Viena 2010 ( XXVIII ) - Schonbrunn - Wustenhaus si Palmhaus

   In dimineata celei de-a saptea zile a sejurului nostru la Viena ne-am propus sa ne reîntâlnim cu Schonbrunn-ul. Gold Pass-ul, biletul complet care permite accesul la toate obiectivele domeniului imperial Schonbrunn (intrari la noua atractii), ne mai oferea si alte posibilitati, de care am profitat la aceasta a doua noastra descindere la resedinta imperiala de vara. Principala tinta era pentru noi Gradina Zoo vieneza, însa în drum spre ea am avut ocazia sa vizitam si sa apreciem doua constructii cu un specific aparte, cele doua sere tematice, Wustenhaus ("Casa Desertului") si Palmenhaus ("Sera tropicala").

    Adevarul este ca sunt doua repere adesea ignorate sau oricum subapreciate, comparativ cu restul atractiilor, cu tot ce poate impresiona mai puternic un vizitator al domeniului imperial. Dupa ce am vazut despre ce este vorba, dupa ce am aflat câte ceva despre perioada când au fost construite si amenajate, am ajuns la concluzia ca sunt totusi doua obiective remarcabile. Ele reprezinta doua repere discrete, dar semnificative, ale puterii imperiale, reprezinta (daca mai era nevoie de vreo dovada...) dovada palpabila ca orice vis ori idee a monarhului putea fi transpusa în realitate.

    Este, poate, o ilustrare a zicalei cu Mahomed si muntele, însa în forma sa inversata (si mai putin corecta...). In familia imperiala existau cu siguranta spirite deschise, atrase de descoperirile epocii, de povestile exploratorilor din sec. XVIII-XIX. Era greu, daca nu imposibil, pentru împarat sau pentru alti membri ai familiei imperiale, cu responsabilitati în functionarea statului sa gaseasca timp pentru a ajunge în zone exotice, mai putin cunoscute (sau sa renunte partial la confortul vietii de la curte...). Insa, a fost posibil sa se recreeze crâmpeie dintr-o lume geografic îndepartata, sa se aduca desertul, jungla sau padurea tropicala la Viena, chiar daca la o scara mai mica, si sa se mentina viabile aceste proiecte, în beneficiul familiei si curtii imperiale, dar si al oamenilor de stiinta sau, ulterior, al cetatenilor capitalei austriece. 

Spre poarta de acces Hietzing

Gradini în Schonbrunn - în fundal se observa Palmenhaus

Zona de gradini din apropierea celor doua sere

    Wustenhaus a aparut la Schonbrunn în 1848, ca urmare a demersurilor lui Charles von Hugel - diplomat austriac, explorator si fondator al Societatii Vieneze de Horticultura. In calatoriile sale, Hugel a format o colectie tematica de plante - "Colectia New Holland" - care a fost achizitionata de împarat si ulterior extinsa cu alte specii din sudul Africii si din America de Sud. "Casa Desertului" a devenit proiectul destinat sa ofere conditii optime de gazduire acestei colectii si a înlocuit o sera mai veche aflata pe acest amplasament. Cladirea finalizata în 1904 (arhitect Alphons Custodis) nu este una remarcabila din punct de vedere arhitectural, accentul fiind pus pe functionalitate si utilitate. Wustenhaus a supravietuit practic intacta unei bombe cazute în apropiere în februarie 1945 (spre deosebire de Palmenhaus care a fost puternic afectata), nici macar geamurile serei nefiind distruse (se pare ca suflul exploziei a fost paralel cu directia principala a cladirii). De aceea, pentru o perioada s-au adapostit aici si o parte din plantele din sera tropicala vecina. In 1990 s-a initiat aici, la Wustenhaus, primul proiect al unui spatiu care sa gazduiasca fluturi în libertate, mutat ulterior în 1998 în Burggarten, la ceea ce este astazi Schmetterlinghaus. Detriorarea avansata a structurii de otel (rugina...) a determinat închiderea temporara a serei în 1998 si ample lucrari de renovare între 2000-2003. Din acel moment, administrarea Wustenhaus a trecut sub tutela Gradinii Zoo si în spatiul "Casei Desertului" au aparut si animale, precum rozatoare din zone aride, reptile sau pasari.

La intrare în Wustenhaus

Una dintre cele trei sectiuni interioare

    Wustenhaus are aproximativ 100 m lungime, o latime medie de circa 15 m si o înaltime care ajunge pâna la 16-17 m, acoperind o suprafata de circa 1500 mp. Nu este foarte mare (nu e nici mica...), însa impresioneaza prin densitatea de exponate si prin armonia care se degaja. Acoperisul si fatada dinspre sud sunt complet vitrate, în timp ce latura nordica prezinta un perete stâncos creat artificial. Interiorul este divizat în trei sectiuni, partea centrala fiind cea mai înalta si mai spatioasa.
    Trecerea prin Wustenhaus este agreabila pentru vizitatori, temperatura interioara fiind suportabila (mai ales, ca spre deosebire de Palmenhaus, aici nu deranjeaza umiditatea). Ca si în alte locuri, n-am putut sa nu ma gândesc la valoarea unor astfel de locuri pentru copiii si elevii vienezi, la sansa de a putea avea lectii practice în astfel de locuri. Ce frumos si eficient poti învata istorie trecând prin KHM, cât de practic poti acumula cunostinte de geografie sau biologie la NHM sau la serele de la Schonbrunn... Iar pentru astfel de actiuni exista facilitati în mai toate muzeele din Occident....
   

Sectiunea centrala din Wustenhaus

Ascunzându-se printre cactusi ...

Peretele de pe latura de nord

Varietate mare de specii

La iesirea din "Casa Desertului"

   Din punct de vedere tematic, colectia de la Wustenhaus este împartita în patru sectiuni, corespondente unor areale geografice specifice: Nordul Africii si Orientul Apropiat, Africa, America (N + S) si Madagascar. Mie mi-a placut felul în care au fost recreate peisajele aride, îmbinarea dintre plante si animalele care sunt relativ libere. Aceeasi grija pentru detaliu, aceeasi preocupare pentru amanunte mici, dar esentiale - pe care am întâlnit-o mai peste tot în gradinile si muzeele austriece poate fi observata si aici.
     In aceeasi zona a domeniului imperial Schonbrunn se afla si cealalta sera tematica, Palmenhaus ("Sera Tropicala"). Amplasata mai central, Palmenhaus este mult mai vizibila, impresionând prin dimensiuni, amplitudine si linia arhitectonica. Se spune ca este printre cele mai mari spatii de acest gen din lume, gazduind peste 4.500 de specii de plante.
    

Palmenhaus

La intrare în Sera Tropicala

Intr-una din anexele laterale

    Palmenhaus a fost inaugurata la 1882. Principalele materiale folosite la constructie sunt fierul forjat (folosit la liniile de contur curbat exterioare) - circa 600 tone si fonta (în principal pentru coloanele de sustinere interioare) - aproximativ 120 tone. Se adauga în mod evident sticla, existând peste 45.000 de piese care formeaza suprafata vitrata. Efectul exploziilor din februarie 1945 asupra sticlei a fost devastator, trebuind sa treaca mai bine de opt ani pentru ca Palmenhaus sa fie redeschisa. Renovari masive au avut loc de asemenea în perioada 1986-1990. 
    "Sera tropicala" cuprinde si ea tot trei sectiuni, una mare - centrala, încadrata de doua sectiuni anexe laterale (care au temperaturi ambientale diferite). Dimensiunile aproximative sunt de 111 m lungime, 28 m latime si o înaltime de maxim 25 m. Spatiul mai amplu permite o expunere mult mai generoasa decât la Wustenhaus. Ceea ce poate deranja într-o anumita masura este umiditatea extrem de ridicata (coroborata si cu temperaturile ridicate), mai ales din sectiunea anexa de nord.

    Cea mai batrâna planta aflata în Palmenhaus este un maslin de peste 350 ani, primit în dar din partea Spaniei în 1974. Exista desigur si multe raritati, între care exemplare de Wollemia (o specie "fosila-vie") - printre putinele exemplare care se dezvolta în afara Australiei, sau un "Coco de mer" - un palmier donat de Seychelles în 1990 - o specie care înfloreste dupa 45-100 ani. Centrul constructiei este rezervat pentru cel mai înalt arbore din sera - în prezent acesta este un palmier Mirna, de origine australiana.
     Amenajarea este din nou inteligent gândita, cu bazine de apa si gingase trepte de cascada, cu mici podete ori decoruri stâncoase unde poti observa exemplare din diverse specii de testoase. Vegetatia luxurianta, culorile vii ale florilor, sunetele pasarilor - toate sunt elemente ale unui cadru de basm, o imitatie ce-i drept, un colt artificial, condensat si probabil reusit al unei lumi vegetale de poveste. 

    Poate ca un obiectiv de genul serelor de la Schonbrunn (Wustenhaus si Palmenhaus) nu pare atractiv decât pentru amatorii de gradini botanice. In principiu as fi partial de acord cu acest punct de vedere, având în vedere ca orice turist doreste sa-si optimizeze timpul de care dispune într-o vacanta si cauta probabil cele mai semnificative atractii turistice din zona. Dar, daca dispuneti de timpul necesar, daca va plac gradinile botanice sau simtiti nevoia unei schimbari de ritm, daca doriti câteva momente de refugiu departe de agitatia citadina, atunci Palmenhaus si Wustenhaus sunt repere demne de a fi vizitate.

   Dupa trecerea prin cele doua sere de la Schonbrunn, ne-am îndreptat spre un loc agreat deopotriva de copii si adulti, spre faimoasa Gradina Zoo din Viena.