Vacanta 2011 (12) - Rittisberg (Ramsau am Dachstein) - un munte mic, dar ofertant

   A patra zi a vacantei noastre începea sub bune auspicii. Vremea se anunta la fel de frumoasa ca si în precedenta zi, iar noi urma sa ne deplasam spre a doua "baza" de cazare pe care ne-o alesesem. Asa cum am mai spus, sederea de trei zile de la Schladming fusese gândita ca o extensie, ca un preambul al segmentelor principale ale vacantei (trei sectiuni, dintre care doua în Salzburgerland si ultima în Salzkammergut). Acum însa ne îndreptam spre un loc unde hotarâsem sa stam pentru 10 nopti, într-un punct pe care l-am considerat ideal pentru o explorare "în stea" a zonei. Voi vorbi mai detaliat despre particularitatile geografice din Salzburgerland peste câteva postari, iar aici ma voi limita în a spune ca practic un turist activ, mobil, are de ales pentru cazare între mai multe vai, aproape paralele, fiecare vale având atractiile si specificul sau, frumusetile si particularitatile sale. De aceea alegerea optima este evident subiectiva, însa zona este atât de frumoasa încât nu are cum sa nu te încânte, oricare ar fi locatia aleasa.

   Noi alesesem valea Gastein, practic prima dintre cele la care m-am referit, venind dinspre est spre vest. Exista trei localitati importante în Gasteinertal, în ordine pornind de la soseaua nationala 311 ce merge spre Tirol si Innsbruck - Dorfgastein, Bad Hofgastein si Bad Gastein. Cred ca multa lume a auzit de renumele statiunii Bad Gastein si de faima apelor sale termale cu emanatii de radon. De asemenea si la Bad Hofgastein se afla niste terme excelente. Noi am ales însa drept baza de cazare Dorfgastein-ul, cea mai mica dintre cele trei localitati (am dorit sa evit atmosfera de statiune populata de la Bad Gastein), în primul rând pentru ca era situata cel mai aproape de iesirea din vale si poate si pentru ca am gasit aici o cazare convenabila care ne-a placut foarte mult. Ulterior ni s-a confirmat ca am fost inspirati în alegerea facuta.

   Deci, ceea ce aveam de facut era sa ne deplasam de la Schladming la Dorfgastein. Distanta este mica, circa 70-80 km, astfel încât nu trebuia sa alocam timp important pentru drum si aveam practic toata ziua la dispozitie pentru a ne putea bucura de alte obiective din zona. Cum Sommercard-urile de la Schladming erau valabile si în ziua plecarii, ne-am orientat spre un munte de lânga Ramsau, un munte prea putin impresionant prin înaltime (raportat la ceea ce întâlnesti în Alpi), dar despre care citisem lucruri frumoase - Rittisberg.

   Rittisberg este un exemplu clasic as spune, despre cum stiu oamenii inteligenti sa faca o afacere, sa promoveze o locatie si sa atraga turistii. Este greu ca un munte de doar circa 1500 m sa fie atractiv, când la câtiva km doar se poate urca pe Dachstein la aproape 3000 m, dar iata ce au facut austriecii în aceasta locatie.

 

Pozitionarea Rittisberg-ului în zona Ramsau

Facilitatile oferite de Rittisberg

   Exista desigur un vârf si s-a creat o cale de acces rapid si comod spre culme, în acest caz un telescaun. Apoi, o serie de trasee cu piciorul, pentru drumetii usoare - între care se remarca Marchenweg, croit parca pentru copii si familiile lor. In plus, o alta atractie majora este toboganul de vara, acel Rittisberg Sommerrodelnbahn, o distractie de neratat. Cum însa nu toata lumea doreste adrenalina sau sa faca efort în drumetii, doua lacuri, doua stranduri înconjurate de peluze verzi impecabile se afla la dispozitia turistilor la baza muntelui. Sa mai mentionez pista pentru vehicule electrice din apropiere (o încântare pentru copiii mai mari), standul de închiriat segway,  mountain bike sau terenul pentru tir cu arcul? Parcarea este generoasa si evident gratuita. Si astfel s-a putut crea o arie turistica atractiva .....
   Cred ca se poate petrece la Rittisberg o zi minunata de vacanta, prin prisma multiplelor facilitati aflate la dispozitie în acest loc. Noi ne planificasem sa stam doar pâna dupa prânz, asa ca am ales doar unele dintre aceste optiuni. In primul rând am dorit sa urcam pe culme si sa atingem vârful. Asa ca am urcat cu telescaunul, un traseu destul de lung, prin padure, o premiera pentru fiica mea care încerca pentru prima data senzatiile oferite de deplasarea cu telescaunul.

Dimineata era solicitat doar sensul de urcare

Rittisberg-ul ofera o vedere fabuloasa catre Dachstein

Cabana de pe culme, statia finala a telescaunului

  Biletul urcare-coborâre la telescaunul de la Rittisberg costa 9,50 euro/adult (5,50 euro/copil), dar si aici am beneficiat de gratuitatea oferita de Sommercard-uri. Pe culme exista o cabana cu spatii de joaca pentru copii, un loc unde se poate sta pe terasa si servi ceva beneficiind de minunata perspectiva asupra Dachstein-ului si asupra vaii. Ne-am dorit sa atingem vârful Rittisberg, ceea ce presupune parcurgerea unui traseu lejer de circa 40 min. Cred ca mai toata lumea ajunsa pe culme se îndreapta si spre vârf, si când spun "toata lumea" vorbesc chiar la propriu, dupa cum se poate vedea si din imaginile de mai jos. Nu exagerez, dar de multe ori, prinsi de cadrarea vreunei fotografii sau oprind pentru a admira peisajul, observam cu surprindere cum persoane deloc tinere treceau pe lânga noi într-un ritm de deplasare mai degraba alert, decât domol. Mi s-a parut absolut remarcabila vointa, dorinta de miscare, filosofia pentru o viata sanatoasa si dragostea de natura pe care o poti vedea la persoanele de vârsta înaintata din Austria (si din Occident în general). Ma simt nevoit sa repet, probabil ca Austria este un mediu apropiat de ideal pentru pensionari.... 

 

Nelipsitele spatii de joaca pentru copii...

Inceputul drumului spre vârf - ca o plimbare prin parc

Oameni tineri în spirit ...

... si parca vârsta chiar poate conta mai putin

  Prea putin solicitant pe traseul principal, drumul spre vârf ofera posibilitatea abordarii unor scurtaturi (parasind acele veritabile alei pietruite) absolut binevenite pentru a forta putin, pentru a induce o mica tenta de efort montan într-un loc unde parca s-a conceput totul doar pentru o relaxare deplina. La final "trofeul" poate fi o fotografie lânga marcajul vârfului, una dintre acele cruci tipice întâlnite peste tot în Alpi.

Am parasit "aleea" pentru scurtaturi prin padure...

... dar si efortul a fost altul

Vârful era aproape...

... câtiva metri înca ...

 

... si Dachstein-ul vazut din vârful Rittisberg-ului

   Coborârea pâna la cabana am facut-o pe un alt drum, situat pe partea ce oferea vedere directa spre Dachstein. Am renuntat la telescaun si pentru a ajunge la baza muntelui am coborât pe Marchenweg, un drum al povestilor, mai lung - dar oricum lejer, mai ales parcurs în sens descendent. Este un drum al basmelor pentru ca pe parcursul lui exista diverse mici amenajari, panouri sau casute cu scene din povesti clasice si din loc în loc chiar dispozitive, unde contra unei sume de 1 euro copiii pot asculta povestea respectiva (desigur, doar în limba germana...). Fara a fi foarte spectaculos din acest punct de vedere (investitia este minima, cred), Marchenweg ne-a atras atentia doar prin faptul ca totul este curat, îngrijit, ca panourile si reprezentarile grafice nu sunt afectate de factorii naturali si nu sunt vandalizate. Dar asta e de fapt normalitatea pentru Austria si lumea civilizata...

In foisorul de pe Rittisberg

 

Pe Marchenweg ...

Coborând de pe Rittisberg

   Revenind la poalele muntelui Rittisberg, ne-am îndreptat spre un loc ce atragea ca un magnet turistii amatori de distractii. Austriecii iubesc mult sporturile de iarna - coborârile pe schiuri, în bob sau pe sanii. Vara, când zapada este disponibila doar la altitudini mari, exista alte posibilitati de distractie. Pantele muntilor sunt folosite pentru amenajarea unor circuite speciale, a unui gen de tobogane pe schelet metalic, în care se poti încerca senzatii apropiate celor traite pe o veritabila pârtie de bob. Un astfel de traseu se afla si pe Rittisberg - un Sommerrodelnbahn numit Rittisberg Coaster.
    Nu puteam sa nu încercam aceasta experienta, cel putin eu si fiica mea (sotia a avut mai putin curaj si a ramas la baza sa filmeze...). Este un traseu care se lauda cu 1300 m lungime si multe viraje cu înclinari variabile, în care efectul fortelor centrifuge se face resimtit din plin. Pe sinele tubulare din otel, printre copaci sau peste portiuni de pajisti alpine, "saniutele" (se poate merge singur sau 2 persoane - de preferat un adult cu un copil) se avânta sprintene, controlate individual de fiecare utilizator. De fapt se poate actiona doar asupra frânelor si am vazut ambele extreme de utilizare - de la copii care încercau senzatiile maxime, evitând sa frâneze chiar si în sectoarele care imprimau o puternica acceleratie - pâna la persoane care intrau în panica si apasând puternic asupra frânelor reveneau la baza cu o viteza extrem de mica. Combinatia de acceleratie, viteza, traseu virajat si înclinarea accentuata a sinelor (uneori aveam senzatia ca nici centura de siguranta nu ma va opri sa cad din "saniuta") este extraordinara si produce cu siguranta o ridicare instantanee a nivelului de adrenalina.
   Costul pentru o parcurgere a traseului este de 5,70 euro/adult (4,70 euro/copil), iar la achizitionarea unor pachete de 3 sau 5 coborâri exista anumite reduceri. Rittisberg Coaster nu este inclus pe lista obiectivelor Sommercard-ului.
    Nu am imagini cu Rittisberg Coaster (probabil oboseala dupa traseul montan, combinata cu faptul ca trebuia sa stam la o coada destul de mare pentru a parcurge traseul...), dar se poate vedea despre ce e vorba în montajul cu fotografii si filmulete de la Rittisberg, care poate fi gasit pe Youtube la aceasta adresa (se poate vedea o mica parte a traseului toboganului - noi doi la plecare si la sosire).
   La fel ca si la coborârea cu karturile pe Hochwurzen si pe Rittisberg Coaster am avut parte de inedit, adrenalina si distractie. Efectiv, noi cautam astfel de locuri pentru a le include între obiectivele pe care ni le propunem si pentru a aduce un plus experientelor noastre.
   Cu aceasta coborâre pe un Sommerrodelnbahn încheiam prima etapa a vacantei noastre, cele trei zile petrecute la Schladming. Puteam trage linie si vedea cât de inspirati am fost când am ales un loc de cazare care sa ne ofere inclus în pret acele Sommercard-uri. Am platit probabil undeva la circa 60 euro în total în plus pentru trei nopti (raportat la o cazare normala pe care cred ca o puteam gasi la ~ 50 euro/noapte), dar suma gratuitatilor de care am beneficiat cu Sommercard-ul a atins circa 90 de euro de persoana (socotind pentru un adult - dupa cum se poate vedea din preturile pe care le-am indicat în postarile precedente).
   Urma sa ne deplasam spre Valea Gastein, spre a doua noastra baza de cazare din aceasta vacanta, spre Dorfgastein. Dar, asa cum am mai spus si mai sus, ne desparteau doar circa 70 km de destinatie. Asa ca, nefiind presati de timp si bucurându-ne de o vreme splendida, am inclus un mic ocol în deplasarea noastra. Am propus familiei mele sa mergem sa vedem o draguta statiune de iarna din zona, Flachau.
   De ce Flachau? Nu sunt un practicant al sporturilor de iarna, dar am urmarit totdeauna cu placere întrecerile albe la televizor. Si stiam ca Flachau este locul natal al lui Hermann Maier - un adevarat monument al sportului austriac. Asa ca mi-am zis - de ce nu - haideti sa vizitam Flachau si sa vedem daca oraselul poarta sau nu amprenta lui Hermann Maier.
   De la Ramsau, pe un drum de munte foarte frumos, am patruns în landul Salzburg, cel pe care ne propusesem sa-l exploram în urmatoarele doua saptamâni. Am spus deja ca m-am bazat mult în organizarea acestei vacantei pe cardurile turistice regionale. Odata ajunsi în Flachau am cumparat imediat carduri Salzburgerland (care reprezinta poate cel mai eficient astfel de instrument pe care l-am încercat vreodata). Cardurile Salzburgerland se prezinta în doua variante, pentru 6 si respectiv 12 zile. Cum ne asteptau multe zile în fata pentru aceasta zona, am ales varianta de 12 zile, care ne-a costat în 2011 pentru un adult 55 euro si pe jumatate (27,50 euro) pentru copil. La momentul când scriu aceste rânduri si preturile afisate cred ca se refera la 2013, observ o crestere substantiala - la 69 euro pentru 12 zile pentru un adult (pentru copii pretul este pe jumatate). Dar despre cardurile Salzburgerland (care ofera gratuitati pentru circa 190 de obiective din zona) voi vorbi pe larg în postarile urmatoare, cu precizarea modului în care noi am avut ocazia sa le folosim. Oricum, ceea ce pot spune acum ca impresie generala este ca desi un card Salzburgerland nu ofera gratuitati sau facilitati pentru multe dintre cele mai interesante obiective ale landului (deci cei care doresc sa vada multe atractii importante trebuie sa pregateasca separat si o suma de bani, nu tocmai mica...), totusi este un instrument foarte util, indispensabil chiar, cel putin din perspectiva costurilor folosirii mijloacelor de transport pe cablu (foarte mari peste tot în Alpi).
  

Statia de plecare pentru StarJet 2

Flachau, în telescaunul Starjet 1+2

  Flachau este o statiune micuta, însa cocheta, îngrijita, impecabil de curata si asezata într-o zona montana superba. Probabil ca iarna atmosfera este cu totul alta, însa la orele dupa amiezii din acea zi calda de vara când am ajuns noi în localitate, aceasta parea mai degraba amortita, desi terasele si magazinele erau deschise. Noi ne-am dorit sa vedem valea de la înaltime si am urcat cu telescaunul - traseu din doua segmente, foarte lung - instalatiile numindu-se StarJet 1 si respectiv 2. Un bilet dus-întors pâna în vârf (deci ambele instalatii de telescaun StarJet 1+2) costa 15,20 euro/persoana (pentru 2013 pretul anuntat este de 16 euro/persoana), dar cardul Salzburgerland ne-a oferit aici o prima gratuitate.
   StarJet 1 si 2 sunt cele mai mari instalatii de telescaun pe care le-am experimentat (patru locuri pe bancheta, cu ecran protector pentru vreme rea si lungime mare a parcursului), iar pentru fiica mea (care nu mai fusese cu un telescaun) chiar a fost o zi speciala, o a doua experienta remarcabila cu un astfel de mijloc de transport, dupa cea de dimineata de pe Rittisberg.

Tunelul de legatura dintre statiile StarJet 1 si 2

Valea în care se afla Flachau, orasul natal al lui Hermann Maier

   Punctul terminal al Starjet 2 ofera o panorama deosebita asupra vaii si este locul de origine pentru multe trasee montane. Iarna, de aici se deschid numeroase pârtii, cu grade diferite de dificultate. In Flachau erau puternic vizibile reclamele pentru scoala de schi Hermann Maier ... si nici nu ar fi putut sa fie altfel.
   Din Flachau am plecat direct spre destinatia noastra, spre Dorfgastein. Intrarea în Valea Gastein dinspre drumul national 311 este extrem de frumoasa, prin doua tunele succesive si strajuita de un modest, dar dragut castel medieval. Am gasit usor locul de cazare, unde ne-a întâmpinat zâmbitoare gazda noastra, amabila doamna Rest. Dupa ce am luat în primire apartamentul si am facut niste cumparaturi la supermarketul din localitate, ne-am pregatit planul pentru ziua urmatoare, adica de fapt am ales dintre variantele pregatite, functie de vremea care se anunta a nu fi chiar ideala.
   Ajunsesem la Dorfgastein (pe o ploaie torentiala când aproape stergatoarele nu mai faceau fata, care a afectat însa doar o parte a Vaii Gastein) si aveam sa stam aici 10 nopti. De a doua zi începeam explorarea acestui minunat tinut al Austriei, landul Salzburg.