/* script Google analytics */

joi, 29 septembrie 2011

Viena 2010 ( III ) - La pas prin centrul Vienei - Stephansplatz, Graben, Michaelerplatz, Heldenplatz ....

   Viena este un oras fantastic, care are atât de multe de oferit turistului, însa este necesara, poate, un pic de documentare, pentru a nu rata repere esentiale si pentru a întelege povestile pe care doresc sa le transmita minunatele repere pe care le întâlnesti la tot pasul. Cred ca numai pentru a descoperi zona Innerstadt-ului e necesara cel putin o saptamâna (cu intrari la obiectivele turistice), iar în plus exista atâtea locuri extraordinare în exteriorul Ring-ului... Deci, cunoasterea Vienei nu este un lucru facil, însa explorarea orasului poate aduce satisfactii si surprize deosebite.
   Putine orase se pot mândri cu o bogatie arhitecturala precum cea a Vienei. Capitala austriaca este o adevarata expozitie-muzeu în aer liber, un incredibil material didactic pentru o lectie practica de arhitectura. Cu putina documentare, turistul poate recunoaste aici (aproape) toate stilurile si etapele majore prezente în dezvoltarea arhitecturii de-a lungul timpului. Evident ca totul începe de la vestigiile romane (Vindobona pe timpul Imperiului Roman), dar regasim apoi discret si cladiri ce pastreaza o caracteristica romaneasca - de la începuturile perioadei medievale. Ca aproape toate orasele importante din Europa Apuseana, si Viena detine un amplu patrimoniu de arhitectura gotica, cu edificii absolut remarcabile, precum Stephansdom sau Maria am Gestade. Insa când spui Viena sau când vorbesti despre splendoarea curtii imperiale, ai în minte cu siguranta doua cuvinte: baroc si rococo. Palate, biserici sau gradini - exponente ale acestor curente - aduc astazi faima Vienei. Viena este un paradis pentru iubitorii de baroc, o bucurie a sufletului, o manifestare a opulentei si fastului unor vremuri remarcabile, când conducatori si nobili luminati s-au dedicat dezvoltarii fara precedent a cladirilor si edificiilor. Iar "lectia" de arhitectura vieneza poate continua cu stilurile si realizarile din ultimele doua secole, precum Biedermeier, Neoclasicism, Jugendstil - pâna la arhitectura moderna contemporana. Datorita diversitatii si calitatii remarcabile a cladirilor prezente aici, centrul Vienei (Innerstadt-ul) a fost declarat Patrimoniu Cultural Mondial UNESCO.
    Am conceput pentru a doua zi a sejurului nostru la Viena un program destul de ambitios, prin care vizam câteva obiective turistice majore din zona centrala. De unde sa începi explorarea Vienei? Din punctul sau central, desigur, de la acel "kilometru zero" reprezentat de Stephansplatz. Aici se afla simbolul orasului, poate edificiul cel mai drag vienezilor - Stephansdom. Despre uriasa catedrala care a stat alaturi de ei (si ei alaturi de ea...) de-a lungul atâtor veacuri, care a fost martora asediilor turcesti, si epidemiilor medievale, care pastreaza pentru vecie ramasite partiale ale marilor conducatori din familia imperiala, care a cunoscut ororile celui de-al doilea razboi mondial - voi vorbi într-o alta postare. Pe moment ma voi limita în a spune ca Stephansplatz a fost punctul nostru de plecare în traseul zilei a doua.
   Desi Stephansplatz este dominata (as putea spune chiar strivita...) de silueta catedralei, exista în jur si alte repere remarcabile. Aici gasim o constructie cu totul speciala, Haas Haus. Este imposibil pentru oricine trece prin Stephansplatz sa nu o remarce. Proiectata de un celebru arhitect vienez, Hans Hollein, Haas Haus este în contrast puternic cu restul cladirilor istorice din zona. Proiectantul a dorit în mod special sa realizeze acea fatada deosebita din sticla, pentru a obtine o oglindire de exceptie a imaginii Stephansdom. Formele curbe si materialele moderne folosite accentueaza efectul. Haas Haus a fost la început  o cladire extrem de controversata, existând o puternica opozitie a citadinilor fata de acest proiect. La final, rezultatul a fost absolut exceptional. Curbele rotunjite ale fatadei de sticla fac o trimitere la conturul citadelei antice Vindobona. Asimetria etajelor inferioare, blocurile de marmura care ies din cladire în unghiuri ciudate si alte elemente specifice legate de acoperis au potentat o constructie care a reusit sa coexiste armonios cu cladirile din jur si sa completeze în mod fericit ansamblul arhitectural al zonei. Imaginea Stephansdom reflectata pe fatada Haas Haus este astazi un simbol al capitalei austriece. Perceptia vienezilor s-a schimbat în timp radical, iar astazi marea majoritate a locuitorilor orasului percep Haas Haus drept o capodopera arhitecturala incredibila.

Haas Haus - o bijuterie arhitectonica moderna înaltata chiar lânga Stephansdom
Stephansdom - latura sudica
Materialele moderne si-au facut loc si pe alte fatade din Stephansplatz
 
 
Decoratiunile clasice predomina totusi pe fatadele cladirilor din Innerstadt
   Am început explorarea noastra dimineata devreme, fapt ce ne-a permis sa putem vedea aceasta zona (Stephansplatz - Graben) si altfel decât cuprinsa de freamatul turistilor, de animatia din miezul zilei. Se poate observa în imaginile de mai jos cum arata zona Graben la orele diminetii, iar apoi dupa amiaza, când toate terasele sunt populate si zona devine mai mult decât aglomerata. Tinta noastra principala pentru dimineata era Hofburg-ul, dar sunt multe de vazut chiar si pe scurtul traseu ce leaga Stephansplatz de intrarea în Hofburg. Astfel, principalele repere vizate de noi pe acest segment de traseu au fost: Graben (o strada superba) si celebra coloana monumentala Pestsaule, apoi biserica Peterskirche si mergând pe Kohlmarkt se ajunge în Michaelerplatz, o piata unde regasim ruinele romane, dar si alte edificii remarcabile precum biserica Michaelerkirche sau Loos Haus - si, desigur, un punct de intrare în Hofburg.
   Graben este considerata una dintre cele mai frumoase strazi din Viena si chiar din Europa, un exemplu de eleganta si stil. Numele sau (în traducere - sant) are conotatii istorice, aici fiind un sant exterior, la limita fortificatiilor romane din Vindobona. Santul de aparare a supravietuit mult timp dupa plecarea romanilor, iar în jurul anilor 1100 d.Cr. a fost umplut si a devenit o strada în Viena. Graben a fost cunoscuta înca din sec. al-XIII-lea ca un district comercial al orasului si este si în prezent o artera pietonala faimoasa pentru cladirile sale elegante, monumentele, magazinele si restaurantele care se gasesc aici. Cafenelele din zona sunt sunt si ele renumite pentru prajiturile specifice, iar în anotimpul cald exista multe terase, asaltate de turisti. Demne de admirat sunt fatadele cladirilor, care sunt decorate cu detalii artecturale dintre cele mai complexe.
  Exista doua fântâni pe Graben. Se spune ca arhivele orasului consemneaza înca de la 1455 cheltuieli legate de fântâna amplasata la capatul de nord-vest al strazii. Este denumita Lowenbrunnen, de la capetele de leu care o împodobesc. A doua fântâna a fost ridicata cu circa 100 de ani mai târziu, la 1561. Istoria consemneaza faptul ca ambele fântâni au fost refacute la 1638, apoi la ordinul împaratului Leopold I au fost împodobite cu sculpturi superbe ale sfintilor Joseph si Leopold, executate de Johann Fruhwirt. Peste ani, acestea au fost înlocuite cu reprezentari de plumb realizate de Johann Martin Fischer, iar statuilor originale li s-a pierdut urma.
    Pe Graben se afla una dintre cele mai importante opere sculpturale din oras, o creatie extraordinara, Pestsaule. Pestsaule înseamna "coloana ciumei" si este un monument legat de epidemia de ciuma care a lovit Austria la 1679, facând între 75.000 - 150.000 victime, eveniment catastrofal pentru acele timpuri. Istoria spune ca fugind din orasul devastat de ciuma, împaratul Leopold -I- a promis divinitatii sa ridice o coloana a recunostintei în cazul în care epidemia se va încheia. Chiar în acelasi an, 1679, s-a inaugurat o lucrare provizorie din lemn realizata de Johann Fruhwirt, reprezentând Sfânta Treime pe o coloana corintica alaturi de noua îngeri (corespunzator celor noua coruri de îngeri). In 1683 împaratul i-a comandat unui sculptor (Matei Rauchmiller) lucrarea finala din marmura, însa acesta a murit trei ani mai târziu, timp în care a reusit sa finalizeze doar câteva figuri. In continuare mai multi mesteri renumiti s-au perindat la conducerea proiectului, care a suferit numeroase modificari. Forma finala se bazeaza pe conceptia lui Ludovico Burnacini, care sub reprezentarea Sfintei Treimi a imaginat o piramida-nor cu sculpturi angelice, precum si pe împaratul Leopold -I- îngenunchiat, rugându-se. Realizarea monumentului a durat noua ani, coloana fiind inaugurata la 1693.
    In ciuda modificarilor numeroase ale proiectului si a faptului ca realizarea a implicat mai multi sculptori, monumentul apare ca fiind omogen si reprezinta astazi un punct de atractie pentru toti turistii amatori de fotografii-souvenir. Interesant este faptul ca proiectul Pestsaule s-a transformat de la initiere pâna la finalizare de la o coloana memoriala conservatoare la o scena în stil pur baroc, care nareaza o poveste într-o forma teatrala. Pestsaule marcheaza astfel trecerea catre stilul high-baroc la Viena, curent ce va marca decisiv orasul în urmatorul secol. Mai trebuie spus ca monumentul a impresionat atât de puternic acele vremuri, încât constructii asemanatoare ca stil s-au ridicat ulterior în toate regiunile austriece, astazi regasind acest tip de monument în toate orasele importante din Austria (foarte cunoscute coloanele din Linz, Innsbruck, Graz), dar si în multe localitati mai mici.

Pestsaule pe Graben
Fatade pe Graben
Graben la orele diminetii ....
... si animatia din timpul zilei
Detalii Pestsaule
Sfânta Treime - vârful coloanei
Leopold -I-   îngenunchiat rugându-se
Detalii Pestsaule
Lowenbrunnen - Fântâna Leilor
  
  Odata intrati pe Kohlmarkt, ochii fug aproape fara voie catre una dintre impozantele cupole cu patina verzuie care domina poarta sudica de acces în Hofburg, Michaelertor. Kohlmarkt este si ea una dintre cele mai vechi strazi din Viena, o artera comerciala pe care se regasesc multe branduri cunoscute ale unor designeri renumiti, precum Armani, Chanel, Diesel, Vuitton. Insa pentru noi a fost mai important sa localizam aici una dintre cele mai bune case de dulciuri (e mai mult decât o cofetarie...) vieneze - Demel. Am testat produsele Demel si un an mai târziu, la Salzburg, si as spune ca merita intrat la Demel si servit ceva dulce, oriunde v-ati afla în Austria.

Cupola de la Hofburg - vizibila de pe Kohlmarkt
Demel - o casa de dulciuri cu traditie
Kohlmarkt e o artera comerciala renumita
Kohlmarkt la orele diminetii ...
   La capatul strazii Kohlmarkt se ajunge într-una dintre cele mai vechi piete din Viena, Michaelerplatz. Conceputa pe hârtie înca de la 1725, în concordanta cu planurile acestei aripi sudice a palatului Hofburg - Michaelertrakt, piata în forma de stea în stil baroc a fost definitivata abia la sfârsitul sec. al-XIX-lea, iar la 1927 a devenit primul sens giratoriu al capitalei austriece. Michaelerplatz este importanta în primul rând pentru ca aici se pozitioneaza una dintre intrarile principale în palatul Hofburg, Michaelertor. Insa, în afara de impozanta intrare în palat, piata retine atentia turistilor si prin alte câteva elemente deosebit de interesante.
   Vis-a-vis de intrarea în Hofburg se afla o minunata biserica, Michaelerkirche. Cum despre Hofburg si Michaelerkirche voi scrie în alte postari în detaliu, nu voi insista aici referitor la aceste obiective. Atentia vizitatorului este distrasa de la maretia portii de acces în palat de catre golul aflat în mijlocul pietei. Este o zona de escavari, unde pot fi observate straturi arheologice din perioada romana, fundatii ale zidurilor din antica Vindobona, dar si unele mai recente din sec. XVIII-XIX. Locul este frumos amenajat, împrejmuit cu grilaje si margini îmbracate în marmura, iar panourile explicative ofera informatiile minime necesare.

Michaelerplatz - intrarea în Hofburg si escavarile arheologice din centrul pietei
Ruine ale anticei Vindobona
 
Protejarea vestigiilor si elemente explicative aproape pe fiecare segment
   In Michaelerplatz se afla o cladire care, fara a fi spectaculoasa ca aspect, constituie o adevarata borna în dezvoltarea arhitecturii. Este vorba despre asa numita Looshaus, situata pe dreapta cum se iese din Michaelerkirche, o constructie cu linii simple, placata la primele niveluri cu marmura de nuanta verzuie, sediul Raiffeisen Bank Viena. Looshaus este unul dintre cele mai faimoase proiecte ale arhitectului Adolf Loos, edificiul fiind considerat în prezent unul dintre simbolurile Vienei si una dintre primele constructii exponente ale arhitecturii moderne de pe continentul european. Astazi, nimic nu pare sa indice o nota revolutionara în designul Looshaus. Importanta din punct de vedere arhitectural a cladirii consta în faptul ca a fost prima conceputa pentru utilizari mixte, de spatiu locuibil (etajele superioare) si magazin. Proiectul a fost comandat de firma de croitorie Goldman & Salatch si executat între anii 1910-1911.
   Simplitatea exteriorului, în contrast cu canoanele artitecturale ale vremii, a facut ca Looshaus sa fie o constructie extrem de controversata în rândurile publicului vienez, care a avut în mare majoritate o atitudine potrivnica. Protestele împotriva acestui proiect au fost atât de puternice încât la un moment dat s-a suspendat temporar lucrul la constructie si s-a pus chiar problema demolarii. Singura concesie facuta de arhitectul Adolf Loos a fost ca a permis adaugarea de jardiniere din bronz pentru flori la ferestre. Insusi împaratul Franz Joseph a declarat ca va evita sa foloseasca intrarea în Hofburg dinspre Michaelerplatz, din cauza "oribilei" cladiri. Aceste cuvinte reprezinta un mesaj extrem de drastic, deoarece în acea vreme împaratul era foarte reticent în a emite comentarii referitoare la arhitecti, dupa ce un responsabil cu proiectul Operei de Stat s-a sinucis în urma criticilor venite dinspre publicul vienez si curtea imperiala. Cred ca Looshaus si povestea constructiei sale  merita putina atentie din partea turistilor ajunsi în Michaelerplatz.
   Dincolo de ruinele antice din mijlocul pietei, de silueta zvelta a Michaelerkirche, de povestea Looshaus sau de cladirea Palais Harberstein, ochii vizitatorilor sunt cu siguranta atrasi de splendoarea fatadei curbate a aripii Sf.Mihail a palatului si de cupola dominanta situata deasupra portii de intrare (construita între 1888 - 1893). Intrarea în complexul Hofburg este strajuita de o serie de statui reprezentând muncile lui Hercule, serie realizata de Lorenzo Matielli. Personal am fost impresionat de aceste sculpturi (nu toate cel 12 statui se afla la exterior înspre Michaelerplatz....dar turistii interesati de acest aspect le vor descoperi usor si pe celelalte...), ca si de decoratiunile fastuoase ale cupolei si intrarii în complex. Am citit însa si pareri critice referitoare la urâtenia celor 12 statui .... In orice caz, cred ca oricine simte odata ajuns la Michaelertor ca se apropie de atmosfera imperiala. Câtiva pasi dincolo de intrare si palatul Hofburg, resedinta de iarna a curtii imperiale, începe sa-si dezvaluie splendorile în fata vizitatorilor.

Michaelertor - una dintre intrarile în Hofburg
Looshaus - codinioara controversta, astazi admirata ...
O borna în dezvoltarea arhitecturii moderne - Looshaus
Cupola principala a aripii Sf.Mihail
Frontonul Michaelertor - "Construit de Franz Joseph, dedicat Mariei Theresia si lui Joseph II ..."
 
Cele 12 munci ale lui Hercule ...
 
 
Michaelerplatz si Michaelertor
  Ultimul loc la care ma voi referi în aceasta postare este Heldenplatz - sau în traducere "Piata Eroilor". Construita (si aceasta, ca atât de multe alte locatii importante....) în timpul domniei împaratului Franz Joseph, Heldenplatz a fost gândita ca parte a ansamblului Kaiserforum (Forumul Imperial), care însa nu a fost nicioadata finalizat. Imensa piata a fost conceputa pentru a glorifica razboiul si victoriile imperiale, însa ironia a facut ca putin înainte de inaugurare, Austria sa piarda batalia de la Solferina contra Italiei în 1860. 
   Pe doua laturi piata este marginita de aripi ale complexului Hofburg, de aripa Leopoldina la nord-est si de aripa Neue Burg la sud-est, iar pe celelalte parti are deschideri spre Ring (spre sud-vest se afla uriasa Burgtor Auseres ("poarta exterioara a castelului"), iar spre nord-vest este o deschidere libera spre zona Primariei si Parlamentului). Aripa Neue Burg este indisolubil legata de Heldenplatz, atât prin segmentul în care functioneaza în prezent Presedintia Austriei (destul de modest ca dimensiuni ...), dar mai ales prin celebrul balcon situat deasupra intrarii în Biblioteca Nationala. In aceasta zona semicirculara a Heldenplatz, de la acest balcon devenit celebru, a fost facut în 1938 anuntul Anschluss-ului, al anexarii Austriei de catre Germania. "Ca Fuhrer şi cancelar al naţiunii germane şi al Reich-ului, anunţ istoria germană, că patria mea a intrat în Reich-ului german" - cam acestea au fost cuvintele rostite de Hitler în 1938 si, dincolo de caracterul detestabil al acestei miscari politice, localnicii recunosc ca nu exista în toata Viena o locatie mai potrivita pentru un astfel de discurs, pentru o manifestare mai elocventa a puterii care ocupa Austria. Aceasta este principala caracteristica a Heldenplatz - un loc impresionant prin dimensiuni, prin cladirile înconjuratoare, prin forma arcuita a laturilor, prin proportii si arhitectura, o forma de glorificare a puterii imperiale. 
  Doua statui ecvestre majestuoase domina piata si ele sunt reprezentari a doua figuri ilustre de comandanti austrieci, care s-au distins în bataliile purtate. Unul dintre acestia este arhiducele Carol, duce de Teschen, prezent în multe dintre campaniile purtate de Austria contra lui Napoleon. Meritul cel mai mare care este asociat arhiducelui Carol se refera la reorganizarea armatei imperiale dupa seria ce parea nesfârsita de înfrângeri în fata lui Napoleon si mai ales prestatia armatei în batalia de la Wagram (1809) - din cadrul Razboiului celei de-a cincea Coalitii, pe care austriecii o considera aproape o victorie, desi lupta a fost câstigata de fapt de francezi, ce-i drept cu pierderi imense, însa la final armata austriaca nu a fost alungata si s-a repliat ordonat în Boemia. Al doilea erou omagiat în Heldenplatz este printul Eugen de Savoia, care s-a distins în razboaiele purtate de austrieci cu turcii, cu circa 100 de ani înaintea razboaielor napoleoniene. Mare amator de arta si de frumos, Eugen de Savoia este cunoscut mai ales pentru construirea Palatului Belvedere, amplasat în locul care ofera cea mai frumoasa perspectiva asupra Vienei (fapt valabil pentru situatia orasului în epoca respectiva...).
   Heldenplatz este un punct de mare atractie turistica, datorita proximitatii atâtor muzee situate în Hofburg, apropierii de Ring (si de multe, multe repere faimoase în zona) si nu în ultimul rând de alte doua zone verzi, gradini celebre din Viena, Burggarten si Volksgarten.

Heldenplatz - Aripa Neue Burg
Sediul Presedintiei Austriei
O plimbare cu trasura poate porni din Heldenplatz
 
Printul Eugen de Savoia

Balconul de unde Hitler a anuntat Anschluss-ul în 1938
Monumentul Arhiducelui Carol
Burgtor Auseres ... iesire spre Ring si Maria Theresia Platz
   Centrul Vienei este o zona superba, încarcata de istorie, grandoare si maretie la orice pas. Cea mai buna cale de explorare este de a încerca sa te concentrezi pe zone mai putin extinse ca dimensiuni, dar unde sa poti aborda condensat obiectivele turistice din aria respectiva. Alegerea înteleapta a traseelor poate aduce multe beneficii, legate de timp si efort. Am vorbit în rândurile de mai sus despre câteva repere din prima partea a traseului nostru din a doua zi de sejur la Viena, cu speranta ca pot aduna aici informatii importante despre unele obiective din zona. Asa cum am mai spus, Viena e frumoasa si ar fi pacat sa nu apreciem la justa valoare ceea ce orasul ofera cu atâta generozitate turistilor. 


joi, 22 septembrie 2011

Viena 2010 ( II ) - Haus der Musik

   Viena este o veritabila citadela a muzicii, cu secole de traditie, cu atât de multi compozitori ilustri care au locuit si au creat aici atâtea capodopere remarcabile, este de asemenea orasul asociat definitiv cu valsul. Viena - oras al muzicii - a fost una dintre coordonatele dupa care ne-am propus sa descoperim fosta capitala imperiala. Si ce loc mai potrivit pentru a începe aceasta explorare putea fi, decât un muzeu dedicat muzicii...
   Haus der Musik a fost obiectivul nostru principal din programul primei zile la Viena (de fapt o jumatate de zi...). De ce tocmai Haus der Musik? Din considerente practice. In Viena majoritatea muzeelor importante se închid la ora 18.00. Exista doar câteva exceptii care permit vizitatorului sa valorifice orele serii pentru o astfel de vizita (daca mai exista suficienta energie si dispozitie....) si una dintre ele este acest Muzeu al Muzicii, deschis pâna la orele 22.00. Iar noi eram nu numai odihniti, ci si dornici de a vedea ceva special si inedit, precum anticipam sa fie acest muzeu. Al doilea considerent era legat de pretul biletelor, iar la Haus der Musik în fiecare zi de marti, dupa ora 17.00, este happy hour, iar pretul biletelor de intrare este redus la jumatate. In 2010 biletele costau 10.00 eur pentru adulti si 8.50 eur pentru copiii peste 12 ani, deci economia a fost de 14.25 eur (potrivit "traditiei" austriece, pretul biletelor la obiectivele turistice creste practic anual - functie de studiile de marketing, astfel ca la momentul în care scriu aceste rânduri, preturile din 2011 au ajuns la 11.00 eur pentru adult si 9.00 eur pentru copii sub 12 ani). 
   Poate multor turisti li s-ar parea un subiect neinteresant, si s-ar întreba ce poate fi vazut într-un Muzeu al Muzicii? In fond multa lume merge cu placere la un spectacol de opera sau opereta, unii agreeaza chiar si un concert simfonic, însa putini ar accepta ideea de a descoperi o placere în asocierea muzicii cu atmosfera de muzeu. Insa Haus der Musik este un muzeu de o factura speciala. Haus der Musik propune un concept original, acela de a invita vizitatorul nu într-o expozitie tematica, statica si totodata lipsita de culoare si atractivitate, ci într-o calatorie exploratorie, pasionanta, de descoperire a lumii sunetelor si a unei parti din universul muzical, legata de Viena. Fiecare palier al cladirii propune o tema, sustinuta prin mijloace multimedia moderne, adaptate vizitatorilor de orice vârsta. Copiii vor gasi suficiente elemente care sa-i încânte, iar maturii vor redeveni pe alocuri copii, însa toata lumea va dobândi informatii noi, pe o cale extrem de incitanta, antrenanta si interactiva. 
   Haus der Musik este un muzeu foarte tânar, fiind deschis în anul 2000, de catre o fundatie privata. Locatia sa este un fost palat care a apartinut arhiducelui Carol, dar cladirea respectiva este cunoscuta si ca resedinta a compozitorului Otto Nicolai (1810-1849), autor al operei "Nevestele vesele din Windsor" (libretul se bazeaza pe aceeasi piesa shakesperiana ca si opera "Falstaff" de G.Verdi). Se spune ca muzeul însumeaza peste 5000 mp suprafata expozitionala deschisa publicului. Inca de la început s-au folosit aici tehnologii moderne multimedia, muzeul mentionând cu mândrie ca a primit Premiul Muzeelor Austriece, pentru proiectul inovator pe baza caruia a fost amenajat. Datorita succesului mare de care s-a bucurat aceasta realizare privata, precum si potentialului de viitor, pachetul majoritar de actiuni a fost achizitionat în 2005 de Wiener Holding.
"Steaua" compozitorului Otto Nicolai
(un fel de bulevard hollywoodian al personalitatilor muzicale)
Intrarea la Haus der Musik
Cum "s-a nascut"  Haus der Musik....
   Primul etaj este dedicat Filarmonicii din Viena. Pot fi vazute aici diverse documente din arhiva (probabil...) celei mai faimoase orchestre din lume, parcurgând astfel etapele istorice ale acesteia. Sunt expuse Decretul de înfiintare a Filarmonicii, programul primului concert al orchestrei din 28 martie 1842, precum si fotografii din sec.al-XIX-lea. Acest palier - "Beletage" - este si singurul unde exista încaperi restaurate conform aspectului original. Se afla aici o sala speciala micuta, unde publicul poate experimenta Concertul de Anul Nou al Filamonicii Vieneze. Show-ul începe la fix, din ora în ora, dureaza circa 45 min si se spune ca sunetul si imaginea sunt excelente. Din pacate ar fi trebuit sa asteptam mult pâna la începerea urmatorului spectacol, asa ca am sarit peste acest moment. 
 
Haus der Musik - Interpretari ale orchestrei Filamonicii din Viena
 
Acasa la Otto Nicolai
 
   In schimb, ne-am distrat din plin cu un joc interactiv, WALZERWÜRFELSPIEL (sau Waltz-Dice-Game denumirea în engleza), adevarata atractie de la primul etaj. In esenta doua persoane "lucreaza" împreuna pentru a compune un vals vienez. Aruncând alternativ cu zarul se completeaza un fragment muzical de 8 masuri, pentru fiecare masura alegerea bucatii muzicale respective facându-se aleator, functie de cifra indicata de zar. Exista astfel 6 la puterea a opta combinatii posibile (1.679.616), rezultând practic de fiecare data alta linie melodica finala. Baza de date folosita contine masuri din compozitiile lui Mozart si Haydn. La final este interpretata compozitia rezultata din acest colaj aleator si ...poti spune ca ai creat un mic vals vienez.
 
video
Walzerwurfelspiel - sau cum sa obtii un vals vienez prin colaje aleatorii

  Conceptul original, de vizita activa, de implicare a vizitatorului, de interactiune l-am descoperit cu adevarat la etajul al doilea - denumit Sonosfera. Haus der Musik nu este un muzeu obisnuit, iar Sonosfera ne introduce într-o lume misterioasa dintr-o perspectiva inedita, o lume a sunetelor, a exlorarii limitelor perceptiilor senzoriale auditive. Sunetele ne înconjoara permanent, dar în contextul contemporan al unei lumi grabite, în viteza, omul a uitat cum sa asculte....cel putin asta spun cei care au conceput muzeul. Vizitatorului i se propun în acest context o serie de experiente acustice, pentru a redescoperi dimensiuni, nebanuite poate, ale sunetelor si perceptiei auditive.
  
Sonosfera ....
Culoar de trecere ... interesanta ideea cu textul pe tavan
Vizitatorii sunt cu adevarat atrasi sa experimenteze...
Montaj cu cristale Swarowski din Sonosfera
  Un punct aparte al calatoriei în lumea sunetelor îl reprezinta experimentarea senzatiilor acustice ale unui fat în pântecele mamei. Intr-o încapere cu un format special, vizitatorul este transpus într-un cadru unde se poate apropia de sunete, vibratii, oscilatii într-un mod similar cu perioada intrauterina - ceva cu adevarat interesant. Exista apoi diverse experimente prin care fiecare îsi poate determina sensibilitatea în frecventa a propriului auz, acumulând totodata o multime de informatii privind anatomia si fiziologia organului auditiv. Se poate spune ca ai la dispozitie un adevarat laborator, adecvat scopului acestei calatorii neobisnuite în lumea sunetelor.
  Evident ca vorbind despre sunete nu puteau lipsi notiunile legate de instrumentele muzicale. Iar "lectia" privind generarea sunetelor se bazeaza pe patru exponate gigant, corespondente ale principalelor grupe de instrumente muzicale întâlnite într-o orchestra. Un instrument din categoria celor de suflat, bazate pe tuburi (aerofon), altul din categoria celor de percutie bazate pe membrane - o toba uriasa - (membranofon), alaturi de unul asemanator unui xilofon - percutie pe placi metalice - (idiofon) si în fine exponentul instrumentelor de vibratie, care utilizeaza corzi muzicale (cordofon) - toate sunt accesibile vizitatorilor pentru a le încerca si experimenta diverse combinatii. Semiobscuritatea camerei, jocurile de lumini si mai ales dimensiunile impresionante fac sa te simti ca într-un loc de joaca, unde totul este permis. 
  Iar calatoria exploratorie continua cu analiza vocii umane. Din nou, ca într-un adevarat joc, putem descoperi toata gama de sunete accesibile omului, functie de pozitia gurii si a buzelor - si totul este interactiv, iar aparatura de la Haus der Musik chiar functioneaza excelent...
  Ultimul popas propus de Sonosfera este un loc numit Polyphonium, un adevarat depozitar de sunete provenind din cele mai diverse locuri sau circumstante. Aici regasim, ca într-o veritabila biblioteca acustica,  o varietate incredibila de secvente înregistrate, cum ar fi sunetul caderii de apa la cascada Niagara, freamatul valurilor marii în golful Biscaya, zgomotele de la un anumit moment al noptii din padurea ecuatoriala, atmosfera strazii la New York, zgomotul unei avalanse montane ori al fisurarii unui aisberg, iar enumerarea ar putea continua.... Totul etichetat si catalogat în cel mai pur stil ordonat, tipic, de factura germana (sau austriaca, daca doriti...). O experienta absolut minunata...
Incinta acustica pentru perceptii acustice prenatale
 
In Polyphonium, calatorii acustice dintre cele mai neasteptate
Intre etaje, sunt portative cu fragmente din Mozart si Haydn
Alta încapere din Polyphonium
Tipuri de sunete functie de pozitia gurii si buzelor

  Cred ca nu exista turist care sa nu asocieze Viena cu ideea de muzica, de traditie si arta muzicala la cel mai înalt nivel. Acest renume s-a datorat în buna masura mariilor genii muzicale care au trait, au compus si au performat în acest oras de-a lungul secolelor. Evident ca nici Haus der Musik nu putea ignora acest aspect, iar al treilea etaj al muzeului este dedicat marilor personalitati din lumea muzicala care si-au legat numele, opera si viata de Viena. De la Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Strauss sau Mahler, pâna la fondatorii noii scoli vieneze - Berg, Schonberg sau von Webern - toate aceste ilustre personalitati îsi au locul aparte pe traseul de vizitare. Si aici fondatorii muzeului s-au straduit sa se delimiteze de un aspect de expozitie clasica si terna. Desigur ca publicul poate regasi aici informatii privind viata si opera fiecarui compozitor, poate asculta fragmente reprezentative si admira obiecte sau instrumente muzicale folosite de acestia. Insa s-a dorit varietate, inovatie si diversitate în prezentare, asa ca de exemplu s-a recreat scena primei reprezentatii a micului Mozart la Curtea Imperiala, sau - poti asculta valsurile lui Straus într-un parc vienez. De admirat decorul variat si utilizarea inspirata si extensiva a tehnologiilor high-tech.
Etajul dedicat compozitorilor legati de Viena
Mozart la Curtea Imperiala
Ascultând Strauss ... în parc, dar totodata în Haus der Musik...
Decorul neconventional creeaza o atmosfera speciala
  Exista însa la acest etaj din Haus der Musik un loc pe care cu siguranta nu îl poti uita .... O atractie pentru copii, dar totodata un loc unde adultii se pot prinde si ei în joc.... Oare cine nu si-ar dori sa dirijeze, fie si pentru doar câteva minute faimoasa orchestra a Filarmonicii din Viena? Acest lucru devina posibil aici, la Haus der Musik, gratie tehnologiei moderne. Un pupitru de dirijor si o bagheta te asteapta în fata unui ecran panoramic, pe care performeaza celebra orchestra. Vizitatorul este cel care alege partitura muzicala (7-8 optiuni printre care Valsul Dunarii, Marsul Radetzky, Annen-Polka, etc) si imprima apoi ritmul. Reprezentatia de pe ecran este în concordanta cu miscarile dirijorului, astfel ca pastrarea ritmului este esentiala. Un sistem laser realizeaza conexiunea între miscarea baghetei si interpretarea orchestrei, totul evident coordonat de un software performant. In special pentru adulti nu este deloc o sarcina usoara, deoarece înaltimea mai mare decât a unui copil face sa existe destule rateuri ale sistemului de recunoastere laser (se pot observa si pe filmuletul meu întreruperi de sunet din aceasta cauza...). Iar partea distractiva este ca daca dirijorul pierde ritmul de prea multe ori, va avea parte de o surpriza... orchestra se opreste si vioara întâi va marturisi ca nu au mai interpretat sub conducerea unui dirijor atât de slab...si se cere alt dirijor. Absolut genial, fabulos pentru copii în special...
Jocul de-a dirijorul ...
Descoperind talente ascunse ...
video
    Dirijând orchestra Filarmonicii din Viena ....
   
   Indiferent daca dirijarea orchestrei Filarmonicii s-a facut sau nu cu succes, la iesire se poate cumpara un certificat de dirijor (copiii vor fi încântati...).
  Al patrulea nivel al muzeului este si ultimul si oare ce destinatie mai potrivita putea avea, decât cea sugerata chiar de numele sau, Futuresphere? Evident, o explorare a viitorului în muzica, la nivel de concept si tehnologie, este un mod de a încheia grandios vizita la Haus der Musik. Este palierul cu cea mai abstracta dezvoltare din muzeu si o documentare prealabila ar fi oarecum necesara pentru a patrunde esenta acestui loc.
  In Futuresphere se afla implementat un proiect original dezvoltat de Laboratorul Media de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) special pentru Haus der Musik - numit "The Brain Opera". Vizitatorii sunt introdusi într-un spatiu unde tehnologia este folosita ca mijloc de generare a artei, ca suport pentru a ajuta oamenii sa se exprime muzical. Se spune ca la baza crearii acestui cadru destinat unei experiente interactive absolut insolite au stat ideile unui pionier al ciberneticii, Marvin Minski. In esenta, "publicul" vizitator, pe baza utilizarii hiperinstrumentelor implementate, este invitat sa creeze, constient sau nu, forme de manifestari muzicale - totul sub coordonarea unui software conceput în acest sens. Traseul patrunde într-o "padure a mintii" (der Mind Forest), populata de repere de genul "Arborele Canto", "Copacul Ritm", "Statia de conducere Armonica", "Sevaletul Melodic", etc. Fiecare asemenea reper are propriile sale forme de utilizare (mai mult sau mai putin stranii) - cum ar fi conducerea unui gen de vehicul pe o ipotetica autostrada a armonicelor sau generarea de onomatopee pe sevalet pe baza modelului tactil de apasare pe ecran. Totul pare o joaca, totul poate parea un haos generat de interactiunea dintre manifestarile vizitatorilor - dar se pare ca aceste sunete rezultate sunt analizate, filtrate si utilizate de computer. Multe dintre aceste "portiuni" rezultate în Mind Forest sunt stocate în cipuri cu care vizitatorul se reîntâlneste în urmatoarea etapa a vizitei, un "Blender" al muzicii viitorului. Din nou ne apropiem de un joc, dispunem de o multime de piese ce contin fragmente generate în etapa anterioara si le putem aranja aleator, urmarind sa vedem rezultatul acestui mix. Experienta este multidimensionala, deoarece permite modificarea muzicii si imaginilor prin simpla deplasare a mâinilor ori prin variatia intensitatii apasarii exercitate pe senzori. Este greu de transmis senzatia unei astfel de experiente, în primul rând pentru ca proiectul dezvoltat pe acest palier al muzeului are un foarte înalt grad de abstractizare. Iar ideile autorilor proiectului sunt cu adevarat extraordinare...

O portiune din Mind Forest ...
Pilotând pe "autostrada" armonicelor
Adaugarea "ingredientelor" în "blender"
Dimensiunea imagistica asociata "compozitiei" muzicale
 
Pe "Sensor Chair" ....
 
Suveniruri tematice ...
Nu e comanda unei nave spatiale, este doar "Sensor Chair"
Asa sa arate oare muzica viitorului ?
  Se spune ca muzica este cel mai vechi limbaj al lumii, iar Haus der Musik îl foloseste pentru a se apropia de vizitator si pentru a-l introduce, fie si pentru scurt timp, în universul sunetelor si muzicii. Vizitând Haus der Musik realizezi mult mai mult decât o trecere printr-un muzeu oarecare, poti deveni partas la o aventura veritabila, personaj activ al unui joc la finalul caruia constati ca ai acumulat într-un mod extrem de placut o experienta speciala (poate chiar memorabila...). Melanjul de traditie si inovare pe care-l descoperim în acest loc, tehnologiile moderne utilizate generos, interactivitatea omniprezenta si originalitatea ideilor proiectantilor fac din acest loc un punct de atractie pentru multi dintre turistii care viziteaza Viena. Am petrecut aici aproape doua ore si am plecat încântati de experienta avuta (fiica-mea a fost pe alocuri entuziasmata chiar...). 
  Incepusem într-un mod reusit sejurul nostru si asteptam sa descoperim câte ceva din farmecul si atractiile Vienei în zilele urmatoare. Pentru a doua zi la Viena ne programasem un circuit complex în zona centrala, cu opriri la câteva obiective de importanta majora. Punct de plecare - chiar "kilometrul zero" al Vienei - Stephansplatz.....