/* script Google analytics */

miercuri, 11 aprilie 2012

Viena 2010 ( XXIII ) - Spanish Riding School (Spanische Hoftreitschule)

   Inca din momentul documentarii pentru vacanta noastra la Viena am descoperit un obiectiv aparte, un punct de interes de factura speciala - Scoala Spaniola de Echitatie, cunoscuta drept Spanish Riding School (SRS Viena) sau cum spun austriecii - Spanische Hoftreitschule. M-am gândit ca nu pot gasi ceva mai potrivit pentru o dimineata de duminica, decât un spectacol de echitatie oferit de aceasta institutie. Când eram adolescent avusesem ocazia sa descopar manejul din Moscova (mi s-a parut atunci absolut senzational), dar a fost doar o simpla vizita, neasistând la un spectacol în sine. In momentul în care am citit referinte despre SRS, hotarârea a fost instantanee, eram convins ca va fi ceva pe placul întregii familii. Am cumparat online biletele pentru spectacol (cu 3 luni înainte de plecarea la Viena) si le-am primit prin posta la distanta de doar 4 zile. Cu acest spectacol am început a sasea zi a sejurului nostru vienez, iar la final am apreciat ca a fost o decizie foarte inspirata.
    Spectacolul era programat la ora 11.00, însa noi am revenit la fel de matinali ca de obicei în centrul Vienei. Ne-am învârtit pe lânga Stephansdom, având ocazia sa zabovim putin pe lânga artistii care încântau cu realizarea pe loc a unor desene, miniaturi sau picturi în tehnici diferite (de la carbune, la picturi serioase sau chiar spray-uri cu vopsea). Am fost atrasi si de prestatia mai multor grupuri care cântau în piata, de acele statui umane omniprezente în zona centrala, dupa care ne-am îndreptat spre o biserica din apropiere - Kirche am Hof, despre care voi povesti într-o postare ulterioara, în care ma voi referi si la un alt magnific monument vienez, Karlskirche. Ultima jumatate de ora înainte de intrarea la spectacol ne-am petrecut-o la o cafenea celebra a capitalei austriece (frumoasa, dar care nu mi s-a parut a fi superlativul între cafenelele la care am poposit), Cafe Central.

Reprezentatie stradala oferita de un grup de studenti maghiari
Cafe Central
Interior la Cafe Central - tablouri cu Franz Joseph si Elisabeta
    Scoala Spaniola de Echitatie este o institutie cu o traditie extraordinara, o institutie cu care toti austriecii se mândresc, pe buna dreptate. Nu este doar cea mai veche academie de profil din lume, dar este totodata singura unde înalta arta a echitatiei clasice a fost apreciata, mentinuta si dezvoltata neîntrerupt timp de mai bine de 430 de ani. Fie si numai pentru acest motiv, Spanish Riding School este parte a patrimoniului cultural austriac.
    De ce se numeste "spaniola"? Pentru ca la începuturile acestei institutii, în perioada Renasterii, undeva în sec.al-XVI-lea, primii cai adusi aici proveneau din peninsula Iberica. Caii spanioli erau socotiti la acea vreme drept cu adevarat nobili, cei mai potriviti pentru maiastra arta a echitatiei. Armasarii lipitani din zilele noastre, mândria Spanische Hoftreitschule, provin dintr-o încrucisare de rase de cai spanioli, arabi si berberi.
     Se spune ca Habsburgii au adorat totdeauna demonstratiile oferite de maestrii echitatiei de la curte. Si pentru ca puterea monarhilor austrieci le permitea sa-si satisfaca aproape orice capriciu, în 1729 împaratul Carol al-VI-lea l-a însarcinat pe arhitectul Josef Emanuel Fischer cu ridicarea în cadrul complexului Hofburg a unei sali care sa permita antrenamentele cailor si spectacolele demonstrative la curte pe timp de iarna. Rezultatul a fost o magnifica încapere în stil baroc, cel mai frumos si mai impresionant manej din acele timpuri. Constructia a fost finalizata în 1735 si se gaseste în acea aripa a Hofburg-ului delimitata de Josephplatz si Michaelerplatz. In onoarea creatorului acestei sali, portretul împaratului Carol al-VI-lea (evident - calare pe un armasar alb) este amplasat deasupra lojei imperiale, fiind parca un martor permanent al gratioaselor miscari ale lipitanilor din timpul spectacolelor.

Intrarea SRS din Michaelerplatz, pentru muzeu si turul de vizitare
Sala de spectacole a Spanish Riding School
Loja imperiala - tabloul împaratului Carol al-VI-lea

   Sala are dimensiuni impresionante, raportat la perioada în care a fost construita, 56m x 18m, cu o suprafata a zonei demonstrative de peste 1000 mp. Capacitatea este de 967 locuri pe scaune, iar anual se înregistreaza conform statisticilor un numar de peste 260-270.000 vizitatori. Aici se includ atât spectatorii care asista la reprezentatii sau la antrenamentele de dimineata ale lipitanilor, cât si turistii care doar viziteaza sala si muzeul SRS Viena.
   Traditia scolii austriece de echitatie consemneaza doua directii majore. Este vorba în primul rând despre lipitani, rasa de cai cu loc de origine în hergheliile din Lipica (Slovenia) - cei mai cunoscuti exponenti ai SRS, dar nu trebuie ignorati si asa numitii piberi, cai crescuti în pajistile montane din provincia austriaca Styria. In 2001, cele doua institutii reprezentative, Spanish Riding School din Viena si Federal Stud Piber din Styria au devenit institutii independente, separte de tutela autoritatii federale (care detine în continuare cladirile complexului, evident). Cele doua entitati au fuzionat, pastrând denumirea de Spanische Hoftreitschule. Actul constitutiv al noii societati reafirma imperativul continuarii traditiei de crestere si dezvoltare a raselor de lipitani si piberi, mentinerea standardelor înalte ale educatiei în echitatie pentru scoala vieneza.
   Am vorbit aici despre piberi, pe lânga lipitani, pentru ca functie de momentul vizitei la Viena exista sansa de a-i întâlni pe unii sau pe altii. Indiscutabil, lipitanii sunt vedetele scolii de echitatie (exista un efectiv permanent de circa 70 de armasari lipitani pentru spectacolele SRS), "actorii" care sustin întreaga stagiune anuala. Dar, chiar si lipitanii au nevoie de vacanta si în general vara sunt transportati în Styria pentru a se relaxa si a se destinde pe înaltele pajisti alpine. Pe perioada vacantei lipitanilor, spectacolele sunt încredintate piberilor.
    In 2010 lipitanii lipseau de la Viena cam 2 luni, adica iulie si august. In programul pentru 2012 am observat ca vacanta lor a fost redusa la doar o luna, asa ca doar în iulie cei care performeaza în spectacole sunt piberii. Spectacolul la care am luat parte noi se numeste sugestiv "Piber meets Vienna", era singurul disponibil pentru acea perioada a vacantei, când nu au loc nici antrenamentele matinale cu public. Ca idee, voi spune ca am fost foarte încântati de ceea ce am vazut, însa cu atât mai mult am putut intui splendoarea unui spectacol cu lipitani. Ramâne un lucru pe care ni-l propunem pentru viitor, sa participam la un show al SRS Viena cu adevaratele vedete de acolo.

Biletul achizitionat online la Spanish Riding School
    Diferentele sunt semnificative, la toate capitolele. Durata spectacolului este de 80-100 min pentru show-ul cu lipitani si doar de 50-60 min pentru piberi. Recuzita, spectaculozitatea este cu siguranta superioara la manifestarile din programul stagiunii. Exista, fireste, diferente mari si la preturi. Biletul la un spectacol cu piberi costa între 10-40 eur/pers (noi nu am luat nici cele mai scumpe, nici cele mai ieftine bilete, am platit 15 eur/bilet pentru a fi în primul rând de scaune, la nivelul superior al salii). Pentru lipitani, accesul la antrenamentele de dimineata are un pret între 14-28 eur/pers, iar biletul la un spectacol costa între 23-130 eur/pers. Desigur, preturile cele mai mari sunt pentru loja imperiala, dar nu e nevoie neaparat de asa ceva pentru a gusta o experienta agreabila. Personalul este permanent numai un zâmbet, esti condus pâna la locul înscris pe bilet si ti se ureaza cu amabilitate sa te bucuri de spectacolul care va urma. 
   
Prezentatoarea show-ului
Prima sectiune demonstrativa din spectacol

   Din ceea ce am citit si am vazut pe internet, spectacolul cu lipitani este menit a apropia spectatorul de splendoarea curtii imperiale. De o cu totul alta factura, "Piber meets Vienna" are ca protagonisti armasari tineri, jucausi, crescuti oarecum în libertate pe pasunile alpine din Styria, dar si iepe cu mânji de vârsta foarte frageda. Spectacolul a cuprins cinci momente esentiale. A început cu o demonstratie de trasuri trase de un cal sau de doi în paralel, a continuat cu un grup de armasari piberi, dupa care s-a trecut la demonstratiile cu trasuri cu echipaje de cai în serie. Cel mai gustat moment de catre public a fost cel al giumbuslucurile grupului de iepe si ale mânjilor lor, finalul spectacolului culminând cu simularea unui cortegiu imperial, trasura deschisa trasa de patru cai, cu echipaje însotitoare în fata si în spate.

Piberii patrund în arena...
Iepele cu fragezii lor mânji
Se asteapta recompense dulci chiar si de la oamenii din public...
Prezentatoarea rasplateste si ea prestatia "artistilor"
   Parca nici nu realizezi cât de rapid se scurge timpul, este o experienta speciala, relaxanta. Cadrul arhitectonic, atmosfera Hofburg-ului, încântarea produsa de prestatia "actorilor", sentimentul de traditie si fast imperial - toate se contopesc într-un mix unic, care da substanta si împlinire prezentei la un spectacol la Spanish Riding School.

Trasuri cu echipaje în serie
Cortegiu imperial - trasura trasa de patru cai si echipaj în avangarda

   Fiica mea a fost încântata de spectacolul la care am asistat si cred ca aceasta va fi reactia oricaror copii. Spanish Riding School ofera sansa unei experiente mai putin obisnuite si merita a fi inclusa între obiectivele vizate de orice vizitator al Vienei.
    Noi ne continuam explorarea altor zone ale complexului Hofburg, îndreptându-ne acum spre Camera Tezaurului (Schatzkammer).

4 comentarii:

  1. Hehehe, calutii lipitani, i-am vazut si eu, eram mai mare decat fiica-ta. De piberi nu stiam. Scoala spaniola de echitatie e unul din obiectivele traditionale in Viena, in orice ghid turistic o s-o gasesti si cred ca mai ales pentru copii e o atractie principala acolo.
    Ar fi mers grozav o camera video, fotografiile nu au cum sa surprinda miscarea si aici parca asta e cel mai important. Nici eu nu am, adica ar fi una, dar fiica-mea spune ca e ceva complicat cu ea, cu filmuletul adica, conversia sau nustiuce.

    Astept Karlskirche :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absolut adevarat, imaginile statice sunt putin relevante. Am filme video facute atunci, dar într-adevar trebuie putin prelucrate (eu fac montaje, care apoi necesita o conversie) si asta cere ceva timp. Si chiar a fost o perioada în care n-am avut mult timp disponibil, poate voi introduce câteva filmulete în saptamânile urmatoare.

      Ștergere
    2. Ar fi grozav si cel mai bine ar fi sa le introduci in prealabil in youtube, cu numele romanesc, sa-l gaseasca si altii, cu denumirea nemtesca sunt destule filmulete.
      Chiar trebuie sa reiau subiectul filmarilor cu fiica-mea, doar camera de filmat eu i-am luat-o si stiu ca n-o foloseste.

      Adrian, e o placere sa te citesc, dupa ceea ce vad deseori pe net. Pacat ca scrii asa de rar.

      Ștergere
    3. Multumesc mult, Ioana, dar sa stii ca si eu te citesc cu mare placere, când pot, si nu spun asta formal, ci sincer. Promit sa adaug si filmulete. Din pacate, timpul meu e limitat, chiar m-am preocupat lunile astea sa completez ceva resurse pentru vacanta din vara, de care ma mai despart doar 101 zile astazi :)

      Ștergere