Vacanta 2011 (27) - Kitzlochklamm

    Dupa sâcâitoarea ploaie din ajun, dimineata celei de-a zecea zile a vacantei noastre ne-a întâmpinat cu soare. Ce-i drept era un soare înca timid, care se chinuia sa-si faca cu greu loc prin plafonul înca substantial de nori. Dar erau semne bune, la fel ca si previziunile de pe canalul meteo de la tv, asa ca speram ca ne puteam bucura de o zi favorabila pentru a descoperi alte locuri minunate din zona.

    Am ales pentru aceasta zi o explorare a uneia dintre vaile care strabat masivul Hohe Tauern, o vale apropiata, prima spre vest fata de baza noastra de cazare. Este vorba de Valea Rauris, despre care as putea spune ca mi-a placut în mod deosebit, o vale care cred ca este cea mai "verde" dintre toate acele vai paralele din aceasta arie a landului Salzburg. 

     Ne-am planificat sa începem cu un traseu de chei, Kitzlochklamm - chei aflate în apropiere de Taxenbach, la intrarea în Rauristal, urmând apoi sa avansam si sa urcam cu telecabina pe Hochalm pentru doua activitati inedite (pe care le-am considerat extrem de interesante si ni le-am dorit în mod special), iar la final am dorit sa patrundem spre sud cât mai adânc în vale, sa parcurgem drumul panoramic Kolm-Saigurn. Toate aceste obiective erau grupate în apropierea Dorgastein-ului, întregul traseu prezentat mai jos având mai putin de 100 km.

Traseul zilei a 10-a si reperele sale: Kitzlochklamm, Rauris - Hochalm, Kolm-Saigurn

   Pe soseaua principala cu directia est-vest, ce leaga landurile Salzburg de Tirol, în Taxenbach, exista un indicator spre un obiectiv care merita toata atentia turistilor ajunsi în zona: Kitzlochklamm. Este un traseu tipic ce trece prin chei, un defileu minunat, un loc în care natura a creat o mica opera de arta, o capodopera ce bucura sufletele turistilor care se opresc aici si parcurg acest drum.

Harta traseelor din zona Kitzlochklamm

Punctul de intrare pe traseul spre defileu

O cascada aflata chiar aproape de intrarea în chei

   Spuneam în postarea despre Liechtensteinklamm ca am avut sansa de a parcurge în interval de doar câteva zile sase trasee de chei din zona Salzburgerland. De fapt nu pot spune ca au fost multe si oricum nu au generat un sentiment de repetitivitate, de deja-vu. A fost poate doar regretul ca nu am putut vedea înca 2-3 alte parcursuri similare. Iar acest sentiment se datoreaza faptului ca am constatat ca fiecare obiectiv de acest gen are amprenta sa distincta, are elementele sale specifice care îl fac unic si care îi confera atractivitate. La Liechtensteinklamm remarcabile erau numeroasele eroziuni semicirculare, de o forma aparte, sapate de apa râului în peretii de ardezie si calcar, dar si lungimea segmentului propriu-zis de chei (a nu se confunda cu lungimea traseelor) si înaltimea versantilor. Kitzlochklamm are alt gen de elemente care individualizeaza obiectivul si îi confera unicitate. Daca multe trasee de chei sunt în cea mai mare parte orizontale, la Kitzlochklamm întâlnim o spectaculoasa desfasurare pe verticala. Exista o portiune absolut minunata, cu urcarea unui numar important de trepte, când se face practic tranzitia între doua nivele ale traseului. Perspectiva este extraordinara si sper ca am surprins macar partial acest lucru în imagini. Apoi, cu siguranta zona propriu-zisa a defileului la Kitzlochklamm este greu de uitat. Ingustimea extrema a cheilor, peretii stâncosi semeti taiati parca de lama supersubtire a unui fierastrau si podurile peste care drumul traverseaza râul vijelios ramân în memoria vizitatorilor. Insa elementul distinctiv al acestor chei, simbolul Kitzlochklamm - este un pod sustinut de un pilon în forma de tetraedru rasturnat, Edelweissblick, care poate fi si el desigur remarcat în imaginile de mai jos.
    Eram la a doua experienta de acest gen, de traseu prin chei si încercam sa ne raspundem la întrebarea Liechtensteinklamm sau Kitzlochklamm? Daca ar fi fost sa emit o parere dupa ce citisem anticipat vizitelor efective, as fi zis probabil Liechtensteinklamm (este parca un obiectiv mult mai promovat si apare mai atractiv din imaginile vizitatorilor). Dupa ce le-am vizitat pe amândoua (poate ca si aspectul vremii a avut un cuvânt important de spus aici ...), pot spune ca ambele trasee sunt un must-to-see, ca nu trebuie ratat niciunul. Vorbim de o frumusete complementara, de senzatii diferite, de fatete distincte ale unei încântari resimtite în fata geniului naturii. Mai salbatice poate cheile Kitzlochklamm (dar nu cele mai salbatice din zona, dupa cum aveam sa constat...), mai poetice cele de la Liechtensteinklamm, însa ambele obiective sunt de superclasa.

Dupa o zi de ploaie, apele Rauris-ului nu erau nici pe departe limpezi...

Traseul - extrem de pitoresc - are multe treceri de pe un versant pe altul

   Defileul de la Kitzlochklamm este sapat de apele râului Rauris, în drumul sau spre varsarea în Salzach. Dupa o zi de ploaie, apele Rauris-ului erau încarcate de aluviuni. Chiar si în fotografiile realizate pe vreme ideala în Kitzlochklamm (vazute de mine în materiale promotionale sau în povestirile altor turisti), apa râului nu are o culoare nici macar apropiata de cea întâlnita în Liechtensteinklamm (care este realmente de o cromatica extraordinara). Pe vreme buna, apa Rauris-ului este limpede, înspumata în dreptul pragurilor si caderilor mai înalte. Desigur ca ideal pentru un turist este sa ajunga în astfel de locuri în conditii meteo cât mai bune, dar si asa, pe ploaie sau în urma ei, explorarea are un farmec aparte. In fond, locurile acestea impresioneaza teribil, indiferent de vreme.

Principalele repere de pe traseu sunt frumos marcate

Traseul excelent amenajat, impecabil întretinut - ca peste tot în Austria

      Kizlochklamm este un loc magic. Este magia incredibila creata de natura pe doar câtiva km pe cursul unei ape, o magie pe care vizitatorii au imensa bucurie de a o descoperi în acest defileu. Poate ca imaginile în miscare pot reda mai mult din farmecul locurilor decât fotografiile, asa ca am facut upload pe Youtube la trei filmulete, montaje realizate din filmarile noastre prin chei. Despre prima sectiune a traseului încearca sa povesteasca acest filmulet, apoi partea mediana cu ascensiunea de mai multe sute de trepte poate fi vazuta în acest montaj, pentru ca în final - ultima portiune, cea mai spectaculoasa, cea a defileului propriu zis, cea cu podul Edelweiss si finalul parcursului - sa se regaseasca în acest ultim filmulet postat pe Youtube. Folositi rezolutii superioare, pentru ca am facut upload-uri HD. Poate nu toti cititorii vor putea sa ajunga în viitorul apropiat în Salzburgerland, poate unii au vazut aceste locuri si ar dori sa le revada (din perspectiva altui vizitator)... In acest sens am început sa postez pe Youtube o colectie personala de filmulete si montaje video pe care le puteti gasi la aceasta adresa. Ea contine deocamdata doar secvente din vacanta noastra din 2011, dar este în continua extindere si completare. In general încerc sa fac upload la rezolutii HD si... sa folosesc un fond muzical cât mai placut.

Mic loc pentru odihna - Marienrast

Incepe urcusul spre alt palier al traseului ...

   Pe lânga vizitele individuale, Kitzlochklamm ofera si variante de vizitare cu ghid. In principiu se merge pe acelasi traseu, cu unele aditionari interesante totusi. Spre exemplu, exista o grota - Tropfsteinhohle, a carei intrare este protejata de un grilaj închis, care însa se viziteaza cu ghid (nu e o pestera prea mare, doar o grota cu lungime de circa 20 m). Apoi, evident explicatiile ghidului referitor la amenajare, la povestile si legendele legate de aceste chei si la tragediile legate de aceste locuri pot fi de interes. Insa nu o vizita cu ghid mi se pare cel mai inedit lucru legat de Kitzlochklamm, ci o alta propunere. In lunile iulie si august, o data pe saptamâna se organizeaza seara o vizita ghidata prin chei, la lumina facliilor. Ora de plecare este 20.00 sau 19.30 si probabil ca turistii au parte cu adevarat de o experienta speciala, fiecare primind propria torta pentru a-si lumina drumul. Biletul pentru o astfel de vizita este ceva mai scump decât cel pentru intrare în timpul zilei (7 euro/persoana - cu reducere pentru Salzburgerlandcard la 4 euro). Din pacate nu ne-am putut sincroniza cu momentul vizitei din saptamâna respectiva si ne-am multumit doar cu vizita diurna, dar acea experienta a unei plimbari la lumina tortelor prin chei (se schimba cu siguranta complet senzatiile si perceptia în acest cadru) merita amintita si ... poate chiar încercata cu alta ocazie. Cel putin asa speram...
    Biletul normal de acces în chei în timpul zilei costa 4,50 euro/persoana (era 4,00 euro în 2011), iar cardurile Salzburgerland ofera gratuitate. Poate este de asemenea interesant de amintit ca traseul prin chei este deschis publicului între începutul lunii mai si sfârsitul lui septembrie.
     Daca priviti cu zoom a doua imagine din aceasta postare (cea cu panoul cu harta cheilor) se poate întelege mai usor topografia zonei. Traseul prin chei nu este liniar ca în Liechtensteinklamm (unde se merge pe acelasi drum si la dus si la întors). Se intra pe o ramura si se iese pe alta, cele doua ramuri fac practic jonctiunea în punctul 5 din imagine (aproape de intrarea în defileul propriu-zis), iar traseul continua pe o portiune comuna (cea mai frumoasa...) pâna în punctul 8. Acolo este finalul cheilor, dar nu si al traseului. Kitzlochklamm permite mai multe optiuni, functie de intentiile fiecaruia. Cei care doresc sa revina mai rapid la masina lasata la parcarea de la intrare, se vor întoarce pâna în punctul 5 si apoi probabil vor alege cealalta ramura - ramura estica. Amatorii de drumetie însa îsi pot continua drumul dincolo de finalul cheilor, pâna la o intersectie (circa 30 min) unde au optiunea sa mearga spre Maria Elend si Embach (1-1.5 ore) si apoi sa revina spre Taxenbach si spre parcare (înca circa 1 ora). Am citit referinte frumoase despre acest traseu, poate merita încercat... Sau, de la bifurcatie, cei nelegati de autovehiculul propriu îsi pot continua drumul spre Eger si Valea Rauris (1-1,5 ore). Deci, posibilitati exista, totul este sa fie vreme buna si dorinta de a face miscare.

Râul se lateste la iesirea din chei si ne pregatim sa urcam, dupa cum se vede ...

Punct de belvedere asupra cataractelor Rauris-ului la iesirea din defileu

De aici începe portiunea cea mai spectaculoasa si segmentul cel mai îngust al defileului

   Cheile Kitzlochklamm au o lungime de circa 1,5 km si propun o diferenta de nivel de circa 100 m. Pe traseu pare însa mai mult, datorita proportiilor peretilor stâncosi si superbei serpuiri pe care o realizeaza drumul amenajat impecabil. Sunt 415 trepte de urcat (numarul lor e marcat pe traseu la final). Deci, efortul e unul mic, permisiv pentru oricine, iar rasplata este maxima. Pentru ca abia de la nivelul celui de-al doilea palier încep cele mai interesante repere din Kitzlochklamm: panorama asupra cataractelor Rauris-ului la iesirea din defileu, tunelul (care este mai bine evidentiat în filmuletul al treilea de pe Youtube), Ederspitz, hornul cu podul natural de la înaltime sau zona vâlcelei de la Edelweissblick.
    Se recomanda a lua în calcul circa 1,5 ore pentru parcurgerea traseului de chei si pot confirma acest interval, cu mentiunea ca este inclus timp suficient pentru fotografii si filmari.

Portiunea de urcare trece prin mai multe platforme de belvedere pentru a ajunge la ...

...  "Canionul Diavolului" ...

Tot mai sus, cu vedere spre canion (stânga sus) si spre cataractele Rauris-ului (jos)

   Când cele 415 trepte de urcat s-au terminat (nu e un efort prea mare totusi...) vei simti ca esti rasplatit pentru ca ai dorit sa vizitezi Kitzlochklamm. Vederea spre traseul lasat în urma, cu scarile si platformele de belvedere, cu podul de la cataractele Rauris-ului este unica, nu am întâlnit ceva similar în alte chei în Salzburgerland. Privesti "Canionul Diavolului" si parca nu întelegi cum firul de apa atât de tumultuos, dar care pare atât de subtire totodata a putut sapa o trecere atât de îngusta, dar atât de adânca. Am ramas mut de uimire si ma întrebam pe unde vom trece oare mai departe. Dar raspunsul este atât de tipic în Austria.... Aici muntenii nu se lasa niciodata învinsi de munte si daca nu se poate construi un drum atasat peretelui canionului, atunci traseul va trece prin munte, printr-un tunel. Se poate vedea în al treilea filmulet de pe Youtube cum arata acest tunel care are o vechime respectabila (acum este electrificat, fireste...).
     Si daca vorbim de istorie si despre Kitzlochklamm, sa dam câteva repere: la 1553 exista documentata aici o mina realizata de prospectorii de aur din zona (da, acesti munti au permis exploatarea aurului timp de multe secole, chiar si astazi acest lucru nu a fost uitat... detalii în postarea urmatoare :) ). La 1640 apare din nou în documente exploatarea aurifera de aici. Apoi, la 1833 cercetarile unor arheologi identifica elemente de fier inserate în stânca ce provin din perioada romana! In fine, la 1877 este încheiata amenajarea întregului traseu prin defileu, cu legatura facila între Taxenbach si Embach. Asta se întâmpla, implicând largirea tunelului vechi deja de câteva secole si amenajarea platformelor de belvedere si podurilor (în alta forma decât cea din prezent, evident...), pe vremea când România nu era înca regat...

Intrarea în tunelul ce strabate muntele paralel cu Canionul Diavolului

    In zgomotul teribil al pravalirii apelor prin canion ne-am trezit la iesirea din tunel în fata unei perspective unice. O structura stalagmitica daca pot spune asa, Ederspitz, un vârf care la partea sa superioara nu cred sa aiba o latime mai mare de 2 m, se ridica precum o lance spre cer (este bine surprins pe al treilea filmulet). Este de mirare ca o astfel de structura fragila a rezistat si în mod evident ea a atras temerarii alpinisti care au plantat o cruce pe vârf.
   Apoi, de cealalta parte observam alte structuri stranii, precum "Blick zum Himmelsloch" - un veritabil horn geologic între doi pereti stâncosi si un gen de pod natural la partea superioara, care îsi merita pe deplin numele de "gaura spre cer". Acest traseu de chei cred ca este un exemplu de amenajare turistica, cu multe protectii contra pietrelor ce s-ar putea desprinde de pe paretii stâncosi, cu balustrade impecabile, cu lumina electrica în tunel si portiuni cu vopsea antiderapanta si covoare de cauciuc acolo unde este necesar. Degeaba avem locuri cu frumusete naturala competitiva care ar putea atrage turisti, daca la noi pâna si marcajele simple cu vopsea sunt vechi de decenii si abia se mai vad.
     In acest loc, lânga Ederspitz, am descoperit altceva, o adevarata revelatie. Am vazut ceea ce initial mi s-a parut a fi asaltul unui alpinist amator asupra unui perete de stânca. Dar, nu era vorba de asa ceva. Daca aveti echipament si ceva antrenament, Kitzlochklamm va ofera o oportunitate extraordinara. Pe lânga traseul turistic clasic, parcurs de turistii obisnuiti, exista un traseu alternativ, oarecum paralel, dar situat la înaltime ridicata, un traseu de via ferrata. Din ce am citit ulterior, pot spune ca garantat este impecabil întretinut. Am vazut si imagini si cred ca este o experienta de neuitat. Dar, peste tot se mentioneaza ca avertizare ca nu este un traseu pentru începatorii în via ferrata.

Ederspitz - vârful atât de îngust si fragil (prima imagine de mai jos)

Acolo este "gaura din cer" ...

   Odata ajunsi la celalalt capat al defileului îngust, nu mai este foarte mult din traseu. Impresioneaza podul Edelweiss cu pilonul sau median de sprijin în forma de tetraedru rasturnat, minunat punct de belvedere, dar si loc potrivit pentru a imortaliza imagini amintire pentru vizitatorii de la Kitzlochklamm. Cu siguranta este si mai frumos în chei într-o zi senina si însorita. Insa, având în vedere experienta din ziua precedenta din Liechtensteinklamm (si mai ales dupa aceea...) am fost foarte multumiti ca am fost ocoliti de ultimele manifestari ale frontului ploios. Doar apele tulburi ale Rauris-ului se încapatânau sa aminteasca de precipitatiile din ziua precedenta...

Canionul Diavolului vazut de pe podul Edelweiss

Pe podul Edelweiss

In portiunea finala a traseului prin chei

    In general mai toate traseele prin chei sunt gândite în asa mod încât sa ofere un final impozant, pe masura siragului de frumuseti pe care vizitatorul are ocazia sa le vada pe parcurs. La Liechtensteinklamm încheierea se facea în fata unei cascade superbe, cea mai mare de pe traseu. Aici portiunea finala propune o vedere minunata asupra podului simbol al cheilor - Edelweiss - si lasa deschise optiunile la final (revenire partial pe acelasi traseu spre Taxenbach ori continuarea drumului pe alte trasee spre Embach, Maria Elend sau Rauris).
    Povesti si legende exista peste tot în lume legate de locuri care au semnificatie si înseamna cu adevarat ceva pentru oameni. Aici se spune ca în vremuri îndepartate existau câteva familii care locuiau în canion, care nu erau prea comunicative cu populatia de pe pasunile din apropiere, mult mai dedicata activitatilor agricole. Intr-o iarna lunga, când proviziile micii comunitati din inima muntilor s-au sfârsit, un grup de femei a pornit prin viscol si a ajuns la gospodaria unui taran din Embach. Acestea le-a primit în casa sa, le-a gazduit pe timpul noptii si ascultându-le povestea le-a dat suficiente provizii pentru a putea trece peste greutatile acelei ierni de poveste. Femeile l-au întrebat cum sa-l rasplateasca pentru bunatatea sa si tot ceea ce taranul si-a dorit (dupa o lunga chibzuinta) a fost o sursa de apa, care l-ar fi ajutat cu adevarat în gospodaria sa. Muntencele au cercetat zona în primavara si i-au indicat taranului unde sa sape, în acel punct facându-si din acel moment loc spre suprafata un izvor cristalin, cu apa buna de baut si cu debit mare. Surplusul de apa neutilizat de taran pentru culturile sale ajunge în defileu si chiar si astazi trecatorii îsi potolesc setea din apa legendarului izvor.  

Podul simbol la Kitzlochklamm

Involburatul Rauris

Versantii înalti care formeaza o caldare montana

   In mai multe puncte din chei exista avertizari cu privire la evitarea suprasolicitarii podurilor (desi în prezent sunt refacute, cu coeficienti mari de siguranta) si a platformelor suspendate. In 1974 la Kitzlochklamm a avut loc un teribil accident, când un grup de 30 de eleve si profesorii însotitori au avut nesansa sa se afle pe un pod mai fragil, care s-a rupt chiar în acele momente, datorita suprasolicitarii. Au fost atunci opt victime si multi alti raniti. Apele vijelioase ale râului si relieful accidentat au contribuit si ele la aceasta tragedie. In punctul final al traseului prin chei este un mic memorial ce marcheaza acest nefericit eveniment.

Punctul final al traseului prin Kitzlochklamm

Memorialul în amintirea victimelor accidentului din 1974

Edelweissblick

   Noi ne-am întors spre parcarea din Taxenbach, pe traseul clasic (revenire partial pe drumul pe care am venit si apoi ramura alternativa pâna la parcare - aceasta ramura este însa mult mai putin spectaculoasa fata de ruta parcursa initial, este mai mult drum de padure). Insa o buna parte dintre turisti alegeau traseul spre Maria Elend (este acolo o bisericuta draguta), Embach si abia apoi revenirea în Taxenbach - probabil cu 1,5 - 2,0 ore mai lung.
    Am inclus mai jos un ultim calup cu imagini de la întoarcere.

Soarele ne zâmbea... parcursesem Kitzlochklamm si simteam chemarea altor locuri din Valea Rauris

Am crezut initial ca era un alpinist ce escalada un perete de stânca ...

... însa era un temerar ce parcurgea Kitzlochklamm pe Via ferrata (se pot vedea elementele traseului)

Acesta este tunelul vechi spre exploatarea aurifera de la 1553

La iesirea din chei ...

     Kitzlochklamm are toate atributele unui traseu de chei reprezentativ pentru Alpii austrieci. Este lung, impecabil amenajat si întretinut si propune o diferenta de nivel importanta pe parcurs. In plus este extrem de spectaculos si trece printr-o zona cu o natura extrem de salbatica. Este un traseu ce lasa deschise mai multe optiuni de revenire si care ofera amatorilor de senzatii tari alternativa Via ferrata. Si poate nu ar fi de uitat ineditul unei explorari cu torte si faclii la lasarea întunericului... In concluzie, Kitzlochklamm este un obiectiv ce merita integrat în lista de tinte a oricarui turist ajuns în aceasta parte din Salzburgerland.
    In ceea ce ne priveste, gustasem din plin traseul prin defileu, ne dezmortisem binisor si ne avântam într-o noua aventura (chiar daca era doar o joaca....) - oare mai exista aur în Valea Rauris?