperi raspunsurile corecte la o serie de întrebari tematice. Ulterior, un talon completat corect cu aceste raspunsuri, depus si validat la magazinul de suveniruri de aici le aduce un premiu surpriza. Nu ne încadram la acea categorie de vârsta, deci nu pot spune în ce consta premiul, dar i-am vazut pe cei mici încântati de un asemenea joc. Iar pe parinti, i-am vazut parca mai linistiti si mai relaxati....
|
Moosersperre |
|
Pregatiti sa urcam pe Hohenburg |
Nu am spus pâna acum nimic despre pretul vizitei la
Rezervoarele de la Kaprun. Costul unui bilet pentru adult este de 19,50 euro, iar pentru un copil sub 15 ani este de 12,00 euro. Insa exista posibilitatea unui bilet pentru familii care costa 39,00 euro (36,00 euro în 2011), probabil cea mai avantajoasa varianta.
Din ceea ce am citit la momentul când scriu aceasta postare, din pacate - din motive de refacere si consolidare - în 2013 nu functioneaza liftul înclinat deschis. Portiunea respectiva de traseu este parcursa tot cu mijloace auto, ca si celelalte doua sectiuni. Redeschiderea liftului deschis este prevazuta pentru vara lui 2014.
|
Mooserboden |
Am urcat cei 60-70 m diferenta de nivel ai ridicaturii Hohenburg, pentru a ne oferi o perspectiva un pic diferita asupra acestui colt de rai. Hohenburg este un excelent punct de belvedere, ba chiar mai mult decât atât - un loc de contemplare sau unul potrivit pentru a medita în tacere la minunile lumii în care traim. Frumusetea naturii este înaltatoare, dar uneori poate ca frumusetea poate strivi, poate apasa. Nici nu stiu ce îmi trecea prin minte în acel moment de contemplare pe Hohenburg - fericirea de a fi putut cunoaste asemenea locuri, bucuria de a fi cu familia în locuri si momente ce vor ramâne absolut memorabile, promisiunea de a continua explorarile si peregrinarile prin lume pentru a descoperi alte locuri similare... Stiu sigur însa ca îmi spuneam "Dumnezeule, astfel de locuri chiar exista....". Si am simtit în acele momente (desi cred ca nu ar fi fost nevoie neaparat de vizitarea unui asemenea loc...) ca Austria m-a cucerit pe deplin.
|
Pe Hohenburg, un pic mai sus fata de nivelul barajelor |
|
Drossensperre - arcul de baraj mai mic |
|
Wasserfallboden vazut de pe Hohenburg |
Când am reusit sa ne desprindem de vârful Hohenburg am coborât pe cealalta parte si am parcurs si al doilea arc de baraj -
Drossenboden. Aceeasi zona, o alta perspectiva si alt cadru pentru imagini de neuitat. Aici la
Moserboden am realizat o multime de fotografii, iar multe din ele le folosim si astazi drept wallpaper pentru ecranele monitoarelor cu care lucram (fiecare zi aduce aleator schimbarea imaginii de fundal, dintr-o selectie facuta de noi). Am trecut si prin tunel la întoarcere revenind în zona mediana, unde se afla amenajata o mica, dar cocheta expozitie.
|
Moosersperre ... |
|
... si Drossensperre vazute de pe Hohenburg |
|
Coborând spre Drossensperre |
Poate va întrebati cine detine aceste baraje, cine se ocupa de administrarea activitatii turistice în aceste locuri. Este vorba de aceeasi companie si pentru productie si pentru turism -
Verbund.
Verbund este cea mai puternica companie din domeniul electricitatii din Austria si unul dintre cei mai mari de producatori de energie electrica din resurse hidro din Europa (peste 4/5 din productia Verbund se bazeaza pe energie hidro, restul fiind legat de energie termala sau eoliana - deci este unul dintre cei mai "curati" producatori de energie electrica).
Verbund detine o multime de centrale hidroelectrice în Austria si în cazul mai multor astfel de locuri a dezvoltat adevarate circuite turistice de vizitare. Toate investitiile sunt private în astfel de locuri, lucru valabil si pentru traseul spre Mooserboden. Sunt 9 astfel de locuri, centre de vizitare în Austria si le voi mentiona aici, pentru ca ele pot fi repere în drumurile unor calatori pe meleaguri austriece: Kaprun, Malta, Reisseck, Schlegeis, Freudenau, Ybbs-Persenbeug, Pernegg, Bruck si Arnstein. In toate aceste puncte exista baraje ce se pot vizita, centre de informare, trasee turistice sau drumuri panoramice (de obicei cu plata - dar
Malta Road merita cu siguranta parcurs, de exemplu).
Aici la
Mooserboden exista un mic centru tematic expozitional,
"Power & Ice Adventure World", care se viziteaza evident gratuit (totul este inclus în pretul biletului initial). Exista un spatiu frumos amenajat si o interesanta densitate de informatii despre constructiile hidroelectrice si generarea de electricitate, despre lumea gheatrilor si interactiunea sa cu industria moderna. De asemenea, deosebit de interesant este spatiul alocat istoriei constructiei acestui proiect, care a fost una complicata si întinsa pe mai multe decenii.
|
Imagini potrivite pentru wallpaper... |
Mi-a placut la acest mic centru expozitional ca exista posibilitatea de a trimite simplu, rapid si gratuit carti postale electronice catre amici. Trebuia doar sa stii adresa de email a destinatarului si în câteva secunde puteai alege o imagine, adaugai un mic text si gata...trimiteai salutari de la
Mooserboden. Un mic serviciu oferit de
Verbund...
Adevarul este ca e destul de greu sa fii atras de ceea ce gasesti în interiorul unei astfel de expozitii, având în vedere peisajele de afara. Totusi, pentru câteva minute, merita o vizita si aceasta
"Power & Ice Adventure World".
|
Intrarea în "Power & Ice Adventure World" |
|
Nu sunt multe încaperi în expozitie, dar e cochet... |
|
Frumos, dar artificial...afara avem peisaje naturale impresionante |
Proiectul de Kaprun este unul cu adevarat impresionant, deloc usor de realizat având în vedere topografia locului, altitudinea si grija de a nu distruge frumusetea naturii. Primele idei si initiative au aparut se pare prin anii 30', dar la acea vreme era o lucrare dificil de realizat chiar si pentru statul austriac. Si totusi ea a fost începuta sub un alt regim, unul care la vremea sa chiar îsi permitea sa lanseze asemenea lucrari de anvergura, de proportii faraonice. Nu e greu de ghicit, proiectul de la Kaprun a luat amploare în perioada Anschluss-ului, regimul nazist considerând ca este si o buna propaganda în favoarea Germaniei. Apoi au venit anii razboiului si abia în perioada postbelica s-a lucrat din nou cu mare intensitate (nici Planul Marshall nu e strain de lucrarile de la Kaprun). In cele din urma finalizarea s-a realizat în anii 50', moment la care si centralele electrice au devenit functionale.
|
Fiecare contrafort din beton are montate prize pentru wall climbing |
|
Moosersperre |
Al treilea montaj cu imagini si filmulete realizate de noi la
Mooserboden poate fi gasit la
aceasta adresa pe Youtube. Cuprinde ultima parte a vizitei la Rezervoarele de la Kaprun.
Am vorbit despre frumusetea locurilor, dar mai putin despre sistemul energetic în sine de la Kaprun. In primul rând sa spunem ca sursa de alimentare a lacurilor este exclusiv apa provenita din topirea ghetarilor în sezonul cald. Nu exista râuri permanente care sa alimenteze aceste lacuri (era si greu la o asemenea altitudine). Bazinul de alimentare este însa foarte mare si cuprinde multi ghetari de mari dimensiuni. Potentialul hidroelectric al sistemului de la Kaprun este imens si se datoreaza nu debitelor, ci marimii caderii de apa. Diferenta de nivel este uriasa în termeni hidroenergetici.
Energia electrica produsa este directionata aproape exclusiv catre Germania (industria germana are nevoie de orice resurse procurabile usor...). Nu cu mult timp în urma, turbinele si generatoarele vechii centrale au fost înlocuite sau modernizate. In plus a aparut în vale o noua centrala ce foloseste aceasta sursa, iar productia a crescut în termeni reali de peste 10 ori. Este imens, este colosal. La
Mooserboden însa nu prea ai ce vedea legat de sistemul hidro, desi barajul se poate vizita la interior. Centrala electrica este departe în vale, dar totusi incursiunea în interiorul barajului este interesanta. Se plateste suplimentar fata de biletul de intrare si anume 5,50 euro/adult (5,00 euro în 2011) si 3,00 euro/copil si se poate lua parte la un tur cu ghid (foarte simpatic si generos în informatii ghidul de care am avut parte - mai ales ca folosea engleza doar pentru noi). Repet, poate ca nu sunt prea multe de vazut în interiorul barajului (cine a vazut o data un astfel de spatiu, stie ca e vorba cam despre aceleasi lucruri si în alte locatii), însa informatiile oferite de ghid, care nu sunt scrise altfel pe nicaieri, merita toti banii.
|
In interiorul barajului Moosersperre |
|
Ghidul care ne-a oferit o multime de informatii interesante despre sistemul hidro de la Kaprun |
Sistemul de la Kaprun este unul foarte complex. Pe timpul noptii energia produsa este utilizata pentru pomparea partiala a apei si readucerea sa în lacuri. Grija cea mai mare a austriecilor este legata de efectele încalzirii globale. Mesajele erau optimiste, dar se simte din ton ca exista o reala îngrijorare pentru un fenomen care a cauzat efecte devastatoare în ultimul deceniu asupra unor ghetari ce pareau vesnici. Sistemul de la Kaprun se pregateste însa si pentru momentul când ghetarii din zona se vor restrânge foarte mult, iar aceasta sursa traditionala de alimentare a lacurilor va fi mult diminuata. Sunt imaginate diverse solutii de abordare a problemei, care la ei nu ramân doar pe plansetele proiectantilor, ci chiar sunt implementate în practica. Se pare ca si aici nemtii au intervenit masiv si sustin transformarea sistemului de la Kaprun, în colaborare directa cu Verbund - pentru ca sunt interesati sa mentina aceasta sursa de energie ieftina si curata. In concluzie, desi problema e grea si e grava, oamenii sunt optimisti.
|
Destule elemente care sa îi încânte si pe copii... |
In cele din urma a venit si momentul sa plecam de la
Mooserboden. Cred ca e util de mentionat ca parcurgerea drumului spre sau dinspre rezervoare necesita circa 45 min pentru toate cele trei sectiuni ale sale. Deci ar trebui luat în calcul un interval de 1,5 ore numai pentru drumul dus-întors. Pentru cei care doresc sa viziteze barajul la interior, vizita efectiva dureaza cam 30-40 min, dar se asteapta de obicei ceva timp pâna la initierea unui tur.
Doresc sa adaug doar ca drumul cu liftul înclinat deschis mi s-a parut mai incitant la urcare decât la coborâre, parca la vale mergându-se prea mult cu frâna trasa. Sau poate a fost doar o parere...
|
La coborâre cu liftul deschis |
|
... paraseam zona de vegetatie alpina si reveneam în padure |
Vizitarea
Rezervoarelor de la Kaprun a fost o experienta colosala pentru noi. Am descoperit niste locuri fabuloase, de o frumusete ce nu poate fi descrisa în cuvinte, nu poate fi captata de senzorii camerelor de filmat, o frumusete ce trebuie vazuta pe viu la fata locului.
Zona Kaprun (extrem de dezvoltata din punct de vedere turistic, cu un card propriu foarte interesant) are un slogan pe cât de simplu, pe atât de sugestiv -
"Das ist Osterreich !" S-ar putea spune ca este probabil prea pretentios si prea cuprinzator, dar odata ce ai vizitat Rezervoarele de la Kaprun, odata ce te-ai avântat pe apele lacului de la
Zell am See si sunt convins (desi n-am fost acolo) ca odata ce ai ajuns pe ghetarul de la
Kitzsteinhorn, începi sa întelegi. Incepi sa întelegi ca este sloganul potrivit, ca poti descoperi aici chitesenta spiritului austriac, ca pe o zona restrânsa este o esenta a Austriei.
Da, frumusetea gasita la
Mooserboden te face sa te bucuri, sa iubesti viata, sa multumesti Divinitatii si sa spui si tu din tot sufletul -
"Das ist Osterreich !".
|
Locuri de poveste, amintiri de neuitat - Mooserboden si Rezervoarele de la Kaprun |
Am avut parte de o prima parte extraordinara a unei superbe zile de vara la
Rezervoarele de la Kaprun. La doar câtiva km distanta ne asteptau cheile
Sigmund Thun Klamm.
Si ziua petrecuta de noi in acest loc a fost una minunata! Mi-ati amintit de culoarea minunata a lacului de acolo, de ploaia repede vara, care ne-a surprins la coborare. Tot acolo am vvazut si prima marmota in libertate.
RăspundețiȘtergerePentru mine ramâne unul dintre cele mai speciale locuri din Austria. N-am vazut marmote acolo, dar pare cadrul ideal pentru aceste fiinte dragalase.
Ștergere