Viena 2010 ( XXX ) - Karlskirche si Kirche am Hof

   Odata cu vizitarea ultimelor obiective ramase la Schonbrunn (cele doua sere, Wustenhaus si Palmenhaus, dar mai ales frumoasa Gradina Zoologica), ne-am îndreptat spre zona centrala, pentru a descoperi, atât cât mai puteam, câte ceva din ceea ce Viena mai avea de oferit, cu atâta generozitate. Aveam pe lista penultimei zile pline a sejurului nostru vienez un obiectiv de care ma îndragostisem înca din perioada de documentare, o biserica de factura speciala, cu elemente inedite, un reper arhitectural al Vienei - Karlskirche. Insa, înainte de vorbi despre Karlskirche, voi face o scurta descriere a unei alte biserici (acestea au fost de fapt si ultimele doua biserici vizitate la Viena) vizitata de noi în ziua anterioara, înainte de intrarea la spectacolul de la Spanish Riding School. Este vorba despre Kirche am Hof.

   Kirche am Hof este o biserica aflata pe una dintre laturile pietei Am Hof, în Innerstadt, aproape de Stephanplatz, centrul Vienei. Este o biserica cu destule elemente bizare, o constructie gotica cu fatada în stil baroc, fara clopotnita si fara vreun alt turn. Biserica are o vechime de peste 600 de ani, fiind ridicata de catre ordinul Carmelit între 1386 - 1403 (se pare ca pe locul unei vechi capele în stil romanic, atasata palatului contilor de Babenberg). Carmelitii au folosit un proiect tipic german, o "Hallenkirche", adica o biserica gotica tip hala, cu 3 nave principale. In 1554 Kirche am Hof a trecut în proprietatea ordinului Iezuitilor. Fatada bisericii a fost remodelata la cererea Eleonorei Gonzaga, vaduva împaratului Ferdinand III, în 1662. 

    Noua fatada a fost realizata în stil baroc timpuriu, având drept element notabil extensia balconului deasupra intrarii. Dupa dizolvarea ordinului Iezuit la 1773, Kirche am Hof a devenit biserica garnizoanei militare a orasului.

Mariensaule - Coloana Fecioarei Maria din centrul pietei Am Hof (1667)

Kirche am Hof

Kirche am Hof la interior

   Ca eveniment istoric major, de Kirche am Hof este legat momentul anuntului destramarii definitive a Sfântului Imperiu Romano-German. Sub presiunea lui Napoleon si drept consecinta a unei serii parca nesfârsite de înfrângeri în fata armatelor franceze, împaratul Franz II a fost nevoit sa accepte dizolvarea vechii structuri imperiale (ce-i drept, s-a proclamat imediat Imparat al Imperiului Austriac, sensibil mai restrâns, dar mai unitar, decât predecesorul sau). Exista aici o disputa privind momentul oficial al acestui anunt (pasii legali pentru dizolvarea vechii structuri au durat câtiva ani), fiind mentionat fie anul 1804, fie 1806, însa istoria consemneaza cu certitudine ca anuntul oficial a fost facut din balconul Kirche am Hof.
    Cea mai importanta opera de arta care a existat în Kirche am Hof a fost altarul realizat la 1437, asa numitul "Albrechtsaltar". Dupa momentul dizolvarii Ordinului Iezuit, altarul a fost sectionat în mai multe piese, care au ajuns la manastirea Klosterneuburg. Pâna în 1962 piesele altarului au fost expuse la muzeul manastirii, dupa care s-a reusit restaurarea ansamblului si mutarea acestuia în biserica abatiei. Altarul este considerat a fi o capodopera, cea mai importanta exemplificare a realismului gotic din Austria.
    In prezent, Kirche am Hof este pricipala biserica a comunitatii croate din Viena.

Altarul principal din Kirche am Hof

  

    In aceasta vacanta de la Viena am vizitat câteva biserici, as putea spune ca nu au fost chiar putine. Au fost biserici în stiluri diferite, de dimensiuni diferite (de la mica Biserica Malteza pâna la gigantica Stephansdom), cu interioare mai simple sau exuberante. Ar fi extrem de greu sa-mi desemnez favorita în aceasta serie de obiective, deoarece practic în fiecare astfel de loc am gasit ceva care sa mi se apropie de suflet. Insa, pot spune fara nici o ezitare, ca ultima biserica vizitata (întâmplator a fost ultima în desfasuratorul nostru) are un loc aparte în amintirile noastre legate de acest sejur vienez. Este vorba despre Karlskirche, un exceptional obiectiv al capitalei austriece, un exemplu de capodopera desavârsita, o încununare a vointei si tenacitatii de ctitor a unui împarat.
    Trebuie spus de la început ca biserica la care ma refer, Karlskirche, este recunoscuta drept cea mai impresionanta si remarcabila biserica în stil baroc a Vienei, ceea ce nu este putin lucru pentru un oras marcat de acest stil arhitectonic. Este situata în piata omonima, Karlsplatz, la relativ mica distanta de Ring. Karlsplatz este însa o piata vasta, iar pozitionarea sa ofera o ambianta oarecum linistita, departe de agitatia din apropiere, de pe Ringstrasse. Spre finalul anilor '80, Karlsplatz a beneficiat de o restaurare ampla, în urma careia celebra biserica este si mai bine pusa în evidenta.
    Povestea începe în 1713 si este legata de ultima mare epidemie de ciuma care a lovit Austria. Imparatul Carol al-VI-lea a facut atunci un legamânt (lucru obisnuit pentru monarhi în astfel de împrejurari, însa ei chiar îsi respectau promisiunile facute Divinitatii), ca daca rugamintile privind încetarea epidemiei vor fi ascultate, va ridica o biserica deosebita în Viena. Drept patron al bisericii a fost ales un sfânt relativ obscur, venerat în special în Austria, un episcop italian de secol 16, Carol Borromeo, cunoscut pentru devotamentul sau în îngrijirea bolnavilor atinsi de teribilul flagel si pentru puterea slujbelor si rugaciunilor sale, care îndepartau (se spune...) epidemia de locurile în care acesta predica. Istoricii spun însa voalat ca probabil alegerea acestui patron spiritual este legata si de faptul ca vorbim despre un omonim al împaratului, care dorea, si pe aceasta cale, sa-si sporeasca notorietatea si sa-si asigure un statut mai special în paginile de istorie. Ca este asa sau nu, probabil nu se va stii niciodata. Insa cu certitudine Carol VI este o figura absolut remarcabila a istoriei austriece, atât prin domnia sa destul de lunga ca Imparat al Sfântului Imperiu Romano-German, prin faptul ca a fost tatal poate celei mai celebre împaratese - Maria Theresia - care a influentat în bine decisiv statul austriac, prin implicarea sa în asa numitul Razboi de Succesiune spaniola si, nu în ultimul rând, prin bijuteria pe care a reusit sa o daruiasca Vienei si Austriei - Karlskirche.
    Pentru biserica dorita de Carol VI s-a lansat un concurs de proiecte, câstigat de Johann Bernhard Fischer von Erlach, în fata altor nume remarcabile de arhitecti, precum Galli-Bibiena sau Johann Lukas von Hildebrandt. Constructia a început efectiv în 1716, însa Bernhard Fischer von Erlach a murit în 1723. Din fericire acest eveniment nu a influentat proiectul, care a putut continua sub îndrumarea fiului marelui arhitect, Joseph Emanuel Fischer von Erlach. Constructia a fost finalizata în 1737 (unele surse indica chiar 1739 pentru finalizarea completa), ceea ce înseamna ca Imparatul a apucat sa-si vada capodopera terminata (Carol VI a murit în 1740).
    Karlskirche este o constructie absolut speciala atât la exterior, cât si la interior. Parerea mea este ca multe detalii, multe elemente definitorii ale unei constructii, ale unui monument remarcabil se pot pierde în timp din memoria turistului. Dar, cred cu tarie ca nu va exista vreo persoana ajunsa la Karlskirche care sa nu retina aceasta biserica, cel putin prin ineditul dat de cele doua coloane care strajuiesc intrarea. Johann Bernhard Fischer von Erlach a integrat în acest proiect într-o maniera extrem de interesanta o serie aparent neomogena de elemente arhitectonice. Intrarea în biserica sugereaza cadrul unui templu antic grecesc. Cele doua impozante coloane laterale sunt create dupa modelul Coloanei lui Traian de la Roma. Lânga ele, cele doua pavilioane si turnuri laterale se spune ca arata influenta Barocului italian si mai precis a celui roman (Bernini si Borromini). Cladirea este încununata de un dom eliptic alungit, modificat de tânarul arhitect dupa moartea tatalui sau.
   Aceasta îmbinare de stiluri si elemente arhitectonice diferite, din vechea Grecie, din Roma antica, din Roma si din Viena perioadei contemporane respective, a avut parte atât de aprecieri, cât si de contestari. Istoria a consemnat Karlskirche drept o curiozitate a arhitecturii europene. Daca încercam sa întelegem contextul epocii, vom avea o imagine mai apropiata de realitate privind ce a însemnat pentru vienezi constructia acestui obiectiv. Karlskirche a devenit al doilea pol sacru al Vienei, o contrapondere pentru Stephansdom, si totodata un centru spiritual major al capitalei imperiale pentru o lunga perioada de timp.  

Karlskirche

Elementul arhitectural distictiv - dupa modelul Columnei lui Traian

In Karlsplatz, în fata Karlskirche

    La fel ca mai toate operele de arta, si Karlskirche contine o simbolistica speciala. Ctitorul si arhitectul sau au dorit sa transmita posteritatii un mesaj, un mesaj continut în cheia simbolurilor arhitectonice folosite. Insasi alegerea drept patron a acelui episcop italian nu a fost întâmplatoare. In 1713, pacea de la Utrecht punea capat Razboiului de Succesiune Spaniola. Desi pretentiile Austriei la tronul Spaniei primeau o puternica lovitura, totusi monarhia austriaca primea compensatii extinse în nordul Italiei, iar decizia de a omagia pe Carol Borromeo era menita sa câstige influenta în aceste noi teritorii. Proiectul superbei biserici era menit sa afirme rolul Vienei de Noua Roma, în acea epoca, si sa dea semnificatie reala titlului de care Carol VI era atât de mândru, acela de Imperator Romanus. Se spune ca domul de la Karlsirche este o trimitere clara catre domul catedralei Sf.Petru de la Roma, porticulul de intrare simbolizeaza Pantheon-ul, iar cele doua coloane laterale au corespondenta în Columna lui Traian si în Coloana lui Marcus Aurelius.
   Legat de cele doua coloane mentionate, se stie ca Bernini a sugerat papei Alexandru al VII-lea relocarea Columnei lui Traian în Piazza Colonna, alaturi de cealalta coloana. Ideea plasarii în aceeasi locatie a celor doua coloane de la Roma a fost dezbatuta extensiv în epoca, fara vreo concretizare, iar prin cele doua coloane ale Karlskirche arhitectul Fischer von Erlach a dorit sa sugereze ca Viena a realizat cu usurinta ceea ce Roma nu reusise sa faca.
    Intrarea în Karlskirche este gratuita, însa cei care doresc sa urce în cupola, pe platforma superioara, trebuie sa achite biletul pentru ascensorul interior, 6 euro/persoana. In biserica este o structura oarecum ciudata (mi s-a parut si destul de inestetica, desi probabil era singura posibilitate de a ajunge la înaltimea domului). Se poate urca cu un lift pe o platforma superioara (apropierea de frescele de pe tavan creeaza o senzatie extraordinara), iar de acolo se poate continua pe o scara îngusta pâna la punctul superior extrem al cupolei. Schela pare oarecum nerigida, scarita este îngusta, caldura în miez de vara în dom era foarte mare, asa ca ultima parte a ascensiunii am parcurs-o doar eu, fiica mea si sotia au ramas pe platforma superioara, la iesirea din lift. A vedea Viena prin cele mai de sus ferestre de deasupra cupolei a fost un lucru interesant, însa ceea ce este cu adevarat remarcabil este apropierea de minunatele frece de pe tavan.

Asa arata structura care permite urcarea spre partea superioara a domului

Ascensorul pentru cupola

Punctul superior extrem al cupolei

Pe aceasta scarita se urca de la platforma superioara pâna la extremitatea superioara a domului

In drumul spre punctul superior extrem, turistii arunca bani pe pervazurile ferestrelor

Din acest punct se poate admira Viena de la circa 70 m înaltime

    Interiorul Karlskirche este superb, bogat decorat cu ornamente de stucca alb sau auriu. Urmând exemplul lui Bernini la catedrala Sf.Petru de la Roma, Fischer von Erlach a plasat un cerc de îngerasi si razele unui disc solar în fata unei surse de lumina deasupra altarului principal. Am citit pareri ale criticilor care spun ca decoratiunile în stil baroc de la Karlskirche sunt cele mai elaborate din tot ceea ce poate fi întâlnit în creatiile arhitectilor von Erlach.

Spre Marele Altar, sub domul elipsoidal

Marele Altar din Karlskirche

Cercul de îngeri, razele solare si piesa aurita simbolizând Yahweh-ul

    Cel mai special element de la Karlskirche mi s-a parut a fi pictura domului, frescele realizate de Johann Michael Rottmayr. In esenta, fresca înfatiseaza pe Carol Borromeo implorând Sfânta Treime sa puna capat epidemiei si contine detalii extrem de interesante, cum ar fi un înger care incendiaza cartea sfânta a lui Martin Luther (respingerea curentului reformei de catre biserica catolica). Senzatia de apropiere de picturile de pe tavanul domului, posibilitatea de a observa clar si de aproape culorile vibrante, detaliile frescei - mi-au creat un sentiment unic. De aceea, desi consider absolut inestetic liftul interior, Karlskirche ofera o experienta unica, cel putin printre bisericile vieneze.

Ingerul care incendiaza cartile lui Martin Luther

    Controversata sau nu, agreata de vizitatori sau nu, Karlskirche este o capodopera, un monument arhitectonic absolut remarcabil al Vienei. Se spune ca gasim aici un mix baroc de calitate atât de buna, încât pentru a gasi ceva superior trebuie mers în Italia (sau cel putin pâna la Salzburg, dupa alte pareri...).
     Karlskirche a fost ultima biserica vizitata de noi la Viena (a opta în cadrul acestui sejur).