/* script Google analytics */

marți, 5 iunie 2012

Viena 2010 ( XXX ) - Karlskirche si Kirche am Hof

   Odata cu vizitarea ultimelor obiective ramase la Schonbrunn (cele doua sere, Wustenhaus si Palmenhaus, dar mai ales frumoasa Gradina Zoologica), ne-am îndreptat spre zona centrala, pentru a descoperi, atât cât mai puteam, câte ceva din ceea ce Viena mai avea de oferit, cu atâta generozitate. Aveam pe lista penultimei zile pline a sejurului nostru vienez un obiectiv de care ma îndragostisem înca din perioada de documentare, o biserica de factura speciala, cu elemente inedite, un reper arhitectural al Vienei - Karlskirche. Insa, înainte de vorbi despre Karlskirche, voi face o scurta descriere a unei alte biserici (acestea au fost de fapt si ultimele doua biserici vizitate la Viena) vizitata de noi în ziua anterioara, înainte de intrarea la spectacolul de la Spanish Riding School. Este vorba despre Kirche am Hof.
   Kirche am Hof este o biserica aflata pe una dintre laturile pietei Am Hof, în Innerstadt, aproape de Stephanplatz, centrul Vienei. Este o biserica cu destule elemente bizare, o constructie gotica cu fatada în stil baroc, fara clopotnita si fara vreun alt turn. Biserica are o vechime de peste 600 de ani, fiind ridicata de catre ordinul Carmelit între 1386 - 1403 (se pare ca pe locul unei vechi capele în stil romanic, atasata palatului contilor de Babenberg). Carmelitii au folosit un proiect tipic german, o "Hallenkirche", adica o biserica gotica tip hala, cu 3 nave principale. In 1554 Kirche am Hof a trecut în proprietatea ordinului Iezuitilor. Fatada bisericii a fost remodelata la cererea Eleonorei Gonzaga, vaduva împaratului Ferdinand III, în 1662. 
    Noua fatada a fost realizata în stil baroc timpuriu, având drept element notabil extensia balconului deasupra intrarii. Dupa dizolvarea ordinului Iezuit la 1773, Kirche am Hof a devenit biserica garnizoanei militare a orasului.

Mariensaule - Coloana Fecioarei Maria din centrul pietei Am Hof (1667)
Kirche am Hof
Kirche am Hof la interior
   Ca eveniment istoric major, de Kirche am Hof este legat momentul anuntului destramarii definitive a Sfântului Imperiu Romano-German. Sub presiunea lui Napoleon si drept consecinta a unei serii parca nesfârsite de înfrângeri în fata armatelor franceze, împaratul Franz II a fost nevoit sa accepte dizolvarea vechii structuri imperiale (ce-i drept, s-a proclamat imediat Imparat al Imperiului Austriac, sensibil mai restrâns, dar mai unitar, decât predecesorul sau). Exista aici o disputa privind momentul oficial al acestui anunt (pasii legali pentru dizolvarea vechii structuri au durat câtiva ani), fiind mentionat fie anul 1804, fie 1806, însa istoria consemneaza cu certitudine ca anuntul oficial a fost facut din balconul Kirche am Hof.
    Cea mai importanta opera de arta care a existat în Kirche am Hof a fost altarul realizat la 1437, asa numitul "Albrechtsaltar". Dupa momentul dizolvarii Ordinului Iezuit, altarul a fost sectionat în mai multe piese, care au ajuns la manastirea Klosterneuburg. Pâna în 1962 piesele altarului au fost expuse la muzeul manastirii, dupa care s-a reusit restaurarea ansamblului si mutarea acestuia în biserica abatiei. Altarul este considerat a fi o capodopera, cea mai importanta exemplificare a realismului gotic din Austria.
    In prezent, Kirche am Hof este pricipala biserica a comunitatii croate din Viena.

Altarul principal din Kirche am Hof
  
    In aceasta vacanta de la Viena am vizitat câteva biserici, as putea spune ca nu au fost chiar putine. Au fost biserici în stiluri diferite, de dimensiuni diferite (de la mica Biserica Malteza pâna la gigantica Stephansdom), cu interioare mai simple sau exuberante. Ar fi extrem de greu sa-mi desemnez favorita în aceasta serie de obiective, deoarece practic în fiecare astfel de loc am gasit ceva care sa mi se apropie de suflet. Insa, pot spune fara nici o ezitare, ca ultima biserica vizitata (întâmplator a fost ultima în desfasuratorul nostru) are un loc aparte în amintirile noastre legate de acest sejur vienez. Este vorba despre Karlskirche, un exceptional obiectiv al capitalei austriece, un exemplu de capodopera desavârsita, o încununare a vointei si tenacitatii de ctitor a unui împarat.
    Trebuie spus de la început ca biserica la care ma refer, Karlskirche, este recunoscuta drept cea mai impresionanta si remarcabila biserica în stil baroc a Vienei, ceea ce nu este putin lucru pentru un oras marcat de acest stil arhitectonic. Este situata în piata omonima, Karlsplatz, la relativ mica distanta de Ring. Karlsplatz este însa o piata vasta, iar pozitionarea sa ofera o ambianta oarecum linistita, departe de agitatia din apropiere, de pe Ringstrasse. Spre finalul anilor '80, Karlsplatz a beneficiat de o restaurare ampla, în urma careia celebra biserica este si mai bine pusa în evidenta.
    Povestea începe în 1713 si este legata de ultima mare epidemie de ciuma care a lovit Austria. Imparatul Carol al-VI-lea a facut atunci un legamânt (lucru obisnuit pentru monarhi în astfel de împrejurari, însa ei chiar îsi respectau promisiunile facute Divinitatii), ca daca rugamintile privind încetarea epidemiei vor fi ascultate, va ridica o biserica deosebita în Viena. Drept patron al bisericii a fost ales un sfânt relativ obscur, venerat în special în Austria, un episcop italian de secol 16, Carol Borromeo, cunoscut pentru devotamentul sau în îngrijirea bolnavilor atinsi de teribilul flagel si pentru puterea slujbelor si rugaciunilor sale, care îndepartau (se spune...) epidemia de locurile în care acesta predica. Istoricii spun însa voalat ca probabil alegerea acestui patron spiritual este legata si de faptul ca vorbim despre un omonim al împaratului, care dorea, si pe aceasta cale, sa-si sporeasca notorietatea si sa-si asigure un statut mai special în paginile de istorie. Ca este asa sau nu, probabil nu se va stii niciodata. Insa cu certitudine Carol VI este o figura absolut remarcabila a istoriei austriece, atât prin domnia sa destul de lunga ca Imparat al Sfântului Imperiu Romano-German, prin faptul ca a fost tatal poate celei mai celebre împaratese - Maria Theresia - care a influentat în bine decisiv statul austriac, prin implicarea sa în asa numitul Razboi de Succesiune spaniola si, nu în ultimul rând, prin bijuteria pe care a reusit sa o daruiasca Vienei si Austriei - Karlskirche.
    Pentru biserica dorita de Carol VI s-a lansat un concurs de proiecte, câstigat de Johann Bernhard Fischer von Erlach, în fata altor nume remarcabile de arhitecti, precum Galli-Bibiena sau Johann Lukas von Hildebrandt. Constructia a început efectiv în 1716, însa Bernhard Fischer von Erlach a murit în 1723. Din fericire acest eveniment nu a influentat proiectul, care a putut continua sub îndrumarea fiului marelui arhitect, Joseph Emanuel Fischer von Erlach. Constructia a fost finalizata în 1737 (unele surse indica chiar 1739 pentru finalizarea completa), ceea ce înseamna ca Imparatul a apucat sa-si vada capodopera terminata (Carol VI a murit în 1740).
    Karlskirche este o constructie absolut speciala atât la exterior, cât si la interior. Parerea mea este ca multe detalii, multe elemente definitorii ale unei constructii, ale unui monument remarcabil se pot pierde în timp din memoria turistului. Dar, cred cu tarie ca nu va exista vreo persoana ajunsa la Karlskirche care sa nu retina aceasta biserica, cel putin prin ineditul dat de cele doua coloane care strajuiesc intrarea. Johann Bernhard Fischer von Erlach a integrat în acest proiect într-o maniera extrem de interesanta o serie aparent neomogena de elemente arhitectonice. Intrarea în biserica sugereaza cadrul unui templu antic grecesc. Cele doua impozante coloane laterale sunt create dupa modelul Coloanei lui Traian de la Roma. Lânga ele, cele doua pavilioane si turnuri laterale se spune ca arata influenta Barocului italian si mai precis a celui roman (Bernini si Borromini). Cladirea este încununata de un dom eliptic alungit, modificat de tânarul arhitect dupa moartea tatalui sau.
   Aceasta îmbinare de stiluri si elemente arhitectonice diferite, din vechea Grecie, din Roma antica, din Roma si din Viena perioadei contemporane respective, a avut parte atât de aprecieri, cât si de contestari. Istoria a consemnat Karlskirche drept o curiozitate a arhitecturii europene. Daca încercam sa întelegem contextul epocii, vom avea o imagine mai apropiata de realitate privind ce a însemnat pentru vienezi constructia acestui obiectiv. Karlskirche a devenit al doilea pol sacru al Vienei, o contrapondere pentru Stephansdom, si totodata un centru spiritual major al capitalei imperiale pentru o lunga perioada de timp.  

Karlskirche
Elementul arhitectural distictiv - dupa modelul Columnei lui Traian
In Karlsplatz, în fata Karlskirche
    La fel ca mai toate operele de arta, si Karlskirche contine o simbolistica speciala. Ctitorul si arhitectul sau au dorit sa transmita posteritatii un mesaj, un mesaj continut în cheia simbolurilor arhitectonice folosite. Insasi alegerea drept patron a acelui episcop italian nu a fost întâmplatoare. In 1713, pacea de la Utrecht punea capat Razboiului de Succesiune Spaniola. Desi pretentiile Austriei la tronul Spaniei primeau o puternica lovitura, totusi monarhia austriaca primea compensatii extinse în nordul Italiei, iar decizia de a omagia pe Carol Borromeo era menita sa câstige influenta în aceste noi teritorii. Proiectul superbei biserici era menit sa afirme rolul Vienei de Noua Roma, în acea epoca, si sa dea semnificatie reala titlului de care Carol VI era atât de mândru, acela de Imperator Romanus. Se spune ca domul de la Karlsirche este o trimitere clara catre domul catedralei Sf.Petru de la Roma, porticulul de intrare simbolizeaza Pantheon-ul, iar cele doua coloane laterale au corespondenta în Columna lui Traian si în Coloana lui Marcus Aurelius.
   Legat de cele doua coloane mentionate, se stie ca Bernini a sugerat papei Alexandru al VII-lea relocarea Columnei lui Traian în Piazza Colonna, alaturi de cealalta coloana. Ideea plasarii în aceeasi locatie a celor doua coloane de la Roma a fost dezbatuta extensiv în epoca, fara vreo concretizare, iar prin cele doua coloane ale Karlskirche arhitectul Fischer von Erlach a dorit sa sugereze ca Viena a realizat cu usurinta ceea ce Roma nu reusise sa faca.
    Intrarea în Karlskirche este gratuita, însa cei care doresc sa urce în cupola, pe platforma superioara, trebuie sa achite biletul pentru ascensorul interior, 6 euro/persoana. In biserica este o structura oarecum ciudata (mi s-a parut si destul de inestetica, desi probabil era singura posibilitate de a ajunge la înaltimea domului). Se poate urca cu un lift pe o platforma superioara (apropierea de frescele de pe tavan creeaza o senzatie extraordinara), iar de acolo se poate continua pe o scara îngusta pâna la punctul superior extrem al cupolei. Schela pare oarecum nerigida, scarita este îngusta, caldura în miez de vara în dom era foarte mare, asa ca ultima parte a ascensiunii am parcurs-o doar eu, fiica mea si sotia au ramas pe platforma superioara, la iesirea din lift. A vedea Viena prin cele mai de sus ferestre de deasupra cupolei a fost un lucru interesant, însa ceea ce este cu adevarat remarcabil este apropierea de minunatele frece de pe tavan.

Asa arata structura care permite urcarea spre partea superioara a domului
Ascensorul pentru cupola
Punctul superior extrem al cupolei
Pe aceasta scarita se urca de la platforma superioara pâna la extremitatea superioara a domului
In drumul spre punctul superior extrem, turistii arunca bani pe pervazurile ferestrelor
Din acest punct se poate admira Viena de la circa 70 m înaltime
    Interiorul Karlskirche este superb, bogat decorat cu ornamente de stucca alb sau auriu. Urmând exemplul lui Bernini la catedrala Sf.Petru de la Roma, Fischer von Erlach a plasat un cerc de îngerasi si razele unui disc solar în fata unei surse de lumina deasupra altarului principal. Am citit pareri ale criticilor care spun ca decoratiunile în stil baroc de la Karlskirche sunt cele mai elaborate din tot ceea ce poate fi întâlnit în creatiile arhitectilor von Erlach.

Spre Marele Altar, sub domul elipsoidal
Marele Altar din Karlskirche
Cercul de îngeri, razele solare si piesa aurita simbolizând Yahweh-ul
    Cel mai special element de la Karlskirche mi s-a parut a fi pictura domului, frescele realizate de Johann Michael Rottmayr. In esenta, fresca înfatiseaza pe Carol Borromeo implorând Sfânta Treime sa puna capat epidemiei si contine detalii extrem de interesante, cum ar fi un înger care incendiaza cartea sfânta a lui Martin Luther (respingerea curentului reformei de catre biserica catolica). Senzatia de apropiere de picturile de pe tavanul domului, posibilitatea de a observa clar si de aproape culorile vibrante, detaliile frescei - mi-au creat un sentiment unic. De aceea, desi consider absolut inestetic liftul interior, Karlskirche ofera o experienta unica, cel putin printre bisericile vieneze.

Ingerul care incendiaza cartile lui Martin Luther
    Controversata sau nu, agreata de vizitatori sau nu, Karlskirche este o capodopera, un monument arhitectonic absolut remarcabil al Vienei. Se spune ca gasim aici un mix baroc de calitate atât de buna, încât pentru a gasi ceva superior trebuie mers în Italia (sau cel putin pâna la Salzburg, dupa alte pareri...).
     Karlskirche a fost ultima biserica vizitata de noi la Viena (a opta în cadrul acestui sejur).


4 comentarii:

  1. Am vazut Karlskirche acum cativa ani, inainte de-a vedea Roma si nu mi-au placut decat frescele de pe cupola. Acum serios, ai impresia vazand-o, dupa ce vezi Roma, ca Fischer von Erlach era disperat, asta parea sa fie singurul lui proiect arhitectonic de anvergura si trebuia sa copieze in cadrul lui tot ce-a vazut prin Roma!?! Nu te supara pe mine, dar eu, de cate ori o vad, ma pufneste rasul. Inca daca nu punea cele doua coloane, ziceam ca a fost un scoler bun, a invatat tot ce se putea de la maestri italieni si a facut o demonstratie, dar din moment ce-a bagat si coloanele in peisaj...ma abtin sa continuu.
    E o capodopera a barocului austriac, in sensul ca e una din cele mai mari biserici baroce din lume, de-aia e mentionata prin carti - parerea mea.

    Pe mine sa ma treci la aia ce spun "constructie controversata si ne-agreata".

    Mor de curiozitate cum o sa te extaziezi tu si ce cuvinte o sa folosesti dupa ce o sa te intorci din Roma, daca la barocul vienez faci asa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiam de multa vreme parerea ta despre barocul german/austriac si cred sincer ca ai dreptate, mai ales ca vorbesti în cunostinta de cauza, ai un background solid despre arhitectura din lecturi si ai avut posibilitatea sa poti face comparatiile prin ochii tai. Asta e mare lucru si la fel de mare lucru este sa ai si sa sustii pertinent o opinie proprie. Deci - îti dau aproape întru totul dreptate.
      Eu, privesc lucrurile prin prisma mea, prin comparatiile pe care le-am putut face prin experientele mele. Iar mie, care n-am vazut barocul italian înca, mi-a placut mult ce am vazut la Viena. Si, dintr-un punct de vedere, cred ca a fost mai bine asa, sa pot vedea mai întâi lucrurile care nu sunt cele mai la superlativ. Poate ca e o sansa pentru mine sa pot vedea pe viitor capodoperele baroce italiene dupa cele germane/austriece. Stiu, si te cred, ca a cunoaste ce e mai bun din Italia înseamna a vedea Roma, Napoli, Florenta, Venetia... Dar poate ca nu sunt prost inspirat când anul acesta, la prima descindere în familie în Italia, sa vad lucruri mai modeste, precum Verona, Padova, Mantova, Vicenza, poate Ravenna, etc. Poate ca e mai bine pentru noi sa vedem mai întâi Arena din Verona si abia apoi Coloseum-ul, pentru ca altfel structura veroneza ni s-ar fi parut insignifianta, de exemplu. Când îti sorbeam descrierile si comentariile despre "ce are mai bun Italia" - orasele cele mai importante care trebuie vazute - m-am întrebat daca nu am gresit în planificarea vacantei de anul asta. Dar...cred ca nu am gresit totusi. Eu concep vacantele ca un mix ce cuprinde si obiective "must to see", dar si relaxare, entertainment, natura, sansa de a lua pulsul oamenilor din zonele în care stam câteva saptamâni, etc. Totul e sa fim sanatosi, sa facem bani si sa putem sa ne facem vacante reusite si pe viitor, pentru a ajunge sa vedem si locurile superbe pe care le-ai descris atât de frumos din Italia (Roma, Napoli, Amalfi, Cinque Terre, etc). Daca vom reusi, satisfactiile noastre vor fi pe traiectorie ascendenta, ceea ce e bine, cred.
      Insa cred ca esti de acord Ioana, ca frumosul poate fi descoperit oriunde el exista cu adevarat, la fel istoria, maretia unor natii, ctitoriile lasate mostenire posteritatii de conducatori remarcabili, pe care unele popoare i-au avut de-a lungul timpului. Cred ca monumente precum Karlskirche, chiar daca au sau nu o nota de kitch din punct de vedere al teoriei arhitecturii, îsi pun amprenta asupra spiritului unor natii si explica, macar în parte, locul unor state în lumea de ieri si de azi. Cred ca astfel de monumente, superbe dupa unii, imperfecte dupa altii, trebuie vazute asa cum sunt de fapt, ca mari realizari, ca eforturi si investitii ale unor generatii (poate...) pentru posteritate. Cred ca faptul ca în Occident gasesti un palat, un castel sau un castelut la fiecare raza de 30-50 sau 20 de km înseamna ceva... Nu toate sunt superbe, nu toate sunt capodopere arhitectonice, nu toate sunt într-o stare ideala, dar ele spun ceva... Trebuie doar sa le deslusesti povestile, sa întelegi contextul, sa întelegi oamenii si spiritul care i-a dominat. Ai fost la Salzburg, stiu ca ti-a placut...Nu-i asa ca e minunata povestea acestui fermecator oras? Doi oameni, doi dusmani de moarte si lupta lor... Dar ce oameni, ce rezultat a iesit din aceste intrigi si ambitii... Ce pasiune creatoare, câta abnegatie... Si nu era decât un mic principat... Ce pacat ca nu putem gasi astfel de corespondente si în pagini de istorie care ne sunt mult mai aproape...

      Ștergere
    2. Deci, abia astept sa pot vedea Roma si tot ce are Italia mai bun... Dar e un plan de viitor. Sanatate sa fie, ca restul vine de la sine. Pâna atunci, sper sa începem sa descoperim anul acesta macar putin din oferta Italiei. Mi-a placut mult la Viena, a fost un complex de factori, poate ca par prea entuziast sau entuziasmat în ceea ce am scris. Am avut ocazia sa vad palate mai frumoase ca Hofburg sau Schonbrunn si muzee cel putin la fel de interesante. Dar am încercat sa transmit un spirit, un îndemn sublimal catre toti cei care pot sa o faca, sa viziteze Viena, pentru ca merita. Nu e cea mai grozava capitala a Europei, dar poti descoperi multe lucruri frumoase acolo. Totul este sa stii sa faci lucrurile în asa fel încât sa te simti bine, sa simti ca vacanta respectiva la care ai visat poate un an îti aduce împlinire în suflet, experiente noi si valoroase, îti lasa amintiri pe care le vei purta cu tine toata viata. E un îndemn pentru toti cei care pot (material în primul rând...) sa iasa din rutina unui concediu la Mamaia sau a unui sejur la Sinaia. Turistul român, cel obisnuit, cu posibilitati financiare limitate, trebuie (cred eu...) sa caute sa dea valoare eforturilor banesti pe care este dispus sa le faca. Recunosc, încerc sa transmit si un astfel de mesaj... Pentru ca viata este oricum scurta, nu stim ce ne rezerva viitorul si trebuie profitam de sansa atunci când putem (aici ma contrazic putin relativ la lista noastra de prioritati versus Italia, dar sper sa avem sansa pentru viitor sa putem vedea si "perlele" italiene...).
      Revenind la Karlskirche, nu sunt deloc specialist si simt ca este ceva... hai sa zicem "controversat" în acest proiect. Frescele mi s-au parut senzationale... Dar senzationala mi s-a parut povestea cu simbolistica pe care împaratul a dorit sa o includa în aceasta creatie. Tine de contextul vremii... Nu totdeauna astfel de proiecte, mai ales când se forteaza nota, sunt si reusite. Dar pentru Viena, Karlskirche a însemnat ceva special. Si sunt convins ca a impresionat contemporanii la acea vreme. Vazând Karlskirche nu pot decât sa-mi doresc si mai mult sa pot vedea Pantheon-ul, biserica Sf.Petru de la Roma, columna lui Traian, etc. Asta e bine... înseamna ca avem obiective, ca avem tinte de atins. Inseamna ca avem în perspectiva lucruri care ne motiveaza... Ce ar fi viata fara astfel de lucruri?

      Ștergere
  2. Sigur ca da, ai dreptate in aproape tot ce scrii si scrii bine! Sugestia mea ar fi sa scrii mai mult, in masura timpului liber, evident facerea de bani e prioritara, ca daca banii n-ar fi, nici vacantele frumoase din viitorul apropiat nu mai exista, o stiu bine.

    Voi oricum mergeti trei si trebuie sa tii cont de preferintele si interesele intregii familii, asa ca iti inteleg ratiunea alegerii urmatorului traseu.
    Insa, pentru cei, ca mine, interesati de esential in arta si arhitectura, alea-s prioritatile, pe care le-ai enumerat tu. Mai ales cand nu stii cat o sa mai poti umbla (sanatatea, problemele familiale, banii, viitorul incert al Europei), e bine sa te asiguri ca ai vazut intai ce-i mai important si apoi, daca mai poti, vezi si alte orase sau zone interesante.
    Dar tu, in traseul tau o sa vezi totusi obiective esentiale (Padova, Vicenza, Verona, Ravenna), de abia astept sa te intorci sa povestesti.

    Viena, desi nu ma laud ca o cunosc bine, m-a impresionat mai ales prin gradul de civilizatie si de siguranta. Arhitectura mai putin si nu barocul in niciun caz.

    Si dupa ce o sa vezi capodoperele lui Bernini, Borromini si a celorlalti mari arhitecti baroci din Roma o sa folosesti aceleasi epitete ca la Karlskirche? Ca altele, si mai si, n-ar fi. Numa' intreb.

    Ne trebuie puncte de referinta. Daca astea sunt din Romania, sigur ca mai tot ce vezi afara e extra si ultra frumos si impresionant. Dar daca o iei intai cu ce e cel mai important, mai reprezentativ pentru fiecare stil in parte, la fata locului sau din albume, din carti, esti mai zgarcit cu epitetele si afara. Posibil tie sa-ti placa barocul (si atunci o sa-ti placa aproape tot ce-i baroc), mie nu-mi place in mod deosebit, doar cateva capodopere din Roma.

    Despre kitsch nu cred ca putem discuta inainte de perioada Art Nouveau, atunci a fost "inventat". Sau descoperit :)

    RăspundețiȘtergere